Original subtitles

Traducerea: Denis Kent

BAZAT DUPĂ FAPTE REALE

După aproape două decenii de război

surse au anunțat că președintele Joe Biden

va anunța retragerea trupelor americane din Afganistan.

E timpul să punem capăt celui mai lung război al Americii.

E timpul ca trupele noastre să se întoarcă acasă.

Președintele a anunțat retragerea trupelor americane

până la 11 septembrie 2021.

Asta înseamnă o prelungire a termenului-limită

stabilit în acordul semnat între administrația Trump și talibani.

În mai puțin de trei luni,

talibanii au preluat controlul în majoritatea zonelor din afara Kabulului.

În această dimineață, focurile de armă au sporit haosul.

Talibanii sunt la periferia Kabulului.

Nimeni, nici măcar noi, nu credea că talibanii

vor ajunge atât de repede în Kabul.

15 AUGUST 2021

TALIBANII AU PRELUAT KABULUL, PROVOCÂND HAOS ÎN RÂNDUL POPULAȚIEI.

ULTIMUL CONSULAT VESTIC RĂMAS DESCHIS ÎN AFGANISTAN APARȚINE FRANȚEI.

ZIUA 1

Deconectați calculatoarele și scoateți hard disk-urile.

Talibanii pot reconstitui toate documentele mărunțite.

Deci, ardem totul, da? Mărunțim și ardem totul.

Alo?

Alo? Sunt Eva.

Cine?

Eva, de la ONG-ul "Lanțul Inimii".

Nu te aud, vorbește mai tare.

Sunt Eva, de la ONG-ul "Lanțul Inimii".

Te ascult, Eva.

Sunt cu mama, nu putem intra în aeroport.

Zborurile au fost anulate.

Veniți la ambasadă. Rezolvăm noi.

Talibanii sunt deja în Kabul.

Ești franțuzoaică. Asta e cea mai bună protecție a ta.

Grăbiți-vă, plecăm curând de aici.

Nu uitați:

Luați toate informațiile, nu uitați stick-urile USB.

Asta e prima prioritate.

Deja multe ambasade au început evacuarea cetățenilor lor.

Cu puțin timp în urmă, președintele afgan Ashraf Ghani

a confirmat pe Facebook că a părăsit țara

pentru a evita o baie de sânge.

La 20 de ani după ce au fost alungați de o coaliție condusă de SUA,

talibanii revin la putere...

Dă-mi barosul.

Asta poate rămâne, dar restul aruncă-l în foc.

Băieți, luăm toate hard disk-urile, ați înțeles?

Forțele speciale zboară în seara asta...

Trebuie să ajung la baza NATO de la aeroport.

Bine.

- Elicopterul mă așteaptă. - Bine. Ținem legătura.

Un grup de cetățeni noi sosește, îi ducem și ne alăturăm vouă.

Sunt mulți?

Nu știu, de ce?

Avem deja 80 de oameni aici, plus echipa noastră.

Și ce? Vrei să le oprești venirea?

De ce să îi aducem dacă nu-i putem scoate?

Hei, vreau doar ca toți să fie cu mine la aeroport în seara asta.

- Urmează planul, Mo, ai înțeles? - Ca de obicei.

Nu, nu ca de obicei.

Pot intra?

În primul rând, înfățișarea, nu-i așa?

Alo, Seddiqui?

N-am semnal aici, mă auzi? Alo?

Alo? Bida?

Nu închide, bine?

Alo?

- Seddiqui, mă auzi? - Bida, tu mă auzi?

Mă bucur că îți aud vocea, prietene.

Unde ești?

Am încercat să fug din țară, dar e imposibil.

Nu mai știu ce să fac. Toți militarii afgani se predau.

Unde ești?

Ce?

Sunt lângă lacul Heshmat Khan.

Bun, mergi pe strada Shuhada-ye Salehin, da?

Vei ajunge la un restaurant, Focaccio.

- Focaccio. - Exact.

Proprietarul, Amir, e prietenul meu. Te ajută el, vin și eu.

Nu, nu veni, talibanii sunt deja în Kabul.

- Ei mă caută pe mine. - Pe mine nu.

Vin, Seddiqui, vin.

Amir, sunt Mo.

Unde ești?

Sunt la restaurant, salvez tot ce pot.

Bine, ascultă-mă cu atenție.

Un prieten vine la tine, e în pericol.

Ascunde-l în depozitul tău, bine?

Nicio problemă. Cine e?

Un ofițer afgan de rang înalt, nu pot să spun mai mult.

Bine, înțeleg.

Ascundeți-vă uniformele!

Amir, ce faci aici? Trebuie să pleci.

Cât timp trăiesc, nu plec de aici. Astea trebuie să plece.

Costă o avere, nu le las pe mâna lor.

Talibanii sunt deja în oraș.

- Prietenul tău e în spate. - Bine.

Siddiqi, ce faci?

Tu ce crezi?

- Poți merge? - Cred că da.

Haide.

Ești bine?

O să fiu bine.

De calitate.

Ca pe vremuri.

Mulțumesc.

Și ăsta e cel mai ieftin.

Haide, vino.

Rezistă, nu mai e mult.

Apleacă-te! Apleacă-te!

Ce faci aici?

- Ce e în mașină? - Nimic.

- Deschide să văd! - Nu e nimic...

- Ce e aici? - E plin de alcool.

Distrugeți tot!

Lasă-mă să plec.

- Distrugeți tot! - Lăsați-mă!

Nu te mișca, rămâi acolo!

- Taci! - Nu mai vreau să te aud!

Destul, să mergem!

Haide, să mergem!

Ești bine?

Sunt bine... sunt bine.

Rămâi jos.

Bine.

Băga-mi-aș.

- Ce s-a întâmplat? - Nu te mișca și nu scoate un cuvânt.

Lucrez pentru Ambasada Franței. Trebuie să trec.

Ambasada Franței.

Ieși din mașină.

Am spus să ieși.

Nu am voie să cobor din mașină.

Am spus să ieși! E un ordin.

Vorbește în franceză!

Ieși!

Lucrez pentru Ambasada Franței!

Ieși!

Trebuie să mă întorc în ambasadă!

Lasă arma jos.

Bună ziua, domnule.

Ambasada Franței, trebuie să intru.

Lăsați-l să treacă.

Mulțumesc.

Lanțul Inimii

- Vin imediat să mă ocup de voi. - Sunt cu mama mea.

Nu te mișca, Eva. Mă ocup eu de asta.

Înapoi!

Nu pot.

Ajută-mă! Am un rănit.

La naiba. Cine e ăsta?

- E șeful serviciilor secrete afgane. - Ce caută aici?

E ca un frate pentru mine.

La naiba, cum ieșim din încurcătura asta?

Trebuie să-i dispersăm. Aduceți tunul cu apă.

- Sunt și francezi în mulțime. - Și ce?

Spune-le să meargă la aeroport.

Nu. Nu mergem nicăieri fără ei.

Cum îi aducem înăuntru fără ca restul să năvălească?

Uitați-vă.

Cine e ăsta?

Ce vreți să le spuneți?

Că cetățenii afgani nu ar trebui să se teamă de nimic.

Suntem aici pentru a le asigura siguranța.

Serios?

Ce le spuneți milioanelor de femei afgane

care nu sunt dispuse să trăiască sub legea islamică?

Unde sunt ele?

Se ascund în casele lor de frică.

Asta e părerea dumneavoastră.

Am vorbit cu câteva dintre ele.

Ce le spuneți lor?

Nu filma!

Ce le...

- Lasă camera jos! - Avem permisiune.

- Taci! - O spargi!

Nu trage!

Te implor!

La naiba, trag!

Anunță pe toată lumea. Fiți pregătiți. Îl sun pe ambasador.

Haider, ești bine?

Lasă-l.

Câți sunt?

Sunt aproximativ 300. Trebuie să deschidem poarta.

- Bine. Sunt și femei și copii? - Da, talibanii înarmați îi amenință.

După părerea mea, nu vor ataca ambasada.

Sunt responsabil pentru oamenii mei. Nu-mi asum acest risc.

Unicul risc e că niște afgani vor fi executați în fața porților ambasadei.

Deschideți porțile.

- Nu, domnule... - E un ordin!

Recepționat.

Ești bine? E mama ta?

Sunteți în siguranță aici.

Așteptați acolo, cu refugiații identificați.

Bine, mulțumesc.

Înaintați! Mai repede!

Mergeți! Mergeți!

Haideți!

Luați apă și pături.

Haideți, haideți!

Situația din Kabul s-a agravat rapid.

Am fost nevoit să mă refugiez la Ambasada Franței.

Sute de refugiați așteaptă acolo...

I-ați pus pe toți în pericol.

Pericolul sunt talibanii, nu eu.

I-ați provocat.

- Scuze, eu doar îmi făceam treaba. - Și eu îmi fac treaba.

Nu te mai amesteca, bine?

Mulțumesc.

Cine sunteți?

Scuză-mă.

Pot să întreb cum intenționați să scoateți sutele de refugiați de aici?

Nu sunt obligat să vă răspund.

- Oamenii trebuie să știe. - Nu, chiar nu.

Sunt aici să-i protejez, nu să le dau informații, bine?

Și eu sunt aici să raportez ce se întâmplă, bine?

- Nu te amesteca. - Încă ceva...

Bine...

Ambasada Franței e ultimul loc sigur din Kabul unde te poți refugia.

Ei bine, am o veste proastă pentru tine.

- I-ați adio de la atelierul tău. - Dar de ce?

Aici va fi noua cameră a nepotului nostru.

Pot să-mi dau și eu o părere?

Ei bine, nu. Dar în schimb,

poți alege culoarea tapetului.

Ei bine, albastru.

- Albastru? - Da.

- Albastru e bine. - Albastru puțin banal, nu crezi?

De ce mă întrebi pe mine? Tu ești mereu cea care decide.

Ei bine, da, dar gustul meu e mai bun, nu-i așa?

Asta nu e greu.

- Când evacuați? - Mâine.

Pari îngrijorat.

Da, nu-mi place situația asta.

Totul se întâmplă prea repede.

Înțeleg.

- Trebuie să închid. - Ai grijă de tine.

- Te pup. - Și eu te pup.

Uite-l pe tipul ăla.

De ce-și acoperă gura?

Dar celălalt?

De ce vrea să știe cum îi monitorizăm?

Pun la cale ceva.

Trebuie să-i oprim imediat.

Asta ar crea haos.

Continuăm evacuarea persoanelor identificate în Zona 3.

Și rămânem la vedere, pentru a-i ține sub presiune.

Bine.

Operațiunea de extragere va avea loc în seara asta, cu elicopterul de la ambasadă.

Talibanii nu vor trage în elicopterele americane.

Ce facem cu cei 300 de refugiați din Zona 2?

Evacuăm doar pe cei pe care i-am identificat.

La cea mai mică problemă...

- Americanii vor anula totul. - Nu o să-i lăsăm baltă, nu?

Nu e vorba de a-i lăsa baltă, dar ne vom ocupa de ei mai târziu.

Înainte de toate, sunt responsabil pentru viețile francezilor.

Da, desigur.

Ne vedem mai târziu.

Ei bine, e timpul.

Trebuie să plecăm în seara asta.

Plecăm din Zona 1 și îi evacuăm pe acești oameni mai întâi,

cu primele elicoptere.

Apoi, următorul grup, fiți pregătiți,

se va întâmpla foarte repede.

Vreți să ne lăsați în urmă.

Trebuie să ne luați și pe noi.

- Calmați-vă. - Dați-vă înapoi.

Nu plecați nicăieri fără noi.

Trebuie mai întâi să identificăm pe toată lumea, bine?

Luați-ne!

Dați-vă înapoi!

Calmați-vă!

Calmați-vă!

Suntem cu toții sub protecția Franței,

iar acest om e reprezentantul acelei țări.

Dacă voi aveți o problemă cu el, ieșiți afară. Talibanii vă vor primi.

Vor să plece fără noi.

Deocamdată sunt aici.

Nu plecați nicăieri fără noi.

Ai înțeles?

Întoarceți-vă la locurile voastre.

Haideți.

Mulțumesc.

Sunt îngrijorați, nu au nicio garanție că îi veți evacua.

Nimeni nu are garanții.

Atunci de ce i-ați închis?

Trebuie să verificăm identitatea tuturor.

De ce ți-e frică? Că s-au infiltrat câțiva talibani?

De ce nu?

De ce nu te-ai întors cu colegii tăi de la ONG?

Am lăsat totul ca să mă întorc aici, nu trebuia să plec așa.

Lucrezi aici de mult timp?

De vreo cinci ani.

La început nu a fost ușor.

Nu cunoșteam pe nimeni.

Nu cunoșteam bine țara asta.

Mai ai familie aici?

În afară de mama, nimeni.

Tu? Ai copii?

Da, am o fiică.

E cam de vârsta ta.

Vă înțelegeți bine?

Nu atât de bine pe cât ar trebui. Din păcate.

Pentru ea sau pentru tine?

La început, pentru ea.

Și acum, pentru mine.

Atunci ce faci aici?

Toată lumea să meargă dincolo!

Mergeți în partea aia! Înapoi! Înapoi!

Pe aici!

Înapoi! Înapoi!

Am vorbit cu ambasadorul. Încearcă să obțină o fereastră de timp pentru evacuare.

- Când? - Încă nu știm.

Avem provizii pentru 50 de persoane timp de 15 zile. Suntem 400 de oameni.

Nu trebuia să deschidem porțile deloc.

Vom raționaliza mâncarea.

La ce ne folosește dacă rămânem blocați aici?

Nimeni nu va rămâne blocat.

Talibanii au negociat cu americanii.

Nu au nimic cu noi. Dacă fac ceva, vor pierde mult.

S-au ținut de el, de acordul lor?

Trăgând în elicoptere?

Am primit ordin să evacuăm forțele de securitate.

Ce înseamnă asta?

Comandamentul a fost nevoit să schimbe strategia.

Ăsta e un ordin urgent. Strângeți-vă lucrurile în liniște.

- Plecăm într-o oră. - Stai puțin.

- N-am mai auzit așa ceva. - Trebuia să evacuăm ieri.

Ne-am îndeplinit misiunea, nu mai avem niciun motiv să rămânem aici.

Refugiații de aici sunt sub protecția noastră.

Ce se întâmplă dacă îi execută?

Noi suntem cei pe care talibanii o să-i execute!

Ce nu înțelegi?

Crezi că avem destui oameni? Avem muniție?

Crezi că vom supraviețui dacă ne atacă?

Tu ne-ai băgat în încurcătura asta,

nu altcineva, înțelegi?

- Nimeni nu-și va risca viața pentru asta. - Te înțeleg.

Dar dacă nu eram sigur de mine, vorbeam altfel.

Nu-i putem lăsa, nu avem altă soluție.

Noi respectăm ordinele. Atât.

Asta e tot angajamentul vostru?

Sunt fiul unui soldat.

Aveam șase luni când familia mea a fost nevoită să părăsească Algeria.

Tatăl meu a fost un luptător.

Și-a ales partea și...

a plătit prețul.

Dacă nu întâlnea oameni ca noi,

azi ar fi fost mort.

Fie mort, fie urmărit.

Și eu n-aș fi fost aici să vă povestesc toate astea.

Ascultarea face parte din munca noastră,

dar și nesupunerea e o alegere.

Am un plan să ieșim de aici.

Și nu pot să-l duc la capăt singur.

Am nevoie de voi.

Cine vrea să plece?

Unu, doi,

trei, patru,

cinci.

Cine vrea să rămână?

Unu, doi,

trei, patru,

cinci.

Eu rămân.

Majoritatea a decis.

Care e planul tău să ne scoți de aici?

Eva?

Eva, sunt eu, Mo.

Am nevoie de tine.

Am nevoie de tine să negociezi cu talibanii.

Ce?

Am nevoie de un traducător care să le explice situația.

- Glumești? - Nu.

Nu putem ieși cu forța.

E prea periculos. Trebuie să negociem cu ei.

Știi ce cred ei despre femei?

Mă pot ucide oricând pentru că mă consideră impură.

Știu.

Dar nu ești doar afgană, ești și franțuzoaică.

Și băieții sunt aici să ne apere.

Dacă aveam altă cale, nu te implicam în asta.

Dar asta e singura cale.

Spune-i să meargă la stânga.

Eva, mai la stânga.

Încă, încă...

Stai. E bine așa.

Așa, deschideți unghiul de tragere.

Păstrează distanța față de Mou, atât.

La cea mai mică problemă, anulăm totul și ne întoarcem aici. Bine?

Cel mai important, nu uitați, păstrați unghiul de tragere deschis.

Ești gata?

Nu rămâne în spatele meu, mergi puțin la stânga.

Talibanii se apropie.

Șapte oameni în spate.

Stai.

Bună ziua.

Sunt comandantul Bida. Lucrez la ambasadă.

Și... vreau să vorbesc cu șeful vostru.

Ne ordonă să plecăm...

și amenință că-mi taie limba.

Această doamnă este franțuzoaică, traducătoarea ambasadei.

Nu aveți niciun motiv să o amenințați. Înțelegeți?

Nu vă mișcați.

Așa, bine.

Prezența noastră aici e o problemă pentru forța pe care o reprezentați.

Trebuie să vorbesc cu șeful vostru.

Lasă-ne.

Ce vreți?

Trebuie să evacuăm această zonă pentru a ajunge la aeroport.

De ce vor acești afgani să plece?

Ei sunt sub protecția Franței.

Vrem doar câteva autobuze de la voi. Cu șofer.

Spune-i să rămână aici. Altfel, ieșim din vizor.

Spune-i să rămână aici.

Insistă.

La naiba, Mou, ce faci?

Câte autobuze? Pentru cine?

Aproximativ 12 autobuze.

Plecarea în mai puțin de o oră.

Francezii pot pleca.

Afganii rămân.

Nu asta e dorința mea.

Nu ești în poziția de a decide. Aici eu decid.

Pregătiți-vă să trageți.

Spune că...

în orice moment ar putea să apese pe trăgaci.

Chiar și după plecarea noastră, 300 de compatrioți rămân la ambasadă,

ceea ce va provoca o criză diplomatică între țările noastre.

Înțelegeți?

Puteți rezolva această problemă ajutându-ne să evacuăm.

Atunci Zona Verde va fi complet sub controlul vostru.

Cred că e o afacere bună.

Dă-mi o listă cu toți cei care trebuie evacuați.

Odată ce le-am verificat identitatea, puteți pleca.

Sunt peste 400 de oameni.

Bărbatul pe care-l căutăm...

s-ar putea să se fi infiltrat în grupul vostru.

Cine știe?

Dă-mi lista...

și veți primi autobuzele.

Bine.

Bine. Mențineți-vă poziția până la noi ordine.

Cunoști vreun șofer de autobuz?

Da. Adică, doar unul. De ce?

Contactează-l.

Nu am încredere în tipul ăsta.

Mulțumesc.

Dacă scăpăm cu viață din asta, îți suntem datori.

Ai fost foarte curajoasă.

Situația este critică, dar noi, la Paris

nu putem opri un proces în desfășurare.

Ați înțeles ce se întâmplă?

Poftim?

Situația este scăpată de sub control.

În curând nu vom mai avea ce mânca.

Suntem 11 oameni împotriva unui oraș întreg.

Cu fiecare minut care trece, ne apropiem de conflict.

Situația se poate agrava în orice moment.

Răspunsul e nu, așa-i? Nu-mi asum acest risc.

Comandante Bida, mulțumesc pentru propunerea dvs,

dar mai așteptați, vom găsi o soluție.

Nu se poate aștepta.

Nu putem lăsa aproape 400 de oameni fără protecție.

Căutați soluții,

dar eu acționez. Clar?

Trebuie să-i spuneți să vorbească cu mine cum trebuie.

Puteți să-l concediați, dar se pensionează în 15 zile.

Domnule ambasador?

Vin imediat.

Conform surselor noastre, 1200 de luptători ISIS

au fost eliberați din închisori.

Pericolul unui atac ISIS este iminent.

Au fost recrutați atacatori sinucigași,

dar nu știm unde și când va avea loc atacul.

Operațiunea de evacuare a fost oprită?

Deocamdată nu.

Dar situația se schimbă drastic de la o zi la alta,

de aceea nu pot garanta nimic.

Mai sunt întrebări?

Evacuările s-ar putea opri.

Americanii se tem de un atac.

- Din partea talibanilor? - Nu, din partea ISIS, spun ei.

Dar talibanii ar putea folosi oamenii lor.

Putem avea încredere în contactul tău?

Nu am niciun motiv să mă îndoiesc de intențiile lui.

Să știi că, dacă lucrurile se înrăutățesc...

- Nu putem interveni. - Înțeleg.

Dar, domnule ambasador, să rămâi aici e la fel de periculos

ca și evacuarea într-un convoi.

O sun pe Elise.

Fii pregătit.

Mulțumesc.

Mâncarea nu ajunge pentru toți.

Mâine plecăm de aici, nu-ți face griji.

Vorbesc cu proprietarul.

Are 10 autobuze, dar fiecare costă 100 de dolari.

- Acceptă. - Bine.

De acord, ne-am înțeles la 100 de dolari.

Cât durează?

Grăbește-te, bine?

Ridică-l puțin mai sus.

Am mai fost la Focacchio, îți amintești?

Serios?

Da.

Nu-ți amintești?

Un tip care credea că e cowboy ne-a oprit.

Ardea teancuri de bani și ne amenința.

Da, îmi amintesc.

- Dar nu era la Focacchio. - Ba da.

Era acum doi-trei ani.

Îmi amintesc de tip.

"Sunt cel mai mare contractor din Afganistan. Lucrez cu americanii."

Pare că a fost acum mult timp.

Parcă totul a fost acum mult timp.

Moe?

Da?

Dacă mă vor prinde,

spune-i soției mele că am murit ca un erou.

Bine?

- Bine. - Nu din cauza acestei răni.

Vorbesc serios, Moe.

Vorbesc serios.

Nimeni nu moare, Siddiqi.

Nimeni.

- Mamă, ce faci? - Îmi caut verigheta.

- Nu e posibil să o fi lăsat. - Trebuie să plecăm.

Caută în lucrurile tale.

- Mamă... - Am zis să cauți în lucrurile tale!

Trebuie să ne întoarcem. Știu unde e.

Stai.

Nu ne putem întoarce.

Kate.

Caravana pleacă acum.

Dar ei?

Avem o amenințare teroristă

și nu le-am putut verifica identitatea.

Îmi pare rău, dar nu putem risca.

Atunci să le verificăm identitatea acum.

Hai.

Mo, te rog.

Ăsta e Ruhollah, pictorul.

Are un studio în Herat

unde își expune picturile de cinci ani.

Ăsta e Yannis, muzicianul. Asta e trupa lui.

Cântă muzică tradițională în școli și spitale.

Ăsta e Zaki, poetul.

Cel mai respectat poet din Afganistan.

Sunt artiști, artiști dați dracului.

Dacă îi lăsăm, pe ei îi vor ucide primii.

Nu vor trece de poarta de securitate a aeroportului.

Ne vom descurca acolo.

- Artiști dați dracului. - Da, artiști dați dracului.

Îi punem în ultimul autobuz.

Mai e loc.

Mulțumesc, Mo.

Gata.

Să mergem.

Plecarea la 21:30, după interdicția de circulație.

Caravana e formată din 16 vehicule,

se poate destrăma în orice moment și nu există posibilitatea de a ocoli.

Luări de ostatici, lunetiști, atacuri, se pot întâmpla oricând, de oriunde.

Puteți răspunde doar dacă e necesar.

- Bine? - Bine!

La prima împușcătură, șansele noastre de a ieși în viață...

sunt aproape zero.

Dar va fi bine, nu? Am încredere în voi.

Să mergem.

Așteptați, nu închideți.

Șoferii sunt blocați la punctul de control.

Futu-i.

Bine.

Bun, și acum ce facem?

Așteptați.

Ce faci aici? Unde sunt autobuzele?

Sunt aici. Dar mai întâi trebuie să vorbesc cu tine.

Vreau să plec.

Vreau să mă alătur convoiului.

Trebuie să plec din țară.

Caut o viață mai bună pentru familia mea.

Un viitor pentru copiii mei.

Fără mine, autobuzele nu pot trece.

Avem o problemă cu șeful taliban de la punctul de control.

Dacă nu-l luăm cu noi, adio autobuze.

Ce se întâmplă dacă talibanii îl vor verifica?

Ai acte?

- Ai schimbat fotografia? - Va merge.

Dacă am aflat eu, vor afla toți.

E simplu: ori el, ori niciun autobuz.

Dacă rămânem blocați aici, nu vom rezista mult.

Asta e singura noastră șansă.

- Asta înseamnă că trebuie doar să mă rog? - Exact.

Orice s-ar întâmpla, nu te miști de la locul tău, ai înțeles?

Drum bun.

Nu mai putem aștepta, talibanii s-ar putea răzgândi.

Aștept undă verde de la Palatul Élysée.

Nu vă mișcați.

Vă sun înapoi.

Foarte bine, dle ambasador. Excelent.

Așa vom face.

Mulțumesc.

Gata, am primit undă verde.

- Bine. - Să mergem.

Trebuie să plecăm acum.

Nu vom lăsa să-i dezonoreze pe morții noștri.

Ești sigur că nu vii cu noi?

Patria mea este aici.

- Ai grijă de tine. - Mulțumesc.

Încetinește.

Escorta noastră a sosit.

De ce nu mi-ai spus mai devreme?

Nu eram sigur că vor veni.

Și nu cunosc acest grup.

Acum ce facem?

Îi urmărim.

Sunt copiii tăi?

Da.

Sunt frumoși.

Mulțumesc.

Câți ani au?

Fiul meu are 15 ani. Și fiica mea... ea...

Fiica mea...

Face 18 ani în weekendul ăsta.

Ce vrea să facă pe viitor?

Orice, numai jurnalism nu.

Așa spune acum.

Știți, aici avem o zicală care spune:

"Nori negri..."

"dar ceea ce plouă din ei..."

"e apă limpede."

Nu mă atinge!

Fără telefoane, ai înțeles?

Ce naiba fac ăștia?

Futu-i.

Ce vor?

Nu știu.

Ce fac, la naiba?

Rămâneți calmi, băieți.

Coborâți.

Eva, vino după mine.

De ce coboară, la naiba?

S-a întâmplat ceva?

Au ordin să percheziționeze convoiul.

Suntem toți de la Ambasada Franței.

Superiorii voștri au aprobat plecarea noastră.

S-ar putea să fie infiltrați în convoi.

De exemplu, refugiați politici.

Cooperați, și terminăm mai repede.

Ne grăbim spre aeroport, la ambasador. Deja am întârziat destul.

Coborâți oamenii din Jeep-uri și deschideți lăzile.

Așteptați semnalul meu înainte de a trage.

Actele tale.

Acum!

Fața la mine.

Poftim.

Coborâți!

Coborâți imediat!

Stați jos.

Ieșiți din autobuz!

Se va rezolva.

Vă rog!

Sunt femei și copii în autobuz.

Sunt jurnalist.

La naiba, ce se întâmplă?

Au scăpat de sub control.

Spune-i că trebuie să plecăm.

Voi aveți timp,

și noi avem timp.

Ăștia sunt oameni obișnuiți

care vor să părăsească țara. De ce îi opriți?

Taci din gură.

Ce-a zis?

Nu înțelege logica.

Ieși de acolo și deschide lăzile.

Hai!

Deschide.

Înăuntru sunt echipamente sensibile.

- Nu am voie... - Grăbește-te!

Așteptați, acum îl sun pe ambasadorul Franței.

Va vorbi cu superiorul dvs.

Cum vă numiți?

Spune să așteptăm.

Trebuie să ajungem la aeroport.

Trebuie să ajungem la aeroport.

Nu ai dreptul să mă lovești.

Opriți-vă!

Suntem jurnaliști!

Haydar!

Nu! Nu!

Jurnalist. Jurnalist.

Nu mișca.

Stai pe loc!

În genunchi.

Bine.

Puteți pleca, dar trebuie să semnați o declarație.

Ce ar trebui să scriu?

Că în cazul oricărui eveniment, talibanii nu au nicio responsabilitate.

Bine.

Eu, Mohammed Bida, consul al Ambasadei Franței.

Ce faci?

Vreți să vedeți ce e înăuntru, nu?

Eu, Mohammed Bida, consul al Ambasadei Franței,

declar că talibanii...

Puteți pleca.

Noroc.

Lăsați-i să treacă.

Lăsați-i să plece.

Să mergem!

Plecăm.

Da?

Veste bună. Am primit undă verde de la Palatul Élysée.

Recepționat.

Intrăm pe șoseaua Jalalabad. Menține-ți poziția.

Am pierdut semnalul.

Ce e asta?

Nu știu, probabil e bruiaj.

E american?

Sper.

Stefan, mă auzi?

Stefan, mă auzi? Stefan?

Comandante, mă auziți?

Acum ce mai e?

Ambasada Franței.

Futu-i.

Acoperiți-mă.

Ambasada.

Franța.

Ambasada Franței.

Lăsați armele jos.

Unde mergeți?

Spre aeroport.

Drumurile sunt închise.

Nu lăsăm pe nimeni să treacă.

Dar ambasadorul ne așteaptă la aeroport.

Doar civilii.

- Cine sunt ăștia? - Unitatea Zero.

Comando afgan al CIA.

Nu avem semnal. Claxonează!

Am ajuns, băieți.

Am ajuns.

Mă auziți? Repet: mă auziți?

Aud clar, vă aud perfect.

Credeam că nu vă mai vedem niciodată.

Urmați fasciculul de lumină.

Vă așteptăm la poarta de Est. Bine?

Recepționat, venim.

- Ești bine? - Sunt bine.

Am ajuns puțin mai devreme.

Din fericire, ați urmat planul.

Mă bucur să te revăd.

Mo, îl cunoști pe Cyril? E șeful secției franceze de informații externe din Kabul.

Încântat.

Unde e?

Acolo.

Ăla cu blugi și șapcă?

- El e. - Bine.

Comandante, el vine cu noi.

Mo!

Am pierdut legătura cu ultimul autobuz.

- Ce înseamnă asta? - Șoferul nu răspunde.

Mamă!

- Deschideți poarta, vă rog! - Dați-vă înapoi!

- Mama e afară. - Liniștiți-vă.

E în pericol!

Nu stați aici, mergeți la ceilalți.

Lăsați-mă să trec!

Deschideți poarta asta!

Nu pot să rămân aici.

‫Nu pot să rămân aici cât timp el e afară.

Nu putem merge după ei.

Dar nu plecăm fără el.

Ai înțeles?

‫Când se apropie putem lua legătura cu ei.

Ai încredere în mine.

Îl vom găsi.

Ești bine?

Voiam să iau un steag afgan înainte să plec, dar...

Îți aduc eu unul.

Trebuie să pleci.

- Ai grijă de tine. - Și tu la fel.

Începând cu 15 august, avem liste cu persoanele care trebuie evacuate.

Liste cu afganii aflați în pericol.

Misiunea noastră e să putem să-i identificăm

și să-i scoatem din mulțime.

Transportăm 400 de oameni pe zi cu cele două avioane ale noastre

care se rotesc la fiecare 24 de ore.

‫Următorul zbor este azi după-amiază.

Sunt la poarta de est. Trebuie să mergem.

Mulțumesc. Să trecem la treabă.

Mohammad Bida!

Mohammad Bida!

E prea aglomerat.

Apropiați-vă de poartă.

Ăsta e singurul mod în care vă pot lua, mamă.

Apropie-te!

Mohammad Bida!

Mohammad Bida!

Mohammad Bida!

Apropiați-vă!

Veniți!

- Dați-vă la o parte! - Trebuie să aduc un grup înăuntru.

Nu aveți ce căuta aici!

- Nu plec de aici fără ei! - Dați-vă la o parte!

Lasă asta în seama mea!

Câți sunt?

13.

Deschidem un coridor și-i aducem înăuntru!

Nu te văd!

Kit!

- Ești bine? - Da.

Aici!

Sunt mult mai mulți de 13!

Ai auzit greșit. Am zis 30.

În față!

Veniți, veniți!

Nu, nu, nu!

Nu, nu închideți!

Mamă! Mamă!

Închideți Poarta de Est! Sunt prea mulți oameni.

Stați, mai sunt...

- Nu mai intră nimeni. - Au mai rămas două femei!

S-a închis.

Unde mergem?

Ocoliți aeroportul și mergeți spre Poarta B.

E ultima ușă deschisă, grăbește-te, mamă!

Eva.

Nu mă atinge, nu mă atinge!

Nu mă atinge.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Dacă ajunge la Poarta B,

ne ducem după ea.

Promit.

Ești bine?

- Ești încă aici? - Aș putea să te întreb același lucru.

Copiii cedează.

Am lăsat-o pe Dama să intre.

Nu știu cât vor mai rezista ceilalți.

Tu?

Eu?

Eu...

mă întreb la ce folosește ce facem.

Lista refugiaților noștri devine tot mai lungă.

O țară întreagă vrea să plece de aici. Și noi suntem prinși la mijloc.

Uneori salvăm câțiva la întâmplare...

alteori nu.

Niciodată nu m-am gândit că voi vedea așa ceva.

Mai ales că mă lăsasem de mizeria asta.

Ei bine...

N-ai primit niciodată undă verde de la Martinon, așa-i?

- Bună. - Bună.

Mulțumesc pentru ajutor.

Francezii sunt cunoscuți pentru minciuni, dar nu chiar până aici!

‫Îmi cer scuze.

Numele meu e Nicole.

Mohammad, dar toți îmi spun Mo.

- Mo? - Da, Mo.

Bine.

Prima oară când veniți în Afganistan?

Da, asta e prima mea misiune pe teren.

Ne-au pregătit pentru orice, dar...

nu mi-aș fi imaginat niciodată așa ceva.

Dacă te poate încuraja,

asta e ultima mea misiune și nici eu n-am mai văzut așa ceva.

Poți să...

Te rog.

N-ai mai ținut niciodată un copil în brațe?

Sincer, nu.

Nu-i putem găsi pe părinții lui.

- N-am fost antrenată pentru asta. - Nimeni n-a fost.

Înainte să venim,

‫ne-au spus:

""Treaba se termină repede și curat. Intrăm și ieșim!"

Dar n-a fost așa.

Aici e un coșmar.

Un coșmar infernal, fără sfârșit.

Scuză-mă, încercam doar să mă descarc cumva.

Stai liniștită, te înțeleg perfect.

Ei bine...

Aveți grijă de voi.

Mulțumesc, la fel...

Mo.

E totul bine.

Totul bine?

Vino cu mine.

‫Acest video a fost verificat de serviciile noastre de informații.

Planul de atac va fi executat în următoarele 24 de ore.

În niciun caz să nu vă apropiați de porți.

Ava, sunt Mo. Sună-mă imediat. E urgent.

Ava?

Ava?

Ava?

Ai văzut-o pe Ava?

A plecat. Am văzut-o urcând într-o mașină.

Mențineți-vă pozițiile!

Înapoi!

Mamă!

Mamă!

Mamă!

Ești bine?

Ești sigură? Rămâi în spatele meu.

Înapoi! Am zis înapoi!

Mamă!

Ava!

Ava!

Ava!

Ava!

Sunt aici!

Ava!

Suntem aici!

‫Suntem aici!

Ava!

Trebuie să sari!

Nu stați aici!

- Aici e zonă restricționată. - Știu.

Pleacă!

Nu aveți voie să rămâneți aici!

Hai, mamă, urcă!

Jos!

Jos!

Mamă!

Vino!

Hai, hai!

E mama mea! Vă rog!

Kit!

Kit! Kit!

Ajutați-i!

Ajutați-i să iasă de acolo!

Domnule!

Ce faceți?

Nu!

Nu! Nu! Stai pe loc!

Nu!

Nu! Nu!

Situația s-a agravat.

Cel puțin 169 de civili afgani și 13 militari americani au fost uciși.

‫Cod roșu anulat.

‫Cod roșu anulat.

‫Zona este sigură.

‫Civilii se pot întoarce în zonele sigure.

- Vii? - Da.

27 AUGUST 2021 - ZIUA 13

Afganistan: 13 militari uciși în atacul terorist de la Kabul.

Mo, trebuie să plecăm.

Îmi ții puțin asta?

Traducerea: Denis Kent

Între 17 și 28 august 2021, guvernul francez a evacuat 2805 persoane.

incluzând 105 copii, 851 de femei și 949 de bărbați.

Operațiunea Apagan, cea mai complexă operațiune de extragere de persoane

organizată vreodată de Franța.

La trei zile după întoarcere,

Mohammed Bida s-a pensionat după 40 de ani de serviciu în Poliția Națională.

Talibanii controlează în continuare Afganistanul.

În ciuda promisiunilor făcute,

când au preluat puterea, femeile și-au pierdut toate drepturile.

Afganistanul are 40 de milioane de locuitori.

Mulți dintre ei sunt forțați să trăiască pe ascuns

și caută mereu o modalitate de a fugi din țară.

Bazat pe mărturia comandantului Mohammed Bida: 13 zile, 13 nopți în iadul din Kabul