Original subtitles

- Ce spuneţi de acesta? - Bine.

Sora proprietarei, Reem Fethani, tocmai a aterizat.

Soseşte împreună cu logodnicul ei, Mark Pepo.

Să fie totul pregătit la etajul şapte.

Florile, bufetul, cadourile.

Vă transmit imediat instrucţiunile.

Informaţi tot personalul. Nu vreau niciun incident.

Mulţumesc.

Anunţaţi-mă imediat ce intră pe uşă.

Haideţi!

Foarte bine.

Trebuie să mă gândesc. Mulţumesc, Yushi, ai făcut o treabă excelentă.

Mă urmaţi, vă rog? Staţi liniştită, o trimitem la biroul dvs.

Să coborâm, vă rog. Taxiul vă aşteaptă.

Ce faci?

Voiam să mă asigur că totul e în regulă pentru sosirea surorii tale.

Mereu face tot posibilul să mă enerveze.

Ştii cum să-i deturnezi avionul?

Nu ştiu ce a apucat-o pe Reem să se căsătorească la Paris,

la hotelul meu.

Apropo, echipelor li s-a spus să adauge această şampanie în meniu.

Mă întrebam dacă pe aceasta o doreai pentru nuntă.

Nu contează asta...

Vino...

Charki! Este timpul.

Fir-ar să fie...

Ce naiba, Déborah...

Domnule!

Alinierea, toată lumea!

Haideţi!

Haide, vino!

Am nevoie de toată lumea sus.

Haide, grăbeşte-te!

Nu ai deloc dreptate, draga mea.

Bine ai venit, draga mea!

Surioara mea!

Stai puţin! Ce este asta?

Asta? Ştiam că nu o să-ţi placă.

Domnişoară Fethani, mă bucur să vă revăd.

Da...

Este drăguţ.

Tocmai am ajuns.

Mulţumesc.

Gata, închid. Pa!

Amal, ce mai faci?

- Bine. - Bună ziua. Bine aţi venit!

- Pe aici. - Bine.

PRIVILEGII

Gata, l-am văzut pe Mark Pepo.

Un fraier arogant, exact cum mi-l imaginam.

Investigaţia ta cum merge?

Deocamdată, nu am nimic.

Am întrebat la celelalte hoteluri din grup. Nu apare nicăieri.

Se pare că omul tău îşi şterge urmele pe oriunde trece.

Nu există fantome.

Trebuie să fie vreo fişă de client pe undeva

sau vreun portar căruia nu i-a dat bacşiş.

Lasă asta, întreabă la Butlers.

Dacă descoperi ceva, cât de mic,

negociezi un schimb de informaţii VIP.

Ai mână liberă.

Cercetez şi eu, de partea mea.

Tânăra Adele a început bine astăzi?

Le Citadel, bună ziua!

La naiba!

Îmi pare rău.

Nu-ţi face griji. Nu a observat că nu erai prezentă.

Am făcut o plată de 300 de euro pentru 204, pe Back Market.

30 de euro şi 200...

Bună ziua!

Scuzaţi-mă, ne puteţi da un bilet VIP

în seara asta, la muzeul Jacquemart André, pentru două persoane?

Pot să dau un telefon?

Vrei să-l suni pe iubitul tău?

Nu, pe o prietenă care trebuia să mă aducă şi nu a venit.

Poftim, este pentru 237.

Îl iau eu. Scuze.

Mulţumesc.

Fac ture ca la Formula 1. Îmi distrug plăcuţele de frână.

Şi ea câştigă 300 de euro pe seama mea,

când n-a mişcat un deget.

Şi tu cum ai făcut, când m-ai lăsat baltă?

Iar aduci vorba? Treci mai departe!

Scuteşte-mă!

508. Urci, livrezi şi te întorci imediat.

Iei primul tău bacşiş. Aşa, o să te mai relaxezi.

Ba nu, să nu iei nimic. Eşti în pregătire.

- Da? - Bine.

Ai timp?

Da.

Du-te până la Roissy după un calculator, te rog.

La Roissy? Glumeşti?

Abia m-am întors. Ce mă enervezi !

Mulţumesc.

De la recepţie!

De la recepţie!

Alo, Déborah? Unde ai fost? M-am speriat!

Te-ai supărat pentru aseară sau ce ai?

Cine este?

Cine eşti tu?

Unde este Déborah?

La urgenţe, în Bobigny.

De ce? Ce s-a întâmplat? Dă-mi-o la telefon!

Nu poate vorbi. A avut un accident, dar este teafără.

Nu-ţi face griji. O aduc eu.

Aş vrea să pot spune asta şi despre maşina mea.

E distrusă. Nu mai putem lucra, suntem în şomaj tehnic.

O să te coste o avere reparaţia.

Nu înţeleg ce tot spui acolo. Şi cine eşti?

Dacă eşti de treabă, trebuie s-o ajuţi, până nu se termină rău.

Mă ameninţi cumva?

Te distrug pe tine şi pe toată familia ta!

Dacă te atingi de prietena mea, vezi tu ce păţeşti!

Alo!

Vă doresc o zi excelentă. Da, desigur.

Mulţumesc.

Vă rog să mă scuzaţi, domnule.

Asta este pentru dvs.

Haide, nu te enerva.

Gata, lasă! Relaxează-te!

Colegii tăi parcă ar fi roboţi.

Mă bucur să văd o persoană normală.

Îmi cer scuze pentru neplăcerile create.

- O zi bună! - Stai puţin!

Nu poţi să mai rămâi?

Putem să ne jucăm pe consolă.

- Eu mă plictisesc aici. - Nu am voie.

Chiar dacă îţi cer eu?

- Şutează... - Adele, unde eşti?

- Nu i-a pus probleme portarului. - Unde eşti? Răspunde, Adele!

- Este enervantă chestia aia. - O opresc.

Concentrează-te!

Te bat rău.

- Adele... - ...pentru a recupera balonul.

Dar tu cu ce te ocupi?

- Issa. - Issa...

Tocmai am intrat în prima echipă de la PSG.

Sezonul viitor, vei putea juca cu jucătorul meu.

Jimmy...

Am înţeles. Şi stai mult timp la Citadel?

Deocamdată, aici locuiesc.

Clubul m-a cazat aici.

Eu stăteam în Bois-Colombes şi am fost jefuit.

- Ce faci acolo? - Salut!

- Vrei să joci? - Nu, nu avem timp.

Avem întâlnire la club. Trebuie să mergem.

- Ea cine este? - Adele. Lucrează aici.

Dacă vrei să fii luat în serios, trebuie să fim punctuali.

Calmează-te! Uitasem.

Ce? Poţi să te distrezi cu cameristele mai târziu.

Ce te-a apucat?

Îmi dai dureri de cap.

- Tu aştepţi ceva? - De obicei, se dă bacşiş.

Aşa este, scuză-mă!

Tu vorbeşti serios?

O plăteşti pentru că s-a jucat cu tine?

Da.

- Adele? - Da, ţi-am spus că vin.

Ai înnebunit? Nu ai voie să închizi staţia.

Te caută Esther. Te aştept jos.

Ţi-am spus că vin acum.

Nu te mint! Nu mi-au lăsat nimic.

Sunt nişte zgârciţi.

Lasă-mă să trec, te rog.

Te aşteaptă directorul.

De ce?

Nu ştiu. Te aşteaptă în birou.

Adică, te duci imediat.

Mark Pepo.

Ştii cine este?

Americanul care a sosit azi-dimineaţă, cu fiica proprietarilor.

Îl vezi prin tot hotelul, Adele.

- Da, ştiu cine este. - Bun.

Am nevoie de informaţii.

Vreau să fiu la curent cu orice apel la recepţie,

să ştiu cine intră şi iese de la el,

unde se duce, ce aţă dentară foloseşte,

dacă se culcă cu cea care îi plimbă câinii... Găseşte-mi ceva.

Ceva anume?

Tu ai ascultat ce ţi-am spus?

Spionez.

Eşti atentă.

Vă jur că nu mi-aş fi permis să rămân.

Doar am dat curs solicitării clientului, cum mi s-a spus.

Tot clientul ţi-a spus şi să-ţi închizi staţia?

Da, puteţi să-l întrebaţi.

Ia loc!

Cu asta trebuia să începem, ca la toţi stagiarii de mâna a doua.

- Poftim! - Dar...

Şi ce să fac? Rămân aici şi mă uit?

Minte sănătoasă în corp sănătos.

Fondat în 1920 de Jean-Pierre Trocédo, un industriaş bogat,

şi cumpărat în 2010 de familia Fethani,

se numără astăzi printre hotelurile de lux pariziene.

I-aţi precizat medicului că onorariul este substanţial?

Înţeleg. La revedere!

Aşa se salută trenurile când se întâlnesc.

Tu vrei să mai lucrezi aici? Pentru că...

Sigur că da.

Şi îmi pare rău pentru adineauri.

Trebuia să te ascult. Am gestionat prost situaţia.

Gândeşti pe termen prea scurt. Clienţii se câştigă pe termen lung.

Bună ziua! Vă sun de la Citadel.

Este disponibil doctorul Lestang pentru o urgenţă?

Ar trebui să vină într-o oră.

Bine, în regulă.

La revedere!

- Nemernica! - Ce s-a întâmplat?

Trebuie lipit un diamant pe dintele proprietarei.

Cea care a sosit azi-dimineaţă cu americanul?

Da.

Pot să mă ocup eu, dacă vrei.

Pot să încerc.

Tu nu ai înţeles ce facem noi aici?

Medicii de la hoteluri sunt ca mafia. Ei plătesc şi noi luăm un comision.

Totul e personalizat. Notăm totul despre clienţi:

ce gusturi au, ce alergii, ce măsură la blugi.

Iar asta se referă la efectul Doppler, nu vreun salut al trenurilor.

Sunt Marina, de la Citadel. Ce mai faceţi?

Aveţi un dentist disponibil imediat?

Nu, mâine este prea târziu. Astăzi avem nevoie.

Bine.

Mulţumesc.

Bună ziua!

Bună ziua!

Dacă vă plac cerceii ca ai mei, îi aveţi aici.

Şi mai sunt şi aici.

Sunt prea multe opţiuni.

Dacă vreţi...

Mi-ar plăcea să văd modelele de pe raftul acesta.

Pot să te ajut?

Am văzut ceva în vitrină şi voiam să ştiu dacă...

Scuzaţi-mă o clipă.

Mulţumesc.

Uite...

Asta.

- Ştii să faci asta? - Da.

Îţi trebuie doar un tub de adeziv, la 4,90.

Bine. Dacă iei o pauză, poţi să mă ajuţi?

Stai liniştită, este inclus în serviciu.

Cum te cheamă?

- Lucie. - Eu sunt Adele.

Hai să-ţi explic.

Am o problemă şi, dacă vii cu mine, la două străzi de aici,

vei câştiga un bacşiş mare, pe cuvânt.

Mai mare decât salariul tău, în nici o oră.

Te interesează?

Dacă nu accepţi, vei regreta toată viaţa. Crede-mă!

Deci, este în regulă? Ai înţeles?

Eşti medic stomatolog şi ai un cabinet pe la Champs-Elysées,

pe bulevardul Montaigne, da?

Şi lucrezi doar cu vedete.

De cine îţi place ţie?

De Aya Nakamura.

Bun. Tu i-ai refăcut dinţii Ayei.

Ţine asta!

O mască...

Poftim!

Şi ce se întâmplă dacă mă prind?

N-ai vrea să ştii.

Doar fii atentă!

- Nu înţeleg. Unde suntem? - Stai liniştită.

Da, doamnă, cu ce vă pot ajuta?

Bună ziua! Sunt Adele, de la recepţie.

Doamna doctor Montaigne a venit pentru urgenţa doamnei Fethani.

- Bine. Veniţi cu mine! - Mulţumim.

Aruncă guma!

Pe aici.

Vă rog!

Mulţumesc.

Bună ziua!

- A venit doamna doctor Montaigne. - Bună ziua!

Se va ocupa de dvs.

Acesta este diamantul care trebuie lipit?

- În regulă. - Adele!

Aşadar, să fixăm diamantul.

Ochelarii de protecţie.

- Îmi cer scuze. - L-am găsit.

Atenţie...

Îl voi dezinfecta, nu vă faceţi griji.

Revin imediat.

Este o reuniune de familie.

Nu ştiu...

Sigur că da.

Tu cine eşti?

Îmi cer scuze. Am venit cu dentista. Căutam ceva pentru...

Pentru dezinfectare. Gata. Mulţumesc.

Versailles este în Paris?

- Versailles? - Da. Ce loc fascinant!

Nu este în Paris, dar este aproape.

Cum te numeşti?

Charki Adele.

Mulţumesc, Adele.

La naiba! Am crezut că o să leşin.

Glumeşti? Te-ai descurcat de minune. Cât ţi-a dat?

- Cum adică? - Nu i-ai cerut?

Nu, credeam că te ocupi tu.

Eşti nebună? Nici nu eram acolo.

Eu îmi jucam rolul. Nu ar fi fost profesional.

- Bună ziua! - Ce faci?

Am rezolvat problema cu diamantul.

Şi cu plata mea cum facem?

Păstrează halatul şi fii mulţumită!

La televizor era o emisiune despre bursă.

Dar nu părea să-l intereseze.

Şi altceva?

Se uita la o schiţă cu Versailles.

- Versailles? - M-a întrebat dacă este în Paris.

- Dar... - Ce?

Dacă-mi permiteţi...

Cred că individul e departe de a fi vreun geniu.

- Bună ziua! - Bună ziua! Ce mai faceţi?

Bună ziua!

Bun.

Foarte bine, Adele.

Da, da...

- Vă rog! - Excelent. Mulţumim!

Mulţumim!

Este extraordinar.

Tu chiar nu înţelegi conceptul de autoritate ierarhică?

Ţi-am spus eu să pleci de la recepţie?

Mi-am făcut treaba.

- Îţi baţi joc de mine? - Nu.

Trebuia să găsim pe cineva urgent. Marina nu reuşea.

Am ajutat-o, ca să fie clienta mulţumită.

Mi-aţi spus să fiu ambasadoarea hotelului. Asta am făcut.

Ba nu. Ne-ai făcut să pierdem bani.

Gata, ai terminat pe ziua de azi.

Pleacă!

Nu contează. Oricum, nu mă poţi concedia.

Poftim?

Am spus: pe mâine, doamnă!

Domnule Galzain,

întâlnirea pe care domnul Tomasov vrea să o organizeze la hotelul dvs.

necesită cea mai mare discreţie.

Desigur.

Operaţiunile trebuie să se desfăşoare în cooperare cu serviciile noastre.

În cazul de faţă, clientul cu care are întâlnire dl Tomasov

doreşte să-şi păstreze anonimatul.

Îl puteţi asigura pe domnul că nu e ceva nou pentru noi.

Şi aveţi un apartament care dispune de o cameră de siguranţă?

Sigur că da. Avem aprobare de la Ministerul Apărării.

Şi este disponibil?

Desigur.

M-ai pus în încurcătură.

Acum, mi-ai adus ruşii pe cap.

Şi nu sunt genul care lucrează la UNICEF.

Trebuie să le arăţi că tu eşti şi mai preocupat decât ei.

Anticipează, descurcă-te!

Nu ne permitem să pierdem un client ca Tomasov.

Recuperezi camera 607 şi amenajezi o cameră de siguranţă.

Am mai făcut-o o dată, o putem face din nou.

Doar că nu trebuie să se afle.

Tu eşti cel mai bun, nu? Nu de aceea eşti aici?

În mai puţin de 24 de ore... Eşti nostim.

Ne vedem sus?

Dar ştiaţi că camera de siguranţă este ocupată de delegaţia sud-africană?

Draga mea Emma, nu eram un hotel de lux

dacă nu ştiam să gestionăm o dublă rezervare.

Stéphane, blochează camera 607 şi ia legătura cu securitatea.

Bine.

Ştii că nu e cazul să o enervezi pe Esther.

Ce faci?

Nu m-a suportat din prima clipă.

Te înşeli, fato! Nu este împotriva noastră.

Ne cunoaştem cumva?

Dar cine mă crezi?

Eu provin dintr-o familie de rataţi.

Am fost condamnat pentru jaf armat, ai înţeles?

- Eşti în program? - De aproape doi ani.

De asta nu mă pot întoarce să locuiesc cu verii mei.

Eu sunt salvat, iar asta i se datorează lui Esther.

Fără ea, celălalt m-ar fi dat de mult afară.

Da, dar eu datorită lui Edouard mai sunt aici.

Să nu ai impresia că ţi-e prieten!

Tipul dinaintea ta

şi-a dublat pedeapsa din cauza serviciilor pe care i le-a făcut.

Şi, când a căzut, nu a venit să-l salveze.

Nu-ţi face griji pentru mine. Ştiu să înot.

Mai vrei să te revanşezi?

La ce te gândeşti?

Vino cu mine!

Pregătim apartamentul pe care îl veţi ocupa.

Este identic cu acesta, are aceeaşi suprafaţă.

Mâine va fi pregătit.

Distanţa până la ieşirile de urgenţă?

Până în 10 metri.

În plus, avem un lift ultrarapid,

care ajunge în şapte secunde la parcarea securizată.

Da, da... Cum adică?

Când?

Bună ziua!

Domnule director...

Cum adică le pune întrebări?

Ce fel de întrebări?

Habar n-am, dar blochează toată recepţia.

Dar tu?

Dacă ai putea schimba un lucru în acest hotel...

Domnule, nu ştiu dacă este...

Eu nu vă judec.

Mulţumesc, Prosper. Răspund eu cu plăcere

la întrebările domnului Pepo.

Este vreo problemă?

Nu, niciuna.

Ne-am simţi mai confortabil în biroul meu.

Aici este gălăgie.

Ca să fie clar, doar sunt încântat să văd ce se întâmplă în culise.

Nu ştiam că poţi dormi şi gratuit aici.

Poftim?

Cum adică?

Eu credeam că un hotel se administrează ca orice altă afacere,

dar am aflat că unii clienţi vin cu toată familia,

devastează minibarul şi pleacă fără să plătească.

Aşa este?

Când e vorba de o legendă a tenisului, considerăm prietenia sa un privilegiu

şi un atu pentru hotel.

Şi de câţi prieteni de acest fel are nevoie hotelul?

Vezi tu, Mark, în Franţa, noi apreciem ospitalitatea.

Doamnelor şi domnilor, să revenim la treabă!

Mă urmaţi?

La revedere!

Vreţi să vă ofer o imagine de ansamblu?

Când Carlos vine la Roland-Garros cu echipa sa,

nu rezervă o cameră,

ci un etaj întreg.

Asta înseamnă 200.000 de euro.

Îi oferim cu plăcere soţiei sale o salată de kiwi şi un chai latte.

- Da, este de înţeles. - Minunat.

- Ne vedem mai târziu. - Da.

- Nu stau mult. - Du-te!

Eu sunt!

Vin!

- Ce faci? - Nu! Déb...

Ce s-a întâmplat?

Am aţipit două secunde şi asta a fost.

Dar te-ai aranjat, nu glumă...

Nu trebuia să vii.

N-am nevoie decât de puţină odihnă.

El cine este? Ce caută aici?

Este Mika. El m-a adus acasă.

Locuieşte aproape.

- În acelaşi bloc. - Da?

Tu mi-ai răspuns la telefon?

Nu mai ţipa! Nu începe!

Nu mai face scandal şi vino cu mine.

Mă doare capul...

Ce vrei?

Ce impresie ai tu?

Crezi că era maşina ei?

Eu o ajut, o repar, da.

Dar ea nu apare nicăieri în documente.

Dacă mâine depun plângere, ce o să spuneţi?

Practic, este o maşină furată.

Da...

Cum facem?

Vreau 8.000 de euro, şi asta repede.

Cât timp nu conduc, contorul se învârte pentru tine şi prietena ta.

Ne-am înţeles?

La naiba...

Ce o să faci?

Trebuie să fac rost de 8.000, văd eu cum.

Prietena ta are nevoie de tine liberă. Nu face prostii!

Débora este sora mea. Doar pe ea o am.

Bine, dar noi doi ştim cât costă zilele petrecute aici.

Acum, că eşti la Citadel, o să fie din ce în ce mai rău.

Trebuie să ieşi repede.

Pentru că, îţi spun eu, gardienele o să stea pe capul tău.

Te vor urî.

Ele iau un salariu de nimic ca să stea toată ziua în mizerie şi în ţipete,

în timp ce tu te distrezi la hotel, aşa că o să începi să le enervezi.

Dacă vrei să supravieţuieşti, trebuie să le dai ceva de ciugulit.

Uite, am luat asta pentru tine.

Ce?

Vorbesc serios.

Dă-le! La început, nu vor vrea.

Se vor preface că le jigneşti.

Într-o zi, crema de corp cu floare de portocal

o să-i placă iubitului uneia şi...

Mulţumesc.

Cu plăcere.

Nu te invit sus.

Seară bună!

Şi ţie.

Am reuşit să rezolv cu ruşii.

Băieţii au lucrat toată noaptea, dar vom termina până mâine.

Cât despre Pepo, am o pistă în New York.

Aveai dreptate, totul se negociază.

Te ascult.

O afacere muşamalizată la Meridian.

Crezi că avem ceva?

Tu să-mi spui. L-am chemat, te aşteaptă la bar.

Perfect. Eu o să-l trimit pe Pepo să se căsătorească la Versailles.

Aşa, nu ne mai stă în cale.

Strap-on, anal, BSM, de utilizat după cum doreşti.

Aveţi multe activităţi?

Ne vedem sus?

Mulţumesc, Krista.

Domnul Silini mi-a spus că doriţi să vorbiţi cu mine.

- Mark Pepo. - Ce doriţi să ştiţi?

Meridian, din New York.

De ce ai plecat?

Eram la sfâşitul turei.

Eram singur, în cabina mea, iar clienţii au început să mă sune.

Se plângeau că e scandal la etajul 32.

Am luat un tip de la securitate cu mine şi am urcat.

Din faţa uşii lui Mark Pepo se auzeau urlete.

Nu ştiam dacă să deschidem uşa.

M-am gândit chiar că ar putea fi cineva mort,

că mai bine chem poliţia.

Până la urmă, am deschis, fiindcă Pepo e un client important

şi nu ne permitem să nu intervenim.

Nu era el în apartament. Era asociatul lui.

Am chemat ambulanţa.

Şi i-am reţinut pe cei doi care îl bătuseră.

Ştii ce s-a întâmplat după aceea?

Nimic.

Pepo nu a mai apărut de atunci.

Toate urmele au fost şterse şi asociatul şi-a retras plângerea.

Nu s-a făcut nicio anchetă.

Am fost concediat imediat şi mi-am pierdut viza.

Şi când s-a întâmplat asta?

Acum o lună.

Este ca o bezea umblătoare.

Doamnelor şi domnilor, în continuare, vă propun un Pomerol.

Este un Pétrus din 1947.

Îmi cer scuze, domnule Pepo, îmi puteţi acorda un moment?

- Avem o surpriză. - Vă rog.

Emma...

Versailles.

Castelul...

Trianonul, grădinile... Doar pentru dumneavoastră.

Şi pentru logodnica dvs.

Vizitaţi-l împreună şi, dacă vă place, poate vă căsătoriţi acolo.

De obicei, grădinile sunt deschise publicului,

dar când ai relaţiile potrivite...

Versailles...

Este impresionant.

- Mulţumesc. Mâine? - Da.

Grozav.

- La revedere! - Mulţumesc, Emma.

Nu-ţi face griji. Nu te lăsa intimidată de Mika.

Ai înţeles? Mă ocup eu de tot, sunt aici.

Odihneşte-te! Te iubesc.

Nu ai mai venit să mă vezi.

Finalizez un dosar important.

Ne vedem diseară la tine, când termini întâlnirile.

Să nu-ţi faci alt program.

Nu ştiu la ce oră trebuie să plecăm, dar vom vedea.

Sincer, nu am chef să mă gândesc la asta.

-Nu sunteţi cu logodnicul dvs.? - Nu, nu l-am văzut.

Nu vine la Versailles?

Vă putem organiza un transport separat, dacă doriţi.

Fiecare îşi trăieşte viaţa lui. Suntem liberi.

Sau ai prefera să-l ţin în lesă, ca tine?

Să mergem!

Ne vedem diseară!

Îmi cer scuze pentru neplăcerile create.

S-a făcut o greşeală.

Este o lipsă totală de respect.

Vă prezentăm scuzele noastre.

- Ştiţi cine suntem? - Da...

Citadel vă prezintă scuzele sale.

Nu vom mai pune piciorul aici.

Vom sta la un hotel unde suntem respectaţi.

Ce se întâmplă cu delegaţia sud-africană?

Este din cauza cererii de ocupare a camerei de siguranţă.

- S-au simţit jigniţi. - Ce cerere?

E vorba de ordinul venit de dimineaţă de la conducere.

- Bine, mulţumesc. - Apropo, domnule director...

Cum procedăm cu camera şi cu serviciile Kristei?

Ca de obicei, le treci la cheltuieli operaţionale.

Nu s-a aprobat. Contabilitatea a blocat operaţiunea.

Ce să fac, domnule director?

Te întorci în biroul tău şi nu mă mai calci pe nervi.

Bine, domnule director.

Steve, vino sus la mine, avem o problemă mare.

- Domnule, putem vorbi? - Nu, nu e momentul.

Da, mi-a spus asistenta dvs., dar...

Te-ai dus la asistenta mea?

Trebuie să vă rog ceva şi nu pot merge la altcineva.

Ţi-am spus că nu e momentul.

Pleacă, să nu atragi atenţia.

Ştiţi că fac orice pentru dvs. aici.

Puteţi avea încredere în mine.

Dar, ca să pot rămâne, am nevoie de un avans.

Am probleme.

Tu nu ai înţeles un lucru.

Eşti aici pentru că lucrezi pentru mine, nu invers.

Şi ce se întâmplă dacă îi spun lui Esther

că mi-aţi cerut să-i spionez pe proprietari?

Mă şantajezi cumva?

Păcat!

Credeam că ai potenţial, dar m-am înşelat.

Nu cerşim ceea ce ni se cuvine,

ci îl luăm singuri.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Camera 108. Anulaţi-mi rezervarea. Voi cina în camera mea.

La revedere!

McDonald's şi un meci de FIFA.

- Ai chef? - Da, haide, intră.

- Haide! - Da.

Nu vrei să înoţi, în loc să mănânci prostii?

Lasă-mă, mă enervezi.

Vrei să te rostogolesc pe teren?

Poftă bună! Să vă aduc şi sosuri şi un desert?

Bravo, Issa! Eşti profesionist.

Nu este mereu aşa de nesuferit.

Pornesc jocul.

Da, porneşte-l. Eu mă duc la toaletă.

- Ce rapidă eşti! - Da, mă întorc la treabă.

Ce faci cu geanta lui Issa?

El unde este?

La toaletă.

Issa!

Issa, vino să vezi!

Dă-mi geanta!

Ce ai acolo?

Tu nu plecaseşi?

Mi-am uitat telefonul. Dă-mi geanta!

Dă-mi geanta odată!

Care este problema?

Care este problema?

Uite care este problema!

Eşti moartă. Ne iei de proşti...

Dă-mi telefonul!

Vreau cu resposabilul, vă rog!

Dă-mi-l!

- Alo? - Eşti tâmpit?

Nu contează, sunt doar nişte cadouri de la sponsori.

Eu i le-am oferit.

Ce cadouri?

Tu nu te-ai prins?

Tipa e exact ca fratele tău, ca toţi profitorii care-ţi dau târcoale.

- Ce înseamnă asta? - Cum adică?

Tipa încearcă să ne fure şi tu o acoperi?

Ascultă-mă bine!

Sunt ale mele, este camera mea şi fac ce vreau.

Ai înţeles?

Ce memorie scurtă ai!

Eşti un fraier.

Pleacă!

Mulţumesc.

Îmi pare foarte rău...

Lasă, nu vreau să ştiu.

Dar, de acum, când sun, vreau să urci numai tu.

Acum, pleacă!

Sigur poţi să te ocupi tu de vânzare?

Da, stai liniştită.

Verii mei cu asta se ocupă. Rezolvă ei.

Aici este?

Tu chiar locuieşti aici?

La etajul acesta, sunt apartamentele de serviciu ale hotelului.

Ştii că ţi-am spus despre tipul acela...

Când s-a întors la închisoare, mi-au dat mie cheile.

- Stai bine aici. - Da.

Nu te-ai încurcat cu nimicuri.

Este bine.

Nu garantez că vindem totul mâine,

dar vei avea banii până la sfârşitul săptămânii.

Mulţumesc mult.

Îmi salvezi viaţa.

Asta este problema.

De ce naiba nu ştii ce se întâmplă în hotelul tău?

Ţi-am spus, am aflat în acelaşi timp cu tine.

Eu am urmat protocolul. Echipele mele au primit un contraordin.

Nu aveam de unde să ştiu că nu eşti la curent.

Ruşii erau deja instalaţi când am ajuns.

Veniţi cu mine?

Apreciem că aţi eliberat camera de siguranţă, conform înţelegerii.

Alexei!

- Ce mai faci? - Bine.

Ia loc, te rog.

Mulţumesc mult.

Vă chemăm, dacă este nevoie.

Clientul anonim...

- Ar fi trebuit să-mi spuneţi. - Ştiu...

Dar probabil ţi s-a spus că prefer discreţia.

Am discutat cu domnul Fethani.

Trebuie să-l concediezi pe şeful de la securitate.

- I-a jignit pe sud-africani. - Ştiţi că nu are nicio vină.

Şi l-a minţit pe prietenul meu, Alexei.

Nu este la înălţime.

Eu am nunta aici. Trebuie să mă simt în siguranţă.

Dar nu-ţi face griji, am eu omul potrivit pentru asta.

M-ai speriat, să ştii.

Nu erai acolo şi am crezut că s-a zis cu tine.

Serios?

Deci, te-ai gândit la mine?

Ce faci?

Arată-mi cum te gândeşti la mine.

Stai puţin! Linişteşte-te.

Uşor.

E în regulă?

SubRip - AlexV

Traducerea şi adaptarea: FAST TITLES MEDIA