All language subtitles for Rosa.Elettrica.S01E05.Kappa.1080p.NOW.WEB-DL.DD+5.1.H.264-playWEB

af Afrikaans Download
sq Albanian Download
am Amharic Download
ar Arabic Download
hy Armenian Download
az Azerbaijani Download
eu Basque Download
be Belarusian Download
bn Bengali Download
bh Bihari Download
bs Bosnian Download
br Breton Download
bg Bulgarian Download
km Cambodian Download
ca Catalan Download
ceb Cebuano Download
chr Cherokee Download
ny Chichewa Download
zh-CN Chinese (Simplified) Download
zh-TW Chinese (Traditional) Download
co Corsican Download
hr Croatian Download
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French Download
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian Download
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil) Download
pt Portuguese (Portugal) Download
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian Download
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish Download
es-419 Spanish (Latin American) Download
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Daniele. Daniele.

Vino, Daniele! A sosit mașina.

- Nu, mama. Vreau să cobor. - Nu, Daniele.

- Ne așteaptă. - Nu!

- Daniele, mai repede! - Nu!

- Să mergem! - Avem șofer!

- Suntem bogați! - Așteaptă! Daniele!

Deci asta e moartea.

Bine. Viața ta de apoi nu se putea să fie mai bună.

Nu.

Nu. Nu sunt moartă.

Ești sigură? Fiindcă el pare să fie Dumnezeul perfect pentru tine.

Nu e Dumnezeu.

Nu se poate.

- Cu cine vorbește? - Rosa?

Rosa? Rosa!

Eu sunt.

Nu-ți face griji. E veterinarul câinilor mei. E în regulă.

E veterinar. Atunci totul o să fie bine.

Hai, ridică-te.

Încet, încet.

Oricum, glonțul doar a zgâriat-o. A avut noroc.

- De ce? - Cocìss.

Poftim!

- Dă-i asta o dată la șase ore. - Bine.

Iar asta e pentru tine.

Acum trebuie să pleci. Toată lumea te caută.

E un mare haos, iar eu nu pot...

Să mergem! Hai!

Hai, hai!

Te-am avertizat. Dacă încalci linia roșie, ai încurcat-o!

Morano?

Morano! Ce naiba faci aici?

Ți-am deschis telefonul după ce ai murit.

El suna întruna, așa că am răspuns.

Apoi l-am aruncat.

Asta e mașină de serviciu. Cum ai găsit-o?

Întreabă-mă după ce îmi spui unde naiba trebuie să merg!

- Orașul ăsta e un câmp minat. - Calm, Morano. Nu vine nimeni.

Mergi tot înainte, o să ajungem la un moment dat.

- Ajută-mă. - Încetișor.

Nu te sforța, altfel o să se desprindă copcile.

Ți-am salvat fundul. Încă o dată.

Dacă nu eram eu,

Reja și oamenii lui Serafino ne-ar fi ucis pe stâncă.

Și telefonul mamei tale?

- Câte un lucru pe rând. - Dă-mi-l!

Cum naiba o suporți?

Telefonului mamei tale nu i-a plăcut baia în mare.

L-am verificat. Circuitele s-au oxidat. Nu funcționează.

Fir-ar al dracului...

Ce ghinioniști suntem!

Am ajuns.

Mulțumesc.

Schimbă-te. Asta e măsura ta.

- Te simți bine? - Da.

- Tati s-a întors. - Spune-mi ce s-a întâmplat.

- Nu ți-ai ascultat mesajele vocale. - Nu.

După ce am vorbit ieri, Reja m-a lăsat în drum.

Cocìss mi-a spus că v-a urmărit până pe stâncă.

- Da. - Evident, mi-a ascultat telefonul.

- A fost o capcană. - Îți asculta telefonul?

- Deci tot nu suntem în siguranță? - Ba da.

Am un înger păzitor. Îl cheamă Peppe.

Un fost coleg. Mi-a împrumutat asta.

Și un telefon, cu care te-am sunat.

Am tot sunat până, în sfârșit, Cocìss a răspuns.

- Chiar dacă Reja... - Mulțumesc, Carlo.

- Mulțumesc mult. - N-ai pentru ce.

Au mâncat tot în jumătate de zi!

- Ce om! - O să vă dau de mâncare.

La naiba! Nu l-am sunat pe D'Intrò.

Ai un telefon de pe care să sun?

Ascultă...

Ești sigur că nu poți recupera fotografiile?

Poate e o modalitate de a accesa memoria telefonului.

Sunt sigur, Rosa. Îmi pare rău.

Am luat astea.

Sunt sigure.

Ce m-aș face fără tine?

Domnule procuror? Aici Valera.

Trebuia să mă suni zilnic. Ce s-a întâmplat?

- Am fost împușcată. - Poftim?

- Ești teafără? - Da.

- Suntem bine. - Mastronero e cu tine?

Da.

Ți-am subestimat înclinația către martiriu.

Trebuie să te oprești, Valera. Napoli e aprins, iar eu...

Avem proba pe care o voiați.

Am telefonul mamei lui Mastronero.

Cu pozele făcute de ea acasă la Incantalupo.

Telefonul mamei lui.

Pozele ne duc la locul exact?

Cum am căzut în mare, pozele nu... Nu le putem vedea.

Dar am telefonul. Se consideră probă, nu?

Telefonul e absolut inutil!

Mastronero a spus adevărul.

Telefonul era unde a spus el. Și-a riscat viața ca să-l ia.

Ați vrut ca Mastronero să arate că ne poate duce la Incantalupo.

Dacă telefonul nu e suficient...

atunci îl voi găsi pe Incantalupo.

Destul, Valera. Predă-te și oprește-te.

Vă rog! Mai dați-mi timp. Încă trei zile.

Îți mai dau 24 de ore.

Să fie 48? V-am spus, am fost împușcată.

Bine, 48. Dar nici măcar o oră în plus.

Mulțumesc!

- Deci? - Ne-a dat 48 de ore.

Cocìss.

Trebuie să-l găsim pe Incantalupo.

Cineva l-a ajutat să fugă.

- Fata era cu el. - Știu. Am văzut-o.

Rosa Valera. Dar nu cred că a fost singura care l-a ajutat.

Cred că altcineva îi ajută.

E mai bine.

Cu cât sunt mai mulți, cu atât mai ușor va fi să-i găsim.

Poftim. Preparate de lux.

Minunat.

Uite ce am găsit!

- O girafă? E a mea. - Nu, a mea.

Asta îmi lipsește.

Apropo...

Cum o să-l găsim pe Incantalupo? Știu că nu putem vedea pozele.

Mizam pe faptul că ai fost acasă la el.

Când aveam șase ani, Rosa.

Cocìss.

Dacă era altcineva, m-aș fi oprit deja. Crede-mă.

Dar tu ești singurul om pe care îl știu care își amintește tot.

Numere de telefon pe de rost, trasee fără să te uiți la drum...

Ai o memorie incredibilă. S-o folosim!

Haide! Concentrează-te.

- S-o folosim. - Haide!

Deci aveai șase ani.

Ce îți amintești? Ce-ți plăcea la șase ani?

- Dulciurile. - Nu. Întrebarea e greșită.

Când ai ajuns acolo...

Ce era? Un apartament? O casă mică?

- Casă mare? - Era o casă mare.

- O casă mare. - Avea o curte frumoasă.

Aranjată, ca la casele bogaților.

Îmi amintesc niște geamuri mari, colorate.

Geamuri? Deci era o vilă?

- Da, o vilă. - Bine.

Care e primul lucru pe care l-ai observat când ai ajuns?

Primul lucru...

Poarta. Era o poartă. Cu o acvilă în vârf.

Era cam urâtă și m-am speriat.

- Bravo! - Continuă. Alte detalii?

Bine. Alte detalii...

- Așteaptă... - Drumul sau... orice.

- Nu-mi amintesc nimic. - Bine. Relaxează-te.

Să facem un pas înapoi.

Călătoria. Când eram mică și mergeam în vacanță,

drumul era scurt și se termina imediat.

Dar drumurile lungi păreau nesfârșite.

- Tu ce îți amintești? - Da, a fost un drum lung.

Am călătorit cu trenul.

- Spre nord. - Foarte bine.

Și, când am ajuns, țin minte că am văzut un turn frumos.

Cu albastru în vârf. Nu, scuze!

- Cu verde. - Bine.

Și era un pod, cu chestii aurite pe el.

- Un pod. Deci era un râu. - Da, era foarte frumos.

Și munții. Vedeam munții.

- Munții? - Da.

Munți, râuri și poduri în același loc?

Da, în același loc. Toate în același loc.

Țin minte că oamenii vorbeau ciudat.

Puțin în italiană, puțin în altă limbă.

„Heintz, weinz...” Chestii din astea.

- Germană? - Da, poate.

- Ăsta era podul? - Ia să văd.

Da, ăsta e! Uite!

Chestiile aurii, turnul. Ăsta e.

- Merano. În Trentino-Alto Adige. - Ăsta e, Rosa.

- Sigur? - Absolut sigur.

Merano. Ce știi tu despre Merano?

Vacanța de schi. E un loc de vis.

- De când mergi la schi? - Nu merg.

I-am dus pe copii acolo

când eu și soția mea încercam să nu ne despărțim.

O excursie minunată și inutilă.

- Nu schiezi? - Am încercat, dar a fost dezastru.

Bine, bine. Deci? Ce facem acum?

Mergem să vedem dacă locuiește tot acolo.

„Mergem să vedem”? Ce vrei să spui?

La Merano.

Mergem la Merano. Să spun în germană? Mergem la Merano.

- Haide. - Rosa, e o mare prostie.

Morano, nu-ți face griji.

Suntem pregătiți. Avem un plan și telefoane ca să te sunăm.

Dar n-are sens să rămân aici.

Vorbim de Saro Incantalupo. De 30 de ani e fugar.

Ce crezi că va face când își va da seama că l-ai găsit?

Cu condiția să-l găsiți...

- Mulțumesc. - Mai ai nevoie de un om, Rosa.

O să avem grijă.

Reja mă caută. Pe tine te va găsi primul.

Exact! Mai bine să dispar și eu! Vin la Merano

- ... și vă ajut cu nebunia asta! - Nu.

Trebuie să faci exact invers. Să nu agiți apele.

Carlo, te rog.

Deja ai riscat prea mult. Ai doi copii.

Doi copii și un câine, acum.

Vino încoace.

Rosa? Rosa! Repede. Am ocupat două locuri în spate.

Plec.

E o mare onoare. Mulțumesc.

Da, voi veni la Napoli mâine. Pe curând!

Bună ziua, doamnă. Am nevoie de câteva semnături.

Numirea mea a fost aprobată.

Sunt noul șef al brigăzii mobile din Napoli.

Mă bucur, doamnă!

- Felicitări! - Mulțumesc.

Curând vei primi înștiințarea oficială de transfer.

- Vii cu mine, nu-i așa? - Absolut.

Mulțumesc, doamnă.

- A sosit Morano? - Nu. Nu e aici.

Unde e?

Nu știu.

- Am putea... - Nu, doamnă.

Mandatul a expirat.

Ai dreptate.

Mulțumesc.

Cu plăcere.

Numărul apelat nu este disponibil.

Bună ziua! Sunt Antonela Reja.

Vreau să vorbesc cu Morano. Cu Carlo.

Știu că nu mai locuiți împreună,

dar telefonul lui e închis și am crezut...

La Napoli?

Da, știu. Credeam că s-a întors. Deci e tot acolo.

Bine.

Aștept să mă sune. Mulțumesc.

Cum o să-l recunosc?

Pe Incantalupo.

- Cum o să-l recunosc? - Nu i-ai văzut portretul-robot?

E destul de exact.

Da, dar e generic. Nu reflectă realitatea.

Am nevoie de detalii.

Are o alunică pe față, nu?

Un neg! Și e mare. Aici.

Altceva?

Țin minte că era foarte înalt.

Avea ochi răi.

Când te privea, simțeai că paralizezi.

Stai calmă. E alarma ceasului.

Uite. O setez, altfel tu ai fi uitat.

Poftim!

Mulțumesc.

Ți-am rezolvat și cealaltă problemă. Nu ți-ai luat celălalt medicament.

Tu ai rezolvat-o?

Antibioticul a rezolvat-o.

Dacă nu eram eu, n-ai fi luat antibioticul.

Cum ai setat alarma?

- Adică? - Știu că nu poți citi.

Și? Asta înseamnă că sunt prost?

Am zis eu că ești prost? Cred că ești dislexic.

- De ce mă înjuri? - N-ai de ce să te rușinezi.

Mulți oameni celebri sunt dislexici.

- Cine? - Churchill, de exemplu.

- Și Spielberg, cred. - Cine-s ăștia?

- Einstein? - Einstein? Geniul?

- Și el? - Da.

Deci și eu sunt geniu.

Adevărul e că nu prea am mers la școală. Dar știu să număr.

Și înțeleg unele cuvinte scrise.

Țin minte sensul. Cum ar fi ăla.

Scrie „Roma”.

- Da. - Vezi?

Dă-mi pixul.

Poftim!

- „R-O”. Ca Roma. - Bine.

- „S-A”. - Rosa.

Ia să încerc și eu.

Deci...

„R”... de la Rosa.

O fată cam răutăcioasă...

Foarte răutăcioasă. Stai.

Așa.

- „Rosa”. - Foarte bine!

Vezi?

Dar numele meu? Cum se scrie?

- Cocìss? - Da.

- Ce? - Ce-i asta?

- „Cocìss”. - Ce-i chestia asta urâtă?

Ascultă cum se pronunță numele meu. „Cocìss”.

E un sunet puternic. „Cocìss”.

- Îl pronunți cu oftică. - Am înțeles.

- Mai bine? - Da! Ăsta-s eu.

Ofticat și aspru.

„Kocìss”. Ce literă e asta?

- „K”. - „K”...

Great. „Kocìss” se scrie cu „K”.

Îmi place.

Ia să încerc și eu.

Spune-mi alte cuvinte.

- Cu litera „K”? - Da.

- Koala. - Koala?

- Da. - Și koala sunt ofuscați?

- Kalașnikov. - Mai bine.

- Kalaș... - Sigur.

Dar Kangal? Începe cu „K”.

- Ce e? - Glumești?

- E o rasă de câini. - De unde să știu?

Ce plan avem dacă nu știi nimic despre câini?

Sunt marea pasiune a tatălui meu.

Deci aveți ceva în comun.

Zise polițista rockeriță.

Oricum, îi iubesc pe câinii mei.

Dar tatăl meu e incapabil să iubească pe nimeni.

Bine. Hai să te învăț niște lucruri fundamentale.

Deci... Tata are doar Rottweileri. Nicio altă rasă.

- Ține minte. - Bine.

Peppino, prietene, mulțumesc! Îți rămân dator.

- Ajutorul meu a fost util? - Util? Vital, aș zice.

Îți înapoiez și asta. Și...

Peppino, voiam să te întreb...

Ești de acord că un telefon mobil oxidat, ca ăsta,

ar trebui aruncat?

Da, nu se mai pot recupera datele. Totul e criptat.

Așa credeam.

- Cum adică „nu se mai pot”? - Acum zece ani, puneai cipul

în alt telefon și recuperai toate datele.

Acum zece ani?

- Când ai nevoie de mașină? - Mâine, la amiază.

O să vin la 11:00. Promit.

- Carlo! - Crede-mă. La 11:00 fix!

Carlo, te rog, fii punctual!

Hai, să continuăm. Ce spui când intri în vila lui Saro?

Să vedem... „Mi-am pierdut

terierul Jack Russell cu picioare scurte”.

- Ai înnebunit? - Cu picioare lungi.

Ia uite ce pantaloni frumoși ți-a luat Morano.

- Ce-i prostia asta? - Doamne!

Frumușică!

Să vorbim despre cel mai important lucru.

- Câinele lui Saro e... - Rottweiler.

Am mai spus-o. Știu totul. Ne putem odihni?

Bine, odihnește-te.

- Rosa? - Ce?

- Vreau să te întreb ceva. - Ce?

Tu și iubitul tău...

- Ați lămurit lucrurile? - Sigur.

Printre împușcăturile din Napoli.

- În plus, nu e iubitul meu. - Fii serioasă! Te culcai cu el.

O fi îngrijorat că nu te-ai întors.

Eu și Luca suntem doar prieteni.

Da, facem sex din când în când. Atâta tot.

- Cum adică „atâta tot”. - Atâta tot.

E mai complicat când te culci cu cineva.

Știi cu câte femei am făcut dragoste eu?

Cu una. Cu Miriam.

Voiam să mă căsătoresc cu ea.

Dar nu mai vreau.

Eu nu vreau altceva de la Luca.

Nici el nu vrea. Acum are pe alta, cum ai văzut.

Puțin îi pasă dacă mă întorc sau nu.

Dar nu-i nimic. Viața mea a fost mereu haotică.

Vreau să mă concentrez asupra meseriei.

Care, pe de altă parte...

e la fel de...

Dormi?

- Am ajuns! - Ce odisee!

De unde începem?

Hei! Cocìss!

Cocìss? Haide! Să mergem!

Ăsta e podul.

- Ăsta? - Da.

Ai dreptate! Ăsta e.

Acum trebuie să găsim vila. Haide!

Hai să coborâm la apă!

- Te rog! - Să coborâm!

- Două minute. - Nu mă pot obosi.

Te rog! O secundă!

Ce vrei? Să înoți în apa aia rece?

Doamne ferește!

Va trebui să așteptați puțin.

Daniele. Termină, altfel te fac să uiți cum te cheamă!

Daniele! Nu atinge nimic! Ai auzit?

Ai spus că nu putem vorbi în dialectul napolitan aici.

Gura, ai înțeles?

Taci și stai cuminte! Destul!

Rocky, vino aici! Rocky!

Vino!

Rocky! Vezi? Pe mine mă iubește mai mult.

Ba nu, mă preferă pe mine.

- Ba nu. - Ba da.

Ba nu. Vezi?

Hai!

Ce vrea ăla?

- Nu știu. E un prost. - Du-te naibii!

Riccardo? Leonardo? Veniți cu mine.

Trebuie să vă pregătiți.

Bun. Aici ar trebui să fie cartierul vilelor.

S-o găsim pe cea cu acvilă.

Da. Să începem acolo.

La naiba...

Hei! Ce zici de asta?

- Să văd. - Uite!

Da, seamănă. Dar nu e asta.

- Ești sigur? - Da.

Mă scuzați. Asta e singura zonă cu vile?

- Ce a spus? - „Na-ich-habe-dis-gleich”.

Stai...

S-ar putea să fie asta.

- Da, asta e. - Ba nu.

- Ai spus deja că nu e asta. - Atunci nu e.

Ce naiba? Au trecut 12 ani!

Mă scoți din minți! Ești distras, nu te concentrezi!

Ești ca un copil! Nu-mi place să te cert!

- Nu sunt mama ta. - Știu că nu ești.

Ce naiba? Poate n-am o memorie excepțională. Bine?

Poate nu-s deloc excepțional. Sunt doar un idiot!

Nu vorbi așa. Îmi pare rău. Sunt obosită și nervoasă.

Și eu, și tu.

Acvile afurisite!

- Alo? - Știai

că înainte se puteau recupera datele de pe telefoanele vechi

- ... punând cipul în alt telefon? - Ce?

Telefonul mamei lui Cocìss e din 2012.

Pe atunci, datele nu erau criptate.

Am dus telefonul unui cunoscut.

Ești tot la Napoli?

Sigur. Am nevoie de timp. Mi-am luat o cameră.

A recuperat doar o fotografie.

E mai bine decât nimic, nu?

Ți-o trimit pe telefonul cu cartelă, prin MMS, ca pe vremuri.

Mulțumesc, Carlo! Ești un geniu. Mulțumesc!

Pentru puțin.

- Ce a spus? - A recuperat o poză.

- Serios? - Da.

- Arată-mi. - O clipă. Acum o trimite.

Uite.

Nu se vede nimic.

Nu, nu. Așteaptă. Cocìss! Uite! Se vede.

Se vede. E un pod, nu?

- Mă scuzați? - Da?

Unde e podul acesta?

E podul de piatră. E în direcția aceea, la stânga.

Mulțumesc!

- Să vedem. - Hai!

CRED CĂ AM GĂSIT CEVA...

O SĂ-ȚI MULȚUMESC MEREU PENTRU AJUTOR

Morano.

- Dnă Reja? - Peppe.

- Bună ziua! - Mulțumesc că m-ai sunat.

Sigur. Mă gândeam că știți ce face Morano.

I-am împrumutat o mașină și un telefon.

A promis că le aduce azi, dar n-a apărut.

Să-mi fac griji?

A intrat într-o mare încurcătură.

Nu știu pe cine să rog până mă prezint la post în Napoli.

Mă ajuți să localizez telefonul? Trebuie să-l găsim.

Sigur. Aș face orice pentru Carlo. Veniți.

- Țin minte că am venit aici, Rosa. - Da.

Da, țin minte râul, aleea mărginită de copaci...

Bine.

Uite-l!

- E podul din poză! - Da.

Vila e la dreapta. Tocmai mi-am amintit.

- Acolo? - Da, sunt sigur. Să mergem!

Unde sunt?

Cine?

Omoară-mă.

N-o să-ți spun nimic.

Am terminat-o cu el.

- Da? - Ascultă cu atenție.

Cocìss a plecat să te caute, cu o polițistă.

Știu că nu vrei să faci acorduri cu Scurante

și am respectat mereu asta.

Dar avem nevoie de Scurante.

Nu există altă cale, Saro.

Cocìss trebuie să moară.

Asta e.

Ești sigur?

Da.

Cine sunt Riccardo și Leonardo?

Fiii care merită să fie menționați la intrare.

- Deci l-am găsit. - Da.

Ți-e teamă?

- Poate nici nu mai locuiește aici. - Da.

Asta înseamnă că am pus-o, nu?

Da.

Intru.

Vin cu tine.

Cocìss, avem un plan. Stai aici și ascunde-te.

E un plan tâmpit.

Ești singură, neînarmată, rănită...

Ca o fetiță.

Mulțumesc pentru grijă, dar o să intru singură.

- În orice caz, avem telefoane. - Atunci totul e bine!

Cocìss. Eu am primit sarcină să te apăr.

Haide. Du-te!

- Da? - Bună ziua!

Scuze, mi-am pierdut câinele, voiam să știu...

Lucio!

Lucio!

Scuze?

E cineva?

Am sunat la sonerie. Îmi caut câinele.

Mă scuzați?

E cineva?

Leo? Leo, stai! Vino înapoi!

Repede! Ai auzit ce a zis tata. Nu putem ieși acum.

Ai înțeles? Leo!

- Leo. - Nu pune mâna pe mine!

Fac ce vreau eu. Tu rămâi și pupă-l în fund!

Te porți ca un copil!

Lucio?

E cineva?

Pot să intru?

Bună!

Bună! Te pot ajuta?

Mi-am pierdut câinele, Lucio. Am sunat la poartă și cineva a deschis.

- Îl caut. - Tommaso De Maria. Încântat.

Giuditta Virilli.

Giuditta...

- Pot să te servesc cu ceva? - Nu, mulțumesc. Sunteți amabil.

Ce casă frumoasă!

- E a familiei? - Da.

- Îți place? - Mult.

Așadar, Giuditta.

Ce rasă e Lucio?

Terier Jack Russell.

Cu picioare lungi. Poate cunoașteți rasa.

Câți ani are?

Unsprezece.

Mă mir, totuși, pentru că...

Era de înțeles dacă era pui,

dar, când cresc, devin cam temători...

capătă obiceiuri, sunt destul de previzibili.

Deci cunoașteți rasa. Ați avut?

Nu.

Am avut mereu Rottweileri.

Vino mai aproape.

- Nu te teme. Mângâie-l. - Eu...

Nu vreau să vă deranjez. Mă duc să-l caut pe Lucio.

Rottweilerii au o reputație proastă, însă chiar nu o merită.

Nu sunt agresivi.

Sunt doar protectori.

Dacă le ameninți stăpânul...

atunci te atacă.

L-au găsit pe Lucio.

Mă duc să-l iau. Mulțumesc. Scuze...

că v-am deranjat.

Ce naiba...?

Încă un gin tonic.

Trece-l în contul tatălui meu.

- Unde e toaleta? - La stânga.

Te ajut?

M-am lăsat.

Serios?

Atunci de ce m-ai urmărit?

Ce e? M-am înșelat. Bine.

Pentru tatăl tău.

Nu el ți-a stricat ziua?

Stai...

Cât?

Șaptezeci.

Să fie cincizeci?

Bine. Poftim!

Ai grijă!

L-ai găsit? E acolo?

Da, dar trebuie să plecăm. Imediat.

Ce s-a întâmplat?

- Ce se întâmplă, Ro'? - Trebuie să plecăm.

Eu l-am găsit pe fiul lui. Uite.

Avem tot ce ne trebuie. Poze, adresă, totul.

Bine. Vorbim mai târziu.

Oi avea eu memorie excepțională,

dar tu ești o pacoste excepțională! Doamne ferește!

- Unde naiba mergem? - Cocìss, suntem urmăriți.

Tipul cu ochelari de soare.

Haide!

Vino.

Ești sigur că aici ai localizat semnalul telefonului dat lui Morano?

Da.

Să chemăm criminaliștii.

De mâine, veți fi noua șefă a brigăzii mobile.

Nu cred că vor fi probleme.

Exact.

Știi ce mai pot să fac?

S-o interceptez pe Nunzia Serafino și pe toți cei implicați.

Și să-l prind pe nenorocitul care îi ajută.

Înainte să mai moară un agent.

Vino.

Dă-mi geanta.

Bine.

Nu e nimeni aici.

Pare abandonat.

Parcă ești agentul 007.

Ai zărit pe cineva și imediat te-a luat paranoia.

Poate fi util să fii o pacoste.

Am intrat prea ușor în vilă.

A fost o capcană, ca să mă poată urmări.

Ca să mă găsească pe mine și să mă ucidă.

Ce tată nenorocit am!

Bine.

Trebuie să-l sun pe D'Intrò.

Bine. Stai aici. Mă duc să-ți pregătesc ascunzătoarea.

Unde te duci, Cocìss?

- Alo? - Domnule procuror? Eu sunt.

- Deci? - Am totul.

Fotografiile, adresa, pseudonimul, totul.

- Ești sigură că e el? - Am vorbit cu el.

Ai vorbit cu el?

- Și cum e? - Cum e?

Ca orice om obișnuit.

Folosește numele Tommaso De Maria.

Tommaso De Maria.

După voce, pari dezamăgită.

Nu, vorbesc așa fiindcă cred că ne urmăresc.

Am reușit să scăpăm, dar am nevoie de ajutorul dv.

Unde ești?

- La Merano. - Unde anume?

Într-un un camping abandonat, la câțiva kilometri de oraș.

Ce-i asta?

Trimite-mi detaliile și venim imediat.

- Valera? Mă auzi? - Da, vă trimit toate detaliile.

Puteți să-mi spuneți ce se întâmplă acum?

Ce am spus de la bun început.

Vei fi repusă pe post și nu te va putea ataca nici Reja,

care tocmai a fost promovată.

Mă îndoiesc că va vrea să se războiască cu tine.

Și Mastronero?

Poate deveni din nou informatorul nostru.

- Nu din închisoare, nu? - Asta e imposibil.

Domnule, măcar puneți-l sub arest la domiciliu.

Cei uciși la barieră erau înarmați. A fost legitimă apărare.

- Valera. - Ce? Ce e, domnule?

Am ajuns până aici. Am dreptul să știu ce naiba se întâmplă.

Caterina Scurante nu era înarmată.

Nu a ucis-o pe Caterina Scurante.

Avem înregistrarea camerelor de supraveghere.

Ce?

Se vede când o ucide pe fetiță.

- Sunteți sigur? - Se vede clar.

O chitară.

De cât timp știți? De ce nu mi-ați spus?

Fiindcă erai fugară. Și fiindcă e evident, nu?

E membru al Camorrei. Te așteptai să fie sincer?

MERANO, VILA LUI INCANTALUPO, VIALE PIAVE

Ai grijă!

Valera?

CAMPING ABANDONAT 2 KM SUD DE MERANO

Valera, ai...?

Uite ce am găsit.

Ce a zis judecătorul? Vine?

A zis că vei redeveni informator.

Din închisoare.

Uite ce ți-am pregătit. Intră. Uite!

Ca și când ai fi în vacanță. E și o chitară, dar...

Nu știu, sună ciudat. Cred că e spartă.

Nu, e doar dezacordată.

Da? Atunci repar-o.

Hai, Rosa.

Te pricepi să repari lucrurile, nu?

- Nu poți repara totul. - Iar ești o pacoste?

După tot ce am făcut, nici măcar nu vrei să te aud cântând?

- Hai. Cântă! - Cocìss, te rog.

Haide, Rosa. Te rog!

Fă-o pentru mine.

Haide.

Poftim.

Stai jos.

O inimă plină

Ca o groapă de gunoi

O slujbă care

Te omoară încet

Vânătăi nevindecate

Pari foarte

Obosit, nefericit

Răstoarnă guvernul

Ei nu ne reprezintă

Prefer o viață liniștită

O strângere de mână

De monoxid de carbon, fără alarme

Și fără surprize, fără alarme

Și fără surprize

Fără alarme și fără surprize

Liniște

Liniște, vă rog

Nu vreau să merg la închisoare.

Am știut de la început că o să ajung după gratii.

Dar nu înțelegeam nimic atunci.

Când m-am lăsat arestat, am crezut că e mai bine decât să mor.

Că poate am găsit o cale...

M-am gândit să-i omor pe toți.

De la ultimul nenorocit până la tatăl meu. Dar știi ce?

Acum nu-mi mai pasă.

Acum știu lucruri.

Nu vreau să fac închisoare. Nu.

Rosa?

Vreau să merg cu autocarele.

Vreau să citesc și să scriu.

Vreau să ascult cântecele unei polițiste rockerițe.

Vreau să fac camping.

Tu vrei să te întorci la vechea ta viață? Da?

Eu nu am nicio legătură cu asta, Cocìss.

Nu e adevărat. Ba ai.

Asta nu e doar o misiune.

Există un motiv pentru care m-ai ajutat.

Ne pricepem să fugim. Hai să fugim!

Nimic nu se va schimba dacă te întorci sau nu. Ai zis-o chiar tu.

Noi doi suntem la fel.

Nu suntem la fel.

Eu nu te-am mințit. Tu m-ai mințit.

Ai ucis-o pe fetița aia, Daniele.

- Nu e adevărat. - De câte ori te-am întrebat?

- Am spus că n-am ucis-o. - Mă crezi proastă?

Știu. Știu că tu ai ucis-o.

Privește-mă și spune-mi că nu e așa.

Privește-mă, Cocìss! Spune-mi că nu e așa!

N-a fost vina mea! Bine?

A fost vina lui 'O Rosso. Voiam să-l împușc pe Antonio Scurante!

Ca Nunzia să știe că trebuie să mă asculte!

Că nu puteam să împărțim teritoriul cu ăia!

'O Rosso stătea de șase. A zis: „Trage!”

De ce naiba mi-a spus să trag dacă era un copil acolo?

Nu-mi pasă! O să spui asta la proces!

Cine naiba o să mă asculte, Rosa?

Cine naiba o să mă asculte? Am ucis un copil!

Eu.

Eu te-aș fi ascultat! Eu te-aș fi apărat!

Am crezut că ai încredere în mine, Cocìss.

Însă ești doar un mincinos. Un ignorant...

- Taci! - Un camorrist, ca tatăl tău!

Taci! Să nu pomenești de tatăl meu! Să nu îndrăznești!

Nu sunt ca tatăl meu! Ai înțeles?

Bine.

- Nu, nu! Nu, te rog! Te rog! - Nu mișca.

- Cocìss! - Rosa, nu mișca!

Nu! Cocìss.

Nu mișca!

Te rog! Te rog!

Cocìss! Te rog!

Dă-mi drumul!

Te rog...

O să plecăm. Bine. O să plecăm împreună.

Jur! Jur că plecăm împreună.

Nu, nu!

Te rog!

Nu, nu!

Te rog!

Nu! Nu!

RICCARDO TATA

Saro, nu pot să-l cresc singură.

Regret că-l las aici, dar nu mai rezist.

El ce părere are?

Să-l întrebăm, nu?

Daniele.

Vrei să rămâi aici cu mine sau să te întorci la Napoli cu mama ta?

Nu te uita la mama. Nu trebuie să-ți faci griji pentru ea.

Ascultă-mă bine.

Dacă o lași singură, nu se întâmplă nimic.

Tu trebuie să decizi.

Ce vrei să faci?

Mama! Mama! Așteaptă-mă!

Mama! Așteaptă-mă!

TATA

La naiba!

Alo?

Tată.

Sunt eu, Cocìss.

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.