Original subtitles

VÂNĂTOAREA DE COMORI Episodul 13

EGIPT 1425 î.H.

Trecutul meu. Dar viitorul unde e ?

În eternitate, faraoane.

Ra a fost generos cu acest dar al puterii.

Afară ! Nu are nimeni voie aici fără permisiune de la Cairo !

Poliția ! Rămâi pe loc !

Am permis.

- "Un suflet, multe vieți". - E despre reîncarnare.

Nu mă gândeam că e o carte de bucate, Claudia.

Sufletul e veşnic, Nigel.

Sunt reciclate în corpuri diferite, dar nu se schimbă niciodată.

Tu, în diferite corpuri... E un concept înfricoşător.

L-am cunoscut pe autor la o sesiune de autografe

şi mi-a spus că sunt un suflet foarte vechi.

Tu urăşti vechiul.

Tot ce e în lumea ta are o durată de viață de cincisprezece minute.

Asta e cu totul altceva.

Vrea să facă o citire profundă pe mine.

E aproape sigură că am fost o celebritate.

O actriță, poate, gen Jane Fonda.

- Jane Fonda încă nu a murit. - Nu cred !

- Mergem undeva ? - În Egipt.

"Renumitul archelolog Bruce Adler"

"acuzat de furtul diamantului faraonului."

- Îl cunoşti ? - E un vechi prieten.

M-a sunat aseară, după ce a fost eliberat pe cauțiune.

- Ce crezi că s-a întâmplat ? - Nu ştiu.

Dar Bruce a protejat istoria Egiptului toată viața lui.

Gândul că a furat ceva e ridicol. Mă duc să-l ajut.

- E simpatic. - E doar un prieten, Claudia.

Poate că vrea să-i arate diamantul Cleopatriei.

A mai spus că aş fi putut fi o figură istorică.

Dacă vrei să ştii, numele corect e Cleopatra.

Mă rog... Mie îmi plac diamantele, ei i-au plăcut diamantele...

Ştiu, fiindcă am văzut filmul cu Liz Taylor.

- Liz Taylor ! - Trăieşte.

Nu !

Merg să fac rezervările.

Diamantul e cunoscut ca "Lumina Albă a Faraonului Tutmoses".

Egiptologii au speculat despre existența lui sute de ani,

dar nimeni nu a ştiut exact dacă acesta există.

- E o descoperire uriaşă. - Nu am auzit nimic despre el.

Bruce nu a vrut să se ştie despre el

până când găsea finanțare pentru excavarea sitului.

- Sydney, e ceva important. - Bine.

- Jane Fonda. Vie sau moartă ? - Vie, desigur.

Nu !

- Dar n-am mai văzut-o. - S-a căsătorit.

E ca şi moartă.

- Bruce ! - Sydney.

Îți mulțumesc că ai venit.

- Cred că tu eşti Nigel. - Salut !

Salut ! Luați loc !

Îmi pare rău că am ales cafeneaua asta.

Dar poliția nu trece pe aici.

Ai ieşit. De ce îți faci griji ?

Că mă vor aresta pentru altceva.

Sunt implicați ?

Cine a furat diamantul a mituit poliția

şi a aranjat să mi se însceneze totul,

astfel încât cei de la Cairo să mă țină închis.

Am avut noroc că a apărut povestea în ziare.

- Altfel, nu aş fi obținut cauțiunea. - Ai idee cine l-a furat ?

Cunosc câțiva oameni care ar avea cu ce plăti totul.

Oricine ar fi, sunt sigur că a plecat din țară până acum.

Sydney, nici nu ştii cât de mult înseamnă pentru mine

că ați bătut atâta drum doar să-mi dați o mână de ajutor.

Bruce, şi tu m-ai ajutat pe mine de câteva ori.

Bun ! De unde începem ?

De la mormântul faraonului. Acolo ai văzut ultima dată diamantul.

E bine păzit.

- De bărbați, nu ? - Desigur.

Nu.

Nigel, am mai făcut asta. A mers ca pe roate.

Nu !

- E singura cale. - Trebuie să existe o altă cale.

Nu ştiu de ce exagerezi. Ai picioare frumoase.

- Ce faci ? - Bine.

- Când crezi că... - Când termin !

- Ai pățit ceva ? - Se rezolvă cu un garou.

Îți pregătesc lucrurile.

- Stai prea cocoşat. - Coşul e cam greu.

Femeile cocoşate nu sunt atrăgătoare, Nigel.

- Ăsta nu e un concurs de frumusețe. - Trebuie să fim autentice.

O femeie autentică ar sta cocoşată cu coşul ăsta pe cap.

Bine, Nigel, ai câştigat. Dar taci.

- Ce vrei, femeie ? - Avem mâncare.

Am mâncat deja.

Şi marfă.

Ce marfă ?

Şi cea mică ?

Frumos !

E nărăvaşă !

Sunteți pregătiți să primiți ce avem de oferit ?

Da. Foarte pregătiți.

Voi ați cerut-o.

Conform acestor hieroglife,

diamantul a fost găsit în interiorul unui meteorit căzut pe pământ.

Egiptenii credeau că zeii l-au trimis faraonului.

Crezi asta ? Despre meteorit.

Ştiu că e adevărat. Am găsit diamantul pe o bucată din el.

Acolo.

S-a spus că lumina diamantului l-ar fi condus pe Tutmoses

în drumul său spre viața de apoi.

E ceva obişnuit. Dar asta...

Asta nu e.

- Ce sunt razele acelea ? - Nu ştiu.

Dar Tutmoses a fost un războinic incredibil.

Armatele sale erau de neoprit.

Poate că diamantul a fost mai mult decât o lanternă.

Sugerezi că a fost un fel de armă cu laser de undeva... de-acolo ?

Nu ştiu.

Hieroglifele sunt, probabil, munca unui manipulator egiptean.

Cel mult, a unui şarlatan. Alegorie.

Bruce...

Ai pe lista de hoți pe unul care şchiopătează de piciorul drept ?

Omar Moustaffa, rănit în Războiul de Şase Zile împotriva israelienilor

în timp ce fugea. Un adevărat erou.

- A fost aici. - Ce ?

Uită-te la urme !

A lăsat o urmă mai adâncă cu dreptul decât cu stângul.

- Ai dreptate. - Unde îl găsim ?

Are o firmă de import-export în Cairo,

practic, un magazinaş unde vinde mici artefacte furate de la situri.

A dat lovitura cu diamantul tău.

Da.

Ce e ?

Data viitoare, alege o cupă mai mare !

Crezi că a părăsit țara cu diamantul ?

Da. Întrebarea e unde s-a dus să-l vândă.

Să căutăm în calculator !

Nu e nimic în biroul lui.

Ultimele numere formate au fost şterse.

Hard-diskul a fost şi el şters.

Reapelare automată ? E prea uşor.

De-asta e posibil să fi uitat de ea.

Hotelul Royal. Aici dl Boote.

Bună dimineața, dle Boote ! Sun de la biroul dlui Moustaffa.

A ajuns deja ?

În această după-amiază, aveți dreptate.

Nu, n-am niciun mesaj.

De fapt, vă rog să nu-i spuneți că am sunat.

Se enervează când sunt dezorganizată.

Sunteți foarte amabil.

Sydney.

- Cât timp a trecut ? - Nu țin evidența.

- Mi-e dor de aventurile noastre. - Ce faci aici, Ko ?

Am interceptat o conversație entuziastă a dlui Moustaffa

despre recenta sa descoperire.

Părea ceva interesant.

Şi ştii unde a plecat.

Dă-mi voie să-ți ofer această informație.

Ce neîndemânatică sunt ! Am şters cumva ultimul număr ?

- V-aş putea ucide pe toți trei. - E şi asta o variantă.

Sau ai putea să-mi spui unde este Moustaffa

şi vă las în pace.

Asta e alta. Dar nici pe jumătate la fel de distractivă.

Fără durere...

Dar pe a ta o simt.

- De ce ne-a lăsat să plecăm ? - Nu ştiu.

Lăsați asta. Să plecăm. Calc-o !

Un loc bun pentru Moustaffa.

Zona asta e inima uneia dintre cele mai mari piețe de diamante din lume.

- Băieții cu servieta... - Cară averi în ele.

Scuze. Ai pățit ceva ?

E mai bine ca oamenii de aici să creadă că eşti cu cineva.

- Dacă nu te superi. - Cartierul Roşu.

Un alt motiv pentru ca Moustaffa să stea aici.

Englez ? Îmi plac englezii. Aş face orice pentru imperiu.

Serios ?

Îți spun şi ce.

Ko ne va găsi. E doar o chestiune de timp.

- E vânător de relicve ? - Mai degrabă terorist mercenar.

Nu e interesat de furtul şi vânzarea de diamante.

- Atunci ce vrea ? - Asta mă întrebam şi eu.

- Am ajuns. Hotelul Royal. - Da. Unde e Nigel ?

Nu ne va spune nimeni numărul camerei lui Moustaffa.

Nu, decât dacă avem un motiv foarte bun.

Sydney ! Slavă Domnului !

Se pare că am probleme de comunicare cu Karla.

Karla ? Vă spuneți deja pe nume ?

Nu reuşesc să o fac să înțeleagă că nu sunt interesat.

- Un "nu" ar fi un început bun. - Am încercat, desigur.

Dar continuă să vorbească.

Frumoasă ținută ! Putem sta puțin de vorbă ?

- Dnul Boote ? - Da.

- Am o programare la dl Moustaffa. - Da ?

Omar a zis că m-ați putea conduce în camera lui discret.

Desigur.

Condu-o pe domnişoară în camera 303.

Foloseşte liftul personalului.

Mulțumesc.

Şterge-o !

Mai repede ! Vreau să terminăm înainte să sosească cineva.

- E cineva înăuntru. - Moustaffa.

- Cine altcineva ? - Nu sunt sigură.

- Cine altcineva să fie ? - Ko !

Ştiu, nu sunt eu, aşa-i ?

- Unde e Moustaffa ? - A dispărut.

- Vreau diamantul. - Ştiu. Ți-l doreşti mult, nu ?

Cinci sute de milioane de dolari, dacă livrezi diamantul.

Cine ar plăti un miliard pentru un diamant,

în afară de Liz Taylor ?

Am cumpărători.

Ce-i chestia asta ?

N-am mai văzut niciodată aşa ceva.

Ce mi-ai adus, Bruce ?

- Speram să ne spui tu, Theo. - Aş vrea să pot.

Adică ?

Meteoritul în sine e format din carbon, azot, hidrogen,

cupru, alte oligoelemente, exact ce am văzut în alți meteoriți.

Dar diamantul nu e diamant. Nu există nici urmă de carbon.

- Atunci din ce e făcut ? - Nu ştiu.

Indicele de refracție a materialului este atât de mare,

încât absoarbe lumina şi nu îi permite să iasă.

Asta face ca diamantul să strălucească.

- Reține lumina ? - Exact.

În interiorul structurii cristaline.

E ca o dantelă belgiană, delicată şi instabilă.

Vreau să mă uit mai de aproape.

Laserul va lumina din interior structură cristalină mai bine.

Jos !

- Theo, eşti bine ? - Măcar sunt întreg.

- Ce s-a întâmplat ? - Habar nu am !

Cumva, laserul a modificat structura moleculară a cristalului

şi a permis luminii din interior să iasă.

Şi ai lucrat doar cu o aşchie din el.

Doamne ! Ce s-ar întâmpla dacă s-ar modifica o bucată mai mare ?

- Adică tăiată. - Nu trebuie să fie tăiat.

Eliberarea unei asemenea energii ar putea fi catastrofală.

Mai există astfel de material ?

- Da. - Pot să-l văd ?

Mă tem că nu. A fost furat.

Găsiți-l !

Faceți tot posibilul. Piatra nu trebuie să fie afectată.

Hieroglifele din mormântul lui Tutmoses erau corecte.

Ştiu, nu pot să cred.

Cei mai buni tăietori de diamante din lume sunt aici, în Amsterdam.

Moustaffa ştie că acela e cel mai mare diamant.

Trebuie să-l oprim înainte să facă o gaură în mijlocul Europei.

Sydney.

Bună, Ko !

Am bănuit că piatra are potențial, dar nu am ştiut.

Mi-ai răspuns la întrebări.

Las-o baltă, Ko ! E prea periculos, chiar şi pentru tine.

Serios ? Oferta mea rămâne. Jumi-juma când îmi livrezi piatra.

Ar trebuie să-ți mai cizelezi abilitățile de comunicare, Ko.

Suntem mari ? Nu mari.

Avem țânțari ?

Avem microfoane.

- Care e destinația dv. ? - Haideți, băieți ! Jos cu ele !

- Ştiu că e un gest neobişnuit. - Da.

Ce-ar fi aştepți afară ? Durează câteva minute.

Dar trebuie să stau în taxi. Asta e politica companiei.

- Serios ? - Da.

- Cum te numeşti ? - Volker.

- Volker ? Frumos nume ! - Mulțumesc.

- Ține-l. Asta-i politica mea, Volker. - Da ?

Ce-ar fi să ieşi înainte să îți rup femurul ?

- Ştii ce e femurul, nu-i aşa ? - Da... Ține !

Haideți !

Băieții ăştia, Volker... Îți zic.

- Ce zici de un drum la Volendam ? - Da.

Mă bucur. Te duci singur.

- Singur ? - Da.

- Nu înțeleg. - Nu vei înțelege niciodată.

- Volendam ? - Cinci sute de guldeni.

Dar nu e suficient.

- Sunt mulți bani. - Da, dar nu suficienți.

Ai auzit vreodată de tibie, Volker ?

Bine.

Aşadar, acest Moustaffa e un afemeiat ?

Da.

Nu.

Nu !

Bun-venit ! Pot să vă ajut ?

Foarte bine, mulțumesc. Şi ție.

- Pot să vă ajut ? - Posibil.

Sunt un vechi prieten al lui Omar Moustaffa.

Am venit cu afaceri şi mi-a spus că ar trebui să vin la tine.

M-a asigurat că îmi vei fi extrem de util.

- În ce privință ? - În ce privință ?

În ce privință ?

În privința găsirii unei...

... escorte.

- O escortă ? - Da.

Vă asigur, nu va fi nicio problemă.

Nu ? Serios ?

A mai spus că mi-ai putea sugera un loc pe placul lui.

- Plastic Plastic. - Plastic Plastic ? Pare... minunat.

Ce preferințe aveți ? V-aş putea sugera pe cineva.

Preferințe ? Câte puțin din toate.

Desigur. Sunteți englez.

- Constanza. - Constanza ?

Da. Vă poate ajuta cu problema dv.

Mulțumesc.

De ce mă simt brusc ca într-un film de Kubrick ?

- Moustaffa trebuie să fie aici. - Să-l căutăm !

- Nu cred că vrei să faci asta. - E doar un zâmbet inofensiv.

- Nigel, nu... - Sydney, îți apreciez gestul.

Dar uneori mă protejezi prea mult.

Sunt adult. Mă descurc mai bine decât crezi.

Cum vrei.

Îmi place cum ai cântat. Minunată voce, dar nu mă interesează.

Nu te flata singur, amice. Voiam să văd puloverul.

- Calvin Klein ? - Banana Republic.

- Eşti bine ? - Da, mulțumesc frumos.

El e. Acolo !

Cât timp îşi pudrează ea ce-şi pudrează, îi țin locul.

- Nu te-am mai văzut aici. - E prima dată când vin.

Pentru un preț corect, pot fi foarte distractivă.

Şi care ar fi prețul corect ?

Îmi plac diamantele. Diamantele mari.

Ştii ce mi-ar plăcea mai mult ? Diamantul lui Tutmoses.

- Nu ştiu despre ce vorbeşti. - Uite care-i treaba...

L-ai furat, i-ai înscenat furtul lui Bruce şi l-ai adus la Amsterdam.

Îl vrem înapoi.

Vechii egipteni aveau o metodă neobişnuită

de a-şi trata pungaşii.

Înainte de a mumifica decedatul,

îi scoteau creierul prin nas cu un cârlig.

Când aveau scursuri ca tine, nu mai aşteptau să moară.

- Nu am piatra. Am vândut-o. - Ai vândut-o ?

- În această după-amiază. - Cui ?

Nu ştii prea multe despre afacerile cu diamante, nu ?

- Nicholas van Holson. - Da.

Cumpără şi vinde diamante din întreaga lume.

Nu-i pasă nici de unde provin, nici cine sunt clienții săi.

Unde îl găsim ?

Mâine va tăia diamantul.

L-a adus pe Eric Strombold din Calcutta.

Strombold e cel mai bun tăietor de diamante din lume.

- E cunoscut drept... - Nu spune !

- Tăietorul din Calcutta ? - Da.

- Unde este acum ? - În clădirea lui.

A invitat un grup elitist de clienți pentru a sărbători tăierea.

Nu te vei apropia de piatră.

Decât dacă suntem invitați.

Nu. Indiferent la ce te gândeşti, nu.

Sună la acest număr şi întreabă de Constanza.

- Tremuri. Aristocrații nu tremură. - O să vomit cât de curând.

Calmează-te !

Scrisoarea de recomandare trimisă de conte e acoperirea perfectă.

Răspund eu la întrebările despre conte.

Tu fii cu ochii după Ko.

M-aş simți mult mai bine dacă am avea un plan.

Avem. De-asta te-am rugat să obții planul clădirii.

- L-ai găsit, nu ? - Desigur. Pe internet.

Clădirea e folosită de o firmă olandeză înființată...

- Nigel ! - Care e planul ?

Intrăm, luăm diamantul, şi fugim cât ne țin picioarele.

- Cum ? Când ? Unde ? - Nu te pierde în amănunte.

- Numele, vă rog. - Phillip Carlisle Moth... Roth !

Mulțumesc.

Diamantul trebuie să fie în spatele cortinei de acolo.

- Cum ajungem la el ? - Nu ştiu încă.

Să aruncăm o privire în jur !

Nu cred că e o idee bună să mă laşi... singur.

Cred că tu eşti fiul contelui.

Contele... Da, sunt fiul lui.

Tocmai am primit un fax încântător de la tatăl tău. Pare să fie bine.

De ce nu ar fi ? Rugby, crichet, polo...

- Nu ştiu cum o face, zău ! - În scaun cu rotile ?

Nici eu nu ştiu.

A spus că eşti greu de păcălit.

- A spus că eşti logodit. - Da.

Unde e încântătoarea doamnă ?

De fapt, ea este...

Foarte recunoscătoare că sunt aici, dle Van Holson.

- Logodnica mea, Sydney. - Bailey.

Încântat, dră Bailey.

Abia aştept să văd pentru ce s-a creat atâta agitație.

Durează o veşnicie să alegem inelul de logodnă.

Poate că aceasta va fi ultima voastră oprire.

Posibil.

Scuzați-mă, trebuie să începem.

Acum ce vom face ?

Trebuie să arate diamantul înainte de a fi tăiat.

Va trebui să-l luăm şi să fugim.

Îl luăm şi fugim ? Ăsta e planul tău ?

- Improvizez ! - Bine.

E un întrerupător acolo. Când îți dau semnalul, stingi lumina.

Acționez pe întuneric.

Doamnelor şi domnilor, vă mulțumesc.

În cei douăzeci şi şapte de ani de când lucrez în acest domeniu,

n-am mai întâlnit un diamant ca acesta.

Va deveni diamante foarte speciale pentru oameni foarte speciali.

Pentru a vă putea bucura de măreția lui,

am aranjat să fie tăiat în fața ochilor voştri.

Eric Strombold e singurul om din lume

căruia i-aş încredința tăierea acestui diamant.

Doamnelor şi domnilor, tăierea diamantului lui Tutmoses.

- Ce facem acum, scumpo ? - Nu ştiu, dragule.

Dl Strombold va tăia diamantul în această seară

pe fundalul cvartetului lui Mozart,

o compoziție adecvată pentru un act de frumusețe şi perfecțiune.

Ar putea fi oriunde în clădire. Va trebui să mă ghidezi, Nigel.

Măcar ştim că e o cameră cu ferestre din plumb.

- Ai stația la tine ? - Da.

S-a întâmplat ceva ?

I-am promis contelui că îl sunăm de îndată ce vedem diamantul.

Nu stați mult. În curând va avea loc tăierea inițială.

Strombold va executa o tăietură Bulgari.

Unii dintre voi o cunoaşteți.

Tăietorul aşază piatra.

Nigel, cred că l-am găsit.

Nu l-am găsit.

Încărcare coordonate tăiere

Pentru acesta, avem tot ce-i mai bun.

Cel mai scump laser disponibil.

- Nigel, am o problemă. - Ce e ?

E câte un birou cu sticlă cu plumb la fiecare etaj. Câte etaje sunt ?

Unsprezece.

- Nu am timp să le verific pe toate. - Nu, nu ai.

Ajută-mă !

Îmi pare rău, Sydney, nu am nicio idee.

Mai încerc.

Toaleta ?

Sydney, va tăia diamantul cât de curând.

- Rața ! - Ce ?

Nu, e o emblemă cu o rață pe perete.

Când am verificat istoricul clădirii, îmi amintesc că era o societate

numită "Rața maro". Au avut birouri aici.

- Ce etaj ? - Al unsprezecelea, cred.

- Crezi ? - Sunt aproape sigur.

Grăbeşte-te, Sydney !

Mai repede ! Hai !

Mă scuzați. Sunt încântat.

Nu !

Paza !

- L-ai luat ? - Să plecăm de aici.

Nu-l poți vinde celui care oferă mai mult, Ko.

Eu cred în piața liberă.

- Ar putea ucide milioane de oameni. - Da, e regretabil.

Nigel !

Acum suntem chit pentru Khartoum.

Nu vei putea scoate diamantul din Amsterdam.

Spune asta ambasadei egiptene !

Ştie să şi gătească.

Sydney, într-o zi,

vei face un bărbat un soț foarte, foarte fericit.

Kimosabe, mai uşor !

- Nu mă refer la mine. - De ce nu ?

Era o simplă... observație.

Te tachinam. Calmează-te.

După toate prin care am trecut,

nu vreau să mai am de-a face cu diamante

o lungă perioadă de timp.

Noroc !

Nu pot să cred că n-ați dus diamantul înapoi. Sunteți răi.

- Claudia, nu era al nostru. - Cine îl găseşte îl păstrează !

Asta ar face mai interesantă vânătoarea de comori.

Mai interesantă ?

Diamantul Tutmoses e o descoperire arheologică incredibil de importantă.

Şi poate şi ştiințifică.

M-a sunat Bruce de la Cairo.

Zice că vor găzdui un simpozion al savanților din întreaga lume,

care merg acolo să-l studieze.

- E minunat ! - Încep să hiperventilez !

Îmi pare rău, dar şi voi ați fi irascibili,

dacă ați avea vieți trecute ca ale mele.

- Vieți trecute ? - Ai fost să-ți citească ?

Complet deprimant !

Ne-am întors în timp o mie de ani şi nu am fost nimeni.

- Ce ? Nu ai vieți trecute ? - Am multe.

Dar niciuna interesantă.

N-am fost o personalitate celebră sau frumoasă.

Am fost doar oameni normali.

Doamne, mă simt atât de comună !

Cel mai aproape de actorie am fost ca slujnică

în casa lui Shakespeare.

Pe bune ? L-ai cunoscut pe Bard ?

Pe cine ?

Claudia, istoria e creată de toată lumea.

Bogați şi săraci, oameni de rând sau celebrități.

Dacă treaba asta cu viețile trecute e adevărată,

ai luat parte la o mie de ani de lucruri uimitoare.

N-a zis cineva că fiecare om are parte de 15 minute de faimă într-o viață ?

- Andy Warhol. - Da, bine...

În 27 de vieți, nu am avut nici 15 secunde. Nu-i corect !

Eşti celebră aici, Claudia.

Serios ?

Da, ai făcut lucruri pe care nimeni nu s-ar gândi să le facă.

- Ăsta a fost un compliment ? - Bineînțeles.

Redactor GEORGE COSTINAŞ