Original subtitles

- Nu-ți dau drumul. - Leo, Leo.

- Nu-ți dau drumul. - Ai grijă.

Nu-ți dau drumul, dragă.

- Ajutor ! - Ajutor !

- Ajutor ! - Avem nevoie de ajutor !

- Rezistă, dragă. - Așteptați. Venim imediat.

- Mulțumesc. - Mergem.

Da. Gata.

Mulțumesc.

- Sunteți bine ? - Mulțumesc.

- Lăsați-mă să vă ajut. - Mulțumesc.

Haide.

- Lasă asta ! - Dă-mi drumul !

- Lasă asta. - Ce vreți ?

- Aleargă ! - Ce faceți ?

Aleargă !

Poliția n-o să te creadă, Leo.

Ești bine ? Leo.

Nu am putere. Nu mă pot ridica.

Traducere cu A.I.(gemini-2.5), Sincronizat şi corectat: Mannix

O NOUĂ VIAȚĂ

Mulțumesc. Fără tine n-aș fi reușit să mă întorc la muncă.

N-am făcut-o prea bine dacă pleci iar.

- Uite-te unde ești. - Agnese.

Ai venit să vezi cum îmi recuperez memoria ?

Rezultatul nu e garantat. Măcar, nu imediat.

Nu pot să rămân. E prima mea zi ca director.

- Nu pari entuziasmată. - Nu, e doar că...

Mă îngrijorează că nu ești pregătit, asta e tot.

Trebuie să plec.

O zi bună.

- Începem ? - Da.

Am mult de lucru.

- Culcă-te. - Da.

- De unde începem ? - De unde am rămas acum trei ani.

Stimulare transcraniană cu curent direct.

De ce ar funcționa de data asta ?

Pentru că creierul tău ne-a dat un semnal și terapia a avansat.

Îți voi da un medicament să-ți scad pragul de control.

- Gata ? - Da.

- Uită-te la tine. - Ești un idiot.

Trebuia să-ți fi văzut fața.

- Îmi pare rău, n-am putut să mă abțin. - Să începem.

Să începem să scoatem pe nenorocitul ăla din creierul ăsta.

Așa voi putea vorbi cu el.

În ziua în care am ajuns, a obligat o ucenică

să-i ia haina și să plece.

Dar tipul ăla pusese în pericol viața unui pacient.

- Fanti era strict, nu nebun. - Adevărat.

- A înnebunit după. - Va reveni la cum era ?

Să-și amintească cine era nuse înseamnă să uiți cine este acum.

Va fi strict și nebun.

Un pacient la Urgențe are astenie și vedere dublă.

Leonardo Ferri. A fost supus unui mare stres fizic și emoțional.

Deci e normal să se simtă obosit și să vadă dublu.

Spune că simptomele au dispărut peste noapte.

De ce l-ați adus ?

Pentru niște analize.

Procedați cu consultul și anamneza. Apoi, vedem.

Dacă nu e necesar, va merge acasă.

Asigură-te că îi aduci la prânz.

- Știi unde sunt ? - Da.

Du-te.

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

Bună dimineața, domnule Ferri. Vad că v-ați recuperat forța și vederea.

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

Au venit pentru anamneză. Sunteți sclavii spitalului ?

O spun cu respect.

De când am fost operat de menisc,

am citit blogurile colegului dumneavoastră.

Se pare că spitalele depind mult de munca ucenicilor ca voi.

Mulțumesc. Vom încerca să-l facem să se recupereze.

Dr. Wang vă va verifica tensiunea arterială.

Luați loc.

Ați avut o noapte grozavă.

Cât timp ați ținut scaunul ăla cu rotile ?

Nu știu. Zece minute ?

A mai experimentat diplopie înainte ?

Acum câteva săptămâni.

În ultima vreme, m-am simțit epuizat.

Se simte obosit frecvent.

Obosit, da. Epuizat, nu. Eu nu.

- Cum vă numiți, Dr. Wang ? - Wang Lin.

Wang Lin.

Există o problemă. Domnul Ferri arată mai sănătos decât mine.

Nu se îmbolnăvește niciodată. În afară de genunchiul lui,

el doar merge la medici ca avocat al Farmadream.

Valori normale, fără afecțiuni preexistente. Nu ia niciun medicament.

Și care e problema ? Externati-l.

El este convins că ceva nu este în regulă.

Și dacă are dreptate ?

Știai că în China se numesc

mai întâi după nume de familie și apoi după prenume ?

Ar trebui să o numim Wang Lin.

Wang-Lin. Într-un cuvânt.

- Are legătură cu istoricul medical ? - Da.

Mi-a spus Ferri. El știe tot. Îl interesează totul.

Cineva ca el nu vine aici fără un motiv.

- Dacă el spune asta, ceva nu e în regulă. - Întreab-o pe el, din moment ce știe tot.

- El spune că se simte epuizat. - Scuzați-mă.

Leonardo Ferri este soțul meu.

Este normal să fie epuizat.

Deși a avut mereu o energie extraordinară.

Poate din cauza metabolismului său particular sau a hormonilor săi.

Dar de la accidentul meu, i-a fost greu să țină pasul.

- Au trecut trei ani. - Ce s-a întâmplat ?

Îmi duceam fiica la o competiție. Ea e atletă.

Am avut un accident de circulație.

Din fericire, Sara s-a recuperat complet.

De atunci, Leonardo ne-a însoțit.

Spune că poate lucra de acasă.

Dar el este avocatul unei corporații mari.

Abia doarme.

Se întoarce și mă scoate la plimbare, ca ieri.

Înțeleg. Practic, soțul dumneavoastră are nevoie de mai multă odihnă.

Jur, am încercat să-i spun iar și iar.

A atins un nivel extrem de stres mental și fizic.

Aceasta explică astenia și diplopia.

Asta mi-au spus la Urgențe. Dar nu sunt de acord.

Dragă.

Spitalizarea nu este un subiect de dezbatere.

Se bazează pe evaluarea unui medic.

Nu toți medicii sunt la fel. Ești bună, vei rezolva asta.

Este Dr. Fanti aici ? Aș vrea să-l cunosc.

Este ocupat, însă va semna externarea dumneavoastră.

Nu e nevoie. Am dreptul să văd șeful. Voi aștepta.

Cum te simți ?

- Reîncărcat. - Puțin.

Îți ia mereu atât de mult timp ?

Eu decid cât timp îți ia. Și da.

Scrie-ți visele.

Vor fi deosebit de vii, pline de detalii.

Poate vor apărea amintiri de acolo. Și apoi...

- Ultima dată... - Știu.

Poți avea încredere în mine. Oricum, nu ai altă opțiune.

Dacă totul merge bine, îți vei recupera viața. Complet.

Și eu voi publica articolul de neuroștiință

- cel mai inovator din ultimii ani. - Sigur.

- E Giulia. - Poftim.

Dacă îți amintești relația lor, asta îi va afecta și viața ei.

Dar nu cum crezi tu. Ea a depășit deja asta.

Singura ei problemă acum e să mă țină la distanță.

LASĂ-MĂ SĂ PLEAC

- Doctorul spune că vine. - Mai bine pentru el.

Rottweilerul lui personal stă de pază.

Credeți că va funcționa ? Asta cu memoria.

Sper.

Cel puțin își va aminti cum să fie șef.

Dumneavoastră veniți de la Terapie Intensivă ? Balvetti, șase.

- Soțul dumneavoastră ? - Da.

- Bună dimineața. - Bună dimineața, domnule doctor.

Giada Manni, 79 ani, a venit cu fibrilație atrială

cu răspuns ventricular rapid. A petrecut 36 de ore la terapie intensivă,

și-a recăpătat ritmul cardiac normal, însă prezintă episoade de fibrilație.

A fost vina mea. Nu am verificat corect

și Giada și-a încurcat medicamentele.

Stai liniștit, ce a fost rău a trecut. O vom ține sub observație.

- Unde sunt copiii ? - Pe aici.

Martina. Federico.

Salonul 26. Începeți anamneza pacientei.

Bună dimineața.

Cred că-ți amintesc.

- Ne cunoaștem ? - Poți semna externarea ?

Ar trebui să-ți amintești

că nu externez un pacient fără să-l văd.

Știu, am încercat, te așteaptă.

Spune că vrea să rămână. Dar nu există niciun motiv.

- Eliberați patul ei. - Poveste interesantă.

- De ce nu vrea să meargă acasă ? - Doctor ?

Domnule doctor, există o listă de priorități.

Vizitarea pacienților este la sfârșitul listei.

- Avea o asistentă ? - Aveai două.

Dar nu trebuiau să te urmărească.

Împreună conduceam tura în funcție de angajamentele tale.

Poți să mă înveți din nou ?

Este foarte simplu. Lasă-mi mie câteva decizii,

cum ar fi să externezi acest pacient.

Nu-mi amintesc. Vom schimba prioritățile.

Domnule doctor. Nu.

Bem o bere diseară ?

Primul care pleacă îl sună pe celălalt.

Ține.

- Mulțumesc pentru ajutor. - Cu plăcere, domnule.

- Salut. - Bună dimineața.

- Rudă sau coleg ? - Asistent. E pentru muncă.

Trebuie să fie faimosul Dr. Fanti.

- Încântat. - Plăcerea e de partea mea.

Am auzit că vă preocupă oboseala voastră extremă.

Știu ce înseamnă să fii obosit. Dar asta e diferit.

Poate ați atins o limită pe care nu credeați că o aveți.

- Ascultați, domnule Fanti. - Putem să ne folosim prenumele ?

- Andrea. - Îți mulțumesc.

Andrea, îți cunosc istoricul. Și te admir foarte mult.

Ai fi putut să renunți,

dar ai decis să-ți recapeți viața.

Încă nu, dar lucrez la asta.

Îmi amintești de doctorul care m-a salvat când eram copil.

Un psihiatru pediatru care m-a ajutat să-mi recapat viața.

- Ce ți se întâmpla ? - Nimic.

Pur și simplu nu știam ce să fac.

Toată lumea mă considera un copil hiperactiv.

El a descoperit că aveam prea multă energie

și că trebuia să învăț să o folosesc.

A început să mă mediceze,

și treptat, m-a ajutat să-mi canalizez această energie spre locurile potrivite.

Așa că am absolvit devreme, am avut o carieră.

Și mi-am ajutat fiica să-și găsească propriile canale

când cineva mi-a spus că este hiperactivă.

- Și ea este inteligentă ? - Nu, e sportivă.

Este campioană națională la atletism la juniori, îi spune Sara Ferri.

Ține minte numele ăsta, Andrea.

Dacă reușesc să o fac să lucreze cu antrenorul pe care l-am găsit,

în doi ani vei auzi de ea la Jocurile Olimpice.

Ești foarte mândru de ea.

Hei, Andrea, eu... Trebuie să mă ajuți. Eu...

Nu știu ce se întâmplă, dar ceva nu e în regulă.

Odihna nu mă va ajuta. Nu pot să nu muncesc

și nici nu vreau să renunț la familia mea.

Am fost aproape să o pierd o dată. Nu voi mai pierde nimic.

Nici să nu-mi spui.

Bine. Nu-ți face griji. Dacă ești de acord, voi analiza cazul tău.

- Desigur. - Ia loc.

Să începem cu lucruri simple. Uită-te înainte.

Doctorul a cerut un CT și un test oftalmologic pentru domnul Ferri.

Ocupă-te tu, am pacienții mei și apoi merg la prânz.

Las-o pe Lin să se ocupe. Ai stat toată noaptea, du-te acasă.

- Poți, nu ? - Wang Lin.

- Lin e bine. - Riccardo.

Da, în regulă, plec.

Trebuie să o fac singură ?

Nu sunt atât de rece, am inimă.

Vom face analizele împreună, însă tu vei aștepta rezultatele.

Nu se va supăra ? Părea serioasă.

Nu, câteva ore în plus niciodată n-au stricat nimănui.

Mulțumesc.

- Mergem ? - Da.

Am tensiunea arterială mare.

- Luați vreun medicament ? - Da.

Diureticul și celălalt. Cum se numea ?

Ar fi bine să avem lista exactă de medicamente.

Sunt toate notate pe undeva, dar...

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Înăuntru. - Dadina. Ce mai faci ?

Sunt bine.

Ți-am adus suc de pere. E bun, o să-ți placă.

- Mulțumesc. - Unde e lista ?

Nu, am zis că n-o am. Soțul meu o are.

Vrea lista medicamentelor mele.

Da, o am.

Un pahar. Nu e niciun pahar aici ?

Ați luat cortizonă încă de la primul val de COVID ?

Martie 2020. Tocmai ne sărbătoream pensionarea.

Închisesem magazinul de croitorie după ultima reducere.

- A fost internată ? - Trei săptămâni.

Am crezut că o să mor. Apoi a fost trimisă acasă.

Atunci a început problema. Totul a început atunci.

- Ce tot ? - O boală după alta.

Giada nu s-a mai recuperat niciodată.

Voiam să călătorim. Am amânat asta toată viața.

Mai întâi, magazinul. Apoi, copiii...

Părinții bătrâni... Așteptam pensia.

Voiam să facem prima noastră călătorie să o vizităm pe fiica mea, Silvia.

- În Londra. Acolo locuiește. - Iran, vei vedea.

De cât timp luați medicamente pentru osteoporoză ?

De când a căzut într-o noapte și și-a rupt femurul.

Atunci a încetat să mai fie femeia care era.

Un prieten i-a recomandat să ia sunătoare.

- E un antidepresiv. - Sunătoarea...

Dar mi se pare că nu funcționează.

- Dar nu e pe listă. - E fitoterapie.

O voi păstra. O voi returna cât mai curând.

Scuzați-mă, doctore. E fiica mea. Chicca.

Chicca. Da ?

Nu-i da niciodată certitudini de recuperare unui pacient.

- Nici unui rudă. - Nu cu siguranță.

Nu înainte de a ști. Voiai să fii optimistă.

Dar situația ei e complicată.

Cel puțin să încercăm să o trimitem acasă.

Funcția renală și panelul electrolitic. Și monitorizați-i inima.

I-am cerut Andreăi să rămână la Medicină.

Știi de ce mi-am schimbat părerea

și vreau să fiu șefa secției de Infecțioase ?

Știu ce înseamnă să nu fii văzută de Andrea.

Nu e ceva ce poate fi suportat pentru totdeauna.

De asta vrei să pleci ?

Doar cred că e timpul pentru o schimbare.

- Ce crede Andrea ? - Andrea nu știe, dar va afla.

Sper doar ca lucrurile să se așeze.

- Nu ai cercetat prea mult. - Nu am timp.

Publicațiile bune pot face diferența pentru a fi șef.

Alege ceva bazat pe colectarea de date, nu pe experimentare.

Îmi pare rău, trebuie să plec. Ține-mă la curent.

- Mă bucur să te ajut. - Mulțumesc.

- La revedere. - La revedere.

Asta e tot, deocamdată. Vom avea o ședință similară

cu toți șefii de tură lunea.

Pentru a alinia obiectivele economice ale Dr. Marabini.

Mulțumesc, Dr. Tiberi, sunt sigură că putem coopera.

- Mult succes cu munca dumneavoastră. - Mulțumesc.

Mulțumesc.

- Bine ai venit. - Mulțumesc.

Andrea.

Cum a fost prima sesiune de recuperare a memoriei ?

Bine. Foarte bine.

Am multă muncă birocratică acum. Înainte ca asistenta mea să înnebunească.

Dacă vrei, îți pot povesti totul diseară la cină.

Să-ți povestesc ce ? Ți-ai amintit ceva ?

Te păcălește. Cazi mereu.

- Aproape am obținut o întâlnire. - Gata.

Nici o amintire nu a revenit. Dar mâine va fi o altă zi.

Trebuie să semneze acele hârtii.

Trebuie să le completeze pe acestea. Îmi pare rău.

Asta a venit de la Universitatea din Padova. Este pentru o convenție.

- A mâncat ceva ? - Nu, nu e timp pentru asta.

- Mulțumesc. - Să vă bucurați.

Înainte.

Îți amintești dacă avea un pix preferat ?

Nu. Sunt analizele lui Leonardo Ferri.

Nu ți-l amintești sau nu avea ? Am nevoie de toate detaliile.

Prima amintire mi-a venit când repetam acțiuni la întâmplare.

Analizele sunt în regulă. Soția lui are dreptate. Este epuizat.

- Ar trebui să fii fericit. - Sunt.

E greu să-i spun să se calmeze.

- Pot să mă ocup eu. - Nu, mă voi ocupa eu.

Mă vei ajuta ? Nu le pot testa pe toate.

- Avea un pix preferat ? - Nu.

Întotdeauna îl foloseai pe al meu.

Salut.

Trebuie să fii Sara. Sunt Andrea. Cunoscut și ca Doc.

- Recent, Prof. - Nu pari profesor.

Dar tu pari o campioană la atletism.

Trebuie să-l ajuți să se odihnească mai mult.

- E ușor de zis. El este încăpățânat. - Îl înțeleg foarte bine pe tatăl tău.

Dacă e cineva pe care l-ar asculta, aceea e fiica lui.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

- Fabiana ? - Da.

Îl căutam pe soțul tău.

Caută un loc mai bun pentru un apel video.

Andrea, grădina asta e incredibilă. Am auzit că tu ai grijă de ea.

- Cu ajutorul pacienților. - Vreau să ajut.

Știu multe despre grădini. Am una pe terasa mea.

Roșii, de exemplu.

Trebuie tăiate frunzele de sus. Cu curaj.

Vor ieși noi lăstari la bază.

Știi totul despre tot ?

Nu știu. Îmi amintesc tot ce citesc.

Am avut mereu o memorie prodigioasă.

- A fost nepotrivit ? - Nu.

- Mi-ar plăcea să-ți dau puțin. - Voi aștepta să o recuperez pe a mea.

- Ce s-a întâmplat ? Ești bine ? - Da...

Deodată mi se face somn. Când se întâmplă asta, nu există scăpare.

Mă voi culca 20 de minute,

și voi fi ca nou. Cum făcea Leonardo da Vinci.

Un alt om care poate ar fi trebuit să învețe să se odihnească mai mult.

Apropo, tomografia ta...

Somnolența la cineva care nu doarme niciodată

este de așteptat, nu aș numi asta narcolepsie.

A adormit instantaneu. Ar putea fi o cataplexie.

Ar fi trebuit să se întâmple mai devreme.

Poate nu. Viața lui este atât de accelerată

încât simptomele lui ar putea fi latente. Poate și da Vinci era narcoleptic.

Internarea lui da Vinci cel puțin ar fi fost o știre.

Acest pacient ar fi putut fi eliberat în această dimineață.

Nu, încă nu i-am analizat somnul.

Dar vom pune aparatul la infirmerie,

patul va rămâne liber pentru urgențe.

Anamneza pacientului este extrem de interesantă.

Perfect pentru baza de date pe care am creat-o pentru cererea de finanțare.

Domnul Ferri este avocatul unui mare producător farmaceutic.

- Eu nu aș exclude nimic. - Da.

- La infirmerie. Noapte bună. - Mulțumesc.

Ce m-aș face fără tine ?

Acea bază de date pe care nu o facem... Aș putea să mă ocup.

Ar putea fi interesant.

Dacă te ocupi tu, desigur. Vom fi bogați.

Un exces de potasiu. Voi înlocui un inhibitor ACE

cu un beta-blocant sigur pentru potasiu.

Și iau diuretic dimineața.

E sadic să o obligi să se ridice din pat noaptea.

Ai auzit asta ? Te vei face bine.

Încă un lucru. Sunătoarea. Nu mai lua asta.

Este un produs pe bază de plante, însă are diverse efecte.

Interacționează cu multe medicamente.

Vorbește cu un medic înainte să o iei, nu cu un prieten. Da ?

Îmi pare rău. În ultima vreme, aduc numai probleme.

Despre ce vorbești ? Problema sunt bolile.

O sunăm pe Chicca. Așa vorbești cu Tommi.

Și te poți distra puțin.

Vă las singuri.

- Mulțumesc. - Mulțumesc, domnule doctor.

Ocupat. Să încercăm mai târziu.

Mâine îi vom face un alt EKG. Îi vom actualiza lista de medicamente

pentru asistente. O voi face eu.

Noapte bună.

Ai așteptat să plece Cesconi ca să-mi lași tot mie ?

Ce ? Te-ai oferit să o faci.

Uite-o pe Lin. Și ea e singură, dar nu se plânge.

Bonvegna a plecat pentru că a făcut prea multe ore suplimentare.

Îmi pare foarte rău pentru el.

Noi suntem nebunele ?

Spitalele generale depind de stagiari.

Nu trebuie să vii atât de des.

- Lucrezi deja prea mult. - E vina lui că sunt aici.

Rezultatele nu au fost pe cât de bune mă așteptam.

Și nu e amuzant să mă uit la episoade noi fără tine.

Nu voi putea sta nemișcat atâtea ore.

Uneori, să te îmbolnăvești ajută.

Dar nu vreau să mă îmbolnăvesc. Vreau să mă vindec.

Există un leac pentru narcolepsie ?

Desigur, cu medicamente și câteva precauții.

Asta îți va controla respirația.

Încearcă să dormi, da ?

Un ultim lucru.

Îți amintești ce medicament luai când erai copil ?

Este pentru o bază de date.

- Sigur. Benzotex. - Bine. Noapte bună.

- Am o întrebare. - Nu strica totul, te rog.

Întrebarea nu este: „Te vei căsători cu mine ?”.

Ce se întâmplă dacă Andrea își amintește de tine ?

Să-și amintească acum nu îi va schimba sentimentele.

Vorbesc despre sentimentele tale.

Serios. Mă simt ca un idiot că întreb.

După tot acest timp, ce diferență ar face ?

Nu știu. Spune-mi tu.

Mi-a plăcut, dar cred că nu am înțeles prea bine. Poți repeta ?

Am înțeles deja.

Dacă își amintește... va fi groaznic pentru el.

Ar fi trebuit să spui adevărul.

Îți amintești starea lui după ce a fost împușcat ? Ar fi leșinat.

Spune-i acum. După tot acest timp, va înțelege.

Nu cred, îl cunosc.

Și dacă nu își recapătă memoria,

doar i-aș fi cauzat o durere inutilă.

De ce râzi ?

Nu se va schimba niciodată. Totul se va învârti mereu în jurul lui Andrea.

Fii sinceră. Chiar și munca ta de directoare.

Ai acceptat-o ca să-l ajuți.

Ascultă. Mi s-a oferit un nou loc de muncă.

Un șantier mare în Madrid.

Voiam să refuz, e prea departe de casă.

De ce aș spune nu ?

Manuel, spală-te pe mâini și vino să mănânci.

Respiră, Caro. Respiră.

- Foarte bine. - Unu, doi, trei.

Dragă. Două dimineața, două seara.

- Mereu, e important. Te rog. - Da, tată.

Bine. Unde e Agnese ?

- S-a mutat cu alt bărbat. - Așa îmi spui ?

Cearșafuri roz. Îți amintești că le aveai în sufragerie ?

Crezi că Teresa ar fi permis asta ?

Poate era culoarea preferată a Carolinei.

Ca dulciurile pe care i le-ai dat lui Mattia în visele tale.

Ca drogurile psihoactive. Nu sunt amintiri, ci reelaborări.

Trebuie să te relaxezi, să nu grăbești lucrurile. Lasă-te purtat.

Da ? Te rog.

Domnule profesor, vă rog, sunați-mă imediat ce terminați.

- Nu pot, mă las purtat. - Nu-l asculta. Eu te voi suna.

Lasă-ți numărul. Îl poți scrie în jurnalul meu, acolo.

Da, desigur.

Pot ?

Între timp, voi scrie raportul pacientei dumneavoastră.

Mulțumesc. La revedere.

Pe curând, domnule profesor.

Nu este narcolepsie.

Și nu poate avea dreptate în privința Benzotexului.

E pe piață de zece ani. Nu-l putea fi folosit de copil.

Luați.

Doamnă Manni, Giada, ce se întâmplă ?

Eu iau și alte medicamente.

Sunt pe o altă listă acasă.

Ar fi trebuit să spui mai devreme. Care sunt ?

Nu-mi amintesc. Sunt într-o trusă de cosmetice

lângă listă.

Dar soțul meu nu știe.

- Și niciodată nu trebuie să afle. - De ce ?

Nu vreau să-și facă griji. Deja iau prea multe.

Recent nu a putut să mă însoțească la unele consultații,

și nu i-am spus că mi-au fost prescrise altele.

Mai devreme sau mai târziu, voi începe să mă simt mai bine, nu ?

Poate merge altcineva la dumneavoastră acasă să caute lista aceea ?

Doamnă, nu ar fi mai bine să-i spuneți adevărul soțului dumneavoastră ?

- Bună dimineața, domnule profesor. - Bună dimineața.

Și care e verdictul ?

Verdictul nu e narcolepsie.

Somnul meu e mai chinuit decât al tău.

Am visat că îi dădeam psihoactive fiicei mele.

Ceea ce s-a întâmplat, dar nu-mi amintesc.

Aveai motivele tale.

Și eu le-am luat când eram copil și m-au ajutat.

Crezi că o pot ajuta pe Sara în sport ?

- Ai vorbit cu un medic ? - Ce vrei să spui ?

Benzotexul există doar de zece ani.

Psihiatrul tău nu ți-l putea prescrie.

- E ceea ce îi dai Sarei ? - Nu-i dau nimic Sarei.

Ieri, când am intrat în camera ta,

ea căuta ceva în geanta ta.

Poate ceva adus de asistenta ta.

Aceste acuzații nebunești au legătură cu diagnosticul meu ?

Nu, ai dreptate. Îmi pare rău.

Îmi proiectez problemele asupra ta.

- Te voi externa. - Mulțumesc.

- La naiba. - Deci tu ești cel care folosește Benzotex.

Da, dar ei nu știu. Și nu trebuie să știe.

Poate Sara l-a găsit și îl fură.

- De ce nu ai spus ? - Mi l-ar fi luat.

- De când ? - De la accident.

- Trei ani ? - Mă ajută, de asta.

Totul e sub control. De ce să-l demonizăm ?

Nimeni nu-l demonizează. Dar să-l folosești timp de trei ani

nu e o idee bună. E un tratament cronic.

Nu ar trebui folosit așa.

De ce ?

Pentru că Sara era la terapie intensivă și soția mea era în comă.

- Și era din vina mea. - Nu e adevărat.

Da. Nu le duceam niciodată nicăieri, Andrea.

Două luni în spital, îmi pierdeam mințile.

Benzodiazepinele m-au salvat. A doua oară.

- Și te-ai lăsat purtat. - E că...

Nu pot să gândesc fără ele. Mă ajută să mă concentrez.

Sunt efecte de sevraj. Nu ai nevoie de ele.

Totul e în regulă.

Este dependent de medicație ?

- Tu știai ? - Nu știam.

Ce căutai în geanta lui ?

Numărul antrenorului pe care tata vrea să-l cunosc.

Dar nu vreau antrenorul ăla. > Voiam să-l sun și să-i spun.

Tatăl tău va fi ușurat să știe că nu căutai droguri.

- Ce putem face ? - Să fim răbdători. Foarte răbdători.

Va avea un temperament vulcanic și vă va minți.

- Trebuie să fiți inflexibili. - Îl vom ajuta.

Va fi trimis la profesorul Sandri,

care îl va urmări cu o terapie progresivă.

Ne puteți conta oricând pe noi.

- Mulțumesc. - Le așteaptă.

Nici să nu te gândești.

Nu voi interna un dependent cu simptome de sevraj.

Vechiul tu eu ar fi fost de partea mea.

Vechiul tău eu n-ar fi cauzat acest dezastru.

Pregătește scrisoarea lui de externare.

Voi vorbi cu Enrico, îl voi face să o semneze.

Nu poți face totul. Și ai priorități.

- Mă voi ocupa și de asta. - Da.

Dacă spun „lenjerie roz”, la ce te gândești ?

Cineva cu un gust groaznic ?

Ți-am cerut vreodată să schimbi lenjeria din salon

cu lenjerie roz ?

Aș fi cerut internarea ta.

Așa că ai grijă ce sugerezi.

Stai. Trebuie să vorbesc cu Sandri. Orice ar fi asta, vom vorbi

după.

Nicio problemă. Voi merge cu dumneavoastră.

Întâlnirea este mâine la ora 16:00.

Trebuie să pregătești bilanțul provizioanelor.

Se bazează pe numărul de internări

și pacienți externați.

Domnule profesor, sunteți bine ?

Da, mi-am amintit ceva ce trebuie să fac singur.

Mi-ai ascuns asta !

- Nu voiam să te îngrijorezi. - Da.

- Du-te să faci ceva bun. - Domnule Manni.

- Nu o tulbura. Știe deja. - Ce am spus ?

Îmi pare rău pentru toate aceste boli.

- Doamnă. - Ce se întâmplă ?

Ce se întâmplă ? Ritmul cardiac a luat-o razna.

- Doamnă, mă auziți ? - Se apropie de 180.

Tahicardie paroxistică supraventriculară. Caut pe cineva.

Știi să faci un masaj sinusal carotidian ?

- Da. - Dadi ?

- Scuzați-mă. - Da.

- Doamnă, spuneți ceva. - Dadi.

Cum sunteți, doamnă ?

Dadina, Dadina, Dadina...

A fost vina mea. Nu trebuia să mă supăr pe ea.

Dada voia să mă protejeze.

- Desigur. - Da.

O tahicardie paroxistică poate fi intermitentă timp de o săptămână.

De aceea am lăsat-o aici. A fost o idee bună.

Trebuie să le mulțumesc celor doi medici. Au făcut o treabă bună. Foarte bună.

- Îmi puteți face o favoare, Renato ? - Sigur.

Îmi puteți arăta acea listă ?

Mulțumesc.

De cât timp ești aici ?

Trebuia să te privesc în ochi.

- Pentru ce ? - Mi-am amintit ceva, Agnese.

L-am văzut pe Bramante.

Îmi amintesc că s-au sărutat.

Spune-mi adevărul.

Ați avut o aventură. De aceea căsnicia noastră a eșuat.

- Nu, Andrea. - Nu mă minți !

- Mi-am amintit. - Nu-mi vorbi așa.

Crezi că nu poți avea amintiri false ?

Toți avem. Și iei medicamente, Andrea.

Zile în șir, ai vorbit despre Bramante

și cum flirta cu mine și toate prostiile alea.

- Înseamnă că nu s-a întâmplat niciodată ? - Nu s-a întâmplat.

Îmi pare rău.

Andrea începe să-și amintească.

Ar fi mai bine să nu ne vadă împreună.

Renato.

Nu trebuie să te obosești.

Mergi la Londra.

Sun-o pe Silvia mâine.

Îți va aranja un zbor.

Ea vrea să o cunoști pe Evelyn.

Despre ce vorbești ?

Ea vrea să o cunoaștem amândoi.

Nu voi reuși, știi asta. Cel puțin, tu poți face

călătoriile pe care ni le doream. Fă-le și pentru mine.

Ce rost mai are ?

- Du-te. - Nu.

Te rog, du-te, dragă. Trebuie să pleci.

Exact la timp.

Am ajuns cu cinci minute mai târziu și nu mă grăbesc.

Poate chiar îmi voi lua o cafea.

Du-te să te schimbi. Azi am treabă pentru tine.

Trebuie să creezi o bază de date cu toți pacienții de Medicină Internă.

Nu doar după boli, sex și vârstă,

ci și după istoricul lor personal.

Nu e o treabă pentru informatică ?

Avem nevoie de un proiect ca ei să înceapă.

- Bine. Când ai nevoie de el ? - Ieri.

Vei coordona cu ceilalți.

Completează șase luni de date și i le vom duce lui Marabini.

E ideea lui Doc pentru a obține fonduri pentru gardă.

Știi că a da atâta responsabilitate unui workaholic...

Riccardo, ia-o în serios.

Anul viitor aici ai putea rămâne ca medic.

- Va fi un post liber. Al meu. - Vrei să spui că... ?

Dacă ești workaholic, trebuie să spui.

Sunt bine, te poți baza pe mine.

- Pacientul nu e în pat. - Cine, Ferri ?

Din nou ? Se mișcă prea mult pentru un narcoleptic.

Nu e narcoleptic. Trebuie să fie pe terasă. Du-te după el.

Cinci minute ale tale se transformă în zece.

Vezi ? Sunt vindecat.

Domnule Ferri !

Domnule Ferri.

Domnule Ferri.

Trei, doi, unu. Acum.

- Temazepam. Eu pregătesc oxigenul. - Da, imediat.

- Lin. - Da, imediat.

Aici este.

Bine.

Riccardo.

- Nu respiră. E hipoxic. - Să-l sedăm și să-l intubăm.

Pregătiți sedativul. Bonvegna, laringele.

Repede cu sedativul.

Ce i-ai dat cu temazepamul ?

Nimic. A avut o insuficiență respiratorie.

Temazepamul trebuie să fi potențat benzodiazepinele.

Nu trebuia să i-l dau.

El nu trebuia să mintă. Tu nu știai. Tocmai sosiseși.

Lin știa, te-ar fi putut informa.

Dar benzodiazepinele nu cauzează insuficiență respiratorie.

Trebuie să fi interacționat cu altceva.

Alcoolul și medicamentele ar fi putut interacționa și cauza

colapsul sistemului respirator.

Miastenia gravis. O etapă incipientă.

De aceea o doză mare de benzodiazepine a cauzat insuficiența.

Miastenia explică astenia și diplopia.

Și dispariția lor după o noapte de odihnă.

Miastenia, chiar și precoce, ar avea alte simptome.

Cel puțin ptoză unilaterală.

Da. Era ptoză.

Are o pleoapă mai lăsată decât cealaltă. Aș fi putut să-mi dau seama.

Doza dublă de drog ne-a ajutat cu diagnosticul.

Poate fi cauzat hipoxie cerebrală cu leziuni neurologice permanente.

Nu știm. Să așteptăm să se trezească.

Trebuie să-i verificăm anticorpii pentru a confirma miastenia. Plecați.

E vina mea. Ar fi trebuit să rămân în salon.

M-am dus să o văd pe Agnese, apoi pe Enrico...

Sau ai fi putut delega asta.

Nu știu cum să-ți spun. Așa nu vei ajunge la șase luni.

Nu poți fi mereu în gardă.

Trebuie să renunți la ceva.

Mâine vom avea rezultatele anticorpilor.

Bine.

Îmi pare rău că te-am băgat în probleme.

Nu, eu ar fi trebuit să interpretez simptomele.

E vina mea.

- Nu-mi pasă dacă sunt cel mai bun. - De ce ești aici ?

- Se pare că e o povară pentru tine. - Foarte deșteaptă.

- Sunt obligat. - Ordin de la medic ?

Mai mult sau mai puțin...

Tatăl meu mă obligă. Mulțumită ?

- Ai intrat prin recomandare ? - Nu.

Întotdeauna mi-a cerut cele mai bune note și să mă străduiesc la facultate.

„Sau nu vei lucra în cabinetul meu de oftalmologie”.

- Și vrei să faci asta ? - Sigur. Cine nu ar vrea ?

Doar trebuie să termin aceste șase luni și pe curând.

Voi face oftalmologie și în sfârșit mă voi bucura de viața mea.

Dacă vrei să rămâi aici, mai bine cooperezi.

Am nevoie de ajutorul tău pentru a colecta date despre pacienții de Medicină Internă.

Da, pe lângă munca ta de gardă. Și da, este o prioritate.

Când ?

Imediat ce pregătesc baza de date.

În regulă.

Pot ajuta acum. Nu mă grăbesc.

Îmi pare rău, sunt o proastă. Nu poți face ore suplimentare.

Am auzit ce ți-a spus Dr. Giordano.

- Îmi pare rău. - Asta ? Nu.

E o poveste pe care am inventat-o ca să evit să fac ore suplimentare.

A funcționat, însă nu le spune colegilor tăi.

În regulă.

Bună, mamă. Scuze că am întârziat.

Nu-ți face griji. Poți face asta, aproape ai terminat.

- Mi-e dor de tine. - Pot veni în seara asta ?

Nu, mama are febră, nu vrea pe nimeni prin preajmă.

Bine, să amânăm încă o dată întâlnirea acasă.

Ești nebună ? Îl suni de aici ?

- Tata nu e aici. - Și ?

Nu te va lăsa niciodată să-l vezi.

Vreau să te văd îndrăgostită.

Chiar și unchiul a acceptat o căsătorie mixtă.

Tata e singurul care trăiește pe altă planetă.

- Bună dimineața. - Bună dimineața, domnule doctor.

Cred că va trebui să mai rămână puțin.

E atât de grav ? Nu ar fi mai bine să meargă acasă ?

Chiar mai bine dacă ar putea merge la Londra.

Ce înseamnă asta ?

Am studiat interacțiunile dintre simptome și medicamente.

Cercul vicios pe care îl generează luarea atâtor medicamente

cauzează mai mult rău decât bine.

Luarea atâtor medicamente o otrăvește.

- Ar trebui să încetez să le iau ? - Vom vedea. Încet.

Se numește deprescriere.

Vom reduce doza și vom monitoriza efectele.

Va dura timp. Este un obiectiv pe termen lung.

Nu le va renunța complet,

dar vreau să ajungem la un echilibru care să-i permită să aibă o viață bună.

Credeți că voi putea merge la Londra ?

Vreau să meargă peste tot.

Deprescriere.

Miastenia este confirmată și nu există consecințe ale hipoxiei.

Leonardo este treaz.

- Îmi pare rău. E... - E în regulă.

Bun, eu... am programat baza de date pentru a colecta fișele medicale.

Un proiect foarte interesant, apropo.

Am decis să-i aloc lui. Va face o treabă grozavă.

Pe mine mă interesează efectele pe termen lung ale utilizării benzodiazepinelor.

Vrei să cercetezi ?

Deocamdată, e doar o idee.

- Bun. - Mergem ?

Eu o voi face. Știu ce să spun, datorită ție.

Ce poți face tu e să semnezi externările de azi.

În sfârșit.

Am exagerat.

- Ce s-a întâmplat ? - Ai miastenie gravis.

Cauzează slăbiciune musculară.

Dacă nu ar fi benzodiazepinele pe care le-ai luat,

nu ne-am fi dat seama. Ar fi continuat ani de zile

cu simptomele dispărând după o noapte de odihnă.

Și ai fi părut un nebun, incapabil să te oprești.

Există un leac ? Trebuie să mă opresc ?

Leonardo, se poate vindeca, dar nu te vei vindeca.

Medicamentele te vor ajuta să trăiești cu asta.

Dar nu va mai fi la fel.

De ce eu ?

O boală care îți ia puterea.

Puterea, dar nu energia.

Vei avea nevoie de energie ca să faci față abstinenței și tratamentului.

Va trebui să înveți să te lași purtat.

Dar vei reuși. Pentru că nu ești singur.

Ești înconjurat de oameni care te pot ajuta

și mor de nerăbdare să o facă.

Vom reuși, tată.

Sigur că vom reuși. Sigur.

Mereu reușim.

Va reuși datorită ție. L-ai învățat să se elibereze.

Nu, el a făcut-o. Și-a canalizat energia în direcția corectă.

Dar energia ta ? Cum merge ?

Te văd puțin mai relaxat.

Și eu învăț să mă eliberez.

Pot avea încredere în Giulia. Mă pot concentra pe restul.

Mă va ajuta și cu memoria, nu ?

Bine făcut, prietenul meu. Așa se face.

Ce urmează ? Și pe mine mă vei elibera ? Sunt epuizat.

- Acceptat. - Ne vedem mâine.

Scuzați-mă. Încă una, vă rog.

Andrea, medicina nu e doar o vocație.

Scuză-mă.

- Andrea. - Ne cunoaștem ?

A trecut atât de mult timp. Cum ești ?

De cât timp ne cunoaștem ?

De mai bine de zece ani. Acum ești șeful.

Nu-ți amintești, nu ?

Am auzit ce ți s-a întâmplat.

Erai ucenic ?

Scuză-mă o secundă. Trebuie să răspund.

Scuzați-mă, mi-ați da puțină apă, vă rog ?

Andrea.

Ești bine ?

Încă o amintire a revenit.