Original subtitles

TROIA

CU 3200 DE ANI ÎN URMĂ

DUPĂ ZECI DE ANI DE RĂZBOAIE, AGAMEMNON, REGELE DIN MICENE,

A SILIT REGATELE GRECEȘTI

SĂ SE UNEASCĂ ÎNTR-O ALIANȚĂ FRAGILĂ.

NUMAI TESALIA A RĂMAS NECUCERITĂ.

FRATELE LUI AGAMEMNON, MENELAU,

REGELE SPARTEI, E SĂTUL DE BĂTĂLII.

EL CAUTĂ SĂ ÎNCHEIE PACE CU TROIA,

CEA MAI PUTERNICĂ RIVALĂ A TINEREI NAȚIUNI GRECEȘTI.

AHILE, SOCOTIT CEL MAI MARE RĂZBOINIC DIN TOATE TIMPURILE,

LUPTĂ ÎN OASTEA GREACĂ.

ÎNSĂ DISPREȚUL SĂU

PENTRU AUTORITATEA LUI AGAMEMNON

AMENINȚĂ SĂ DESTRAME ȘUBREDA ALIANȚĂ.

Oamenii sunt urmăriți de obsesia eternității.

De aceea ne întrebăm ades:

oare faptele noastre o să răsune de-a lungul veacurilor ?

O să ne audă numele străinii multă vreme după ce-am murit ?

Se vor întreba cine am fost,

cât de vitejește am luptat

și cât de pătimaș am iubit ?

Ciorile se adună la ospăț.

Ți-am spus ieri și-ți mai spun și azi.

Ia-ți oastea de pe pământul meu.

Îmi place pământul tău.

Rămânem. Îmi plac și ostașii tăi.

Au luptat vitejește ieri.

Nu bine, dar vitejește.

N-o să lupte pentru tine.

Așa au spus și messenienii.

Și arcadienii. Și epeii.

Toți luptă pentru mine acum.

Nu poți cuceri toată lumea, Agamemnon.

E prea mare. Chiar și pentru tine.

Nu vreau să mai văd alt masacru.

Să punem capăt războiului după vechea rânduială.

Un duel între campionul tău și al meu.

Și dacă omul meu câștigă ?

Plecăm pentru totdeauna din Tesalia.

Sunt o fire generoasă.

Dacă al meu câștigă, poți să-ți păstrezi tronul

însă Tesalia o să asculte de mine

și o să lupte în oastea mea când o chem.

Boagrius !

Iată-mi omul.

Ahile !

Boagrius îi bagă în sperieți pe mulți.

Ai grijă pe cine insulți, rege bătrân.

Măria ta, Ahile nu e printre ostași.

- Unde e ? - Am trimis un băiat după el.

Aveam un vis frumos.

Foarte frumos.

M-a trimis regele Agamemnon. Vrea să...

O să vorbesc dimineață cu regele.

Dar e dimineață deja.

Vă așteaptă.

Sunt adevărate poveștile despre tine ?

Se spune că mama ta e o zeiță nemuritoare.

Se spune că nu poți fi ucis.

Atunci n-aș mai avea nevoie de scut, nu ?

Tesalianul cu care-o să te lupți

e cel mai mare om pe care l-am văzut.

N-aș vrea să mă lupt cu el.

De aceea n-o să-ți țină nimeni minte numele.

Ahile !

Ahile !

Mai bine amânăm războiul până mâine, după ce te odihnești.

Meriți să fii biciuit pentru impertinență !

Atunci luptă tu cu el.

Ahile.

Ahile.

Uită-te la chipurile oamenilor. Poți să-i salvezi cu sutele.

Poți pune capăt războiului cu o lovitură de sabie.

Gândește-te câte cântece se vor compune în cinstea ta.

Lasă-i să se ducă acasă la soții.

Ce minune ar fi să vedem un rege care ia parte la propriile bătălii.

Din toți războinicii ocrotiți de zei, pe el îl urăsc cel mai mult.

Avem nevoie de el, Măria ta.

Deocamdată.

Se mai încumetă cineva ?

Se mai încumetă cineva ?

Cine ești tu, ostașule ?

Ahile, fiul lui Peleu.

Ahile ? O să țin minte numele.

Acesta-i sceptrul conducătorului Tesaliei.

Dă-i-l regelui tău.

Nu-i regele meu.

PORTUL SPARTA DIN GRECIA

Frați de arme !

Prietenie !

Prinți troieni, în această ultimă seară petrecută împreună,

eu și regina Elena vă cinstim.

E adevărat că am fost vrăjmași odinioară.

Sparta și Troia au purtat multe bătălii. Și am luptat vitejește.

Dar v-am respectat întotdeauna tatăl.

Priam e un rege bun. Un om bun.

L-am respectat când mi-era dușman, îl respect și când mi-e aliat.

Hector, Paris. Ridicați-vă, tineri prinți.

Beți cu mine.

Să închinăm pentru pace.

Pentru pace între Troia și Sparta.

Zeii să ne țină lupii în păduri și femeile-n paturi.

- În cinstea zeilor. - În cinstea zeilor.

Voinic braț. Mulțumesc zeilor că am încheiat pace.

Am văzut prea mulți ostași doborâți de brațul tău.

Sper să nu mai am niciodată prilejul.

Un singur om mânuiește sabia mai bine ca tine.

Ahile.

Smintitul ăla.

Ar fi în stare să arunce sulița spre Zeus dacă zeul l-ar insulta.

O vezi pe cea de colo ? Am ales-o special pentru tine.

E o mică leoaică.

Mulțumesc. Soția mă așteaptă în Troia.

Iar soția mă așteaptă colo.

Soțiile sunt pentru făcut copii.

Să facă prințișori. Distrează-te și tu în seara asta.

Faceți un vin strașnic în Sparta.

N-ar trebui să fii aici.

Asta ai spus și aseară.

Aseară am făcut o greșeală.

Și-n seara de dinainte ?

Am făcut multe greșeli săptămâna asta.

Vrei să plec ?

Da.

Și unde să mă duc ?

Departe.

Departe de aici.

Am un dar pentru tine.

Nestemate din Marea Propontidei.

Sunt superbe.

Dar nu le pot purta.

Menelau ne-ar omorî pe amândoi.

Nu te teme de el.

Nu mă tem de moarte.

Mă tem de ziua de mâine.

Mă tem să te văd că pleci, știind că nu te mai întorci.

Înainte să vii tu în Sparta, eram o stafie.

Umblam, mâncam, înotam în mare...

... dar eram doar o stafie.

Nu te mai teme de ziua de mâine.

Vino cu mine.

Nu te juca cu mine.

Dacă vii, n-o să fim niciodată în siguranță.

O să fim vânați de oameni și blestemați de zei.

Dar o să te iubesc.

Până în ziua în care voi fi doar cenușă...

... o să te iubesc.

Tecton.

Adu jertfa cuvenită lui Poseidon înainte să ridicăm ancora.

Nu avem nevoie de alte văduve în Troia.

Capră sau porc ?

Ce preferă zeul mării ?

Îl trezesc pe preot să-l întreb.

Paris.

Hai să ne culcăm.

N-o să mai dormim pe uscat săptămâni la rând.

Marea nu-mi tulbură somnul, frate.

Atena îmi susură cântece de leagăn.

Și astă-seară cine ți-a susurat cântece de leagăn ?

Astă-seară ?

Soția pescarului.

O făptură încântătoare.

Sper că nu te-a prins pescarul.

Era atent la pești.

Înțelegi de ce suntem în Sparta.

Pentru pace.

Și înțelegi că Menelau, regele Spartei e un om foarte puternic.

Fratele lui, Agamemnon , regele din Micene,

conduce toate oștile Greciei.

Ce legătură are cu soția pescarului ?

Paris...

Ești fratele meu și te iubesc.

Dar dacă primejduiești Troia prin faptele tale,

îți fac praf mutra chipeșă.

Du-te la culcare.

Plecăm dis-de-dimineață.

Frumoasă dimineață. Poseidon ne-a binecuvântat drumul.

Uneori, zeii te binecuvântează dimineața și te blestemă după-amiaza.

Jos pânzele !

Mă iubești, frate ?

O să mă aperi de orice dușman ?

Ultima oară când mi-ai vorbit astfel,

aveai 10 ani și tocmai furasei calul tatei.

Ce-ai făcut de data asta ?

Trebuie să-ți arăt ceva.

- Unde e ? - Cine, Măria ta ?

Mă jur pe tatăl zeilor că te tai pe loc dacă nu-mi spui !

Măria ta !

A fugit.

Cu troienii.

Pescarul ăsta a văzut-o urcându-se pe corabia lor.

Troienii ?

Cu tânărul prinț, Paris. Ea...

Pregătiți-mi corabia !

Schimbă direcția ! Ne întoarcem la Sparta.

Sus pânzele !

- Așteaptă. - Neghiobule !

- Ascultă-mă. - Îți dai seama ce-ai făcut ?

Știi câți ani s-a străduit tata să încheie pace ?

O iubesc.

Pentru tine e doar un joc, nu ?

Hoinărești din cetate în cetate,

te culci cu soții de negustori și slujnice din temple.

Și crezi că știi ce înseamnă dragostea.

Cum rămâne cu dragostea pentru tata ?

Ți-ai bătut joc de el când ai adus-o pe corabie !

Cum rămâne cu dragostea pentru țară ? Vrei să ardă Troia din cauza ei ?

Nu te las să începi un război de dragul ei.

Mă lași să vorbesc ?

E adevărat ce spui. Am greșit față de tine și față de tata.

Dacă vrei s-o duci pe Elena înapoi la Sparta, n-ai decât.

Dar vin și eu cu ea.

La Sparta ? O să te omoare.

Atunci o să mor în luptă.

Ți se pare un gest eroic ? Să mori în luptă ?

- Ai ucis vreodată un om, frățioare ? - Nu.

- Ai văzut cum moare un om în luptă ? - Nu.

Eu am ucis oameni. I-am auzit și i-am privit cum mureau.

Nu e o moarte glorioasă, nici poetică.

Spui că vrei să mori pentru dragoste, însă nu știi nimic despre moarte.

Și nu știi nimic despre dragoste !

Cu toate acestea, merg cu ea.

Nu te pun să lupți în bătăliile mele.

O faci deja.

Spre Troia !

Întoarceți corabia ! Umflați pânzele !

MICENE, GRECIA

- O vreau înapoi. - Firește c-o vrei.

E o femeie frumoasă.

O vreau înapoi ca s-o omor cu mâinile mele.

N-o să am pace până nu ard Troia din temelii.

Credeam că vrei pace cu Troia.

Trebuia să te ascult.

Pacea e pentru femei

și pentru oameni slabi.

Imperiile se nasc în războaie.

Toată viața ți-am stat alături. M-am luptat cu dușmanii tăi.

Tu ești fratele cel mare. Ție îți revine gloria. Așa e rânduită lumea.

Dar m-am plâns vreodată, frate ? Ți-am cerut eu ceva ?

Niciodată. Ești un om de onoare.

Toți grecii o știu.

Troienii mi-au pângărit onoarea.

Ocara mea e și ocara ta.

Și ocara mea e ocară pentru toții grecii.

Mergi la război cu mine, frate ?

Mereu am crezut că soția fratelui meu e o femeie fără minte,

dar uite că ni s-a dovedit de mare folos.

Nimic nu unește mai mult un popor decât un vrăjmaș comun.

Troienii n-au fost niciodată învinși.

Unii spun că nu pot fi învinși.

Bătrânul rege Priam se crede de neatins în spatele zidurilor sale.

Își închipuie că zeul soarelui o să-l ocrotească.

Dar zeii îi ocrotesc

numai pe cei puternici !

Dacă Troia e învinsă,

eu o să controlez Egeea.

Hector conduce cea mai bună oaste din Răsărit.

Și Troia a fost construită să reziste la asedii de zeci de ani.

Asediul n-o să dureze zeci de ani.

O să-i atac cu cea mai mare armată din lume.

Adună-i pe toți regii Greciei cu oștile lor.

Trimite soli în zori.

Încă ceva.

Avem nevoie de Ahile și de mirmidonii săi.

Ahile.

E imposibil de stăpânit. E în stare să se lupte și cu noi, și cu troienii.

Nu trebuie să-l stăpânim. Trebuie doar să-l dezlănțuim.

E un om născut să curme vieți.

Da, e un ucigaș fără seamăn. Însă amenință tot ce-am clădit.

Înainte să vin eu, Grecia nu însemna nimic.

Eu am strâns laolaltă toate regatele Greciei.

Am făurit o națiune din oameni care venerau focul și mâncau șerpi !

Eu clădesc viitorul, Nestor ! Eu !

Ahile e trecutul.

Un om care nu luptă pentru nimeni. Un om fără de țară.

Câte bătălii am câștigat cu tăișul sabiei sale ?

O să fie cel mai mare război din lume.

Avem nevoie de cel mai mare războinic.

De un singur om o să asculte.

O să trimit o corabie dis-de-dimineață.

ITACA, GRECIA

Salutări, frate.

Ni s-a spus că regele Odiseu se ascunde printre dealuri.

Odiseu ?

Ticălosul ăla îmi bea vinul și nu-mi plătește.

Se cade să-ți respecți regele, prietene.

Să-l respect ?

Aș vrea să-i trag un pumn în față.

Se tot ține de nevastă-mea și încearcă s-o dezbrace.

Sper că generalii lui Agamemnon sunt mai isteți decât solii lui.

Ce-ai spus ?

Vreți să vă ajut în lupta cu troienii.

Ești...

Ești ?

Iartă-ne, mărite Odiseu.

O să-mi fie dor de câinele meu.

Regele Agamemnon vrea să-ți ceară un hatâr.

Firește.

FTIA, GRECIA

Să nu șovăi.

Dibace mișcări.

Ți-e frică ?

De moarte.

Mi-ai spus să nu trec niciodată sabia dintr-o mână în alta.

Da. Când înveți s-o folosești, n-o să mai asculți de mine.

Vestea ospeției tale se preschimbă iute-n legendă.

Patrocle, vărul meu.

Fă cunoștință cu Odiseu, regele Itacăi.

Patrocle.

I-am cunoscut bine pe părinții tăi.

Mi-e dor de ei.

Acum are el grijă de tine, nu ?

Să înveți de la marele Ahile.

O onoare pentru care regii ar ucide.

Agamemnon te-a trimis ?

Trebuie să vorbim.

N-o să lupt pentru el.

Nu-ți cer să lupți pentru el.

Îți cer să lupți pentru greci.

De ce ? Grecii s-au săturat să se bată între ei ?

- Deocamdată. - Pentru greci !

Troienii nu mi-au făcut nimic.

Au făcut Grecia de rușine.

Au făcut de rușine un grec de care fugea și soția.

Ce mă privește pe mine ?

Războiul te privește, prietene.

Oare ? Sunt la cheremul oricui pe câmpul de luptă ?

E un om fără onoare.

Nu vreau să rămân în istorie drept mercenarul unui tiran.

Pentru onoare să lupte Ahile. Pentru putere să lupte Agamemnon.

Și să hotărască zeii cui să-i împartă gloria.

Lasă-l pe Agamemnon.

Luptă pentru mine.

Soția mea o să fie mai liniștită dacă te știe că-mi ești alături.

Și eu o să fiu mai liniștit.

O să lupte și Aiax la Troia ?

Se spune că doboară un stejar cu o singură lovitură de topor.

Copacii nu se apără.

Trimitem cea mai mare flotă din lume.

O mie de corăbii.

O mie de corăbii ?

Se spune că prințul Hector e un războinic iscusit. Așa e ?

Cel mai bun dintre troieni.

Unii se încumetă să spună că e mai bun și decât grecii.

Chiar dacă vărul tău nu vine,

sper că tu o să vii, Patrocle.

Avem nevoie de un bărbat în putere ca tine.

Încearcă-ți viclenia cu mine, nu cu vărul meu.

Voi aveți săbiile, eu viclenia.

Ne folosim de darurile cu care ne-au înzestrat zeii.

Plecăm spre Troia peste trei zile.

E un război care n-o să fie uitat.

N-o să fie uitați nici eroii care iau parte la el.

Se spune că regele Itacăi are un grai fermecător.

Știam c-o să vină după tine.

Chiar și dinainte să te naști,

știam c-o să vină.

Vor să lupți la Troia.

Îți mai fac un colier de scoici.

La fel ca cele pe care ți le făceam când erai copil.

Mai ții minte ?

Mamă.

Mă hotărăsc diseară.

Dacă rămâi în Larissa,

o să ai o viață tihnită.

Îți găsești o femeie cuminte.

O să ai fii și fiice care o să-ți dăruiască nepoți.

O să te iubească.

După ce mori, o să trăiești în amintirea lor.

Dar când o să-ți moară copiii și copiii lor,

numele o să-ți fie uitat.

Dacă pleci la Troia,

gloria te așteaptă.

O să se scrie mii de ani povești despre victoriile tale.

Lumea o să-ți țină minte numele.

Dar dacă pleci la Troia,

n-o să te mai întorci acasă.

Căci gloria-ți vine însoțită de pieire.

Și n-o să te mai văd niciodată.

Știi că asta-mi va fi soarta, mamă ?

O știu.

TROIA

- Fiule. - Tată.

Paris.

Tată.

- Ea e Elena. - Elena ?

Elena din Sparta ?

Elena din Troia ?

Am auzit și eu cât de frumoasă ești.

De data asta,

zvonurile s-au adeverit.

Bine-ai venit.

Mulțumesc, Măria ta.

Veniți. Cred că sunteți obosiți.

Uite

A crescut.

E puternic.

La fel ca tatăl său.

- Paris ! - Briseis !

Draga mea verișoară, seară de seară-ți sporește frumusețea.

Briseis.

Văd că ești preoteasă a lui Apollo.

Tinerii din Troia au plâns amarnic când Briseis a ales să rămână fecioară.

Unchiule.

Mulțumesc zeilor pentru că v-ați întors teferi.

- În cinstea zeilor. - În cinstea zeilor.

În cinstea zeilor.

Tată.

Știu că numai de asta n-aveam nevoie.

E vrerea zeilor. Totul e în mâna lor.

- Dar mă mir că l-ai lăsat s-o aducă. - Și să-l las să se lupte cu Menelau ?

Acum ai fi înmormântat un fiu în loc să întâmpini o noră.

Să-i trimitem lui Menelau soli de pace.

Îl cunoști pe Menelau. Le-ar țintui capetele în țărușii porții.

Ce vrei să fac ?

Urc-o într-o corabie și trimite-o acasă.

Femeile îl iubesc pe Paris. Și el le iubește.

Dar acum e altceva.

Ceva s-a schimbat la el.

Dacă i-o trimitem lui Menelau, el o s-o urmeze.

E în joc țara mea cu semenii mei.

Nu vreau să-i văd cum suferă din pricina mândriei fratelui meu.

Nu vin după ea doar spartanii.

Menelau s-a dus deja la Agamemnon.

Iar Agamemnon vrea de ani de zile să ne distrugă.

Dacă scapă de noi, o să controleze singur mările.

Dușmanii ne tot atacă de sute de ani. Zidurile încă ne apără.

Tată, nu putem câștiga războiul.

Apollo ne are-n pază.

Nici Agamemnon nu se poate măsura cu zeii.

Și câte detașamente conduce zeul soarelui ?

Nu râde de zei.

Când erai foarte mic, te-ai îmbolnăvit de scarlatină.

Mânuța îți ardea.

Vraciul spunea că nu mai prinzi zorii.

M-am dus la templul lui Apollo și m-am rugat până s-a crăpat de ziuă.

Întoarcerea la palat a fost cel mai lung drum din viața mea.

Când am intrat în camera mamei tale, tu-i dormeai în brațe.

Febra pierise.

În ziua aceea, am făgăduit să-mi dedic viața zeilor.

N-o să-mi calc făgăduiala.

Preț de 30 de ani, am trudit pentru pace. 30 de ani.

Știu că Paris e nechibzuit uneori.

Dar o să duc o mie de războaie ca să-l salvez.

Iartă-mă, tată, dar nu o să te lupți tu.

Vin după mine.

Vântul îi poartă tot mai aproape.

Și dacă am pleca ?

Diseară. Acum.

Dacă ne-am duce în grajduri, am înhăma caii și am fugi ?

Dacă am goni fără oprire spre Răsărit ?

- Și unde să mergem ? - Departe de ei.

Pot să vânez cerbi, iepuri ca să avem de mâncare.

Dar asta-i casa ta.

Tu ți-ai părăsit casa pentru mine.

Sparta n-a fost niciodată casa mea.

Părinții mei m-au trimis acolo la 16 ani ca să mă însor cu Menelau.

Dar n-a fost niciodată casa mea.

O să trăim din roadele pământului.

Lăsăm în urmă palatele, slujitorii. Nu ne trebuie.

Și familia ta ?

Ne ocrotim familia. Ce motiv mai au pentru război, dacă noi am fugit ?

Menelau n-o să se dea bătut. Ne va urmări până la capătul lumii.

Nu cunoaște ținutul. Eu, da. E de ajuns doar o zi să ne pierdem urmele.

Nu-l cunoști pe Menelau.

Nu-l cunoști pe fratele său.

O să ardă toate casele din Troia ca să pună mâna pe noi.

N-o să creadă c-am plecat.

Și chiar de-ar crede, tot i-ar da foc din răutate.

Atunci îl las să mă găsească mai lesne.

Mă duc la el și-i spun că ești a mea.

Ești foarte tânăr, iubitul meu.

Suntem de aceeași vârstă.

Ești mai tânăr decât eram eu.

Ia te uită.

Ocupați-vă pozițiile !

Vela neagră. E Ahile.

Ce face neghiobul ?

Are de gând să cucerească țărmul Troiei cu 50 de oameni ?

Vâsliți, mirmidoni !

Domnul meu ?

Nu-i așteptăm pe ceilalți ?

- Ne-au adus aici pentru război. - Dar Agamemnon a poruncit...

Eudor, lupți pentru mine sau pentru Agamemnon ?

Pentru tine, domnul meu.

Atunci așa să faci. Lasă-i pe sclavii lui Agamemnon să lupte pentru el.

La o parte !

Tecton, străjerii lui Apollo sunt gata de luptă ?

- Așteaptă la porțile cetății. - Bine. Vin și eu.

Lisandru, cât mai durează până se adună oastea ?

Jumătate din ostași încă mai vin de la țară. Trebuie să-i înarmăm...

- Cât mai durează ? - Până la prânz.

Zorește-i.

Lisandru, vreau patrule care să cerceteze tot ținutul.

Să scotocească toate casele și pășunile,

să-i aducă pe toți troienii între zidurile cetății.

Dacă nu pot merge, să-i care în spate.

Patrocle !

Lasă jos lancea.

- Dar mă lupt cu troienii, vere. - Nu azi.

Sunt gata. Tu m-ai învățat să lupt.

Ești un bun învățăcel. Dar nu ești încă mirmidon.

Uită-te la oamenii ăștia.

Sunt cei mai crunți ostași din Grecia. Fiecare a înfruntat moartea pentru mine.

- Tu păzești corabia. - Dar suntem în război.

Vere, nu mă pot lupta cu troienii dacă am și grija ta. Păzește corabia.

Troieni !

Toată viața mea m-am călăuzit după un crez.

Un crez simplu:

să-i cinstim pe zei, să ne iubim soția

și să ne apărăm țara.

Troia e mama noastră.

Luptați pentru ea !

Mirmidoni,

frații mei de arme.

Mai bine lupt alături de voi decât într-o oaste de mii de oameni.

Să nu uite nimeni cât de fioroși suntem. Suntem niște lei !

Știți ce vă așteaptă dincolo de țărm ?

Nemurirea ! Înșfăcați-o ! A voastră e !

Poziții de luptă !

Arcași !

Arcași, fiți gata !

Fiți gata !

Înaintați !

Strângeți rândurile !

Intrați în formație !

Ăsta vrea să moară.

La semnalul meu !

Rupeți formația !

Ahile !

Ahile !

Ahile !

Lasă-i lui bătălia. Noi vom câștiga războiul.

Dacă-i lăsăm prea multe bătălii, ostașii o să uite cine-i regele.

Aiax, vino să vezi.

Uitați-vă la el.

Culege toți laurii.

Vâsliți, trândavilor !

Grecii mor ! Vâsliți !

Oamenii au nevoie de ajutorul nostru. Tecton, hai cu mine !

Eu sunt Aiax, sfarmă-piatră !

Priviți-mă și tremurați !

Flancați ! Spre flancuri !

Nu !

Ahile ! Ahile !

Înapoi în cetate !

Zeul soarelui e protectorul Troiei, vrăjmașa noastră.

Luați orice găsiți de preț.

Cu permisiunea ta, domnul meu.

- Vorbește. - Apollo vede tot.

Nu e prudent să-l mâniem.

Dă alarma.

Așteaptă.

Ești ori foarte viteaz, ori foarte prost să vii singur după mine.

Deci tu ești Hector.

Știi cine sunt ?

Preoții nu erau înarmați.

Da. Nu e nicio onoare să tai gâtul unor bătrâni.

Numai copiii și nesăbuiții luptă pentru onoare.

Eu lupt pentru țara mea.

Luptă-te cu mine !

De ce să te omor acum, prinț al Troiei,

dacă nimeni n-o să te vadă când te înving ?

De ce-ai venit aici ?

O să se vorbească mii de ani despre războiul ăsta.

Peste o mie de ani, n-o să ne mai rămână nici praful din oase.

Da, prințule. Dar numele n-o să ne dispară.

Du-te acasă, prințule. Bea vin, culcă-te cu soția.

Mâine o să purtăm războiul.

Vorbești de război de parcă ar fi un joc.

Câte soții așteaptă la porțile Troiei soți care n-o să se mai întoarcă ?

Să le consoleze fratele tău. Am auzit că știe să cucerească soțiile altora.

Domnul meu, îl lași să plece ?

E prea devreme să ucidem prinți.

Ahile !

Ahile !

- Ahile. - Aiax.

Ești neînfricat ca zeii. E o onoare să lupt alături de tine.

Și eu.

Dacă mai întârziai mult, pierdeai războiul.

Nu-mi pasă dacă pierd începutul câtă vreme prind sfârșitul.

Domnul meu !

Am ceva să-ți arăt.

Oamenii au găsit-o ascunsă în templu.

S-au gândit

c-o să te distreze.

Cum te cheamă ?

Nu m-ai auzit ?

I-ai omorât pe preoții lui Apollo.

Am omorât oameni în cinci țări, niciodată un preot.

Atunci i-au omorât oamenii tăi.

Zeul soarelui o să se răzbune.

Ce mai așteaptă ?

Momentul potrivit.

Preoții îi sunt morți și slujitorii, prizonieri.

- Cred că zeul tău se teme de mine. - Se teme ?

Apollo e stăpânul soarelui. Nu se teme de nimic.

- Și unde e ? - Nu ești decât un ucigaș.

Ce știi tu despre zei ?

Știu mai multe despre zei decât preoții voștri.

I-am văzut.

Ești o prințesă, nu ?

Ani de zile le-ai vorbit de sus bărbaților.

Sigur ești prințesă.

Cum te cheamă ?

Până și slujitorii lui Apollo au nume.

Briseis.

Ți-e frică, Briseis ?

Ar trebui ?

Domnul meu.

Agamemnon te cheamă la el.

Regii se adună să sărbătorească victoria.

Ai luptat bine azi.

Domnul meu.

Ce cauți la Troia ?

N-ai venit pentru regina spartană.

Vreau ce vrea toată lumea.

Numai că mai mult.

Nu te teme de mine, fato.

Niciun alt troian n-o să aibă privilegiul ăsta.

Regele Triopas, Măria ta.

Ai câștigat o mare victorie, rege al regilor.

Nimeni nu-și închipuia că țărmul troian o să fie cucerit atât de ușor.

Un dar minunat, Triopas.

O să fii printre primii care merg pe străzile Troiei mâine.

Tatăl meu, Neleus, a comandat această urnă

în amintirea victoriei sale de la Cyparisseis.

Ți-o dăruiesc acum

în cinstea unei victorii și mai strălucite.

Mulțumesc, prietene.

Mâine o să cinăm în grădinile Troiei.

Plecați.

Războiul înseamnă tineri care mor și bătrâni care sporovăiesc. Știi bine.

Nu lua în seamă politica.

Cică ai fi câștigat o mare victorie.

N-oi fi băgat de seamă. Țărmul troian era a lui Priam de dimineață.

Acum, la amiază, e al meu.

Să fie țărmul tău. N-am venit după nisip.

Nu.

Ai venit aici fiindcă vrei ca numele să-ți dăinuie peste veacuri.

Am câștigat o mare victorie azi.

Dar nu e victoria ta.

Regii nu s-au plecat în fața lui Ahile.

Regii nu l-au lăudat pe Ahile.

Regii n-or fi văzut fiindcă erau prea în spate. Ostașii au câștigat bătălia.

Regii rămân în istorie !

Nu ostașii.

Mâine o să doborâm porțile Troiei.

O să clădesc monumente ale victoriei pe fiecare insulă grecească.

O să sap în piatră numele de "Agamemnon".

Numele meu o să dăinuie peste veacuri.

Numele tău e scris pe nisip

și-o să fie șters de valuri.

Ai grijă, rege al regilor. Trebuie să câștigi mai întâi.

Oamenii tăi au prădat templul lui Apollo, nu ?

Vrei aurul ? Ia-l.

Ți-l dăruiesc pentru a-ți cinsti curajul. Ia ce poftești.

Am luat deja.

Afareu !

Hemon !

Pradă de război.

N-am nimic de împărțit cu voi, dar, dacă nu-i dați drumul,

n-o să vă mai întoarceți acasă.

- Hotărâți-vă ! - Gărzi !

Opriți-vă !

Prea mulți oameni au murit azi.

Dacă nu știi decât să ucizi, ăsta ți-e blestemul.

Nu vreau să mai moară cineva pentru mine.

Marele Ahile, amuțit de o sclavă.

Diseară, o pun să mă spele.

Apoi...

- Cine știe ? - Îmbuibatule !

Înainte să-mi sosească ceasul, o să te văd mort și-o să râd.

Dacă vor război, război să le dăm.

Floarea Troiei se poate măsura oricând cu cea a Greciei.

Floarea Greciei e de două ori mai numeroasă ca cea a Troiei.

Și ce propui ?

Să le predăm cetatea ?

Să le dăm voie grecilor să ne ucidă ostașii ? Să ne siluiască soțiile ?

Propun să negociem.

Grecii au venit pentru un singur lucru.

Să fim sinceri, prieteni. Ne înmormântăm semenii

din pricina unui păcat al tinereții.

Glaucus.

Ai luptat 40 de ani alături de mine. Putem câștiga războiul ?

Zidurile noastre n-au căzut niciodată.

Avem cei mai buni arcași din lume.

Și îl avem pe Hector.

Ostașii săi s-ar lupta și cu duhurile iadului dacă le-ar porunci.

Da. Putem câștiga.

Am vorbit cu doi țărani azi.

Zăriseră un vultur în zbor ducând un șarpe în gheare.

E un semn de la Apollo.

Mâine o să câștigăm o mare victorie.

Semne de la păsări.

Vrei să plănuim o strategie luându-ne după păsări ?

Hector, măsoară-ți cuvintele.

Când Arheptolem a prorocit patru ani de secetă, am săpat fântâni mai adânci.

Seceta a venit, iar noi am avut apă de băut.

Marele preot e slujitorul zeilor.

Și eu sunt slujitorul Troiei.

I-am respectat întotdeauna pe zei, tată. Știi bine.

Dar azi m-am luptat cu un grec care a pângărit statuia lui Apollo.

Apollo nu l-a trăsnit pe dată.

Zeii n-o să câștige războiul pentru noi.

N-o să fie război.

Nu e un conflict între nații,

ci o ceartă între doi bărbați.

Nu vreau să văd cum mor troieni din pricina mea.

Paris.

Mâine dimineață îl provoc la duel pe Menelau pentru mâna Elenei.

Învingătorul o s-o ia acasă. Învinsul o să cadă pradă flăcărilor.

Are sorți de izbândă ?

Tată.

Îmi pare rău pentru durerea pe care ți-am pricinuit-o.

O iubești ?

Ești un rege măreț fiindcă-ți iubești tare mult țara.

Toate firele de iarbă.

Toți grăunții de nisip.

Toate pietrele din râu.

Iubești Troia cu totul.

Așa o iubesc și eu pe Elena.

Am purtat multe războaie la vremea mea.

Unele pentru pământ, altele pentru putere, altele pentru glorie.

Războaiele din dragoste au un temei mai solid ca celelalte.

Dar n-o să lupt eu.

Spada Troiei.

Mânuită de tatăl meu și de tatăl lui

și tot așa până la întemeietorii Troiei.

Istoria poporului nostru e scrisă cu ea.

S-o porți mâine.

Sufletul Troiei e în spada asta.

Câtă vreme o poartă un troian,

poporul nostru are un viitor.

Cel care l-a omorât pe Tecton lângă templul lui Apollo

arunca sulița ca nimeni altul.

O lovitură imposibilă.

El nu știe ce se întâmplă.

Slavă zeilor.

Nu te duce mâine.

- Te rog, nu te duce. - Paris luptă mâine, nu eu.

Doar n-au traversat marea 50.000 de greci

ca să-l vadă pe fratele tău cum luptă. Știi bine.

Vorbești ca un adevărat general, draga mea.

Ai luptat toată viața. Lasă-i pe alții să ducă bătăliile acum.

Știi că nu vreau să lupt. Vreau să-mi văd fiul cum crește.

Vreau să văd cum se bat fetele pe el.

Cum se băteau pe tatăl său.

E mai chipeș decât mine.

Mă duc să-l văd pe Paris.

Am pierdut

șapte frați

în războaiele cu Sparta.

Ai zice că m-am obișnuit să pierd până acum.

Nu vreau să te pierd.

N-o să supraviețuiesc.

Stai.

Stai !

Elena, ce faci ?

- Dă-mi drumul. - Nu.

I-am văzut cum ard.

I-am văzut cum ard pe ruguri.

E vina mea.

Da. Știi că e.

Văduvele.

Încă le mai aud țipetele.

Soții le-au murit fiindcă am venit eu.

Mă duc la corăbii.

Ba nu.

Mă predau lui Menelau.

Să facă ce vrea.

Să mă omoare, să mă înrobească. Nu-mi pasă.

Orice soartă e mai bună decât asta.

E prea târziu.

Crezi că lui Agamemnon îi pasă de căsnicia fratelui său ?

E vorba de putere, nu de dragoste.

Paris o să lupte mâine dimineață.

- Da. - Menelau o să-l omoare.

N-o să îngădui așa ceva.

- E hotărârea lui. - Nu.

Nu cer nimănui să lupte pentru mine.

Nu mai sunt regina Spartei.

Ești prințesă a Troiei acum,

iar fratele meu are nevoie de tine în seara asta.

Domnul meu.

Oastea s-a pus în mișcare.

Să plece. Noi rămânem.

Dar oamenii sunt gata.

Rămânem până Agamemnon o să implore întoarcerea lui Ahile.

Cum dorești.

- Ești pregătit să lupți ? - Da.

Ești pregătit să omori ? Să iei vieți ?

Noaptea văd chipurile tuturor celor pe care i-am ucis.

Îi văd pe celălalt mal al Stigelui.

Mă așteaptă.

Îmi spun: "Bun venit, frate".

Noi, oamenii, suntem făpturi blestemate.

Te-am învățat cum să lupți, dar nu și de ce să lupți.

Lupt pentru tine.

Pentru cine o să lupți după ce mor ?

Ostașii luptă pentru regi pe care nici nu-i cunosc.

Fac ce li se spune, mor când li se spune.

Ostașii dau ascultare.

Nu-ți irosi viața ascultând de poruncile unui neghiob.

Du-te.

Ești sigur că vrei s-o faci ?

Eu am început războiul.

Elena.

Așază-te lângă mine.

Toată viața m-am rugat să nu vină ziua asta.

Da, Măria ta.

Spune-mi tată, copila mea.

Iartă-mă, tată,

pentru necazul pricinuit.

Nu-ți reproșez nimic.

Totul e în mâna zeilor.

Mai mult,

cum să-i reproșez cuiva că s-a îndrăgostit de Paris ?

Fiți gata să vă opriți !

Fiți gata să vă opriți !

Opriți-vă !

Înainte.

Menelau e ca un taur.

O să se repeadă la tine. Ferește-te de el și folosește-ți iuțeala.

Frate.

Nu e nevoie să lupți.

Văd că nu vă mai ascundeți în spatele zidurilor. Un gest curajos.

Necugetat, dar curajos.

N-aveți ce căuta aici. Întoarceți-vă la corăbii și plecați acasă.

Am mers prea departe, prințule Hector.

Prinț ? Ce prinț ?

Ce fiu de rege primește ospeția cuiva,

îi gustă bucatele, îi bea vinul,

îl îmbrățișează ca prieten și-i fură soția în toiul nopții ?

Soarele era sus când te-a părăsit soția.

Ne privește și ea, nu ? Bine.

Vreau să te vadă cum mori.

Nu încă, frate.

Privește împrejur, Hector.

Am adus toți războinicii Greciei pe țărmurile voastre.

Încă mai poți salva Troia, tinere prinț.

Am două cereri.

Dacă mi le îndeplinești, nu mai trebuie să moară nimeni.

Mai întâi, s-o dai pe Elena fratelui meu.

Apoi Troia să asculte de mine

și să lupte în oastea mea când o chem.

Nădăjduiești c-o să mă sperii când îți văd oștirile ?

Le văd.

Văd 50.000 de oameni strânși să lupte pentru lăcomia ta.

Ai grijă, băiete.

Are și mila mea limite.

I-am văzut limitele.

Să știi că niciun fiu al Troiei n-o să se supună unui stăpân străin.

Atunci toți fiii Troiei o să moară.

Mai e și altă cale.

O iubesc pe Elena. Nu renunț la ea. Nici tu.

Hai să ne luptăm noi doi.

Învingătorul o ia acasă pe Elena. Și ăsta să fie sfârșitul.

O propunere curajoasă, dar nu-i de ajuns.

Lasă-mă să-l omor pe trufașul ăsta.

N-am venit aici pentru soția ta, ci pentru Troia.

Iar eu pentru onoarea mea.

Până și suflarea-i mi-e ocară.

Lasă-mă să-l omor. După ce-l răpun, dă semnalul de atac.

Tu te alegi cu cetatea, eu cu răzbunarea.

Așa să fie.

Îți accept provocarea. Diseară o să beau peste stârvul tău.

- Măria ta ! - Înapoi în formație.

Lasă-l să lovească în gol. O să obosească.

Frate.

- Dacă mor, spune-i Elenei... - Îi spun.

Nu-l lăsa pe Menelau să-i facă rău. Dacă...

Gândește-te numai la săbiile voastre. La nimic altceva.

Ridică-te.

Haide.

Vezi ciorile ?

N-au mai gustat carne de prinț până acum.

Pentru ăsta m-ai părăsit ?

Luptă !

Luptă-te cu mine !

Lașule !

Luptă-te cu mine !

Avem o înțelegere ! Luptă !

Luptă-te cu el, fiule. Luptă.

- Luptă-te cu mine ! - Troienii au încălcat înțelegerea.

Pregătiți-vă pentru bătălie !

Unde ți-e onoarea ?

Nu ești demn de un prinț !

Dacă nu luptă, Troia e pierdută.

Paris.

Nu.

Lupta s-a terminat.

Ba nu.

Dă-te la o parte, prințule Hector.

O să-l omor la picioarele tale. Nu-mi pasă.

E fratele meu !

Paris !

Fugi !

Treci înăuntru, Paris !

Arcași !

- Oamenii sunt prea aproape de ziduri. - Înapoi.

Înapoi, neghiobule !

Pentru Troia !

Pentru Troia !

- Acum ! - Trageți !

Strânge rândurile !

Strângeți rândurile, ostași !

Prima linie, înaintați !

Deci tu ești cel mai bun ostaș troian.

Înainte !

Înainte !

Înainte !

Străjerii lui Apollo ! Acum !

Prințule Hector !

Trebuie să ne retragem !

Oștile mele n-au pierdut nicio bătălie până acum !

Dacă nu te retragi, o să-ți pierzi oștile.

Înapoi la corăbii !

- Înapoi la corăbii ! - Retragerea !

- Înapoi ! - Retragerea !

Înapoi !

Înapoi la corăbii !

Înapoi !

- Retrageți-vă ! - Opriți-vă !

Opriți-vă !

Dar i-am pus pe fugă !

Suntem în bătaia arcașilor.

Ostașii să-i adune pe cei căzuți.

Trimiteți un sol grecilor. Să le spună că pot să-și adune și ei morții.

Ne-ar fi făcut și nouă hatârul ăsta ?

Haideți ! Înapoi !

Strângeți rândurile !

Înainte să plec,

o să le ard cetatea din temelii.

Îți promit, frate.

În Troia râd toți de mine. Sunt îmbătați de victorie.

Își închipuie c-o să fug acasă cum se crapă de ziuă.

Și n-ar fi mai bine ?

Să fug ? Ca un câine bătut ?

Oamenii cred că am venit aici pentru soția lui Menelau.

Uite că nu-i mai trebuie.

Nisipul e încă scăldat de sângele fratelui meu

și tu cutezi să-l jignești ?

Nu e jignire să spui că mortul e mort.

Dacă plecăm acum, o să ne pierdem orice brumă de încredere.

Dacă troienii ne înving atât de ușor, peste cât timp o să ne calce hitiții ?

Dacă rămânem, o să rămânem din motive drepte.

Să ocrotim Grecia, nu mândria ta.

Răfuiala ta cu Ahile ne îngroapă pe toți.

Ahile e un singur om.

La fel și Hector.

Uite ce ne-a făcut azi.

Hector luptă pentru țara sa ! Ahile luptă numai pentru el.

Nu-mi pasă de partea cui luptă. Îmi pasă doar să câștige bătălia.

Are dreptate.

Moralul oamenilor e la pământ.

La pământ ? Sunt gata să înoate până acasă.

Chiar dacă aș vrea să mă împac cu Ahile, tot n-o să mă asculte !

Nu știu dacă o să-mi vorbească sau o să mă străpungă cu sulița !

Vorbesc eu cu el.

O să vrea fata înapoi.

S-o ia.

Nu m-am atins de ea.

Unde e ?

Le-am dat-o ostașilor.

Trebuie să se distreze și ei după ziua de azi.

Hai. Dă-mi-o mie !

Cine-i primul ?

Târfă troiană !

Ce-i ăsta ? Strai de fecioară ?

- Nu-ți mai trebuie ! - Țineți-o !

Țineți-o.

Ești rănită ?

Te-am văzut cum te apărai. Ești curajoasă.

Să mă apăr când alții mă atacă ? E un curaj pe care-l are și un câine

Mănâncă.

Am întâlnit oameni ca tine la tot pasul.

Ba nu.

Crezi că te deosebești de alți o mie ?

Ostașii nu înțeleg decât războiul. Pacea îi încurcă.

- Și-i urăști pe ostași. - Îi compătimesc.

Ostașii troieni au murit încercând să te apere.

Or merita mai mult decât compătimire.

De ce ai ales viața asta ?

- Ce viață ? - De mare războinic.

N-am ales nimic. Așa m-am născut. Ăsta mi-s.

Și tu ? De ce ai ales să iubești un zeu ?

Ai să vezi că dragostea-ți rămâne neîmpărtășită.

Îți place să mă înțepi ?

Ți-ai dăruit viața zeilor.

Zeus, zeul tunetului. Atena, zeița înțelepciunii. Îi slujești.

- Da. Bineînțeles. - Și pe Ares, zeul războiului ?

Cel care-și acoperă patul cu pieile celor uciși ?

Se cuvine ca toți zeii să fie temuți și respectați.

Să-ți spun un secret.

Ceva ce nu te învață în templu.

Zeii ne invidiază.

Ne invidiază fiindcă suntem muritori.

Fiindcă orice clipă poate să ne fie ultima.

Viața ne e mult mai frumoasă fiindcă ne e trecătoare.

N-o să fii niciodată mai fermecătoare ca acum.

N-o să mai trăim niciodată clipa asta.

Te credeam doar o namilă proastă.

Eram în stare să iert o namilă proastă.

Fă-o.

Nimic nu-i mai ușor.

Nu ți-e frică ?

Toată lumea moare.

Azi ori peste 50 de ani. Ce mai contează ?

Fă-o.

Ai să omori și mai mulți oameni dacă nu te omor.

Mulți.

Domnul meu, e...

Poruncește oamenilor să încarce corabia.

Plecăm spre casă.

Strângeți merindele.

Pregătiți corabia.

Pregătiți corabia.

Agamemnon e un om mândru.

Dar își dă seama când face o greșeală.

Și te-a trimis pe tine să-i transmiți scuzele ?

De ce primești să fii sluga unui rege ticălos ?

Lumea ți se pare simplă, prietene.

Dar, când ești rege, e rareori simplu să alegi.

Itaca nu-și permite să-l aibă dușman pe Agamemnon.

Deci trebuie să ne temem de el ?

Tu nu te temi de nimeni. Ăsta ți-e cusurul. Teama e utilă.

Avem nevoie de tine.

Grecia are nevoie de tine.

Grecia se descurca bine și înainte să mă nasc.

Grecia o să dăinuie și după moartea mea.

Nu vorbesc de pământ.

Oamenii au nevoie de tine.

Rămâi, Ahile.

E un război pentru care te-ai născut.

Lucrurile nu mai sunt așa de simple azi.

Femeile au talentul de a încurca ițele.

Pe tine te respect cel mai mult dintre toți regii Greciei.

Dar în războiul ăsta ești doar o slugă.

Câteodată trebuie să slujești ca să poți conduce.

Sper să înțelegi într-o bună zi.

Mergem acasă ?

Plecăm dis-de-dimineață.

Grecii sunt măcelăriți. Nu putem pleca pur și simplu.

Dacă-ți arde de luptă, n-o să ducă lumea lipsă de războaie.

Sunt semenii noștri !

Am mâncat, am râs și am jelit cu ei în timp ce tu stăteai ascuns în cort.

Trădezi toată Grecia doar ca să-i faci în ciudă lui Agamemnon.

Cineva trebuie să piardă.

Cât mai am zile, fie ca inima să nu-mi fie atât de împietrită că a ta.

Plecăm dis-de-dimineață.

Semnele se înmulțesc.

Porunca e limpede.

Apărați-vă țara. Asta-i singura poruncă.

Când ne-a vorbit ultima dată,

marele preot a prezis o mare izbândă pentru Troia.

Am câștigat o mare izbândă. Lasă-l să vorbească.

Ce ne sfătuiești să facem ?

Zeii sunt de partea noastră.

Acum e momentul să zdrobim oastea greacă.

Glaucus ?

Sunt cu moralul la pământ.

Să-i atacăm acum. Năprasnic.

O să-i punem pe fugă.

Recunosc că i-am supraestimat pe greci.

Nu au nici disciplină, nici curaj.

Mirmidonii n-au luptat ieri. Înseamnă că e vreo vrajbă printre greci.

Dacă le atacăm corăbiile, o să-i unim.

Dacă vor ei să ne atace, s-o facă.

Nu pot trece de ziduri. O să-i învingem iar.

Ieri, grecii ne-au subestimat.

Să nu facem aceeași greșeală.

Ești sigur de tălmăcirea semnelor ?

Profanarea templului său l-a mâniat pe Apollo.

Zeii i-au blestemat pe greci.

Doi dintre regii lor au căzut deja.

Pregătește oastea. Atacăm în zori.

Tată.

Facem o greșeală.

Pregătește oastea.

Haideți.

Mai sunt încă prizoniera ta ?

Mi-ești musafir.

În Troia, musafirii sunt liberi să plece când poftesc.

Nu te oprește nimeni.

Ai lăsa totul în urmă ?

Tu ai lăsa Troia ?

Apărați baricadele !

Arcașii să treacă în spate.

Ahile !

Ahile.

Ahile.

Acum !

Înainte !

De ajuns pentru o zi.

Da.

Înapoi la corăbii !

Înapoi la corăbii !

Era vărul său.

Spre Troia !

- Înapoi în cetate. - Înapoi în cetate.

Spre Troia !

Urma să pornim spre casă azi.

Nu cred că mai pleacă nimeni acasă acum.

Ahile.

Mi-ai încălcat porunca.

Nu, domnul meu. A fost o greșeală.

Am poruncit mirmidonilor să nu intre în bătălie.

Tu i-ai condus în luptă.

Nu i-am condus eu, domnul meu. Credeam că tu ești.

Unde-i Patrocle ?

Patrocle !

Credeam că tu ești, domnul meu.

Purta platoșa ta, scutul, apărătorile, coiful.

Avea până și mersul tău.

Unde e ?

- Unde ? - E mort, domnul meu.

Hector i-a tăiat gâtul.

Nu.

Unde mă duci ?

Ții minte cum să ajungi aici ?

Da.

Data viitoare când mai vii aici, urmează tunelul.

Nu are cotituri.

N-ai cum să te rătăcești. Mergi drept înainte.

De ce ?

La capătul lui o să fie râul.

Urmează-i cursul până ajungi la muntele Ida.

Grecii n-o să se încumete până acolo.

Hector.

De ce-mi spui astea ?

- Dacă mor... - Nu.

Dacă mor, nu știu cât o să mai reziste cetatea.

Nu spune asta

Dacă grecii trec de ziduri, e pierdută.

O să omoare toți bărbații.

Vor arunca pruncii de pe zidurile cetății.

- Te rog. - O să înrobească femeile.

- O soartă tare cumplită pentru tine. - De ce-mi spui așa ceva ?

Fiindcă vreau să fii pregătită.

Vreau să iei copilul și să-l aduci aici.

Salvează cât de multă lume poți, dar adu-l aici. Și fugi.

Înțelegi ?

Am omorât un băiat azi.

Era tânăr.

Prea tânăr.

Băiatul ăsta ne-a câștigat războiul.

- Eudor. - Domnul meu.

Adu-mi platoșa.

Nu.

Nu pleca !

Frânghia !

Hector e vărul meu. E un om bun.

Nu te lupta cu el. Te rog.

Te rog.

Nu !

Hector !

Hector !

Hector !

Hector !

Tată.

Iartă-mă de ți-am greșit cu ceva.

Te-am slujit cât de bine mi-a fost cu putință.

Hector !

Zeii fie cu tine.

Hector.

Un fiu mai bun ca tine n-a avut niciun tată.

Hector !

Apollo să te aibă-n pază, prințule.

Ești cel mai bun om pe care-l cunosc.

Ești prinț al Troiei.

Știu c-o să mă faci mândru.

Hector !

Să nu uiți ce ți-am spus.

Nu trebuie să te duci. Nu trebuie.

Să nu uiți ce ți-am spus.

Hector !

Hector !

Am văzut această clipă în vise.

Îți propun un legământ.

Martori să ne fie zeii.

Să jurăm că învingătorul va îngădui învinsului

toate rânduielile înmormântării.

Nu se încheie legăminte între lei și oameni.

Acum știi cu cine te lupți.

Credeam că pe tine te aveam potrivnic ieri.

Mi-aș fi dorit să fi fost tu.

Dar i-am dat băiatului cinstea ce-o merita.

I-ai dat tăișul sabiei !

N-o să mai ai ochi diseară, nici urechi, nici limbă.

O să pribegești prin tărâmul umbrelor orb, surd și mut. Și toți morții vor ști

că tu ești Hector, trufașul care a crezut că l-a răpus pe Ahile.

Ridică-te, prinț al Troiei.

Ridică-te. N-o să las o piatră să-mi fure gloria.

Ți-ai pierdut vărul.

Acum mi l-ai răpus și pe-al meu.

Când se va sfârși ?

N-o să se sfârșească niciodată.

Cine ești ?

Am pătimit cum nimeni de pe pământ n-a pătimit vreodată.

Am sărutat mâinile care mi-au ucis fiul.

Priam ?

Cum te-ai strecurat aici ?

Pasămite îmi cunosc țara mai bine ca grecii.

Ești tare curajos.

Pot să-ți înfig cât ai clipi capul într-o suliță.

Chiar crezi că mai mi-e teamă de moarte acum ?

Mi-am văzut fiul cel mare cum moare.

Te-am văzut cum îi târai trupul în urma carului.

Dă-mi-l înapoi.

Merită cinstea unei înmormântări cum se cuvine. Știi bine.

Dă-mi-l înapoi !

Mi-a ucis vărul.

Credea că ești tu.

Tu câți veri ai omorât ?

Câți fii, tați, frați și soți ?

Câți, viteazule Ahile ?

L-am cunoscut pe tatăl tău.

A murit tânăr.

O soartă ce l-a cruțat de nefericirea de a-și vedea fiul mort.

Mi-ai luat totul.

Fiul cel mare,

moștenitorul tronului,

apărătorul regatului.

Nu pot schimba ce s-a întâmplat. E vrerea zeilor.

Dar milostivește-te puțin.

Mi-am iubit băiatul din clipa în care a deschis ochii

până în clipa în care tu i-ai închis.

Lasă-mă să-i spăl trupul.

Lasă-mă să-i spun rugăciunile.

Lasă-mă să-i pun doi galbeni pe pleoape pentru vameș.

Dacă te las să pleci din tabără,

dacă te las să-l iei cu tine,

nu se schimbă nimic.

Dimineață tot vrăjmași vom fi.

Suntem vrăjmași și acum.

Suntem vrăjmași și acum.

Îți admir curajul.

Vino afară peste o clipă.

O să ne revedem curând, frate.

Fiul tău mi-a fost cel mai bun potrivnic.

În țara mea, înmormântările țin 12 zile.

La fel și în țara mea.

Atunci prințul o să aibă parte de cinstea asta.

Niciun grec n-o să atace Troia preț de 12 zile.

Briseis ?

Te credeam moartă.

Ești liberă.

Dacă ți-am făcut rău,

să știi că n-am vrut.

Du-te.

N-o să te oprească nimeni. Ai cuvântul meu.

Vino, fata mea.

Ești un rege mai bun decât cel care ne conduce oastea.

Ahile face un legământ secret pe care trebuie să-l respect ?

Asta-i trădare, pur și simplu.

Se înțelege cu regele dușman. Îi dăruiește 12 zile de pace.

Pace ! Pace !

Prințul lor e mort. Oastea le-a rămas fără conducător.

Acum e momentul să atacăm !

Chiar dacă Hector a murit, tot n-avem cum să trecem de ziduri.

Pot să ne aștepte zeci de ani până plecăm.

O să le fac zidurile una cu pământul

chiar de trebuie să jertfesc 40.000 de greci !

Mă auzi, Zeus ?

O să le fac zidurile una cu pământul.

Arată bine.

Un dar pentru fiul meu de-acasă.

Odiseu.

Ai găsit o cale de a le face pe oi să-i invite pe lupi la cină.

Iartă-mă, Eudor. Nu trebuia să te lovesc.

Mi-ai fost toată viața prieten credincios.

Nădăjduiesc să nu te mai dezamăgesc vreodată.

Eu v-am dezamăgit.

Trezește-i pe oameni. Du-i acasă.

Nu vii cu noi ?

Mai am o bătălie de purtat.

Lasă-mă să te însoțesc.

Nu. Oamenii mei nu vor lua parte la așa ceva.

E o noapte superbă.

Du-te, Eudor. E ultima poruncă pe care ți-o mai dau.

A fost onoarea vieții mele să lupt pentru tine, domnul meu.

Deschideți porțile !

12 ZILE MAI TÂRZIU

Ține.

Ciuma.

Nu te apropia prea mult, Măria ta.

E vrerea zeilor.

Au spurcat templul lui Apollo

și Apollo le-a spurcat trupul drept pedeapsă.

Își închipuiau că pot să vină și să ne prade cetatea într-o zi.

Iar azi uite că dau bir cu fugiții peste Egee.

Ce-i asta ?

Ofrandă pentru Poseidon.

Grecii se roagă să aibă călătorie ușoară spre casă.

Sper ca zeul mărilor să nu le primească ofranda.

Să-i înghită adâncul mărilor.

E un dar. Să-l ducem în templul lui Poseidon.

- Eu zic să-l ardem. - Să-l ardem ?

Prințul meu, e un dar pentru zei.

Prințul are dreptate.

Aș da foc întregii Grecii cu torțele dacă aș putea.

Vă avertizez, oameni buni. Aveți grijă pe cine insultați.

Măritul nostru prinț Hector cârtea mereu împotriva zeilor

iar o zi mai târziu sabia lui Ahile l-a răpus.

Tată, arde-l.

Iartă-mă, Măria ta, nu vreau să par îndrăzneț,

însă nu vreau ca alți fii ai Troiei

să-i mai mânie pe zei.

Nu vreau să-mi văd alt fiu cum moare.

Uită-te la ei.

E ca și cum nu și-ar fi pierdut prințul.

Tu ești prințul acum.

Să-ți faci fratele mândru !

Să ardă ! Troia să ardă !

Dați-i foc ! Pentru Menelau ! Dați-i foc !

Dați foc Troiei !

Ți-am promis, frate ! Ți-am promis.

Dați-i foc pentru Menelau !

Briseis. Unde e ?

- Unde ? - Nu știu.

Te rog. Am un fiu.

Atunci scoate-l din Troia.

Briseis !

Paris ! Andromaca !

Elena. Trebuie să fugim.

- Unde ? - Îți arăt eu.

Paris. Paris.

E cale lungă. Haide. Trebuie să plecăm acum.

Briseis !

Paris !

E cale lungă. Haide.

Veniți. E un tunel.

- Vino. - Rămân.

- Nu. - Tata n-o să părăsească cetatea.

Nu-l las în urmă.

Cetatea e pierdută. O ard din temelii.

- Cum te cheamă ? - Enea.

- Știi cum să mânuiești sabia ? - Da.

Spada Troiei.

Câtă vreme o poartă un troian, poporul nostru are un viitor.

Ocrotește-i, Enea. Găsește-le un alt cămin.

- Da. - Mai repede.

Paris, Briseis nu era în cameră.

O caut eu.

Du-te.

- Rămân cu tine. - Du-te.

Te rog. Nu mă părăsi.

- Cum m-ai mai iubi dacă aș fugi acum ? - Te rog.

O să fim iar împreună, n lumea asta sau în cealaltă.

O să fim împreună.

Du-te.

Spre porți !

Înainte !

Urmați-mă !

Strângeți rândurile !

Ostași ai Troiei,

sunteți mari războinici.

A fost o onoare să vă conduc !

Prințule !

Vameșul ne așteaptă.

Să-l lăsăm să mai aștepte !

Nu cruțați pe nimeni.

Paris !

Salvează-te !

Briseis !

Aveți grijă, prieteni. Sunt slujitor al zeilor.

N-aveți onoare ?

N-aveți onoare ?

Voiam să te prind viu, bătrâne.

Voiam să-ți vezi cetatea cum arde.

Te rog.

Copiii.

Cruță-i pe nevinovați.

Nimeni nu-i nevinovat.

Nimeni.

E prea târziu pentru rugăciuni, preoteaso.

Era să pierd războiul din pricina idilei tale.

Vreau să gust ce-a gustat și Ahile.

O să-mi fii sclavă în Micene.

O preoteasă troiană care să-mi spele podelele.

Și noaptea...

Ridică-te !

Ține-o !

Vino cu mine.

Nu !

Paris !

Nu !

Nu !

Nu ! Te rog !

Paris ! Nu !

E în regulă.

E în regulă.

Mi-ai dăruit pace

într-o viață de război.

Briseis, vino.

- Du-te. - Nu.

Trebuie.

Nu.

Troia piere.

- Du-te. - Nu.

Fugi spre un nou început.

Să mergem. Știu o cale de ieșire.

E în regulă.

Du-te.

Du-te.

Găsește-ți tihna,

fratele meu.

Dacă o să-mi aștearnă vreodată cineva povestea, să scrie

că am umblat printre eroi.

Oamenii se nasc și pier ca grâul de iarnă,

dar numele acestea n-o să moară niciodată.

Să scrie că am trăit pe vremea lui Hector,

îmblânzitorul de cai.

Să scrie

că am trăit pe vremea lui Ahile.