Original subtitles

ADEVĂR și TRĂDARE

--- Traducere realizată de Mokus Durant ---

Ține-o tot așa, Salomon!

Unde mergem, deci?

Hai să ne întrecem!

Știu unde mergem.

Haideți! Săriți, fricoșilor!

N-ar trebui să facem asta.

Tu ai fost cu ideea.

O idee foarte bună... ...de acolo, de jos...

Lui Helmuth i-e frică să nu-și strice freza.

- Bine. Sar dacă sari și tu. - La trei. Unu!

Stai așa!

Sunteți niște lași, băi.

Nu te văd sărind.

Doi!

O facem.

Un fleac. Sari, Rudi!

Trei!

Săriți, lașilor!

Să mergem!

Helmuth! Helmuth!

Unde mi-a fost mintea...

Helmuth! Helmuth!

Helmuth!

O nație! Un Reich! Un pod!

Salomon! Vii, să-l luăm pe Gerhard?

Nu știu. Când ajunge trenul lui?

Sâmbătă, la șase și jumătate.

Deci frate-tu` ăla mare se întoarce.

Să văd dacă reușesc.

Băieți, sunteți ceva mai mult decât în întârziere.

Mai mult de-o întârziere? Știu că am întârziat, dar nu mai mult de-atât.

Unde ți-e uniforma, Karl?

E la curățătorie, Rolf.

Ca săptămâna trecută? Notează.

De ce te hlizești?

- Degeaba. - Degeaba?

Păi, cred că trebuie să-mi spui cât de rău îți pare.

pentru că ai râs la mine. Degeaba...

De ce nu discuți cu mine, Rolfi?

Gura!

Prietena ta tocmai vrea îmi spună cât de rău îi pare.

Îmi pare rău...

Așa, fricoasă mică ce ești.

Nimeni nu-i spune prietenului meu "fricoasă".

La o parte!

Te raportez, Karl! Ai auzit?!

O să-ți pară rău!

Dragule, masa e gata!

Vii?

`Neaţa.

Cum a fost tura de noapte?

Ce bine arăți.

Mamă, nu mă mai scuipa.

Bună dimineața, Hugo.

`Neaţa.

Ți-l dau când îl termin.

Zi mare, azi, așa-i?

Prima zi a lui Helmuth la noul său loc de muncă, la Primărie.

Cum ziceau?

"Cel mai tânăr stagiar pe care l-au angajat vreodată."

Ești emoționat?

Nu prea.

Adică, puțin, cred, dar mă simt pregătit.

Ți-ai scris declarația patriotică?

Niciodată până acum Germania n-a fost mai patrie

pentru noi, decât este acum.

În această epocă ateniană,

zorii mileniului național-socialist.

Priviți chipurile fără cusur pe care le întâlniți pe stradă,

constituția lor robustă.

Atitudinea lor sârguincioasă și demnă.

Plutocrații au dispărut. La fel, bogăția care infesta aristocrația.

S-au dus moșiile întinse ale burgheziei decadente.

Sunt gata să te primească.

Astăzi, națiunea noastră este puternică și demnă,

clădită pe umerii Führerului nostru, Adolf Hitler.

Dacă ar fi să extragem esența afirmației anterioare,

se nasc două întrebări.

În primul rând, ce ne ridică deasupra celorlalte națiuni industrializate,

și... al doilea punct...

... sau o a doua întrebare...

Cum am ajuns în acest punct măreț al istoriei?

Răspunsul la ambele întrebări este unul și același.

Nu e decât perseverența noastră germană,

sângele nostru, însăși natura noastră.

A fost foarte bine. Deci ai șaisprezece ani?

Da, domnule.

O lucrare foarte bună.

Vom folosi declarația ta în buletinul informativ al biroului.

Ce părere ai despre asta?

- Asta ar fi... - Perfect!

Lasă notițele pentru doamna Kluge aici.

Le va dactilografia.

Sau aș putea...

Bun venit la Administrația Superioară.

Notițele tale?

Chiar acum?

Deci tu ești talentatul scriitor despre care s-a tot vorbit.

„Cel mai tânăr stagiar pe care l-am angajat vreodată.”

Așa se pare.

Hai cu mine.

Ăsta e biroul tău.

Pentru astăzi, toate astea trebuie arhivate.

Noi o numim „temnița”. Cel puțin eu o numesc așa.

...unde arhivăm totul, spre uitare.

Acolo, pentru funcționarii publici titulari

și funcționarii publici.

Acolo, pentru angajații statului și lucrătorii din servicii.

Cronologic.

Acolo păstrăm copiile arhivate ale literaturii interzise...

...închise, din motive evidente.

Și astea sunt actualizări politice, atât regionale, cât și naționale.

Totul e în ordine alfabetică.

Iar toate astea sunt doar alte chestii administrative.

O să-ți dai tu seama.

Bun venit la Administrația Superioară.

Doar personal autorizat

- Heil Hitler! - Heil Hitler!

Bună dimineața, domnule.

S-a ajuns și la asta, deci?

Fumezi încă? Am crezut că Anne te-a pus să te lași.

A făcut-o.

Vezi tu, nevastă-mea încearcă să mă facă să renunț.

E o bună germană.

Führerul nu fumează, așa că s-a lasat de fumat.

Ești căsătorit?

Te-am întrebat dacă ești căsătorit,

dar presupun că n-o să fii sincer.

Am adus-o pe nevastă-ta, dimineață.

Hilde, nu-i așa? Și pe fiică-ta.

Sunt chiar la capătul holului.

Discutăm cu ele imediat.

Știai asta, da?

Că dacă te prindem, trebuie să-ți aducem și familia.

Întreabă-i.

Da, te-ai gândit bine,

înainte să-ți plănuiești mica lovitură de stat, așa e?

Poate că nu...

Cum de uită mereu partea asta?

Bine, hai să n-o mai lungim, Albert.

Cine ți-a vândut armele de foc?

Le-am găsit.

Gerhard!

Ia uite cine vine, în sfârșit!

De ce n-ai fost la gară?

Cum a fost în Franța?

O glumă. Ca o plimbare în parc. Mâncarea, excelentă, totuși.

Salomon, vii la desert?

Nu pot scăpa ocazia asta, așa-i?

Cum altfel?

Deci, ce zici de Hugo?

Da, așa credeam și eu.

Mama chiar e mulțumită, da?

Încă sunt în luna de miere, cred.

Poți să ții un secret?

De unde ai luat ăsta?

E pe unde scurte.

Știu ce e. De unde l-ai luat?

Piața neagră. Piața neagră franceză.

Dă-l mai încet!

Recepția la chestia asta e incredibilă.

Poți afla știri de oriunde. Din Rusia, din Olanda, de la BBC.

Stai. Dă înapoi.

Mendelssohn.

Mă surprinzi.

Să asculți un compozitor interzis la un aparat de radio ilegal...

Asta e o infracțiune capitală.

Ei... Așa mai merge.

Da. Muzică interzisă americană. Chiar e altceva.

Hai, ridică-te.

Nu pot...

Hai, frățioare!

- Nu pot. - Ba da, poți.

- Mișcă-ți picioarele. - Nu sunt genul...

Ba, poți, haide.

Aia e!

Ce-i cu gălăgia asta?

Dansam.

...Cum?

Ne prosteam pe-aici...

Păi, s-a făcut târziu,

și sunt sigur că maică-ta vă va târâi pe amândoi

la biserică, dimineață, deci ar trebui...

Sigur. Mă bag în pat.

Și tu, trebuie să pleci. A trecut ora stingerii.

Mă bucur că te-ai întors teafăr și nevătămat.

Şi eu.

Ne vedem la biserică.

Da, o să fiu acolo.

Nu te distra prea mult fără mine.

Am terminat cu ăsta.

Da, mulțumesc.

Noapte bună, băieți.

Noapte bună.

Destinde-te.

Heil Hitler!

Heil!

Ai ieșit târziu. E trecut de ora stingerii.

Aici stau.

Documentele?

De unde vii?

Hammerbrook.

Salomon Schwarz... Salomon?

Afiliere religioasă... mormonă? Ce-i aia?

E o biserică...

Ce să vezi... Evreu. Vezi?

Mama lui e pe jumătate evreică. UIte-acolo.

...aproape imposibil să deosebești adevărul

de mașinăria de propagandă nazistă a lui Hitler,

care deformează realitatea până devine de nerecunoscut.

Fapt ce l-a făcut pe Winston Churchill să declare:

"Curajoasele noastre echipaje de pe bombardiere vor semăna moarte și distrugere"

"peste Germania nazistă."

"Sângele vărsat al unei Europe asuprite de teroarea Gestapo-ului"

"nu trebuie să rămână nerăzbunat."

"Câți alți vecini de-ai voștri vor mai fi arestați"

"pe stradă, în amiaza mare, fără niciun mandat,"

"pentru a nu mai fi văzuți niciodată?"

"Cât timp veți mai tolera această sfidare sfruntată la adresa adevărului?"

"Cât timp veți mai..."

Fetelor, mă bucur să vă văd.

Elise, Anne...

Frați și surori, vă urez bun venit,

în această frumoasă dimineață de Sabat.

Pentru cei care ne vizitează astăzi, numele meu este Episcopul Arthur Zander,

și voi oficia această slujbă.

Heil Hitler!

Heil Hitler!

Imnul nostru de deschidere va fi

"Fă ce este corect, indiferent de consecințe".

După care, fratele Lüdermann va rosti rugăciunea de invocare.

Fă ce este drept, zorii zilei se arată,

Vestind un viitor al libertății și al luminii...

Ce s-a întâmplat?

Nimic. M-am lovit.

Te-ai lovit? De ce, de o clădire?

Mai târziu...

Cum merge?

"Stimate soldat Orbach,"

"știu că vorbesc în numele întregii comunități"

"când vă spun cât de mândri suntem" "de serviciile dumneavoastră în..."

E bine. Frumos.

De-aia faci tu asta și nu eu.

Cum e la Primărie? Cum e cu noul loc de muncă?

Minunat! Grozav. Mulțumesc pentru recomandare.

Părinte, un cuvânt?

Ești pe drumul cel bun, tinere. Ține minte ce-ți spun.

Da, Otto?

Asta este o biserică. Nu e loc pentru discursuri.

Nu-i un miting politic.

Înțeleg.

Are dreptate.

Vedeți, chestia e că...

Mă gândeam că e important...

Poftim.

Max!

Ce-avem la cină?

Găluște.

Poftim.

Pot să merg să joc fotbal mâine, după ore?

Întreab-o pe maică-ta.

Nu.

- Am mai vorbit despre asta. - Te rog?

Nu, nu. Trebuie să înveți. Ești în urmă.

Ce-ați făcut tu și mama azi?

Am fost la grădina zoologică.

La grădina zoologică?

Și ce ai văzut?

Am văzut un leu. Avea o coamă uriașă.

Am văzut chiar și-un lup!

Care, nu sunt sigură dacă era lup sau vulpe.

În loc să vâneze sau să alerge după hrană,

ei sapă gropi în zăpadă și apoi intră în gropile alea

ca să ajungă la mâncare.

Știai că un grup de lei se numește familie?

Am văzut și broaște țestoase. Am văzut chiar și...

Hai. Max, ia-ți geanta. Haide. Mergem.

E în regulă.

Ai totul?

Tot ce am nevoie.

Pentru călătoria cu trenul...

Mulțumesc, mamă.

Pa. Te iubesc.

Suntem mândri de tine.

Stai departe de necazuri, bine?

Ai grijă de porumbeii ăștia doi.

O iau eu.

Să mergem.

Asta e muncă adevărată sau o treabă bisericească?

Biserică.

Haide, să mergem la culcare, uriașule.

Spune-i noapte bună tatei.

- Noapte bună, tată. - Noapte bună.

Cum merg lucrurile la serviciu?

Bine.

Se pare că vor să publice discursul meu patriotic.

în buletinul informativ al departamentului.

Ești pe drum bun, tinere. Ține minte ce-ți spun.

Accesul evreilor, interzis

Ignoră. Intrăm. Ce-or să facă?

Nu, du-te tu.

Vrei să renunți?! Nu fi idiot.

Salomon!

Du-te!

Cel de-al 12-lea Articol de Credinței noastre

și puteți deschide acolo, împreună cu mine, dacă doriți

"„Noi credem în supunerea față de regi, președinți,"

"de conducători și magistrați,"

"în respectarea, onorarea și în susținerea legii"

Nu l-ar include asta și pe Führer-ul nostru?

și legile actuale ale Reich-ului?

Fiecare dintre noi trebuie să se întrebe,

Putem alege pe care dintre legile Domnului le vom urma?

Doar poruncile pe care le găsim cele mai convenabile?

Cele cu care se întâmplă să fim de acord?

Nu înțeleg...

"Să-ți iubești pe aproapele ca pe tine însuți."

Da...

Toată viața ta ai venit în această capelă

și ai aflat despre lucrurile pașnice ale împărăției.

Despre frăție și bunătate,

și dragoste.

Nu putem permite ca tot ce am învățat o viață întreagă

între acești pereți să se piardă

din cauza a ceea ce a fost în afara lor, în dimineața asta.

Îmi iubesc țara,

dar există lucruri mai importante de-atât.

Ce facem?

Facem ce putem.

Ce citești?

Thomas Mann.

Nu l-au ars și pe ăsta, așa-i?

Bănuiesc că l-au ratat.

Toată lumea e foarte supărată.

Nu toată lumea.

Cred că e doar o chestie de timp.

Te-aș putea ascunde.

Cu Hugo în casă, ar fi interesant.

Nu acolo. În altă parte.

Eu nu...

Sunt german.

Atât cât ești și tu.

La fel de mult ca Rudi sau Karl.

Sau ca episcopul Zander.

Nu plec nicăieri.

Din Londra, aici - BBC.

Pentru ascultătorii noștri germani, adevărul.

Nu e propaganda servită cu lingurița de aceste vulpi viclene

la Radioul Poporului,

ci, direct de la sursă,

raportăm despre cel mai recent atac neprovocat

al trupelor lui Hitler,

care a curmat viețile a 17.000 de civili nevinovați...

Nu ne putem aștepta să înțelegem întotdeauna

de ce lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă.

Încă nu, oricum.

Oamenii se uită la mica noastră comunitate

și cred că noi...

că noi am fi simpatizanți ai inamicului,

ceea ce nici că ar putea fi mai departe de adevăr.

De aceea trebuie să evităm până și aparența răului.

Nu lăsa niciodată nimic să-ți zdruncine credința.

Fii fidel convingerilor tale

și Dumnezeu te va folosi pentru a promova lucrarea Reichului Său.

M-am făcut înțeles?

Da.

Bine, atunci. Te las să te întorci la scris.

Părinte?

Am mult de lucru.

Pot să împrumut mașina de scris?

Hei, cine-i jos, acolo?

Cunoașteți țara fără libertate?

Țara terorii și a tiraniei?

Da, o cunoașteți bine, dar vă e teamă să vorbiți despre ea.

Este Germania. Germania lui Hitler.

Prin tacticile lor de teroare fără scrupule,

vă transformă în marionete fără coloană vertebrală

pentru a le face voia.

Nu lăsați ca liberul vostru arbitru,

cel mai valoros lucru pe care îl aveți, să vă fie luat.

Germani, treziți-vă!

Luați o decizie înainte de a fi prea târziu!

Păi, cine îți conduce biroul, acolo?

Am condus prin tot Hammerbrook-ul aseară.

Da, în timpul unui raid aerian.

Nu am văzut nici măcar unul dintre oamenii tăi, pe care i-am cerut de două ori.

Și acum mă uit la un mic pliant roșu

care îl numește pe Führer

"marele șarlatan al poporului".

Atunci, diseară. Bine. Heil Hitler!

Julius!

Vezi cum arată acest S, S-ul ascuțit,

Un B majuscul peste care s-a tastat un P.

Este o mașină de scris americană, sau britanică.

Și aici, uite.

Litera t mică sare de fiecare dată.

Vezi cum în „Hitler” bate de două ori?

Are același lucru aici jos, și aici.

E un tipar...

...amăgiți de gogomăniile

conducătorului vostru autoritar.

O minciună este o minciună, indiferent de câte ori

spune el că este adevărul.

Vă veți ridica împotriva unui dictator

care își invadează cu brutalitate vecinii democrați?

Și cu aceasta se încheie transmisiunea noastră din această seară.

Fiți pe recepție pentru mai mult adevăr mâine seară, la ora 22:00.

Iar până atunci, V de la victorie!.

Poți să ții un secret?

De unde ai luat ăsta?

L-am găsit.

Prezentarea nu e mare lucru, dar...

Scriitura mi s-a părut destul de strălucită.

Unde le-ai găsit?

În mașina mea de scris.

Bine, haideți!

Vii?

Unde mergem?

E trecut de ora stingerii.

Știați că Mendelssohn avea 15 ani

când a scris prima lui simfonie?

Asta explică totul.

Ce faci cu manifestele alea?

Scăpăm de ele.

În cutii poștale, cabine telefonice, panouri de anunțuri pentru petreceri.

- De ce? - Pentru că nu pot să scriu muzică.

Iar cu muzica...

Am fost acolo, sus.

În apartamentul lui.

Sau în ce a mai rămas din el.

Salomon voia să devină profesor.

Și manifeste astea pe care le-ai găsit în mașina de scris

vor schimba toate astea?

Cineva găsește unul în cutia poștală.

Îl citește. Nu și-l poate scoate din minte.

Îl dă unui coleg de serviciu,

care îl transmite altuia,

- Apoi altuia. - Și?

Și destui oameni vor afla ce se întâmplă cu adevărat

și se vor ridica

și îi vor pune capăt.

Eu mă bag.

Putem schimba lucrurile.

Nu cu arme, ci... cu astea.

Știi ce se întâmplă dacă te prind.

"Fă ce este corect, indiferent de consecințe"

Corect. Îmi place melodia aia.

Pentru Salomon.

Câte vrei?

Nu știu, 20.

Nu vom fi prinși.

Dă-mi 25.

Duceți-vă.

Stai. Chiar acum?

Da, chiar acum.

Credeai că-i amuzant să-l lovești pe Rolfi?

Stai să încerci asta...

Elli!

Bună dimineaţa!

`Neaţa.

Ai grijă.

Nu știi niciodată cine te privește.

Mulțumesc, eu...

Acum, e oficial.

Oficial...

Deci, ce crezi?

Cred că se ajunge mai repede pe-acolo,

pe străzile astea.

Vrei să o luăm pe strada Süder?

E în drumul tău spre casă.

Sigur.

Salut, Karl.

Ai ajuns târziu.

Ai ieșit după ora de stingere.

Zău? Am pierdut noțiunea timpului.

Ce vrei, Rolfi?

Vreau să-mi spui pe unde-ai fost.

Heil Hitler!

Haide! Haide!

Ia-o pe-acolo!

Erwin!

Erwin! Pe aici!

Frați și surori...

Mi s-a cerut să spun câteva cuvinte despre aflarea alinării

prin Isus Hristos.

Deci...

Isus a fost un revoluționar.

Ne place să ne gândim la El ca fiind întotdeauna bun

și iubitor și plin de har.

Și chiar a fost.

Scripturile spun că El era plin de har și de adevăr.

A spus ce trebuia spus.

A luat atitudine, dar a făcut-o pașnic.

Unde Barabas a luptat cu săbiile, El a luptat cu cuvintele.

A fost respins și de romani, și de rabini,

și de farisei, și de saduchei,

și chiar de majoritatea celor care Îl cunoșteau.

Dar a făcut ce era corect fără să se teamă de urmări.

Să lăsăm harul și adevărul să ne călăuzească sufletele.

Iar când va veni clipa, să luăm atitudine, să avem tăria de a rămâne neclintiți.

În numele lui Isus, Amin.

Amin!

Pot să împrumut iar cheile?

Să te ajut...

Mulțumesc!

Helmuth.

Uite, ai scăpat unul.

Mulțumesc.

Mai bine ai grijă pe unde mergi.

Sigur. Da.

Ce frumos!

Cum a fost azi, la birou?

Interesant.

Deci, unde mergem diseară?

Schimbare de plan.

Mai am niște chestii de scris.

La revedere, Helmuth.

Ne vedem mâine.

Bine. Ne vedem.

Cine era aia?

O fată... o colegă.

Doar o fată?

Ce fată?

E colega ta?

Ce-i aia "colegă"?

Pe bune?

...o singură mică rază de lumină este suficientă

pentru a le dovedi înșelătoria.

Pentru a dovedi că, deși propaganda nazistă

este adesea realizată până la ultimul detaliu,

rareori se potrivește cu realitatea.

În concluzie, fostul adjunct al Führerului...

De unde îl ai?

Am întrebat de unde ai radioul!

Vrei să ne omori pe toți? Așa e?

Să o trimiți pe maică-ta într-un lagăr? Ridică-te!

Am spus să te ridici!

Nu știu ce încerci să faci, idiotule!

Vreau să ieși afară din casă.

Poți să te duci la bunică-ta.

Chiar nu-mi pasă.

Și niciun cuvânt, maică-tii.

Clar?

...nu se va opri și nu-și va schimba planurile

de cotropire a lumii prin forță imperialistă.

Aici, BBC, cu programul nostru, V, de la victorie!

Pentru ascultătorii noștri germani, adevărul,

și nu propaganda servită de Hitler și ai lui...

Ce s-a întâmplat? Spune-mi.

Uită-te la mine.

O să te usture puțin.

Arată mult mai rău decât e.

Da, sun să văd

dacă încă deține un Remington

Sunt la dispoziția dumneavoastră...

Înregistrările noastre spun că, pe 15 noiembrie, anul trecut...

Helmuth.

Ești bine?

Da.

Am văzut ce era pe hârtia aia. Cea roșie.

Ai mai multe?

Nu.

Bine.

Hitler știe că începem să-l vedem așa cum este.

Cel ce asuprește națiuni libere,

ucigașul a milioane de oameni.

Europa zdrobită de teroarea Gestapo-ului

nu trebuie să rămână nerăzbunată.

Determinarea încă vă mai poate salva

și vă va scoate țara din abisul în care Hitler

v-a târât cu minciunile lui.

Veți tolera ca bunăstarea

să vă fie furată, iar copiii voștri

să fie lipsiți de cei mai frumoși ani ai vieții lor?

Vreți să tolerați asta?

Știi ce-mi place la tine?

Că ai mâncat tot în seara asta.

Chiar și păstăile.

Asta o face pe mama fericită.

Încă una...

Încă una? Bine.

Știi ce-mi mai place la tine? Îmi place...

Hai să mergem.

Anne?

Max! ...

Lisl!

Lisl? Respiră!

Lisl...

Îmi pare rău...

Slavă Domnului că Anne și Max sunt bine.

Da.

Da, slavă Domnului.

Îmi pare atât de rău...

Aura falsă a lui Hitler a căzut.

Cuvintele lui nu mai sunt decât niște baloane de săpun

care se risipesc în vânt.

Vedeți omulețul așa cum este el. Un șarlatan criminal.

P.S. Acesta este un manifest. Trimite-l mai departe.

Helmuth, să mergem...

Ce e?

Dacă o să fiu vreodată prins...

Nu le-aș da niciodată numele voastre.

Nici eu.

O să dau vina doar pe episcop pentru toată treaba asta.

--- Traducere realizată de Mokus Durant ---

Am vorbit vreodată despre profesorul meu universitar, Schultz?

Din primul tău an la facultate?

Da, înainte să renunț.

Gottlieb Schultz.

Profesor de Istorie Universală. Era...

Mi-a deschis ochii...

Prima dată departe de casă și, dintr-o dată,

lumea era mult mai mare.

Aveam prima mea prietenă...

Clara?

Da...

Schultz nu a ținut doar prelegeri.

despre nații și culturi.

Te ducea acolo cu cuvintele lui.

Ne-a luat, într-un fel, sub protecție, pe mine și pe Clara.

Pe toți, de fapt.

Și fără să vreau, am învățat despre viață,

despre loialitate și integritate...

...despre ce înseamnă să fii un om bun.

Am decis să studiez literatura franceză. Să devin poet.

Apoi, un prieten de-al meu m-a informat că Schultz,

între timp, i-o trăgea prietenei mele.

Și ce-ai făcut?

M-am...

M-am răzbunat pe prietenul care mi-a zis.

L-am lăsat lat.

Pentru că ți-a spus adevărul?

Da. Pentru că mi-a spus adevărul.

Ți-ai dori să nu fi știut niciodată?

Adevărul?

Dragă Elli.

Mi-ar plăcea să te invit

să vii cu mine la operă, în weekendul ăsta.

În program este Opereta „Giuditta”, de Franz Lehár

care încântă mereu prin farmecul italian.

Te rog să-mi spui dacă propunerea te interesează.

Compania ta ar fi mai mult decât binevenită.

Cu respect, Helmuth.

Deci, îți place opera?

O ador.

Încerci să mă scoți la o întâlnire?

Păi... cam da...

Vreau...

...să mă iei de aici, vineri.

Șapte fix!

A fost frumos.

Cred că e una dintre cele mai bune opere ale lui Lehár.

Unde mergem?

E chiar aici, jos.

Tehnic, e o operetă, dar de fapt e...

Mi-a plăcut în mod special aria aia...

...cum se numea?

"Sărutul înfocat al buzelor."

Da, aia e.

A fost frumos.

Deși Jenny Lind ar fi interpretat-o mai bine

dacă ar fi fost în viață când a fost scrisă.

Cine-i Jenny Lind?

A fost una dintre cele mai renumite soprane ale secolului al XIX-lea,

și una dintre preferatele lui Felix Mendelssohn,

pentru care a scris unele dintre cele mai bune arii.

Cine este Felix Mendelssohn?

Glumesc! Știu cine a fost Mendelssohn.

E bine de știut, din moment ce nu mai avem voie

să-l ascultăm, fiindcă era evreu.

Oricum...

Știi unde s-a născut?

Lehar?

Mendelssohn.

Nu.

Chiar aici.

- În Hamburg? - Nu, chiar aici.

Aici am vrut să ajungem.

Știi cine a comandat placa asta?

Sunt sigură că o să-mi spui imediat.

Nimeni alta decât Jenny Lind...

Cea mai renumită soprană a secolului al XIX-lea...

Da, și la mai bine de două decenii de la moartea lui, ea...

Taci.

Mai bine mă duci acasă.

Începe să plouă.

Buna ziua?

Citează din autori interziși.

Îl citează pe Thomas Mann.

Apoi e Schiller. Au chiar și un...

...unde naiba e...

Da, aici...

Citez: "Astfel, soldatul englez nu s-ar fi putut simți niciodată"

"dus de nas de proprii conaționali,"

"așa cum s-a întâmplat cu soldatul german,"

"care a respins tot ce venea din aceaste surse"

"drept escrocherii și gogorițe."

Știi de unde e asta?

Mein Kampf...

Da, bine.

Oscilează între Schiller, Thomas Mann și Führer.

A adăugat chiar și puțin Shakespeare, ca o măsură suplimentară.

Hamlet.

Destul de strălucit.

Deci, un intelectual,

un profesor universitar, sau ceva de genul ăsta.

Sau cineva care are acces la literatură interzisă...

Are grijă de o arhivă. Copii ale cărților interzise. Unde?

Berlin.

E cineva în regiunea asta? La Primărie?

O să mă uit luni dimineață.

Deci crezi că...

Bine. Fă-o!

E vremea ciumaților,

când nebunii îi călăuzesc pe orbi

Da, bine...

Scuză-mă. Eu...

Da...

...vom ​​avea nevoie de o actualizare a proiectului de dragare a râului...

Heinrich Mohns?

Heil Hitler!

Am înțeșes că arhivezi cărți interzise aici.

Da, asta facem...

Arată-mi.

Domnule, vă pot ajuta?

Uite ce am găsit.

Cine mai are cheile de la camera asta?

Nu asta ai spus adineauri.

Ce am vrut să spun a fost

că nu sunt singurul care merge acolo, jos.

la arhive.

Cine mai intră acolo?

La arhive?

Unde păstrează cărțile interzise. Și astea.

Ești mort.

Uşor!

Lucrează pentru cineva. O să ne spună pentru cine.

Profil.

Acum uită-te la mine.

E încăpățânat.

Tunde-l.

Îmi pare rău.

A cui este cartea asta?

A mea.

Ce, îți place Shakespeare?

Ridică-te.

De ce trebuei să-ți asumi toată vina? Nu ești decât băiatul cu ziarele.

Cine scrie astea?

Eu.

"Într-adevăr, planul nefast al Führerului"

"de a ataca Uniunea Sovietică,"

"contrar tuturor acordurilor"

"și în ciuda pactului de neagresiune..."

Tu ai scris asta?

Ia citește-mi asta. Vreau să te aud citind-o.

...dacă poți.

"La fel de tendențioasă și iluzorie

"este campania de propagandă a lui Hitler"

Vorbește mai tare.

"...Dar Hitler și acoliții lui știu"

"că trebuie să te priveze de liberul tău arbitru,"

"pentru a supune,"

"creatura fără coloană vertebrală din tine..."

"...căci Hitler știe că începem să-l vedem așa cum este el."

"Asupritorul națiunilor libere,"

"ucigașul a milioane de oameni."

Au găsit asta în casa bunică-sii.

Unde stătea.

E un fluturaș pe jumătate terminat.

- Ce e? - A fost arestat...

Știam că asta o să se întâmple.

Am un văr, la Basel. Putem pleca acum.

Mergem în Elveția.

Apoi?

Fugim... Știi ce le vor face părinților noștri?

Tuturor...

Ce îi fac lui Helmuth?

Îi va păcăli.

Îl știi pe Helmuth.

Își va ține cuvântul.

Ce le spun alor mei?

Mințim.

Nu le spune nimic.

O să fie bine.

Am fost duri cu tine. Nu mai avem nevoie de asta, nu-i așa?

Bine.

Vorbim mâine.

Încearcă să te odihnești puțin.

Ridică-te!

Te rog, Tată, dă-mi putere...

Führerul vrea liniște...

O bucată din Polonia... O bucată din Cehoslovacia...

O bucată din Franța...

Nu?

Un prieten de-al meu suferă de schizofrenie.

Are închipuiri. Este ori

Adolf Hitler, ori Winston Churchill.

E propriul lui cel mai mare dușman.

Da...

Colegii mei cred că ai fost ajutat.

la distribuirea acestor manifeste.

Ai fost?

Nu mai e nimeni altcineva.

Nu sunt sigur dacă au mai fost și alții.

Întotdeauna există alții.

De ce nu aștepți, pentru azi?

Lasă-mă să continui să lucrez cu el.

Tu continuă să lucrezi în felul tău, eu continui să lucrez în felul meu.

Vedem noi cine câștigă.

Vorbesc serios, hai să așteptăm puțin.

Nu! Va fi rapid.

Ți-am spus să te oprești!

Bine...

Vreau să faci ceva pentru mine.

De ce?

De ce?

Pentru că... ...mi-au luat prietenul.

Salomon. Salomon Schwarz.

Din cauza unui evreu?

Da... și adevărul.

Adevărul...

Atunci explică-mi adevărul ăsta:

Cum poate unul singur să acopere tot Hamburgul, într-o singură noapte?

Cum poate afișa toate astea în Hammerbrook și în Altona?

și sus, în Eilbeck? Totul într-o singură noapte?

Cum face?

Nu poți fi în două locuri în același timp, nu-i așa?

Știu că te-a ajutat cineva.

Cine sunt?

Nimeni...

Vreau să-mi spui adevărul.

- Nu există... - Nu, nu!

Adevărul.

Adevărul?

Dacă nu-l oprim pe Hitler, va distruge Germania.

Nimeni nu-i în siguranță.

Nici tu, nici familia ta...

Nimeni.

Cine a fost cu tine?

Nimeni.

Cine-a fost cu tine?

Nimeni.

Cine a fost cu tine?

Nimeni.

Maică-ta, taică-tu vitreg...

Ne-am întâlnit cu ei...

E un bun membru de partid, iar maică-ta îl susține...

mă îndoiesc că ar fi implicată în așa ceva...

Dar nu se știe niciodată.

S-ar putea să trebuiască să o aduc înapoi, doar ca să fiu sigur.

Tot nimeni?

Ea nu știe nimic!

N-aș fi bănuit-o,

dar am găsit asta printre lucrurile ei.

Îți place opera?

E realizat la mașina ta de scris.

Cu semnătura ta.

Ea nu știe nimic.

Poate că spui adevărul...

Dar Julius chiar va afla, îți promit.

Nu trebuie să-mi spui cine te-a ajutat.

Doar scrie-le numele.

E bine.

Nu trebuie să fie perfect.

E cam devastator, așa e?

Atât de dedicat unei scop, doar ca să realizezi

că i-ai rănit pe cei pe care îi iubești cel mai mult...

Ai avut dreptate.

Nimeni nu e în siguranță.

Dar știai asta.

Și ai făcut-o, totuși...

Trimiteți fata acasă.

Ce te uiți așa?

Ce ți s-a întâmplat acolo?

Nu-l atinge!

Am primit o scrisoare de la Gerhard.

E bine?

E bine.

Spunea că ar trebui să fie acasă până la vară...

și asta spun și ziarele.

Lucrurile merg bine în Rusia.

Karl și Rudi?

Nu sunt bine.

Ridică-te. Ridică-l!

Mâine, în instanță, vei fi în costum și cravată.

Părul, pieptănat pe spate, să fii prezentabil. Și...

vei citi asta.

Cu voce tare. Să se audă.

Eu, Helmuth Hübener

îmi exprim cele mai profunde regrete

pentru actele rău intenționate de trădare pe care le-am comis...

Va trebui să fii mai convingător de atât.

dacă vrei clemență de la cea mai înaltă instanță a lui Hitler.

Un mic secret.

Am avut o discuție amiabilă cu judecătorul.

Nu vrea să vadă că se ajunge la tot ce e mai rău în acest caz.

La fel de mult, nici eu, în calitate de avocat al tău.

Despre viața ta vorbim aici.

Asta este trădare.

Ai abia șaptesprezece ani.

Pe de altă parte, Karl, domnul Schnibbe, are optsprezece ani.

E adult.

Și cunoscut ca scandalagiu.

Agresarea liderilor Tineretului Hitlerist și alte asemenea.

Citește declarația în instanță.

Pune-ți sufletul în asta.

Salvează-ți pielea.

și lasă-l pe Karl-Heinz să suporte consecințele.

Acum, putem să încercăm din nou?

De sus.

Ridicați-vă!

Onorabilul Karl Engert, judecător șef,

Președintele celui de-al Doilea Senat al Tribunalului Poporului,

reprezentându-l pe Führerul nostru, Adolf Hitler,

în cazul împotriva lui Helmuth Hübener,

Karl-Heinz Schnibbe și Rudolf Wobbe.

Heil Hitler!

Heil Hitler!

Acuzațiile prezentate instanței sunt:

uneltire pentru înaltă trădare,

complicitatea cu inamicul în timp de război,

ascultarea emisiunilor străine ilegale,

și publicarea și distribuirea

de materiale instigatoare

Acuzații stau acum în fața dumneavoastră,

în această zi, unsprezece august, 1942.

Aşezaţi-vă!

Citește-o cu sentiment.

Acestea sunt manifestele scrise

și distribuite de către inculpați,

pe o mașină de scris furată din biserica lor...

...mormonă. Interesant...

Așa de religioși...

și totuși, iată-vă, acuzați de înaltă trădare.

Mi se pare cinic.

Bine...

Intenția mea este să determin cine a instigat de fapt acest grup,

și dacă liderul cercului a fost într-adevăr

adultul grupului, domnul Schnibbe.

Îl chemăm la bară

pe secretarul penal Erwin Müssener

al Poliției Secrete de Stat din Hamburg. (Gestapo)

Câte dintre aceste manifeste au fost distribuite?

Au fost douăzeci și nouă de manifeste separate

pe care, fie le-am găsit, fie ne-au fost predate.

Mai multe copii ale multora dintre ele.

Dar nu știm exact câte altele au rămas necolectate.

Credeți că au fost mai multe?

Da.

Un număr?

Nu știm. Probabil mult mai multe.

Aș spune că textul acestor manifeste

a fost scris extrem de bine.

Foarte convingător.

Niciunul dintre noi nu se aștepta să descoperim un puști de șaisprezece ani.

...Convingător?

Spui că vorbele unui băiat de 16 ani

ar putea influența poporul german?

Spun că au fost bine scrise.

Căutam un profesor universitar, pe cineva mai în vârstă.

Păi, avem pe cineva mai în vârstă chiar aici.

Pe domnul Schnibbe. Karl-Heinz.

Karl-Heinz Schnibbe

nu este autorul pliantelor.

Am găsit mașina de scris și știm că a fost folosită de...

Dar nu este oare probabil ca acest tânăr să fi fost influențat,

ori convins, de prietenul mai în vârstă?

De domnul Schnibbe, un cunoscut scandalagiu?

Nu este posibil?

Comisare?

Nu știu...

Scuzați-mă?

- Nu știu. - Nu știi?

Am întrebat dacă e posibil...

Sigur că este posibil.

Asta a fost tot.

Onorată Instanță.

Clientul meu a pregătit o mărturisire scrisă.

care demonstrează foarte clar

că a fost intimidat pentru a intra în acest „grup de rezistență”

de prietenul său mai în vârstă, aici de față, domnul Schnibbe.

Adu-l în față.

Eu, Helmuth Hübener,

îmi exprim cele mai profunde regrete...

...Îmi exprim cele mai profunde regrete...

că Germania a urmat un nebun

într-un război pe care nu-l poate câștiga.

Nu, nu! E o instanță judecătorească.

Acuzatul e liber să vorbească.

Asta e o afirmație exagerată.

Chiar crezi că Germania va pierde acest război?

Absolut.

Dumneavoastră, nu?

Și totuși, a trecut doar un an de când ai scris,

"Niciodată, până acum, Germania nu a fost mai patrie pentru noi"

"decât este acum, în această epocă ateniană,"

"zorii mileniului național-socialist."

"Cum am ajuns la acest uriaș moment istoric?”

Pe spatele celor cotropiți

Așa am ajuns aici.

Puterea acestui Reich se scaldă în sângele nevinovaților

din Polonia, din Franța.

Viitorul Germaniei zace înghețat și mort în stepele Rusiei,

pentru ca Hitler să-și asigure spațiul vital.

Da, Aliații au sărit ca arși din cauza spațiului nostru vital,

nu-i așa?

N-ai auzit niciodată despre „imperialismul” britanic?

sau despre ceea ce americanii numesc „Destinul lor Manifest”?

Sunt niște ipocriți!

Este exact același expansionism

pe care Führerul nostru l-a realizat!

Ce-ai crezut, băiete?

Că ai scris un mic manifest și ai răsturnat Reich-ul?

M-am gândit...

că aș putea scrie adevărul...

apoi să-l las să răstoarne Reich-ul.

Reich-ul nu se teme de hârtiile tale.

Atunci de ce suntem aici?

A devenit atât de convenabil să-l acuzi pe învingător.

Ăsta e chiar motivul pentru care Aristotel apunea că pe timp de război,

adevărul este primul care dispare.

Vă referiți la Eschil...

"În război, adevărul este prima victimă."

Avea dreptate.

Hitler spune tot ce poate pentru a ascunde adevărul.

Setea lui de putere a costat milioane de vieți!

Milioane de vieți? Fiecare german știe

că vom câștiga acest război!

Știi doar ce vrea Goebbels să știi!

Știu că în curtea mea mi te vei adresa cu respect!

Curtea dumneavoastră, Sau curtea lui Hitler?

Curtea mea! Curtea Führerului! Curtea poporului german!

Poporul merită adevărul!

- Hitler nu are nicio limită! - Adevărul este loialitatea față de Führer!

Va trimite Germania direct în flăcări...

Taci din gură! Pune-l jos!

...ca să termine crimele pe care le-a început!

Oamenii merită adevărul!

Nu în față.

- Demascați-l pentru ceea ce este! - Taci! Taci!

Un măcelar nesăbuit!

Instanța intră în pauză. Urmează sentința.

Ridicați-vă!

În cazul împotriva lui Helmuth Hübener,

Karl-Heinz Schnibbe

și Rudolf Wobbe,

instanța îi declară pe toți trei vinovați de înaltă trădare

și de complicitate cu inamicul în timp de război.

Rudolf Wobbe.

Prin prezenta, ești condamnat la cinci ani de închisoare.

Karl-Heinz Schnibbe.

Prin prezenta, ești condamnat la zece ani de închisoare.

Helmuth Hübener.

Pentru crimele tale împotriva Reich-ului...

sentința este moartea...

...prin decapitare.

Avem vreun ultim cuvânt din partea inculpaților?

Da...

Nu sunt vinovat de nicio crimă.

O să mor fără să fi făcut nimic greșit...

Dar va veni și vremea ta.

Judecătorul va fi judecat și adevărul va triumfa.

Rudolf Wobbe, Karl-Heinz Schnibbe!

Veniți.

Tu rămâi.

Un moment. Te rog...

Într-o zi...

asta se va termina.

Vei trăi...

și o să ai o viață mai bună...

într-o Germanie mai bună.

Am făcut tot ce am putut.

Țineți-mă minte...

Ar trebui să știi,

Asta a fost depusă în numele tău.

Clemenţă?

A fost refuzată...

Mulțumesc.

Vrei să trimiți asta în locul meu...

...te rog?

Mamă,

Când vei citi asta, eu nu voi mai fi.

Nu mi-e frică să mor.

Tatăl Ceresc știe că n-am făcut nimic greșit.

El va fi judecătorul cel drept al celor întâmplate...

Regretul meu cel mai adânc este durerea pe care am provocat-o celor pe care îi iubesc.

Mă rog ca Dumnezeu să-i ocrotească și să-i întoarcă acasă.

Te rog să-ți amintești cu drag de mine

și că te iubesc

și că ne vom revedea...

într-o lume mai bună.

--- Traducere realizată de Mokus Durant ---

Pe 12 februarie 1943, Salomon Schwarz a fost transportat la Auschwitz, unde a împărtășit soarta milioanelor de alți oameni care au fost uciși în Holocaust.

Rudi Wobbe și-a petrecut restul războiului în lagăre de muncă din Germania și Polonia.

S-a întors în Hamburg pe 2 iunie 1945, unde și-a reîntâlnit familia.

Cu două săptămâni înainte de sfârșitul războiului, Karl-Heinz Schnibbe a fost scos din închisoare și înrolat forțat în armata germană.

A fost capturat și și-a petrecut următorii patru ani ca prizonier de război în Rusia.

Karl și Rudi au rămas apropiați pentru tot restul vieții.

Helmuth Hübener este cel mai tânăr luptător al rezistenței din Germania Nazistă care a fost condamnat la moarte pentru că a luat atitudine împotriva lui Hitler.

Avea șaptesprezece ani.

"Uneori, cel mai mare act de revoltă este pur și simplu să spui adevărul." Alexei Navalny

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania