Original subtitles

În îndepărtata junglă peruviană,

o regiune întinsă şi învăluită în mister.

Până acum, desigur.

Deoarece colegii mei geografi m-au făcut

să ies din zona mea confortabilă a familiei...

pentru o aventură a descoperirii.

Călătorind cu puţine bagaje,

hărţi, hrană, masă de citit.

Până ce în adâncul pădurii am descoperit ceva special.

O specie de urşi încă nedescoperiţi...

Era timpul să colectăm un specimen pentru muzeu.

Am crezut că se va sfârşi totul, că voi fi devorat.

Dar urşii mi-au salvat viaţa.

Am intrat în junglă şi mi-au arătat lumea lor.

Şi eu pe-a noastră.

Acela este un telescop.

Telescopul bunicului meu.

Nu pune mâna! Nu pune mâna pe aia!

Stai.

Ai mâncat nişte săpun. De ce nu încerci asta?

Asta e marmeladă.

Se pune pe pâine...

sau o poţi bea.

Asta e Londra.

- De acolo vin eu. - Londra.

Dumnezeule.

Acum încearcă "lovit de fulger".

În timp, am devenit prieten cu urşii şi le-am dat nume.

Pentru femelă, i-am dat numele dragei mele mame,

iar masculului i-am dat numele unui boxer renumit, cunoscut în bar.

Într-un final, a trebuit să mă întorc la soţie şi fiica

şi să-mi prezint descoperirea întregii lumi.

La revedere, Lucy, la revedere Pastuzo!

Dacă veniţi la Londra, veţi fi primiţi foarte bine.

Cei doi urşi mi-au oferit o mulţime de lucruri...

Şi mă întrebam ce le-am oferit eu lor?

Marmeladă...

S-au copt...

S-au copt în sfârşit.

Mătuşă Lucy, unchiule Pastuzo!

Nu veţi ghici...

De ce mereu te grăbeşti ca să distrugi totul?

Unchiule Pastuzo, s-au copt.

- Azi e ziua de marmeladă! - Ziua marmeladei!

Cum adică, domnule?

Ziua de marmeladă!

Calmaţi-vă amândoi. Nu-i nevoie să vă grăbiţi.

Ai grijă acolo. Şi ţine-ţi ghiarele departe de pălăria mea!

În regulă.

Marmeladă.

Un sandviş conţine toate vitaminele ce avem nevoie de-a lungul zilei.

Minunat!

E reţeta mătuşii tale Lucy învăţată de la explorator.

Când ne ducem la Londra, o să luăm cel puţin un borcan.

Nu-ţi face griji. Vorbim despre acea călătorie de 40 de ani.

- Într-o zi, Pastuzo. - De ce ai vrea să locuieşti altundeva?

Când locuieşti în cel mai tare loc de pe pământ?

Ai grijă!

Ţi-am spus să fii atent.

- Dă-mi pălăria. - Dar, unchiule.

Fără niciun dar.

E timpul să fiu respectat pe aici.

Cam apos... dar gustos.

Ceva bun de luat în călătoria către Londra.

Lecţia numărul trei...

Se întunecă şi vezi un străin pe stradă.

Îi spui bună seara.

În continuare vom vorbi despre vreme.

Astăzi este o ploaie decentă.

Londonezii se ştie că au 107 de căi în care să exprime ploaia.

Mai este vreun sandviş?

Mai este unul, dar nu ţi-l dau. Un urs înţelept

îşi păstrează mereu în pălărie unul de rezervă...

în caz de ceva.

Ce reguli trebuie urmate la duş?

Urmează aceste simple reguli si te vei simţi ca acasă la Londra.

Lucy, cutremur!

Ascunde-te, repede!

Mătuşă Lucy! Vin imediat!

Pastuzo!

Pastuzo!

Unchiule Pastuzo!

Pastuzo!

Unchiule Pastuzo!

Mătuşă Lucy...

Ce vom face?

Stai ascuns până ce ajungi în Londra.

Vii cu mine, nu?

Sunt prea bătrână şi obosită pentru o călătorie aşa lungă.

Dar ce vei face?

Nu-ţi face griji pentru mine.

Voi fi bine la un azil de urşi bătrâni.

Dar tu ai toată viaţa înainte...

Poţi găsi un nou cămin în Londra.

Dar... dar nu ştiu pe nimeni acolo.

Dacă nu le plac urşii?

Ştii, când ţara aceea a fost în război,

mii de copii au fost trimişi departe pentru a fi protejaţi.

Au fost lăsaţi în gări cu astfel de hărţi la gâturi.

O familie străină i-a adoptat ca şi cum ar fi copiii lor.

N-au uitat cum să trateze un străin.

Ai grijă, dragule.

Poartă-te corespunzător.

Mult succes.

Londra.

Şi acum? Desigur...

Bună dimineaţa.

E drăguţ, nu?

Servus. Caut un nou cămin.

Alo?

Mă scuzaţi.

Îmi puteţi spune unde pot găsi un cămin?

Cineva?

Vă rugăm să nu vă lăsaţi bagajele nesupravegheate.

Obiectele suspecte sunt scoase şi se aruncă.

Doamne.

Servus.

Ţi-e foame?

Şi mie.

Am doar ăsta şi este doar în caz de urgenţă.

Poftim.

Ce-am făcut?

Gata. Nu puteţi pleca altundeva?

Plecaţi de aici?

Lasaţi-mă în pace.

- Era plictisitor. - Regret că nu ţi-a plăcut asta.

Dar aveam o zi liberă şi personal mi-a plăcut era Victoriană.

Ce puţin am petrecut nişte timp împreună ca şi famiie.

Şi am învăţat o mulţime de lucruri despre acea eră.

Te-ai distrat, dragule?

Eu şi Judy am ratat faza când ai sărit în lac.

Era o cadă Victoriană, şi am făcut baie în ea.

- Dar nu goală! - Păi, mi-am uitat costumul de baie.

Jonathan, nu mai sări.

7% din rănile copiilor se întâmplă atunci când sar.

- Dar dacă e să fiu astronaut... - Dar nu nu o să fii un astronaut.

Poţi să fii orice îţi doreşti.

- Pericol. - Ce?

Nu vă uitaţi, este un urs şi probabil că vinde ceva.

- Bună seara. - Nu, mulţumesc.

Probabil că fac eu ceva greşit.

- Bună, ursule. - Mary!

Bună.

Plouă cu pisici şi câini, nu?

Da.

Mamă!

Scuze că întreb, dar n-ar trebui să fii acasă?

Ba da, ar trebui. Dar tot n-am înţeles cum îţi cauţi un cămin.

Şi unde sunt părinţii tăi?

- Au murit când eram mic. - Începem.

- Nu o mai am decât pe mătuşa mea. - Unde e?

E în adâncul Peru. Într-un azil de urşi bătrâni.

Da, logic.

- Cum ai ajuns aici? - Ascuns într-o barcă de salvare.

Minunat.

Am mâncat marmeladă. Ştiai că urşii iubesc marmelada?

- Nu ştiam că urşii vorbesc. - Dar eu...

sunt un urs foarte rar. Nu sunt foarte mulţi ca mine.

Ce vei face acum?

Păi, m-am gândit sa dorm acolo în acele coşuri.

Foarte inteligent, să mergem.

Şi dacă te-aş ajuta noi?

Mulţumesc foarte mult. Dacă nu e niciun deranj?

Desigur că nu. Nu-i aşa, dragule?

Deloc.

Este delicios.

Cum te numeşti?

- Urşii au nume? - Desigur, numele meu e...

Poţi să repeţi?

Desigur.

Fă şi tu.

Încearcă.

Totul stă în gât.

Domnule Brown, asta a fost extrem de nepoliticos.

Eu voi pleca.

Aşteaptă-mă.

Vine cineva după el?

Toate sunt închise, trebuie să-l luăm cu noi.

- Nu se poate. - Dar tată...

Jonathan, nu te băga.

Este îngrozitor de stânjenitor.

- Nu-l putem lăsa aici. - Desigur că putem.

Nu este responsabilitatea noastră.

E tânăr şi are nevoie de ajutor, Henry.

Doar pentru o seară.

Până îi găsim o casă mai adecvată.

- Bine. - Super!

Dacă nu te superi... mă scuzi, dar nu-ţi cunosc numele.

Numele de urs este destul de dificil de pronunţat.

- Nu e corect. - Ai un nume în engleză?

Un nume în engleză?

Un exemplu?

Uite, Henry, este perfect!

- L-ai numit Ketchup? - Nu.

Ursul Ketchup?

- Paddington. - Paddington.

Paddington?

Paddington.

Paddington!

Iartă-mă. Îmi place.

Deci, Paddington, vrei să vii acasă cu noi?

Ce rută ai urmat din oraş?

Tânărul urs mi-a spus că e prima dată în Londra...

aşa că i-am arătat monumentele. De exemplu.

- Păstrează restul. - Mulţumesc!

Haide, Paddington.

Da.

Asta... Asta-i minunat!

Sincer, credeam că nimeni nu-mi va oferi un cămin, dar asta...

Este foarte tare.

- Îţi sunt recunoscător. - Nu ţi-am oferit un cămin.

Eşti aici doar pentru seara asta.

Vezi tu, când vii de tânăr în această ţară...

nu nimereşti de la început la prima familie.

- Ai nevoie de un tutore. - Ce-i asta?

Înseamnă că un adult te primeşte la el şi te protejează.

Exact ca şi tine.

Da, poţi spune şi aşa.

Dar tu nu.

Nu, noi nu facem asta.

Trebuie să fie cineva cunoscut.

Dar nu cunosc pe nimeni.

În acest caz, autorităţile îţi vor desemna pe cineva.

Ce? Un orfelinat?

Nu, nu la orfelinat.

Va fi ca o instituţie pentru copii, al căror părinţi au dispărut.

- Ce înseamnă să explorezi? - Cine?

Cel ce ne-a vizitat în adâncul Peru a spus ca putem veni oricând.

Cum îl cheamă? Poţi pleca acum.

Nu-i ştiu numele uman.

Unchiul şi mătuşa mea nu vorbeau omeneşte, aşa că mi-au spus...

Câţi exploratori au trecut prin Peru?

- Poate îl putem găsi. - Fără un nume? Nu te amăgi.

Haide tu, du-te să-ţi iei pijamalele.

Şi Jonathan? Nu fugi.

Nu-ţi face griji, Paddington, îl vom găsi.

Îţi mulţumesc.

Verifică enciclopedia. Dar spală-te întâi.

- Ce-ai spus? - Ştii, te duci la baie.

Multă lume se duce acolo după o călătorie lungă.

Dacă se duc oamenii, vreau şi eu să încerc.

- Sus pe cări. - Da, scările.

Destul de bine.

- Eşti bine? - Da.

Bună seara, sunt Henry Brown, Windsor Gardens, nr.32.

Vreau să adaug ceva la asigurarea mea.

Avem un urs ca şi musafir

şi aş vrea să adaug... Da, este un urs.

Nu, viu.

Are aproape un metru. Grizzly? Probabil că nu.

L-am cunoscut azi dimineaţă.

Cât ne va costa?

Va veni o furtună. Una îngrozitoare.

La radio a zis că va fi senin.

Lasă radioul... O simt în genunchi, genunchii mei nu mint niciodată.

- Dnă Bird, am găsit un urs. - Aşa e.

- Un adevărat urs, din Peru. - Am înţeles, scumpule.

Nu pari surprinsă.

N-am fost luată prin surprindere decât de inventarea undelor microunde.

Aşa că de altceva nu mai pot fi surprinsă.

Mulţumim de aşteptare. Apelul dv este foarte important pentru noi.

Unde va dormi?

Nu în camera mea.

- Pentru că acolo vine Tonny. - Taci.

Tonny cu siguranţă stă în camera ei.

Cine e Tonny?

- Te avertizez! - E băiatul pe care îl iubeşte.

Nu se poate! Serios, scumpo?

Gata!

Când îl pot întâlni?

Când îl pot întâlni? Scumpo?

Bine, doarme cu mine.

Ursul nu va dormi în nicio cameră. Se va duce în...

pod şi vom închide toate uşile.

N-am găsit nimic despre un explorator englez în Peru.

- Normal că n-ai găsit. - De ce?

A inventat totul.

Încerca doar s-o impresioneze pe mama ta.

Henry, nu e cinstit.

Dar e cinstit. Că ai adus aici un urs rătăcit.

Este jenant.

Şi tu ai făcut la fel, dar cu altcineva.

Ce faci?

- Furtuna e aproape. - Tu şi genunchii tăi.

Un lucru e sigur, doamnă Bird, în casă nu va ploua.

Nu se poate.

Iat-o.

- Sunteţi domnul Brown? - Da, sunt aici.

Da, sună bine.

Nu... nu-i nevoie să citeşti condiţiile.

Vreau să fiu procesat cât mai repede posibil.

Nu, nu mă pune pe aşteptare!

Paddington!

Ce se întâmplă aici?

Nimic. Am o mică problemă cu facilităţile.

Este timpul pentru raţe.

A fost minunat.

Dragă mătuşă Lucy...

Am ajuns la Londra.

Şi până acum este numai ploaie, frig şi oprelişti.

Şi mi-e dor de dumneata.

E diferită de Londra ce ne-o imaginam noi.

Singurul lucru la fel e că toată lumea poartă pălării.

Nu e de ajuns să ajungi şi vei găsi un cămin.

Nu-mi dau seama cum un urs

poate face parte dintr-un oraş aşa de ciudat.

Din fericire, am întâlnit familia Brown, şi m-a lăsat să dorm în podul lor.

Are o casă frumoasă, dar eu nu voi putea sta.

Ştii ceva? Chiar acum voi suna autorităţile!

Şi cu exploratorul?

Nu este niciun explorator!

Şi nu voi pune în pericol familia până vei gasi tu pe dracu-m praznic.

Mâine, acel urs va pleca de aici!

Familia Brown este un trib foarte ciudat.

Domnul Brown este un analist de risc.

Riscul de a avea un urs în casă

ridică şansa de dezastrul până la 4.000%.

Doamna Brown este desenator de cărţi de benzi desenate.

Ultima carte este despre canalele subterane din Londra.

Dar e blocată, pentru că nu ştie cum să arate personajul principal.

Dar ştie să inventeze porecle pentru fiica sa Judy...

cum ar fi miere sau nucă de cocos.

Servus, tu. Mâine am de gând să mă duc în canalele subterane

şi mă întrebam dacă vrei să vii cu mine.

Dacă doreşti, poate veni şi Tonny.

De ce ar vrea cineva să ducă pe cineva acolo?

Scumpo, nu e nimic rău. Este ca un labirint subteran,

şi de acolo poţi ajunge oriunde în oraş.

- E ciudat, miroase şi este ruşinos. - Desigur.

Judy suferă de o boală rară care se numeşte "ruşine".

Se vede cu un tip pe nume Tony pe care nu vrea să-l aducă acasă.

- Când mă inviţi la tine acasă? - Asta nu se va întâmpla niciodată.

Învaţă chineză.

Îmi poţi spune, te rog, cum ajung la centrul de investiţii?

Ca să-şi poată începe propria afacere.

Am fost acuzat că vând informaţii şi am nevoie de-un avocat.

Jonathan vrea să devină astronaut când va fi mare.

Anul trecut a făcut ghete zburătoare.

Trei, doi, unu...

Şi acum nu se poate juca decât sub protecţia şi educaţia tatălui său.

Cu ei mai locuieşte o rudă pe nume doamna Bird.

Soţul dânsei a fost marinar şi vrea ca totul să fie ca la carte.

Mâine mă vor duce la autorităţi,

după care la un centru, ceva ce nu e orfelinat,

dar nu seamănă a fi nici un cămin, cum am sperat noi.

Nu poţi dormi?

Nici eu.

- Mi-aş dori să fi găsit exploratorul. - Ştiu, Paddington.

Dar nu se specifică de nicio expediţie britanică în Peru.

Dar exploratorul a fost acolo, doamnă Brown.

I-a dat unchiului meu această pălărie.

- A fost a exploratorului? - Da, de ce?

Am un prieten care se ocupă de antichităţi.

Şi ştie sensul tuturor lucrurilor vechi.

Ne-ar putea ajuta să găsim exploratorul.

Ar fi super. Dar dl Brown a spus...

Nu-ţi face griji pentru dl Brown. De altfel,

dacă ar fi după el, te-ar da autorităţilor.

Dar nu voi da cu piciorul în a-ţi găsi un cămin adecvat.

Acum dormi, da?

Mâine, vom căuta exploratorul.

Cu dragoste, Paddington.

PS: Acesta este numele meu.

Bună seara, Krant.

Doamnă director.

Încă o cutie de la docuri?

Adu-mi-o.

Da.

Ai fi perfect în colecţia mea.

Nu te îngrijorezi că lumea va începe să pună întrebări?

Deloc.

Cât despre fraierii ăia de la vamă,

nu ştiu ei că în cutii sunt animale.

Dar mă îngrijorez că nu avem destule exponate la colecţia mea.

Trebuie să adaug un specimen numai al meu.

Azi, în port, am văzut un animal ciudat.

Da?

Da.

Eram în plimbare ca de obicei

şi am observat ceva lipicios pe jos.

Erau urme de labe.

Animalul a fost ascuns într-o barcă de salvare.

Venea tocmai din Peru.

S-a hrănit numai cu marmeladă.

Ai spus marmeladă?

- Unde este? - A plecat cu o camionetă.

Da.

- L-am urmărit până la staţia Paddington. - Bine.

Dar a dispărut.

- Scuze, dar e importantă pentru mine. - De ce?

Este în pericol?

Acum este.

Ştiu că tuturor vă place marmelada. Dar acesta e sandvişul meu.

Nu folosiţi acele perii de urechi să vă curăţaţi gura, nu, dle Brown?

Ciudat obicei.

'Neaţa!

Minunat.

Jonathan, nici să nu te gândeşti.

30% din accidentele copiilor se petrec când te dai pe balustradă.

- Dar... Paddington. - Paddington n-are treabă.

- Ce este, scumpo? - Mi s-au terminat fardurile.

Ba nu, nu-mi place când foloseşti multe chimicale, dragă.

Poţi să-ţi distrugi pielea aşa.

- Bună dimineaţa, Judy. - Bună.

- De ce tata e aşa plictisitor? - E pentru binele tău.

- Fii calm, dragule. - Voiam doar să-mi spăl faţă.

Mai bine?

A fost cam gălăgie la tine aseară, domnule Brown.

- Servus, dle Curry, scuze deranjul. - Bună dimineaţa.

- Nu am făcut prezentările. - Dle Curry, el este Paddington.

- E un urs. - Văd asta.

- Probabil că e departe de casă. - Sunt din îndepărtatul Peru.

Nu-ţi face griji, dle Curry. Va pleca.

Sper.

Nu vreau să mă trezesc mâncat.

- Nu vorbi la şcoală despre Paddington. - De ce nu?

Pentru că nu trebuie să ştie nimeni.

Servus.

Unde-i ursul?

Ai grijă pe fiecare platformă că sunt hoţi de buzunare.

- Urmează-ne şi fă ce-ţi spunem. - Sigur.

Mulţumesc.

Bună dimineaţa, domnule.

În privinţa autorităţilor. Am printat adresa biroului.

- Laminate - Ăla e doar un suc de banane...

Mersi, dragă. Ştiu exact unde să mă duc.

- Unde e Paddington? - Ce?

- Paddington? Paddington? - Paddington? Paddington?

Câinii trebuie căraţi.

Staţi într-un picior.

Paddington?

Paddington!

- Aici sunt! - Vin.

Asta îmi aparţine, mersi.

Presu pun că el e al dv.

Ştii ceva, Paddington?

Magazinul de antichităţi e aproape. Hai să mergem până acolo.

Doamnă Brown, intraţi. Tu trebuie să fii dl căutător.

Şi tu tinere luptător, ai o pălărie remarcabilă.

Intraţi, exact la timp pentru ceai.

În fiecare zi, când vine ora 11, îmi vine salvarea.

Exact ca trenul pe care l-am luat acum mulţi ani în urmă.

- Serios? - Da, ştii...

în ţara mea am avut probleme.

Aşa că părinţii mei m-au trimis în cealaltă parte de Europa.

Eram puţin mai înalt decât tine.

A fost dificil să găsesc un cămin.

După care m-a luat mătuşa mea.

Lord Grimbert.

Curând am realizat că un cămin

este mai mult decât un acoperiş deasupra capului.

Corpul mi-a crescut rapid...

dar inimii, i-a luat puţin mai mult.

Dar acum îţi voi analiza pălăria.

Mulţumesc.

E o culoare neobişnuită.

E greu de estimat de când este această pălărie.

Marmeladă?

Unchiul meu păstra mereu în pălărie un sandviş, pentru urgenţe.

M-ai făcut să râd cu asta. Superbă idee.

Când te uiţi mai atent, vedem...

Servus.

Stai!

- Paddington! - Omul şi-a pierdut portofelul!

- Unde e? - Ai grijă!

Stai!

Vino înapoi!

Ce face?

La o parte.

Scuze!

Returnez ceva!

Scuze!

Este un urs mic poliţist.

Tu!

Ce crezi că faci?

Vreau să returnez acest obiect pierdut.

Lasă-mă!

Lasă-mi câinele în pace!

Aici Charlie Delta, avem un coleg cu probleme, cerem sprijin.

Ce?

La 100 de m în stânga este un urs.

V-am găsit portofelul!

E amuzant.

"Poveste de Iarnă" este povestea cea mai cunoscută a lui Shakespeare.

"Inamicul nu mai e persecutat..."

- Paddington. - Paddington?

Poftim portofelul dv.

Ai destule.

Cu siguranţă că are.

Nu, nu înţelegeţi. N-am vrut decât să-l returnez.

Servus, Judy.

- Îl cunoşti? - Este minunat.

- Da, numele lui e Paddington. - Mulţumesc.

Mulţumesc.

Eşti un erou!

Nu sunt. Asta există în fiecare urs.

Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc.

Hoţul ăla îi fură pe oamenii din cartier de foarte mult timp.

- Excepţional. - Între timp i-am verificat pălăria.

Cred că aceasta nu e o pălărie obişnuită.

Nu este?

Acest simbol indică că a fost fabricată de Asociaţia Geografilor.

Ce înseamnă asta?

Face parte dintr-o comunitate selectă.

Mă duc acolo mâine dimineaţă şi dacă îmi surâde norocul...

îmi vor spune cui îi aparţine.

În regulă.

- Câtă proteină are? - Din prăjitură?

0.5 grame.

Corect.

Câţi carbohidraţi?

- Într-unul? - Într-unul este...

- 7.7 grame. - Da.

Şi cât sodium?

- Ştiu... - Sigur?

- Găseşte. - Prima încercare.

El este.

După atâţia ani, este chiar el.

Curând vei fi un urs împăiat.

Ai spus doar o noapte.

- Ştiu... - Ai promis că te duci la autorităţi.

- N-am promis nimic. - Cu siguranţă ai insinuat.

Ştiu, dar spunea adevărul şi chiar există acel explorator.

- Ce faci? - Mă uit în altă parte.

- Respiri? - Respir.

Tot ce trebuie să facem e să-l ducem la Asociaţia Geografilor.

- De ajuns! - Şi acesta este degetul.

- Am făcut îndeajuns pentru el! - Acum vocea.

Acum mă voi ocupa eu de asta.

- Tu te ocupi? - Da.

Paddington reprezintă o ameninţare pentru familia noastră.

Jonathan are destule probleme şi fără o bestie sălbatică lângă.

Bună, Paddington. Ai citit ziarele?

poliţistul cu blană!

Eşti aici doar de o zi şi deja eşti faimos.

Regret cum m-am purtat urât cu tine.

Sunt la o şcoală nouă şi nu voiam să creadă că sunt o ciudată.

Înţeleg, Judy. Nu e uşor să fii cel nou.

Nu e vorba de asta, doar că...

Şi-a curăţat urechile cu periuţa mea de dinţi...

Poate fi diferit de ce ţi-ai imaginat anterior.

Tata a fost mereu plictisitor şi enervant.

Nu cred asta. Chiar şi tatăl tău te poate surprinde.

Cum ar fi?

Când l-am cunoscut, era o cu totul altă persoană.

Am ajuns!

Sper că asta nu se va schimba niciodată.

Nu se va schimba, scumpo.

Vom avea un copil!

Când un bărbat devine tată, face lucruri ciudate.

Vă rog să nu vă apropiaţi de copil.

Vă rog, domnule, nu vă apropiaţi.

Ţine departe florile, polenul îi poate face rău.

Unde ţi-e motorul, scumpule?

- Am cumpărat o maşină. - Ce?

E destul de bej, nu?

Bejul e o culoare neutră.

Tatăl tau te iubeşte foarte mult.

Dă-i o şansă, s-ar putea să fii suprins.

Poate ar trebui să-i mai dai o şansă tatei.

Presupun că n-am făcut cea mai bună impresie.

Nu mă înţelege greşit, dar ar trebui să fii mai prezentabil.

Un minut. Sper că nu vorbeşti de...

E udă!

- Nu-i aşa de rău, Paddington? - Nu-i rău, nu?

Sunt ud complet. De ce plouă în casă?

Pentru că noi suntem părinţii şi trebuie să ne protejăm copiii.

Asta facem.

- Strigă! - Nu, scumpule, râd.

Vânt!

Vânt cald!

Vânt prea cald!

Nu-mi place.

Sper că nu arăt foarte ciudat acum.

- Prea mult? - Prea mult.

Împrumută-mi o perie.

Aşa.

E o haină veche de-a mea.

De fapt, a fost întâi a mea.

Şi înainte a fost a mea.

- Serios, dle Brown? - Serios?

A fost pentru prima dată cu ea la şcoală.

E frumoasă.

Are nasturi de lemn.

Şi aceste compartimente pentru sandwich sunt o ideea genială.

Trebuie să recunosc că arată bine.

Nu credeam că o să-mi placă această haină umană, dar...

Acum eşti un membru al familiei.

Nu-l vom duce pe Paddington la autorităţi, nu?

Vei merge la Asociaţia Geografilor.

Da, bine. Ei bine, să vedem ce vom face.

- Dar dacă nu vom găsi ceva... - Vom găsi.

Mulţumesc foarte mult, dle Brown.

Cu siguranţă ai mulţi clienţi străini.

N-ai tu idee.

Am dus episcopi, magicieni, urşi, femei goale.

- Ai spus urşi? - Da, chiar ieri seară.

Fascinant. Ştii unde ai fost?

- Nu pot divulga această informaţie. - De ce?

E împotriva codului nostru.

Ce?

Codul taximetriştilor. Am depus un jurământ secret.

La fel ca doctorii şi preoţii, cavalerii medievali.

Sunt sigur că înţelegi, nu-i aşa?

Aşa e.

Lasă-mă să-ţi spun despre codul meu.

Dacă cineva nu-mi oferă ce vreau, îi elimin bucăţi din corp.

Şi încep cu firele de păr din nas.

Şi după aceea trec la ceva mai mare.

Acesta e codul meu, şi-l urmez mereu.

Tu îţi urmezi codul?

De fapt, nu e un cod.

Nu e?

Mai degrabă este o recomandare, dar nu o obligaţie.

Deci spune-mi, unde ai dus ursul?

- La Windsor Gardens. - Mulţumesc.

Dar chiar acum m-aş duce acolo, dar...

- Paddignton. - Jonathan.

- Mulţumesc. - La revedere, Paddington.

La revedere. Să ai o zi bună.

Aceste sandwichiuri franţuzeşti sunt delicioase, dnă Bird.

Foarte exotic.

Ce faci atât de mult timp?

Stai o secundă.

Ai stat 47 de minute. Eşti într-o convorbire foarte lungă, sau?

Stai într-un loc nepermis.

Îmi pare rău.

Bine, doamnă.

Îmi pare rău că v-am supărat, dar...

Am văzut că se întâmplă multe lucruri în aceste locuri.

Cineva de aici îmi pare suspect.

Haide, să terminăm odată.

E un urs acolo. O fiinţă foarte enervantă.

De fapt, pentru urs am venit aici.

Bine aţi venit la Asociaţia Geografilor.

- Sunteţi membru? - Nu, căutam pe unul dintre membri.

Numele?

Nu ştim numele,

dar ştim că a participat într-o expediţie în Peru.

Peru.

În Peru nu am fost niciodată.

Ce?

Trebuie să fi fost.

Înţeleg că eşti foarte ocupată. Dar aş putea să văd cu ochii mei?

Dosare vechi de 2 milioane de litere,

ziare şi artefacte aranjate cu grijă.

Nu ne putem permite ca străinii cu urşi să umble aiurea.

- Auzi... - Puteţi pleca acum?

Haide, Paddington.

Paddington?

Paddington?

Paddington!

Domnule Brown.

- Sunt aici. - Ce faci?

Trebuie să intrăm în arhivă.

Paddington, nu mi-o lua în nume de rău, dar eşti sigur că era un explorator?

N-ai găsit pălăria şi să inventezi...

Ce?

De ce te uiţi aşa la mine?

E teribil de apăsător aici. Mă simt aşa de...

Inconfortabil?

Nesigur?

Se numeşte privire rece.

Mătuşa mea mi-a povestit că se activează atunci când oamenii sunt nepoliticoşi.

- Privire rece. - Dle Brown, te asigur.

Exploratorul există.

Dacă îl găsim, îmi poate oferi un cămin.

Unul adevărat.

Aşa cum e al tău.

Am o idee, dar am nevoie de ajutorul tău.

- Nu va funcţiona. - Sigur că va funcţiona.

- Arăţi foarte frumos. - Taci şi nu fă gălăgie.

- Bună dimineaţa. - Bună.

Aşteaptă.

Nu te-am mai văzut.

Adevărat.

Sunt nouă.

Înţeleg.

E o zi frumoasă, nu?

Neobişnuit de calduroasă.

Exact ca tine.

Du-te.

Mai repede.

În regulă.

Îndepărtatul Peru.

200 de articole!

Ştiam că doamna aia ascunde ceva.

Înregistrări distruse.

Spune că înregistrările au fost distruse.

Mă uit să văd mai multe.

Fata nouă!

E vreo problemă?

Ai uitat să arăţi legitimaţia.

Legitimaţia mea.

Desigur.

O fotografie veche.

Desigur, mereu am fost...

0-0-2. Caută.

Te-ai schimbat puţin.

Am slăbit mult.

Văd.

Nu ai...?

Am făcut o operaţie cu laser.

Ţi-a crescut mâna.

Aceasta e o proteză.

Chiar nu simţi nimic?

Nu am simţit nimic.

Bun.

Mă duc la baie.

Vin imediat.

Domnule Brown.

Am găsit ceva.

Bun. Poţi să pleci acum.

Dle Brown.

Sistemul are o eroare.

Cred că e de vină sandvişul.

E unt de arahide?

- Sunt şi portocale... - Marmeladă.

Tu!

Opriţi femeia sexy!

Stai!

Ai o casă frumoasă, dle Curry.

Locuiesc din copilărie aici.

Casa asta a moştenit-o mama mea.

O femeie foarte dificilă.

Eşti dintr-o familie bună.

Înţeleg de ce bestia aia...

îţi dă dureri de cap.

Ar trebui să fiu recunoscător că e doar un urs.

Începe ca de obicei cu unul singur, dle Curry.

Curând, străzile vor fi pline de ei.

Gheare pline cu blană.

Făcând mizerie şi gălăgie toată noaptea.

Vei avea parte de câte un picnic sălbatic în fiecare zi.

Ce-ar trebui să fac?

Am ceva cunoştinţe.

Dacă putem să ducem undeva ursul,

nu va mai deranja pe nimeni.

Serios?

Dar n-o pot face singură. Am nevoie de un om puternic.

De mine?

- Nu se poate. - Dacă voi frecventa acest loc...

lumea va pune întrebări.

Dar poţi să-l urmăreşti, nu?

Poţi?

Desigur.

Minunat, sunt de acord. O să-l prindem.

Deci ăsta e un film, dle Morocănos.

- Ai reuşit să faci rost de el, tată? - Da.

Eşti foarte curajos, dragă.

Ştii, sunt momente când trebuie să fii plictisitor şi enervant

şi sunt momente când trebuie să fii bărbat.

Dl Brown s-a deghizat în femeie şi aşa l-a luat.

- Ce? - Începe.

- Ce-a spus? - Indiferent.

- Te-ai travestit? - Nu.

A purtat rochie.

A fost un halat şi arată superb.

În îndepărtata junglă peruviană,

o regiune întinsă şi învăluită în mister.

Până acum, desigur.

Ai venit de acolo?

Paddington.

E incredibil.

La revedere mătuşă Lucy, la revedere Pastuzo.

Dacă veniţi la Londra, veţi fi primiţi foarte bine.

Cei doi urşi mi-au oferit o mulţime de lucruri...

Şi mă întrebam ce le-am oferit eu lor?

Liderul expediţiei: Montgomery clyde.

Montgomery Clyde.

Draga mătuşă Lucy...

Nu o să-ţi imaginezi ce s-a întâmplat.

Astăzi am văzut un film vechi filmat în adâncurile peruviene.

Mi-e dor de casa noastră, dar am început să înţeleg Londra.

Familia Brown sunt un trib special, dar îi plac.

Chestia ciudată este că dl Brown organizează toate

obiectele străine din poşeta dnei Brown.

Poftim.

Doamna Bird are multe aspiratoare.

Judy poate stăpâni orice limbă.

Chiar şi a unui urs.

Minunată dicţie.

Şi Jonathan îşi poate construi aproape orice,

folosind jucăriile educative ale dlui Brown.

Este minunat!

E foarte ciudat.

Poate că voi găsi curând exploratorul.

Încep să mă simt ca acasă.

Paddington, am liste de nume

şi adrese de la toţi oamenii din Londra.

Printre ei este şi un explorator.

Mulţumesc, dnă Brown.

Haideţi, lume.

Stai, o să încerc tot ce găsesc în bibliotecă

despre exploratori, ca să-l găsesc pe Clyde.

Vin şi eu cu tine, Mary.

Trebuie să mă duc să cumpăr marmeladă.

N-ar trebui să rămână cineva cu Paddington?

Ne întoarcem în câteva ore.

Nu-ţi face griji, dle Brown, cred că mă descurc singur.

Bine, ai grijă.

- Bine. - Pa-pa, Paddington.

Da?

Da?

- Drăguţă, aici Vulturul Curajos. - Cine?

Aici, dl Curry.

Ai sugerat să folosim nume de cod.

Tu eşti Drăguţa şi eu Vulturul Curajos.

Da, desigur.

- Ai ceva de raportat, Vulture... - Curajos.

Curajos.

Afirmativ. Monstrul este singur acasă.

Repet, Monstrul e singur acasă.

Mă îndrept acolo.

Drăguţă.

Vreau să ma duc pe acoperiş.

desigur

După care vom lua cina.

O să gătesc cu cap cu castravete.

Sună tentant.

Era gata să expire, dar deodată...

Domnule Curry.

Acoperişul?

Verifică, verifică, verifică.

Doamne.

Vin!

Bun urs.

Am o mică problemă cu banza adezivă.

Haide, ursule.

Elefant!

Ursule!

Ascunde-te!

Dragă, dragă, Drăguţă, vin.

Drăguţă!

N-a fost vina mea!

Cine altcineva putea fi? Uşa era închisă.

- A fost un elefant. - Ce elefant?

Avea un cap de elefant şi un corp de şarpe.

- Şi trăgea. - Ce-ai băut? Apă sărată?

- Paddington, spune-ne ce s-a întâmplat? - Ce?

- Nu-ţi facem nimic. - Vorbeşte în numele tău.

Dnă Brown, credeţi-mă.

Nu aş minţi niciodată.

Scuze, dar ce-a fost ultima şansă.

A fost un accident, scumpule. Se întâmplă.

Paddington este cel mai bun lucru ce-l puteau găsi copiii noştri.

Sunt fericiţi.

Cum sunt fericiţi când nu sunt în siguranţă?

Înţelege că Paddington e o ameninţare. Copiii ar trebui să fie prioritatea.

Dar sunt...

Da.

Şi cel mai rău lucru e că nu ne spune adevărul.

Cum poate să locuiască cu noi

dacă nici măcar nu putem avea încredere în el?

Nu ştiu, Henry.

Trebuie să recunoaştem...

Casa asta nu-i un loc bun pentru un urs.

Cred că ai dreptate.

Poate că ar trebui...

Dragă familie Brown, vă mulţumesc că m-aţi primit la voi.

Sunteţi o familie extraordinară.

Iertaţi-mă pentru inundaţie şi pentru incendiu

şi de accidentul de la Asociaţia Geografilor.

Sper...

Acum că am plecat, lucrurile se vor calma.

Al vostru, Paddington.

Ne ducem după el?

E mai bine aşa.

El nu aparţine locului ăsta.

Cum poţi spune aşa ceva?

Judy...

Mă voi duce în camera mea.

- Unde te duci? - Doar...

Trebuie să văd dacă e bine.

Trebuia s-o faci, nu?

Ce?

Familia are nevoie de urs cum şi el are nevoie de familie.

Asta e tot.

Scuze, îl caut pe Montgomery Clyde?

Scuze, prietene, aici e Monger'm Clyde.

Bun, mersi.

Este de un metru înălţime,

are o pălărie mare şi un palton albastru.

Şi este un urs.

Nu sunt destule informaţii.

Serios?

Montgomery Clyde?

Margory Clyde, dragule.

Nimic nou.

Dacă mai eşti interesat.

- Cine-i acolo? - Bună, îl caut pe Clyde Montgomery.

N-am auzit de el.

Dar trebuie să fie... Vă rog,

Am fost peste tot şi dv sunteţi ultimul...

De ce nu pleci acum?

Dacă vii la Londra, vei fi bine venit.

Alo?

Bună seara. Îl caut pe Clyde Montgomery.

E tatăl meu.

Serios? Este exploratorul Montgomery Clyde?

Exact. Este frig. Vin imediat.

Mulţumesc.

Mulţumesc!

Dl Clyde este acasă?

Mă tem că nu.

Ştii, tata e mort.

Deci...

Ce treabă ai cu el?

Mătuşa mea mi-a spus că dacă vin vreodată la Londra, sunt bine venit.

Aşa că am aşteptat...

să găsesc un cămin.

Pot să fac eu asta.

- Serios? - Desigur.

Un specimen minunat cum eşti tu, n-ar trebui să bântuie pe străzi.

Aparţii unui loc minunat.

Şi ştiu un loc.

Vino să facem o mică excursie.

Doamnă Clyde!

Dle Curry, ce doriţi?

Le-am găsit în gunoi şi nu am vrut să se irosească.

Frumos.

Mă scuzi.

Unde te duci?

De ce-ţi pasă?

Ai un urs acolo.

Şi ce?

Eu doar... am crezut că-l trimiţi în Peru...

dar...

Am spus că-l duc acolo unde îi este locul.

În acest caz, la Muzeul Natural de Istorie.

Dar Drăgută, e ceva barbar.

Dle Curry, nu sunt drăguţa dv şi nu voi fi niciodată.

Ce?

Ia-ţi florite tâmpite şi pleacă de aici!

Du-te.

Alo?

Noapte bună, e un apel anonim.

Servus, dle Curry.

Nu sunt dl Curry, sunt dl Burry.

Am nişte informaţii despre ursul dv.

Ce?

Cum adică?

Cine este, Henry?

Dl Curry cu altă voce.

- Eu sunt Burry! - A spus că Paddignton a fost răpit.

Bine ai venit în noua ta casă, ursache!

Asta e catedrala cunoaşterii.

Oricare mare explorator a trecut pe aici.

- Charles Darwin a cumpărat o ţestoasă. - Seară bună.

Căpitanul Scott a cumpărat un pinguin imperial din Antarctica.

Căpitanul Cook a cumpărat un cangur din Australia.

Bună.

Fiecare dintre aceşti oameni au rămas în istorie prin ceea ce-au făcut.

Dar... dar vezi ceva aici despre tatăl meu?

Nu văd.

Pentru că atunci când ţi-a întâlnit specia ta preţioasă...

a refuzat să aducă o mostră.

Era vreun specimen acolo?

Prieteni, nu sunt bestii, sunt inteligenţi şi civilizaţi.

Te rog, Clyde, chiar vorbeşte în engleză?

- Nu, dar... - Joacă cricket?

- Beau ceai? - Fac cuvinte încrucişate?

Ideea aceea despre civilizaţie este greşită, Clyde.

Spune-ne unde vom trimite un explorator să aducă un specimen.

Nu voi spune niciodată.

Atunci nu avem de ales. Expediţia ţi se va şterge de la dosar!

Montgomery Clyde. Îţi revoc dreptul de membru!

Nu mai eşti explorator.

Putea să fie faimos şi bogat, în schimb...

S-a retras şi a deschis o grădină zoologică.

A pus fericirea câtorva creaturi înaintea familiei sale.

Am jurat că într-o zi voi termina munca tatălui meu.

Şi acum a venit acea zi.

Exact. Te voi împăia.

Îl văd, nu e timp de pierdut.

Dar cum intrăm? Asta arată ca o fortăreaţă.

Canalele.

- Ce? - Canalele.

Ai spus că merge peste tot.

Genial.

- Ce se întâmplă? - Poţi ajuta o biată bătrână?

- Am pierdut autobuzul. - Haide, e frig afară.

Mulţumesc.

Eşti foarte bun.

E închis din interior.

Lasă-mă pe mine.

Ai adus borseta de chimie?

Nitrat de potasiu şi sulf.

Asta e o combinaţie mortală, tată.

Vrei ceva cald să bei?

Pentru inimă.

Nu, nu beau când sunt la muncă.

E prea tare pentru tine?

Mă provoci? Bine, voi lua una.

Trei, doi, unu...

- Jonathan, sunt 50.000 de volţi! - Ştiu ce fac.

Fă-o.

Acum!

Hai, din nou, nu eram pregătit.

E închis.

Ce facem acum?

Ştiu.

Henry, Henry, nu te duce acolo.

Super, tată.

Cineva trebuie să se ducă.

Şi acel cineva sunt eu.

Eroul meu.

El este eroul meu.

Ştiu... E nebunie.

- Tată, e foarte tare. - Cu siguranţă.

Mă predau, mă predau.

Trebuie să mă întorc la muncă.

Stai, stai, stai!

Nu e aşa uşor să renunţi.

Mulţumesc.

În regulă.

Bună treabă!

Paddington!

Paddington!

Aici sunt!

Eşti Dumnezeu?

Ai vocea ca a dlui Brown.

Eu sunt Brown!

Domnule Brown.

Ce cauţi acolo?

Am venit să te salvăm.

Serios?

Dl Curry ne-a spus tot. Îmi pare rău că nu te-am crezut.

Sabotaj

Paddington, pleacă de acolo!

Ieşi afară!

Vino înapoi!

Nu ai unde fugi!

- Unde e Paddington? - Nu ştiu.

Linişte, aud ceva.

Se aude de la conductă.

Uite acolo o conductă.

El este!

Urcă la etaj!

Haide!

- Te-am prins. - Mulţumesc.

Haide, să plecăm de aici.

Nu aşa repede!

Haide, dă-mi ursul.

Nu vreau.

- Nu ţi-l dăm. - Doamnă Brown.

E familia noastră.

Familie? Nici măcar nu este din specia voastră.

Este adevărat.

Da, e adevărat.

Când l-am întâlnit prima dată pe Paddington, nu aveam nimic în comun.

Dar soţia mea minunată şi-a deschis inima.

Şi la fel şi minunaţii mei copii.

- Şi acum şi eu. - Henry.

Nu contează că vine din cealaltă parte de lume.

Nu contează că e altă specie.

Chiar dacă este obsedat de marmeladă.

Îl iubim pe Paddington.

Şi suntem o familie.

O familie stă mereu împreună!

Deci dacă-l doreşti, trebuie să-i iei pe toţi.

În regulă.

- Când spun toţi... - N-am disecat niciun om, dar...

Stai.

Stai.

Nu trebuie s-o faci.

- Paddington! - Nu o face.

Da.

Da, bun. Vino la mine.

Pot să-mi pun o ultimă dorinţă?

Ce?

Aş mânca un sandviş. Am unul în pălărie.

Dă-i drumul.

Mulţumesc.

Bună treabă, prietene.

Tavanul lumii!

Doamnă Bird.

Ce s-a întâmplat?

Nu poţi fi mai atentă?

Poţi tăcea.

Doamnă Bird.

M-ai salvat.

Paddington!

- E cineva? - Tată.

Servus, dle Brown.

- Cu plăcere. - Da.

Asta e o surpriză.

Azi ai ajuns devreme.

Azi este o excepţie.

Puţin mai mult zahăr.

Să vedem.

- Bună, Judy. - Bună, tată.

Prietene, ce găteşti?

Marmeladă, domnule Brown.

Încercaţi.

Este foarte delicios.

Un sandviş conţine toate vitaminele de care avem nevoie într-o zi.

Asta înseamnă că nu trebuie să mănânc legume?

A spus pentru un urs, nu un copil.

- Vino, Jonathan. - Mulţumesc, Judy.

- Judy. - Deci încă avem nevoie...

Mulţumesc, dnă Bird.

Fiecare camin trebuie să aibă mereu marmeladă.

Şi ursul.

În special ursul.

Acasă.

Draga mătuşă Lucy...

Mă scuzi ca nu ţi-am scris mai devreme, dar s-au întâmplat multe.

Am găsit-o pe fiica exploratorului.

A vrut să mă împăieze, dar dna Bird a aruncat-o de pe acoperiş.

Judecătorul a spus că nu e o idee bună închisoarea, aşa că...

a trimis-o să facă muncă în folosul comunităţii...

Nu, vă rog, orice altceva, dar nu asta!

Într-o grădină zoologică...

Mişcă-te, Împutito!

Mirosul nu e al meu!

În Windsor Gardens viaţa s-a schimbat mult...

Dna Bird a spus că lucrurile în sfârşit s-au pus în ordine.

I-a ajutat chiar şi genunchii.

Judy a scapat de ruşine şi ni l-a prezentat pe Tonny.

- Nu poţi spune nimic. - Desigur că nu.

- Nu-l poţi atinge. - Nu ating pe nimeni, dragă.

- Să nu plângi! - Nu plâng.

Dar sunt un cazan de emoţii.

- Ştiu. - Bun.

Mamă, el e Tonny.

Bine ai venit în familie.

Mamă!

Scuze, scuze, nu plâng.

Henry?

Îmi cer scuze de asta.

E ciudată.

Toţi suntem.

Vrei nişte ceai?

Nu vrei?

Dl Brown l-a ajutat pe Jonathan să construiască o rachetă imensă...

Eşti sigur, tată?

Jonathan, dacă e s-o trimitem în spaţiu,

avem nevoie de toată nictroglicerina.

Acum Jonathan are încredere în ceea ce zice tatăl său.

Wilson evident că are o problemă.

Dna Brown spune că aici în Londra, toată lumea e diferită...

Dar asta înseamnă că oricine îşi poate găsi un loc aici.

Cred că are dreptate.

Pentru că eu, cu toate că nu arăt ca ceilalţi, mă simt acasă.

Nu voi fi ca ceilalţi.

Dar e-n regulă...

Pentru că sunt un urs.

Un urs pe nume Paddington.

Vino, Paddington!

afsafafafafa