Original subtitles

Înțelege că aceasta este o misiune sacră.

Nu ți-aș cere asta dacă nu aș crede că ești mai mult decât pregătit pentru asta.

Dar ești singura creatură de pe pământ căreia îi pot încredința asta.

Acest mesaj trebuie să ajungă la Trotty și la nimeni altcineva. E clar ?

E clar ?

Băiat bun. Pleacă.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Dog, stai jos.

Pot să vă ajut ?

Da.

E cam devreme pentru tapet.

- Pentru ce ? - Nu contează.

- Caut o doamnă Book. - Ați găsit-o.

- Ei bine, asta e o mare păcat. - Ce anume ?

Ești căsătorită, asta e.

- Pot să vă ajut ? - Da, da, puteți

am primit un mesaj de la soțul dumneavoastră.

A spus că are probleme cu alternatorul.

- Al meu... ? - La mașină.

Cu asta mă ocup, mașini.

Am înțeles. Domnul Book v-a trimis, nu-i așa ?

Da, da. Nu înțeleg de ce n-a apelat la cineva local, dar...

Nu voi refuza. Mă duc unde e de lucru, corect ?

Corect.

Aveți foc ?

Da, da.

- Pe undeva pe aici... - Un minut.

Vizitatorul tău e aici să repare o mașină. Cea

a doamnei Wellbeloved ar trebui să fie bună.

Ai putea să o duci într-o călătorie ?

Poftiți.

Deci sunteți mecanic, domnule...

Mickey. Mickey Hall.

Și da, da. Am un garaj, în Myland.

- Tot al dumneavoastră ? - Păi nu e al meu și...

Da, da, tot al meu.

Am înțeles.

Dacă mă scuzați o clipă.

Trebuie să mă ocup... Păi, să-mi caut mașina.

Bine, da.

Păi, nu plec nicăieri, așa că...

- Omul pe care îl căutați. - Bună ziua, doamnă Book.

Bună ziua, Eric.

Mă întreb dacă mi-ai face o mare favoare, Eric.

- Orice pentru o doamnă. - Dacă-mi amintesc bine

Sheila este mândra proprietară a unui Daimler splendid.

- Da, are o mașină. - E înăuntru ?

Pot doar să merg să-i cer împrumut mașina ?

Nu e nevoie. Sigur nu va avea nimic împotrivă.

E parcată în spate. O să-i aduc cheile.

Mulțumesc.

- Salut. Salut. - Ce s-a întâmplat ?

Am făcut pană, cred, la fel de inutilă ca tata.

I-am spus că roțile astea nu mă vor duce la Cambridge.

Nu știu dacă ai putea să mă ajuți

Nu e chiar treaba mea. Doar am grijă de locul ăsta.

Aș fi foarte recunoscătoare.

Da, e în regulă. Voi vedea ce are Mickey.

Mii de mulțumiri.

Trebuie să existe un kit de reparații pe undeva.

Chiar apreciez asta.

De parcă aș păstra lucrurile la întâmplare.

Traducere cu A.I.(gemini-2.5), Sincronizat şi corectat: Mannix

UN ANTICAR CU MULTE TALENTE Episodul 2,

" Uşor pătat "

" Partea a doua "

Mai încet.

Nu e nimic în neregulă aici.

Alternatorul, vreau să spun, are destule probleme începând de acolo.

Nu a menționat asta.

- Poate ar trebui să porți ochelari. - Poate.

Ei bine, mulțumesc mult, domnule Hall.

Asta a fost... o întreagă călătorie.

Da, deloc, dragă.

Și... când doriți

să mergeți puțin mai departe...

Duminică, poate ?

Deși teribil de tentant

cred că îmi spăl părul atunci.

- În plus... - În plus ?

Cred că poate cartea dumneavoastră de dans va fi curând cam plină.

Îmi permiteți un minut, domnule Hall

Ei bine, nu-i așa drăguț ?

Cine sunteți dumneavoastră ?

Am crezut, domnule Hall, că era timpul să avem o mică conversație.

Ascultați, îmi cunosc drepturile.

- Direct de la început. - Dezamăgitor.

Dragă domnule Hall. Un punct deja dedus.

Punct ? Despre ce vorbești ?

- Ascultați, nu-mi puteți planta nimic. - Iată-l iar.

Din manual.

- Banal. - Ce ?

Vedeți, inspectorul și cu mine am trecut prin această rutină de o sută de ori.

O mie.

Nu aveți idee cât de plictisitor este să ascult aceeași șirag

de răspunsuri vechi și răsucite ca ceva dintr-un musical.

Scoate-ți mâna, băiatule obraznic.

Probabil e de ajuns cu asta.

Deci, iată întrebarea pe care aș răspunde dacă nu mi-ar fi frică,

vă întreb, de ce aș vrea să-l ucid pe săracul domn Harkup ?

De ce aș face-o ? Nu aș răni nici măcar o muscă.

- Niciodată n-am făcut-o. - Dar recunoaște că ați fost la magazin.

În regulă. Eu... am fost acolo să vorbesc, să discut cu el.

Eu și Marula avem un micuț pe drum.

Ați fost cu intenția expresă de a-i fura elefantul de jad

și să-l înlocuiți ? Asta e o minciună murdară.

Bravo. N-am mai auzit asta de mult.

- Dar trebuie să pui un polizot la final. - Ce ?

Asta e o minciună murdară. Polizotul e mult mai eficient.

Dar nu e un polizot, nu-i așa ?

Nu. E corect. Nu, nu sunt

Nu sunt.

Dar am o scrisoare specială de la Churchill.

Și ? Tot nu puteți dovedi că am făcut asta.

Nu, dar e foarte probabil să admită ce s-a întâmplat atunci.

Am așteptat afară din magazin.

Știam că va fi înăuntru, nu iese niciodată, cu excepția zilelor de luni și joi.

Joacă domino la The Bull.

Am așteptat până după ora șapte, dar nu era niciun semn de el.

- Apoi a intrat în apartament. - Nu era niciun semn de el.

- Dar mai întâi a ieșit ea. - Cine ?

Angajata, doamna Dredge.

A ieșit de la farmacie comportându-se

suspect. Da, ei bine, știi cum e.

Da, avea ceva în palton

făcând tot posibilul să ascundă.

Nu l-am lăsat să mă vadă, evident.

Când a fost asta ?

Pe la șase.

Continuă.

Apoi vine altcineva.

Arată ca Piccadilly Circus aici, Book.

Nu l-am putut vedea bine, Știți cum sunt ochii mei și așa mai departe ?

- Da, știm totul despre asta. - Dar era un bărbat.

Știu diferența, domnule.

Reputația ta te precede.

Era tot acoperit.

Eșarfă, palton.

După ce a plecat

am mers în apartament.

Ușa era încuiată, dar mă pricep la încuietori, așa că...

Am intrat și...

atunci l-am găsit.

Tatăl Marulei, asta e. Mort ca piatra.

Deci, în mod natural te-ai gândit că ar trebui să suni la poliție ?

Ei bine, asta nu ar fi fost prea înțelept, nu-i așa ?

Aproape plecam fără nimic.

Și apoi mi-am amintit de ornamente.

Figurinele de Jad.

Acum luni mi-a spus despre cât de valoroase erau.

M-am gândit că nimeni nu va rata unul dintre ele, nu ?

Din păcate, nu a fost cazul.

Aveam micul meu șah cu mine.

Așa că am schimbat unul.

Apoi am plecat direct acasă, jur.

Nu l-am ucis pe Harkup, nici măcar nu l-am atins. Era mort când am ajuns.

Foarte bine, fiule, poate spui adevărul, poate nu.

Dar lasă-mă să te asigur, dacă minți,

Dacă crezi că poți glumi cu Scotland Yard,

te voi călca în picioare atât de tare încât nu vei vedea până la Crăciun.

Te voi arunca într-o gaură nenorocită.

Inspector.

Îl credem ?

Strâmb ca piciorul din spate al unui câine.

Da, dar e un criminal ?

Trebuie să mă gândesc.

Ai timp să stai la coadă ?

Plănuiesc o tocăniță.

Viciosul încetează să se plângă, iubito ?

O schimbare ar fi un lucru bun.

Hai Enid, trezește-te, nu se va împacheta singur.

Poftim.

E nouă.

Dă-te la o parte, vom sta toată ziua nenorocită.

Bine. Uite.

Sus, sus, jos, jos.

- Poftim, dragă. - Mulțumesc.

La revedere.

Înăuntru, hai.

Nu deveni vegetarian.

Pisica noastră a adus acasă o porumbelă altă seară.

Și ?

Ei bine, doamna Bliss a fost foarte tentată.

Aveam mulți porumbei în război.

- Nu e nimic rău în niște porumbel. - Da.

Da, știu, dar acum totul s-a terminat.

Vrem să țintim puțin mai sus, nu ?

Eram toți în mizerie

dar unii căutam grauri.

Bine, la naiba cu asta. Foarte bine.

Scuzați-mă. Afacere de poliție, treceți, treceți.

Afacere de poliție. Afacere de poliție, mulțumesc.

Mulțumesc. Îmi pare rău, îmi pare rău, doamnă.

- Afacere de poliție, mulțumesc mult. - Hei.

Stai la nenorocita de coadă ca restul dintre noi.

Îmi pare foarte rău, doamnă. Este o afacere de poliție urgentă.

- Un minut. - Doamnă.

Îmi pare rău, vă rog doar să ieșiți puțin afară.

Afacere de poliție urgentă.

- Bună ziua, Alex. - Bună ziua, domnule.

- Acum, carne pentru tocăniță. - V-am rezervat-o, domnule.

Ești un prinț printre oameni.

Ai ceva acolo, nu-i așa ?

Scuzați-mă.

Ou praf. Un mic dejun rapid.

- Cum e Sheila ? - Bine, domnule. Bine.

- Ea a plecat la Sheffield. - O familie bună.

Da.

Teribil ce i s-a întâmplat lui George, Harkup.

- Cu siguranță. - Asta da, eu...

Pariez că bătrânul Baseheart nu va vărsa lacrimi.

Nu mi-a plăcut niciodată.

Mulți au fugit în timpul bombardamentului.

Harkup era un fanatic al regulilor.

Mereu despre domnul Baseheart că e prea leneș.

Perdele negre, lumini aprinse, genul ăla de lucruri.

Așteptați o secundă.

Foarte bine. Cum stăm cu crimele ?

Crime ? E doar una, pe cât știu eu.

Da.

Ei bine, doamna Dredge spune că l-a văzut pe farmacist pe la 18:00.

- Avem doar cuvântul ei pentru asta. - Da.

Dar Mickey Hall a spus că a văzut-o ieșind din magazin pe la acea oră

cu ceva în palton pe care îl ținea ascuns.

Și ea are un motiv puternic acum știind că moștenește.

Deci, Harkup pare să fi murti între 6 și 10.

Conform doctorului Calder.

Ceva oribil s-ar fi putut întâmpla în acele patru ore.

Într-adevăr.

Acum, presupunem că ucigașul a sunat.

Nu există niciun semn de intrare prin efracție.

- Deci, Harkup îl cunoștea ? - Probabil.

V-am mai spus asta.

Ascultați-mă, domnule Harkup, vă rog.

Este vorba despre Marula.

Presupun că ar fi mai bine să intri.

Deci, l-a lăsat să intre.

A avut loc un fel de discuție.

Ucigașul procedează la turnarea acidului prusic pe gât.

Harkup își dă duhul.

La propriu, ar trebui să-mi imaginez.

Dar, de ce a luat doar o piesă ? De ce nu a luat tot lotul ?

Atunci ar părea un jaf.

În timp ce voia să pară sinucidere.

Poftim, domnule.

Dumnezeu să te binecuvânteze, Eric. Ceva pentru câini ?

- Îl voi răsfăța. - O faci.

- Ați dori, șobolani ? - Nu, nu, nu. Nu-l va deranja.

Mulțumesc. Pe curând.

- Să aveți o zi bună, domnilor. - Pe curând.

- Beryl. - Salut.

Doamna Dredge are motiv și oportunitate.

Mickey Hall, motiv și oportunitate.

Ce se întâmplă cu Marula ?

Mickey spune că străinul înfofolit e un bărbat.

- Da, atunci el ar face-o. - Dacă ar fi fost împreună în asta.

Știau că Harkup îi va dezmoșteni ?

Salut Jack.

Domnule.

Nu pentru tine.

Ce ai făcut ?

Ordonat.

Ordonat ?

Doamne ferește.

Ei bine, a spus că vrea să catalogheze lucruri.

Deci, trebuie să-l pun în ordine adecvată.

Până acum ai făcut doar aceste rafturi.

Da. Îmi pare rău. Durează, știți.

Slavă Domnului. Pune totul cum era.

Pune totul înapoi așa cum era.

Pentru că ți-am spus că am un sistem.

- Dar a spus... - Catalogat, am spus.

Nu profana.

Hristos.

Book.

Îmi pare rău.

Vom vorbi curând ca bărbații, da ?

Ei bine, cred că aș fi putut face cumva un lucru bun.

- Ai găsit ceva ? - Da.

A fost curățat recent.

Reziduul pe care îl puteți vedea.

- Rămășiță de la un curățător de argint. - Ce înseamnă ?

Că a ajuns pe podea recent.

Probabil că a căzut.

Sau... ceva mult mai sinistru.

Ce vei căuta ?

- 1665. Anul ciumei. - Da.

Foarte specific anul ciumei.

Nu cu un an sau doi înainte.

Capital.

Prea convenabil.

Teribil.

Unde să ascunzi mai bine un copac decât într-o pădure.

Unsprezece schelete în groapa de ciumă din secolul al XVII-lea.

Și al 12-lea din 1946.

La naiba cu iadul.

Ai spus mai devreme. Crime. Plural.

Da.

Legate ?

Ar trebui să cred că da. Cel mai bun din clasă, Jack.

Într-adevăr, ar trebui să-ți dau după-amiaza liberă să mergi la pub.

Atunci voi face asta. Mai specific, The Bull.

Unde regretatul domn Harkup obișnuia să joace Domino.

- Ia-o pe Nora. - Nora ?

Cred că s-au cunoscut deja. Ea e bună la genul ăsta de lucruri.

Ai putea învăța mult.

Ceva.

Mult din ceva.

Ce este asta ?

O listă de adrese și o întrebare foarte particulară.

Aș fi foarte recunoscător dacă ai face o mică excursie pentru mine.

În regulă. Dacă gătești diseară.

- Voi găti. Tocăniță. - Tocăniță.

Foarte neregulat, asta.

Copii în incintă.

- Nu sunt o copilă. - Arăți ca una.

Aparițiile pot fi înșelătoare.

Voi lua o băutură dacă asta vă preocupă.

- Asta ar înrăutăți situația. - Ea va lua o limonadă.

- Ce ? - Și...

- Voi lua o bere slabă, vă rog. - E în regulă ?

Mulțumesc.

- Va trebui să te descurci. - Ce ?

Nu am bani. Nu.

Cere-i domnului Book să-ți avanseze salaru.

- Poftiți. - Mulțumesc. Păstrați restul.

Spuneam, domnul Harkup.

Așa e, fiule. Toate luni și joi. Stătea chiar acolo.

Domnul Wellbeloved, măcelarul. Domnul Baseheart, Gardianul.

Doamna Akers de la magazinul de second-hand. Domnul Quillen, croitorul.

Exact ca o familie fericită.

- Domnul Toovey de la cizmari. - Domnul Harkup.

Dumnezeu să-l odihnească.

Da.

Sunteți cu polițiștii atunci ?

Într-un fel.

Adică, nu-mi pasă. Am fost în poliție și eu pe vremea mea.

Săracul Harkup.

Nu părea genul.

Știți, să-și ia viața.

- Dar, cine pare așa ? - Știu.

Am avut un profesor. Viață și suflet.

- S-a înecat, obosit de viață. - Cum era ultima dată când l-ai văzut ?

Bine, pe cât am văzut.

L-am văzut pe domnul Harkup cu o zi înainte.

Foarte neobișnuit.

Da, a intrat aici la mijlocul zilei.

Era un om cu obiceiuri foarte regulate.

Deci, părea puțin ciudat.

Da, părea că avea multe în minte.

A spus că stătea pe un secret.

Evident, îl măcina puțin.

I-ai smuls secretul ?

Nu la început. Mai mult decât valoarea vieții mele, a spus.

- A spus asta ? - Proprii lui cuvinte, fiule.

Și a doua zi...

Mort.

El...

- A explicat altceva ? - Da, fiule.

În cele din urmă, a făcut-o.

Domnul Harkup era un cetățean foarte corect.

Veți vedea, suspecta că unul dintre prietenii săi...

trișa la Spotties.

Spotties ?

Spotties.

Domino.

Asta a fost șocant.

Ei bine, era obișnuit.

Mai bine decât obișnuit.

Da.

Deci, spunea...

Scarlatină ?

Ei bine, asta ne-a unit. Da.

Ne-am cunoscut în salonul de scarlatină când aveam, ce... 12 ani ?

Și apoi ?

V-ați îndrăgostit unul de celălalt la prima vedere ?

Nu, nu chiar așa.

O zi productivă ?

Nu sunt sigur.

Am dat-o în bară.

Am încercat să ordonez rafturile domnului Book.

Nu cred că am făcut mult rău, dar...

Și apoi am ieșit cu Nora...

să investigăm.

Asta cu siguranță a pus niște culoare pe obrajii tăi.

Continuați.

Ei bine, dacă nu v-ați îndrăgostit imediat...

Când ați aflat ?

Mă vei ierta, dragă, dar va trebui să ne cunoaștem mult mai bine înainte...

pentru a schimba astfel de confidențe.

Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău.

- Nu am vrut să depășesc limita, dar... - Nu, nu...

Deloc. Nu ai depășit-o.

Sper să devenim curând prieteni, Jack.

E complicat.

Asta e tot.

Eu și Book am fost de nedespărțit ani de zile.

Și apoi...

Viața a intervenit.

Dragostea cade unde cade, Nu așa spun ei ?

Nu ar avea foc, nu ?

Îmi pare rău, eu...

Nu fumez.

Sigur ?

Și relația a fost doar formală între dumneavoastră și angajatorul dumneavoastră ?

Mă deranjează întrebarea asta, inspector.

- Totuși. - Ei bine, eu...

nu voi nega că a existat un grad de...

afecțiune între George...

domnul Harkup și cu mine.

Dacă ai făcut totul pentru cineva toți acei ani...

Ei bine, la asta mă refer, doamnă Dredge. Asta e tot ce făceați ?

Ceea ce prietenul meu încearcă să sugereze, dragă...

Știu foarte bine ce încearcă să sugereze.

Ceea ce încercați să clarificați, deci,

este dacă această afecțiune a luat o formă mai tangibilă.

Ei bine, ce treabă are cu dumneavoastră ?

Ei bine, faptul este, doamnă Dredge, că anumite fapte au ieșit la iveală.

Domnul Harkup v-a dat mult, dragă.

Întreaga proprietate Goodwill. Este toată a dumneavoastră.

Niciodată.

Nu m-am așteptat la asta. Totul ?

Totul.

Fiul dumneavoastră este acasă, doamnă Dredge ?

Este sus, în pat.

- Se trezește târziu ? - Un erou de război.

Wellington-ul său a căzut peste Olanda, în '44.

Am înțeles. Îmi pare rău.

Nimic de lamentat. A supraviețuit, nu ?

Având în vedere că nu credem că domnul Harkup s-a sinucis,

Puteți vedea de ce asta o lasă într-o poziție destul de dificilă.

Nu veți crede că eu l-am ucis ?

Faptul este că sunteți într-o poziție complicată, doamnă Dredge.

Noul testament a fost semnat și legalizat.

- Ei bine, nu știu nimic despre asta. - Dar ați putea.

Ați fi putut găsi un proiect când curățați

și să decideți, știți, să grăbiți puțin lucrurile.

- Ce, să-l omorâți pe domnul H ? - Da.

E nebun. Nu, cu ea ar trebui să vorbesc.

Marula și Mickey Hall. L-ați arestat deja ?

Ne ajută cu investigațiile noastre.

Ei bine, bine. Asta e ceva atunci.

De fapt, domnul Hall a fost de mare ajutor.

- Chiar ? - Da.

Da, foarte util. De fapt, ne-a spus

că a văzut-o ieșind de la farmacie în noaptea crimei.

Nu e niciun mister acolo. I-am spus că l-am văzut.

A ieșit făcând tot posibilul să ascundă ceva.

Bandaje. I-am spus, pentru fiul meu. Nu încercam să mă ascund.

Și-a pierdut fiul o picior ?

Cum... cum... ?

Unul dintre ele uzat și șifonat. Celălalt aproape complet neted.

Proteza sa trebuie să necesite îngrijire constantă.

Și dureros, ar trebui să-mi imaginez. Foarte, foarte dureros.

Desigur.

Atât de dureros încât să fie nevoie de morfină.

De ce nu i-ați cerut domnului Harkup ajutor ?

Nu am putut.

Alf are nevoie de mai mult decât i-a dat medicul.

Așa că am nevoie de puțin în plus.

Nu credeam că domnul Harkup va observa, dar a observat.

Și a presupus că Mickey Hall trebuie să fi făcut-o.

Nu am putut să-i spun că am fost eu.

Era foarte strict cu regulile.

Cum să-i spun că îmi luam

medicamente din propriul său magazin ?

Nu aveți idee cum este, durerea.

Săracul meu Alf.

Deci, ați mers sub pretextul căutării bandajelor

și, în schimb, ați furat mai multă morfină ?

Și domnul Harkup era în viață când l-ați lăsat ?

Jur pe viața fiului meu.

Dacă mă scuzați.

Da, sigur.

Când îl primesc atunci ?

Scuzați-mă ?

Banii.

Nu e ea atunci.

Nu, viața a întărit-o pe doamna Dredge, dar nu până la a ucide.

- Nu. - Atunci, cine a făcut-o ?

- Le-a făcut. Două crime, îți amintești ? - Le-a făcut atunci.

Presupun că va fi prea simplu pentru tine, doar lasă-mă să știu.

Ar fi un... Ei bine, nu.

Nu este o plăcere.

Veți avea nevoie de sprijin, inspector.

Ce... ?

Nu, nu, îmi pare rău, doar suntem...

- Bună seara, domnule. - Eric.

- Tocmai închidem, mi-e teamă. - În regulă.

Cum e Sheila ?

Ei bine, deja m-ați întrebat asta, domnule Book.

Da.

E în Sheffield.

În ce zi a condus acolo ?

A fost... joi. Da, joi.

Am înțeles.

Ei bine, dacă vă pot ajuta cu ceva special, domnule, știți.

- Am mult și... - Dar ea...

Nu ar fi putut face asta. Nu-i așa, Eric ?

Pentru că Trotty i-a împrumutat mașina...

vineri.

Hai.

- Nu, atunci, domnule Wellbeloved. - Nu am vrut să-i fac rău.

- Continuați. - Nu ne înțelegeam de mult timp.

Mereu ne certam. Și apoi...

Am cunoscut-o.

Enid...

Un bătrân prost și o bătrână frumoasă. E o poveste foarte veche.

Când ați aflat, domnule Book, dacă nu vă supărați că întreb ?

Am suspectat imediat că ceva nu era în regulă.

Și asta a fost confirmat când am descoperit

că unele dintre oasele din gropa de ciumă erau mai noi,

deși ați depus eforturi să le îmbătrâniți.

Colorant alimentar.

Sheila îl folosea pe picioarele ei.

Nu și-ar permite să se irite, nu ?

În plus, urmele de cuțit sunt foarte distinctive.

Mi-am verificat munca.

Acel os pe care mi l-ați dat pentru câine.

Deci, de dragul unui viitor cu domnișoara Enid Clegg,

ți-ai trimis soția să o întâlnească mai târziu.

Apoi s-a trezit confruntat cu cel mai vechi dilemă a criminalului.

Să scape de cadavru.

Ar fi trebuit să fie simplu pentru voi, nefiind noi în asta

obișnuiți să tăiați lucrurile.

Din păcate, Inspector, oamenii pot observa diferența

între oasele porcilor și ale omului sapiens.

Deci, cred că după ce ați îndepărtat carnea de pe nefericita dumneavoastră soție,

încă aveați nevoie să scăpați de scheletul ei.

Aici intervine soda caustică.

Exact. Disponibil gratuit pentru orice farmacist.

Scăpând de corpul ei, nu ?

Da. Da. Canalizări.

E pentru canalizări, George.

Pulpă teribilă.

Hidroliză alcalină.

Asta voiai să cauți ?

Am citit despre asta, vezi.

Pentru oricare dintre lucrurile pe care le aduni în această meserie.

Sodă caustică.

Dizolvă carnea.

O folosisem înainte pentru a scăpa de carcase.

Nu a funcționat corect. Știți, multe...

rămân multe oase.

Nu știam ce să fac. Și apoi...

Și apoi...

Baseheart a menționat scheletele pe care le găsise.

E ciudat să te gândești că dacă nu ar fi fost Luftwaffe,

Nu am fi știut niciodată că acei biete persoane erau sub picioarele noastre.

Le-ai spus polițiștilor ?

Nu încă.

Ei bine, nu e grabă, presupun, după 300 de ani.

Am pus o prelată peste crater.

- Da ? - Ei bine, știi cum sunt copiii.

Probabil ar lua oasele și le-ar da unui câine.

Oricum, ne vedem.

Cum am spus, unde e mai bine să ascunzi un copac decât într-o pădure ?

Cine ar observa ?

Dumneavoastră.

Apoi a fost asta, desigur.

Eric aici, deși manifestă o abilitate vie în improvizație,

nu este un om imaginativ. Nu vă supărați.

Cum aș putea, e vina mea.

Ce-a fost făcut, e făcut.

A exagerat plantând moneda în groapa de ciumă.

Asta a declanșat imediat o alarmă.

Și astfel înarmat cu o descriere a suspectului nostru,

Soția mea a efectuat o căutare scurtă, dar utilă, prin magazinele de antichități.

Cum a știut că nu a mers departe pentru a obține moneda ?

Fără imaginație, îți amintești ?

Oricine concepe un indiciu atât de stângaci

Nu s-ar îndepărta niciodată de propriul său cartier.

Eric era foarte suspectat când am observat factorul decisiv.

La coadă.

La măcelărie.

Ați realizat ce ?

Ou praf.

Are ceva. Chiar acolo.

Scuzați-mă. Ou praf. Un mic dejun grăbit.

Un lucru atât de intim de făcut.

Fără absolut nicio recunoaștere din partea domnului Wellbeloved.

M-am gândit.

Cum e Sheila ?

Ei bine, domnule. Bine.

- Ea a plecat la Sheffield. - O familie drăguță.

Am întrebat familia Sheilei din Yorkshire.

Știu că nu au știut nimic despre ea, desigur.

Deci, totul părea roz.

Și apoi ?

Am primit nota.

Am suspectat un fel.

Un fel de amenințare vagă.

Urgent să vorbim.

Nu vreau să trebuiască să duc asta la autorități.

Sper că putem rezolva această problemă între noi.

Și a presupus că era vorba despre crimă.

Desigur.

- Ce ? Și nu a fost ? - Nu.

Ce ? Atunci, despre ce era vorba ?

Domino.

Ce ?

Domnul Harkup era un fanatic al regulilor, după cum știm.

A suspectat că îl înșelați la hobby-ul său preferat.

- Asta era tot. - Nu, nu, nu, nu, nu.

Nu, trebuia să fie o amenințare.

Despre Sheila.

Ce altceva ar putea fi ?

Și atunci ?

Ce s-a întâmplat apoi ?

Nu știam dacă aș putea să-l cumpăr.

- Cu bani lichizi ? - Cu carne de vită ?

Deci a fost ?

Era speriat.

Știți, speriat de ce aș putea spune.

Ce s-ar întâmpla dacă nu ar reacționa ?

Știți, era otravă peste tot, în jur.

Și... Atunci l-am ținut vorbind.

Doar trebuie să spui adevărul.

- George, doar spune... - Spune adevărul, Eric.

Și atunci am avut ocazia mea.

L-am prins.

Și i-am turnat otrava pe gât.

Bine.

- L-ai otrăvit, nu-i așa ? - Da, a fost oribil.

Nimic altceva ?

Cum ?

Uite, asta e foarte interesant, Eric.

Pentru că înainte de a fi otrăvit, George Harkup a fost lovit în cap.

Iar arma a lăsat o urmă de sânge în părul lui.

Vă amintiți că era sânge fără rană, inspector ?

- Da. - Doctorul Calder l-a analizat pentru mine.

Sânge de vacă.

Și ar fi trebuit să știi, Eric.

Dacă tu ai fi fost cel care l-a lovit cu o bucată de carne de vită.

Nu. Da.

Nu, nu, mi-o amintesc acum.

- L-am lovit. - Nu mi se pare.

Atunci, cine a făcut-o ?

Enid.

Evident, a uitat să menționeze părțea în care l-a lovit pe domnul Harkup.

A fost ideea ei ?

- De la început ? - Nu.

Ea a fost...

Enid m-a găsit.

După ce a sugrumat.

După ce Sheila a murit,

Ea doar și-a asumat responsabilitatea.

Nu știam ce să fac.

Enid a fost atât de...

calmă.

Metodică.

Și...

Noi... credeam că o să fim bine până când...

Ce naiba putem face acum ?

Lasă-mi mie.

Planifică să termine treaba.

Să pară sinucidere.

Ea a turnat acid cianhidric pe gâtul bietului Harkup.

Nu putem spune că am făcut-o eu ?

Te rog.

Adică, o să mă spânzure, nu ? Dar Enid ?

Legea trebuie să-și urmeze cursul.

Îmi pare rău Eric, chiar.

Dar îmi pare și mai rău pentru George Harkup.

Și pentru biata Sheila.

Corect, acuzat formal. Semnează ieșirea.

Îl duceți sub custodie dumneavoastră ?

Foarte amabil din partea ta.

Mulțumită doamnei Book.

A spus că ar putea dura.

O întreagă poveste. Aș fi vrut să fiu prezent.

Îmi testez norocul.

Ce a făcut exact în război ?

Trebuie să fi fost destul de important să primească acea scrisoare de la Churchill.

Cu inspectorul lăsând să verifice magazinul în acel mod.

Jack, nu fi băgăcios.

Unde ar mai fi distracția dacă toată lumea ar ști totul, nu ?

În plus, abia puteam vedea locul

cu băiatul râzând acolo tot timpul.

Își aștepta ocazia să mă prindă.

Cea mai mică neregulă.

Cu siguranță este un model de respectabilitate, domnule Book.

Te-ai mira.

Mi-au dat o bicicletă pe cupoanele lui de benzină.

Foarte bine, am ieșit.

Foarte bine, pleacă.

Eric ?

Eric.

- Enid. - Nu, nu, fără contact.

Destul cu asta.

- E de ajuns, Eric. - Aleargă, Eric.

- Te iubesc. - Aleargă.

- Eric, nu fi prost, omule. - Mergeți după el.

La naiba.

Eric.

Eric.

Ieși, omule.

Nu fi prost.

- Cred că-l văd. - Eric.

Voi doi. Pe acolo.

- Hai. - Hai.

Unde a mers ?

Acolo.

Craterul.

- Asta e... - Era strada Inkerman.

Ceea ce înseamnă...

Meticulozitatea domnului Baseheart a dat în sfârșit roade.

Dacă funcționează în continuare.

Foarte bine, Wellbeloved.

Vino calm.

Îl vedeți ?

Acolo.

- Eric, oprește-te. - Nu-l pierde.

Încerc.

O să intru.

Lasă-mă să vorbesc cu el.

Unde te duci să fugi, Eric ?

Nu mai e nimic de făcut.

Unde te duci ?

Eric.

Poți să te predai azi sau mâine, Eric.

Este inevitabil.

Legea trebuie să-și urmeze cursul.

Asta ai spus.

Nu mă vor spânzura.

Eric, nu.

Nu.

Îmi vei face asta.

Am văzut bestii murind.

Nu este întotdeauna... amabil.

Eric, oprește-te.

Ce se întâmplă cu Enid ?

O vei lăsa să înfrunte singură funia.

Ai dreptate.

- Ea a făcut totul pentru mine. - Da.

Totul pentru mine.

Nu o pot lăsa să înfrunte singură muzica, nu-i așa ?

Dacă mergem...

Mergem împreună.

Nu. Nu.

Pentru el, cucuta va distila.

Pentru el, toporul se va ridica.

Pentru el, spânzurătoarea se va ridica.

Pentru el, rugul va fi pregătit.

L-am văzut acolo cu domnul Book.

Și apoi...

Pur și simplu a căzut.

A căzut ca o piatră. Trebuie să-și fi rupt gâtul.

Ce este asta ?

Foarte trist.

Ei bine, asta e o recompensă. Bucăți de ananas.

Nu am mai avut asta de la război.

- Și acum ce ? - Ce vrei să spui ?

Doar ne întoarcem la vânzarea de cărți.

Ei bine, asta e treaba, doar Jack.

- Da, dar asta a fost... - Da.

Dar a fost foarte palpitant.

Nu poate fi mereu așa, tinere.

Și oricum...

Cine ești ? Chiar nu ai spus.

Jack Blunt.

Am fost crescut la orfelinat. Cum ți-am spus.

Am avut companie proastă.

Am făcut închisoare pentru asta.

Da.

Am fost șoferul la un jaf pe Mayfair Way.

Au luat o încărcătură de paltoane noi.

Iar eu am luat doi ani.

Am ratat războiul.

O parte din el, oricum.

Și apoi...

Am primit o scrisoare.

De la societatea de reformă penitenciară.

O adresă. Pentru un loc de muncă.

- Această adresă. - Ei bine, atunci am ajuns.

- Nu e nevoie să mai menționăm asta. - Da, dar de ce eu ?

De ce m-au ales pe mine ?

Altruism.

Ce ?

Să oferi cuiva o a doua șansă a părut lucrul corect de făcut.

- Da, dar nu mă cunoaște deloc. - Era un caz pierdut, nu, Trotty ?

Mereu rătăcind prin magazin complet dezbrăcat.

Cu frunza de smochin prinsă în cutie.

Serios.

Adică, la naiba, sunt recunoscător și tot tacâmul, dar...

Îmi place să fiu aici.

E chiar plăcut, dar...

Cărțile sunt o plută pe marea agitată a vieții.

Și te referi că Book sunt o plută ?

Nu, nu. Cărți. Locul ăsta. Magazinul meu.

Nu te mai gândi, Jack. Doar acceptă. E o a doua șansă.

Dar de ce eu ?

De ce nu ?

Trăiești o singură dată, dar dacă o faci corect, o dată e de ajuns.

Shakespeare.

Mae West.