Original subtitles

- Vă amintiţi de mine, dle ministru? - Tu eşti Jacob Pearce.

Vreau să vă arăt ceva. Asta îţi fac ei

într-o închisoare talibană.

Te rog, am o fiică.

Şi oamenii mei au avut fete. Au avut fii,

au avut soţii, au avut familii şi i-ai trădat.

Şi au fost măcelăriţi. Şi asta din cauza ta.

Cine eşti tu?

Vincent Taleb. Sunt ofiţerul de pază al Ministrului Apărării.

Când am auzit, ştiam că eşti acolo.

Nu m-am putut gândi la altceva.

Mă gândesc adesea la timpul petrecut împreună.

A fost un atac la adresa poporului francez şi britanic.

- Era Jacob Pearce. - Pearce nu are nimic.

Nu există dovezi.

Rowan şi Philippe au decis că cel mai bun mod de a trata cu Pearce

era să-l trădeze talibanilor. E nasol să fii minţit, nu-i aşa?

Matis Garnier, şeful secţiei de combatere a terorismului.

- Conduc grupul operativ. - Zara Taylor, MI6.

Şi cum rămâne cu armele recuperate de la ambasadă?

Criminalistii au reuşit să recupereze una dintre ele.

Acesta a dus până la un traficant de arme, Karim Hassan.

El e pista noastră către Pearce. Trebuie să-l găsim pe tipul ăsta.

Numele meu este Jacob Pearce. Căpitanul Jacob Pearce.

Sunt soldat în Legiunea Străină Franceză.

Vreau ca oamenii de acolo să ştie povestea mea.

Vreau ca ei să afle adevărul.

Ce mi s-a făcut. Şi ce s-a făcut oamenilor mei.

COD ROŞU LA PARIS Epispdul 2

E aici.

- Îl vezi? - Îl am.

Uită-te la asta. Pe cine păcăleşte?

Poate îi plac căpşunele?

Ce, un traficant de arme străbate Parisul

ca să cumpere ingrediente pentru o salată de fructe?

Şi-a dat rucsacul jos. Stai cu el.

Văd geanta.

Stai, ce faci?

Greşeala mea. Désolé!

Poliţia! Sunt de la poliţie!

Nu face asta!

Vincent! Ce naiba s-a întâmplat la piaţă?

Acum, avem un traficant de arme mort şi un civil în spital

cu comoţie cerebrală!

Vă transfer pe amândoi în grupul operativ

şi aşa mă răsplătiţi?

A fost o greşeală normală. Rucsacuri foarte asemănătoare.

- Rucsacuri asemănătoare? - Da.

Trei... Doi...

Închide ochii.

- Ce este? - Ai un apel. E Jacob Pearce.

- Eşti sigur că este el? - Spune că ţi-a trimis un e-mail.

Fă-mi legătura.

Alo?

Tocmai am citit raportul anual al KMI.

Faci avere vânzând arme unor oameni foarte răi.

Ce vrei?

Greu de pus un preţ pe vieţile a 23 de bărbaţi.

Şase ani de închisoare şi tortură.

O sută de milioane euro ar trebui să acopere totul.

Vrei să-ţi plătesc 100 milioane euro?

Este profitul pe care l-ai făcut

furnizând arme guvernului afgan.

Mi se pare corect.

De ce ţi-aş plăti ceva?

Pentru că, dacă nu o faci,

voi începe să ucid oamenii pe care îi cunoşti până o faci.

Şi apoi vom vedea cu toţii câtă valoare acorzi vieţilor...

familiei, prietenilor şi colegilor tăi.

Am un lunetist pe un acoperiş undeva în Paris.

O să ucidă pe cineva foarte apropiat ţie,

dacă nu eşti de acord să-mi plăteşti banii pe care îi cer.

Nu-i lăsaţi să iasă din casă şi ţineţi-i departe de ferestre.

Mă întreb cine va fi. Ar putea fi oricine.

Dar, dacă mă plăteşti, vor trăi.

Familia dv e în siguranţă.

Tu blufezi. Nu-ţi plătesc niciun euro.

Asta a fost o greşeală.

Am spus că ar fi cineva foarte aproape de tine.

Există un link în e-mailul pe care ţi l-am trimis.

Dă clic pe el, când eşti gata să plăteşti.

Pearce ameninţă că va continua să omoare

familia şi prietenii lui Moulin, până când acesta plăteşte.

Ştim de ce Pearce îl ţinteşte pe Moulin?

Un ministru din guvernul afgan a furat nişte bani

care trebuiau să fie pentru un spital.

Pearce l-a răpit pe ministru şi l-a ţinut ostatic

până când banii au fost returnaţi. Afganii erau furioşi.

Au ameninţat că vor anula un contract de apărare cu firma lui Moulin.

Deci Moulin a făcut presiuni pe Philippe

să-l trădeze pe Pearce talibanilor?

Crezi că Moulin l-a mituit pe Philippe?

Moulin neagă, dar cred că minte.

Ne-a dat o listă cu familia şi prietenii lui.

Avertizăm pe oricine poate fi o ţintă.

Am scanat camerele de supraveghere din zonă.

Asta e de pe strada de lângă piaţă.

Şi asta este din clădirea din care a tras lunetistul.

E acelaşi tip.

Căutăm un Citroen C5 Sedan argintiu.

Plăcuţă de înmatriculare JI-129-WH.

Vreau ca fiecare poliţist din Paris să caute această maşină.

Vrei să începi?

Era un paznic, a spus că îl cheamă Hassan.

Puteai vedea în ochii lui că îi plăcea să provoace durere altora.

În unele zile mă bătea, mă tortura, mă viola.

În alte zile, voia doar să-l ţin în braţe.

Atrage simpatia mass-media.

Se pare că pierdem o luptă de PR cu un terorist.

Philippe Bardin, Rowan Alexander şi Pascal Moulin

ne-au trădat pe mine şi pe oamenii mei talibanilor.

Oamenii mei...

Jacob Pearce va posta un nou video

toţi oamenii mei,

au fost ucişi pentru câştiguri politice şi financiare.

Mulţumesc.

- Primesc şi eu una? - Nu.

Tu primeşti una dintr-astea.

Am reperat plăcuţa de înmatriculare. În parcarea de pe Rue Clauzel.

Ok, recepţionat. Venim.

Ei spun că oricine îl cunoaşte pe Pascal ar putea fi o ţintă.

Nu ştiu.

Au spus că ar trebui să plecăm din oraş. O să te iau de la serviciu. Da.

Stinge sirena.

Ştiu. Ar fi trebuit să mergem în croaziera aia.

Ştiu că e prea târziu, Eleanor.

Da, mă voi grăbi.

Trebuie să plec, cineva mă tot sună.

Trebuie să plec, bine?

- Paul Blanchet? - Da, cine e?

Sunt din grupul de lucru anti-terorism.

- Ce este? - Credem că viaţa ta e în pericol...

Alo? Domnul Blanchet?

Zara!

E jenant.

Eşti bine?

De ce ai fost lăsat la vatră?

Am citit dosarul tău de serviciu. Scria că nu ai respectat ordinele.

Ai citit dosarul meu de serviciu?

Da. Dacă voi lucra cu cineva, trebuie să ştiu cine e.

Şi pot afla oricum, aşa că ai putea să-mi spui.

Eram pe dealuri, supravegheam un complex.

Şi... văd sosind un comandant Boko Haram.

Iluminez ţinta cu un laser şi chem atac aerian.

Dar apoi... a sosit şi familia lui.

Copiii se fugăresc, râzând.

Îi anunţ prin radio, dar ei nu anulează atacul.

Deci redirecţionez laserul către o clădire abandonată.

Rachetele pornesc.

Şi singura chestie ucisă e o capră.

Şi te-au dat afară?

Trebuie să mă întâlnesc cu o prietenă. Poţi să mă laşi acolo?

Da, sigur.

- Prietena ta e acolo? - Da. Totul e în ordine.

Ne vedem mâine!

Hei, hei. Thea.

Thea? Bună, iubirea mea.

- Bună. - Hei, ce mai faci?

Hei, frumoaso.

Ţi-am spus să nu aştepţi.

Nu.

Îmi pare rău.

Da, aşa.

O să închid uşa.

Să-i scoatem?

Haide, iubirea mea.

Te iubesc.

Ea îmi tot spune că a renunţat.

Adică mă enervez pe ea, dar şi eu o mint, ştii?

- Ea nu ştie ce fac. - Nu i-ai spus niciodată?

E dependentă.

Îmi risc slujba doar fiind cu ea.

Şi da, ştiu că ar trebui să o părăsesc.

Dar o iubesc.

Deci, da, acum ştii că viaţa mea personală e o mizerie totală.

Eu mă duc acasă la un apartament gol să beau

o bere caldă pentru că frigiderul meu e stricat.

- Deci... - Bine.

Dintr-o dată, viaţa mea nu mai pare atât de rea.

Vrei să rămân?

Cred că am împărtăşit destule pentru o noapte.

Ne vedem.

Hei...

Mulţumesc.

Cu plăcere.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Ai dormit bine? - Da, bine.

Când putem ieşi din nou?

Nu ştiu. Când nu vom mai fi în pericol.

Tipul ăsta, Jacob Pearce...

- De ce vine după tine? - E complicat.

Nu sunt un copil mic. Îmi poţi spune.

Uneori faci lucruri de care nu eşti mândru.

Tot ceea ce contează cu adevărat pentru mine

este ca tu şi mama ta să fiţi în siguranţă.

E Gisele.

- Eşti în regulă? - Da.

N-am putut să dorm.

Am vorbit cu Eleanor...

Ea mă învinovăţeşte pentru ce s-a întâmplat cu Paul.

Câţi dintre prietenii noştri mai trebuie să moară?

Pascal, sunt doar bani.

Dă-i ce vrea.

Pentru numele lui Dumnezeu, dă-i banii.

- Trebuie să te văd. - Nu pot.

- Este important. - Ce este?

Sunt însărcinată.

La naiba.

- Trebuie să te văd. - Unde?

Grădina Marilor Exploratori, 30 minute.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Eşti bine?

Da.

- Ce face Thea? - Încă dormea când am plecat.

Ce ai de gând să faci?

Chiar acum?

Mă voi concentra pe slujba mea şi mă voi preface

că iubita mea nu este dependentă de droguri.

Asta pare sănătos.

Juliette: Pot să te văd în seara asta?

Totul e în regulă?

Da.

Zara, Vincent, veniţi aici.

Închide uşa.

Tocmai am vorbit cu contactul meu de la CIA.

La câteva săptămâni după ce Pearce a fost salvat,

a fugit din spitalul militar şi a zburat în Pakistan.

În timp ce Pearce se afla în Lahore,

cineva a pus un dispozitiv exploziv sub maşina lui.

Dar CIA? Ei ştiu cine a fost responsabil?

Asta e tot ce au.

Cineva încerca să-l oprească pe Pearce

să dezvăluie cum a fost trădat talibanilor?

Crezi că ar putea fi Philippe Bardin?

Poate. Am vorbit cu serviciile de securitate.

Ei susţin că nu ştiu nimic despre asta.

Adică, serviciile de securitate nu vor recunoaşte

că sunt responsabile decât dacă trebuie.

Pearce nu-şi folosea maşina în ziua aceea.

O cetăţeană afgană, Amina Sayyid,

şi cei doi copii ai săi au fost ucişi în explozie.

Avea o relaţie cu ea?

Aşa se pare, da.

Ei bine, cu siguranţă explică de ce Pearce este atât de supărat.

Joel?

Joel?

Joel?

Tatăl lui are un dispozitiv de urmărire pe telefon.

E la Grădina Marilor Exploratori.

O să ocolesc pe partea cealaltă.

Îl vede cineva?

Îl văd. Hanorac verde, şapcă neagră.

L-am văzut.

Joel!

Poliţia! La o parte din drum!

Cred că e în turnul roşu, îl vezi?

Nu-l am în cătare.

Bine. Vezi căruciorul cu îngheţată?

Îl văd.

Trebuie să ieşi de sub acoperire şi să fugi spre el.

Vrei să fug spre el? Eşti nebun?

Copacii îi vor bloca vederea. Va trebui să-şi schimbe poziţia,

iar eu voi avea o şansă.

Vrei să stai acolo?

- Nu-mi plac opţiunile mele. - Atunci fugi repede.

Voiam să merg încet, fluturând braţele.

Dă-mi hanoracul tău.

Când eşti gata.

Vincent?

Cred că e la pământ.

Arunc-o! Aruncă arma!

Te gândeşti vreodată că ai putea fi tu, zăcând acolo, sângerând?

Încerc să nu mă gândesc la asta.

Şi cum merge?

Au ajuns.

Scumpule!

- Eşti în regulă? - Da.

Nu eşti rănit?

Mulţumesc.

Te iubesc.

Prima dată când Amina m-a văzut aşa, ea...

s-a străduit atât de mult să nu plângă.

Nu a vrut să mă facă să mă simt prost, cred.

A spus că nu contează cum arăt.

Nu se schimba nimic, ce simţea ea pentru mine.

Ce simţea pentru noi.

Foarte ciudat.

Dacă altcineva ar fi spus asta, nu l-aş fi crezut,

dar ea era foarte sinceră.

Era foarte blândă.

Mulţumesc.

Pascal Moulin tocmai a dat clic pe linkul

din e-mailul pe care l-ai trimis.

Se pare că e gata să plătească.

Oamenii mei trebuie să ştie înainte să facem ceva.

Nu vrem să-i supărăm acum, nu-i aşa?

Nu, chiar nu vrem.

Ştii, acest tip de operaţiune costă bani serioşi.

Cum o finanţează Pearce? Nu are nicio oală în care să se pişe.

Oală în care să se pişe?

Adică cineva care e complet falit.

Trebuie să ia banii de undeva.

Tipii de la IT au spart telefonul lunetistului.

Pearce trimitea mesaje cu instrucţiuni.

Unul dintre mesaje se referă la un tip pe nume Cedric Duval.

- Cine este? - Nu ştiu. Încerc să-l identific.

Mulţumesc.

Pascal Moulin i-a plătit lui Pearce.

Ştiu, sunt la curent.

- Crezi că a greşit că a făcut-o? - Nu ştiu.

Trebuie să pară un preţ mic pentru el.

Pentru a-şi proteja familia.

Îmi pare rău, nu pot.

Nu pot.

Nu pot să stau aici ca un idiot,

să mă prefac că nu am sentimente pentru tine.

De ce ai vrut să vin?

De ce m-ai pus să vin?

Bine.

Vincent!

Ce?

În timpul atacului asupra Ambasadei...

Am crezut că ai putea fi mort.

A fost insuportabil.

- Nu vreau să trăiesc aşa... - Cum să trăieşti?

Dacă iubeşti pe cineva, ar trebui să fii cu el.

Am decis împreună că... există o mulţime de motive

pentru care nu putem fi împreună.

Niciunul dintre ele nu mai contează.

Tu simţi altfel?

Nu.

Aş vrea să te sărut, dar nu sunt sigur că ar trebui.

M-ai sărutat de multe ori înainte.

Mergem la piaţă.

Ai nevoie de ceva?

Nu, mulţumesc.

Nu azi.

Ce este? Jacob?

Eu...

N-am crezut că te voi mai vedea vreodată.

Nu lipsesc mult.

Nu.

Există vreo modalitate de a nu mai bea toată cafeaua?

Vorbeşte cu băieţii din celălalt schimb.

Sunt sigur că le-ar plăcea să audă părerea ta.

Unde este familia ta?

Ei dorm.

- Ar fi bine să nu-i trezim, atunci. - Ţi-am plătit.

- Ţi-am plătit! - Să mergem.

Acesta este un mesaj pentru ceilalţi.

Nu pot fi cumpărat. Nu se poate negocia cu mine.

Şi vin după ei.

Mă înţelegi?

Vin după toţi.

Jacob?

Porneşte.

Sfârşitul episodului 2

Traducerea: GABRIELA COBILANSCHI