Original subtitles

Amina e lângă una din porți.

Tu urci în avionul ăsta, noi-l luăm pe următorul.

Amina?

Trebuie să mergem.

Eram vreo 30.

Îi așteptăm și după aia plecăm, OK?

Ajută-mă să-i găsesc pe jihadiștii care merg la aeroport.

- Erau acolo. - La naiba.

La naiba!

Închideți toate porțile aeroportului.

Inspirat din fapte reale

Sunt acolo. Bună ziua.

- Bună ziua. - Mulțumesc mult.

Un avion a lovit World Trade Center azi dimineață.

Armata americană a lansat atacuri

împotriva regimului taliban din Afghanistan.

Femeile afgane se tem pentru drepturile lor

de când americanii au decis să părăsească țara.

Statele Unite și talibanii au semnat un acord

care pune capăt unui conflict ce durează de peste două decenii.

Ambasadele se închid una după alta.

Americanii sunt evacuați urgent.

Nu-i doar despre afgani.

E despre noi și despre siguranța noastră.

Talibanii au încercuit capitala

și amenință să invadeze orașul în orice moment.

Panică generală printre oamenii din jurul Kabulului.

Știri?

Verificăm tot ce pare suspect în zona aeroportului.

Nimic deocamdată.

Și Ainullah?

În curând va fi într-o închisoare talibană.

Interoghează-l din nou. Poate nu a spus tot.

Sunt convins că el crede că a spus destul.

OK, împachetăm tot și mergem la aeroport.

Doar echipa tehnică mai rămâne aici.

- Ar trebui să te odihnești. - O să am toată viața să mă odihnesc.

Nu e ce spui mereu?

Veți dormi la ambasada din Doha azi-noapte.

Încă n-am primit ora de plecare spre Roma.

Haroon va fi cu noi la ambasadă?

Sper.

Nu e singurul copil în situația asta.

Și americanii și francezii au orfani.

- Asta ar trebui să mă liniștească? - Îți spun doar ca să-ți faci o idee.

Am venit aici să scăpăm de talibani și acum plecăm

cu coada între picioare și avioane pline de orfani.

Giovanni,

Am evacuat 5.000 de oameni.

Acești oameni vor trăi, vor avea un viitor.

Un viitor?

Ce risipă!

Ești gata?

Bastian.

- Mai vrei o injecție cu morfină? - Nu.

Nu, nu.

Nu mai pot suporta încă o injecție.

- Stai cu mine. - Nu pot merge.

Suntem aici.

La intersecție, lângă intrarea Abbey Gate.

Sunt talibani peste tot, nu ne putem mișca.

Ce vrei să spui?

Am ajuns până aici.

OK, dar acum avem nevoie urgent de un medic pentru Bastian.

Da, e urgent, nenorociților!

- OK, sunați-mă înapoi. - Ce a zis?

Nu sunt siguri.

Zice că ISIS e peste tot.

- Trebuie să plecăm de aici. - E prea riscant.

Plecați de aici! Mișcați-vă!

Pe mine nu mă caută. Îi caută pe jihadiști.

Îmi cer scuze.

Scuzați, vă rog.

Scuzați.

Aici e ambasada Franței!

Lăsați-ne să trecem, suntem grupul de la ambasadă!

Lăsați-ne să trecem!

Da, aproape am ajuns, dar suntem blocați complet.

Roagă-i pe americani să ne lase să trecem.

Mă duc.

Stai unde ești și fii atent.

Vin să ne ia. Stați împreună și fiți vigilenți.

- Da, șefu'. - Joe, pot să vorbesc cu tine?

- Ce-i? - Treizeci de persoane trebuie să intre.

Plus un ofițer de rang înalt de la ambasadă.

Imposibil, nu intră și nu iese nimeni prin Abbey Gate.

- Suntem în alertă maximă. - Și-atunci ce facem?

Am deschis un culoar la North Gate. Trebuie să încerce acolo.

- O să dureze prea mult. - Nu e problema mea.

E un ofițer de rang înalt printre ei.

Să înainteze și îl lăsăm să intre.

Dar fără afgani.

Abbey Gate.

Da, domnule. Situația e sub control.

Ascultă, uită de Abbey Gate,

dar e o cale de acces la North Gate.

- Trimite-i pe afgani acolo. - Despre ce vorbești?

Americanii te vor lăsa doar pe tine să intri.

Vrei să-i abandonez?

Fă ce-ți spun, acum.

Te sun eu înapoi.

Gilles! Gilles! La naiba!

Nu putem intra aici. Încercăm la Poarta de Nord.

Fiți atenți dacă cineva pare suspect. Să mergem!

Ne mișcăm! Haide!

Grăbiți-vă!

Nu-ți face griji. Găsim noi o cale.

Tata, așteaptă-ne!

Nu merge prea repede.

Tata!

- Ce s-a întâmplat? - Au închis poarta.

Se tem de un atac terorist.

Un polițist francez ne așteaptă la Abbey Gate.

Ne va lăsa să intrăm. Haide.

- Mergem! - Tata!

- Tata! - Amina!

- Tata! - Te văd.

Nu mă scăpa din ochi.

Tata!

- Tata! - Amina!

Nu sună. La naiba.

La naiba! Gata, hai.

Bastian.

Hai! Mergem!

O să reușești, bine?

Mai avem puțin. O să fie bine.

Stop!

Suntem de la serviciile secrete germane. Ne așteaptă colonelul Bierhoff.

Pregătiți pașapoartele.

Tata!

OK.

Ce mai e nou?

Să-mi spună cineva ceva. S-a întâmplat ceva?

- Nu, încă nu. - Hai, băieți!

Trebuie să-i găsim, nenorociții!

Concentrați-vă!

Poate exploda din clipă în clipă.

Bastian.

Hai.

Ești bine?

Hai, mai avem puțin până la Abbey Gate.

- Acolo! - Unde?

La ora 11, lângă poartă. Rucsac verde, tricou deschis.

La poartă. Un tip cu tricou deschis la culoare și rucsac verde.

Cer permisiunea să trag acum.

Avem o imagine aproape de Abbey Gate. Repoziționați drona.

OK, am imagine.

Pușcași marini, intrați acum.

Acum! Acum! Acum!

Acum, băieți.

Împușcați-l, acum.

Acum câteva minute, CNN a anunțat o explozie

la aeroportul internațional Hamid Karzai.

Este, evident, aeroportul din Kabul

unde au loc evacuările.

Ceea ce știm acum, conform guvernului american,

este că avem afgani printre răniți.

Încă nu avem informații despre răniți americani...

Numărul apelat nu este în funcțiune.

Vă rugăm verificați numărul.

Doamne, ferește.

Oficialii ne-au informat despre o explozie la aeroport.

Încă nu ne pot spune unde s-a întâmplat exact.

Nu știu dacă a avut loc

în interiorul sau în afara incintei

aici, la punctul de control taliban.

Aveți nevoie de ajutor?

Doamnă, sunt sigur că familia dumneavoastră e bine.

Îmi pare rău, numărul apelat...

Nu, vă rog.

Nu!

Îmi pare rău, numărul apelat nu este alocat.

Nu! Nu!

Joe.

- Joe! - A murit.

Nimeni în fața ușii!

Răspunde, nenorocitule!

Alo?

- Unde ești? - Nu mai țipa.

Ești rănit?

Nu, sunt bine.

- Și ceilalți? - Nu știu!

- Nu știu! - Stai liniștit, mă ocup eu.

- Du-te să vorbești cu Benoît. - OK.

Trebuie să deschidă o cale la North Gate.

Da. OK.

Veniți.

Tată!

Nu!

Tata!

Ușa e deschisă!

Tata!

Amina! Trebuie să intrăm în aeroport.

- Trebuie să intrăm în aeroport. - Da.

Hai, să mergem.

Poate a intrat tata.

Scuzați, francezii sunt încă în aeroport?

- Nu știu, îmi pare rău. - Pe aici, băieți!

Stai...

Mișcați-vă!

Amina! Amina!

Avem o estimare.

Cel puțin 15 dintre oamenii noștri au murit.

200 de civili au murit. Trebuie evacuat.

CENTCOM preia controlul.

Unde e Fazal?

- Unde e Fazal? - Era aici.

N-o să ai niciodată curajul s-o faci.

Asta e natura trădătorilor.

Ai planificat și alte atacuri?

Singurul scop al Statului Islamic e să ucidă talibanii,

cruciații și aliații lor.

Ainullah,

Te-am întrebat dacă vor mai fi și alte atacuri?

- Calmează-te, frate. - N-am fost niciodată fratele tău.

I-am spus totul prietenului tău american.

Știi că celulele noastre acționează izolat.

Hei, Fazal, deschide ușa.

Ce te apucă, frate?

Nu face asta.

Deschide nenorocita asta de ușă, Fazal.

Credeam că nu-ți e frică să mori.

Așa este.

Mi-e teamă că n-o să poți trăi

cu faptul că m-ai omorât.

Fazal, deschide naibii ușa asta.

Dacă te-aș omorî, ți-aș face un serviciu.

Americanii au făcut o înțelegere cu talibanii.

O să putrezești tot restul vieții în închisoare.

Și vom vedea cine dintre noi va sfârși ca un câine.

Fazal, deschide nenorocita asta de ușă acum!

Frate? Vino înapoi.

Care-i problema ta nenorocită?

- Unde-i Gilles? - Pe drum.

Așteptați.

Am scăpat la limită.

Ar trebui să mergi la un doctor.

- Trebuie să vorbim cu americanii. - Am făcut-o deja.

Gilles sosește cu un grup mic la North Gate.

- Trebuie să-i lăsăm să intre. - N-o să poată.

- Nu-i vor lăsa să treacă. - E cu ei.

- Nu sunt o amenințare. - Nu.

Americanii nu vor mai risca nimic.

Au pierdut prea mult.

S-a terminat.

Nu e vina ta.

Ar fi trebuit să-l împiedic să iasă! La naiba!

Nimeni nu-l poate împiedica pe Gilles să facă ce vrea.

E treaba lui și numai a lui.

Da? Suntem la North Gate.

Gilles...

S-a terminat.

Nu mai sunt alte opțiuni.

Spune-le să se întoarcă acasă.

Îmi pare rău.

Nu mai poate intra nimeni.

Ce?

- Îmi pare rău. - Vă rog, domnule.

Vă rog, vă implor.

Nu ne puteți lăsa aici.

Îmi pare rău.

Domnule!

Deschideți ușa.

Deschideți ușa!

Ar trebui să vă fie rușine că nu ați venit să ne ajutați.

Îți bați joc de mine?

V-am spus că misiunea voastră e sinucidere curată.

Am salvat un om care ar putea reprezenta viitorul acestei țări.

Serios? Cunoașteți țara asta?

Viitorul ei seamănă izbitor cu trecutul.

Aeroportul ăsta și evacuarea

ar fi trebuit să fie sub responsabilitatea mea.

Ați depășit limitele misiunii.

O să raportez asta superiorilor voștri.

Să le spuneți și că ați abandonat mii de afgani?

- Taci. - Nu, nu tac!

Spuneți-mi câți, câți!

Nici nu mai vorbesc de civili, câți au lucrat pentru noi?

În Bagram, în Kabul? Câți au lucrat pentru voi?

- Nu are nicio legătură. - Ba are totul,

pentru că acești oameni au lucrat pentru noi!

Acum, se confruntă cu moartea. Și voi ce-ați făcut?

Îi lași să se descurce singuri!

Generalul Hassan ne-a salvat oamenii.

I-am salvat viața și...

nu-i nimic, serios, nu-i nimic.

E o picătură într-un ocean de rahat!

Pleacă de aici.

Dispari de aici, naiba.

Ești bine?

Da, doar îmi țiuie urechile, sunt bine.

Știri despre Baqir?

Cred că era la Abbey Gate când a explodat bomba.

Am vorbit cu soția lui.

Pleacă din Doha spre Paris, dar nu are nicio veste.

Americanii fac o listă cu victimele.

O să aflăm curând.

Împachetăm tot. Du-te să-ți iei lucrurile.

Nu am nimic.

Scuze. Îmi cer scuze, domnule.

Bierhoff face o ședință foto cu Generalul Hassan.

Sigur.

Pot face și eu una?

Credeam că te-ai lăsat?

Așa e.

Mă opresc în fiecare zi.

Noi suntem certați și ei se laudă

că armata germană l-a salvat pe Generalul Hassan.

Niște cretini.

Imediat ce ajung în Berlin, îmi dau demisia.

Da, sigur.

Serios. Demisionez.

Am visat mereu să fac muzică.

- Chiar așa? - Da.

Monica vrea să mă înscriu

la un concurs de talente la televizor.

Da, sigur. Adică...

De puținele ori când te-am auzit cântând, m-am rugat

- să mă trimită înapoi în Afganistan. - Nu mai spune!

Du-te-n mă-ta!

Ai mai auzit ceva de Bastian?

Am vorbit cu Amanda la telefon. E în Tașkent.

Se simte bine, e îngrijit.

Bine.

Mulțumesc.

Ce faceți aici?

Am leșinat.

Am mers pe jos trei zile.

fără să mâncăm nimic.

Pot?

Ați fost la un doctor?

Da.

Un soldat ne-a spus că ne va

duce la francezi.

Părinții mei sunt deja acolo.

O să mă ocup eu.

Aveți viză franceză?

N-avem nimic.

OK. Vă aduc ceva de mâncare,

și iau legătura cu francezii.

- Cum te cheamă? - Sunt Amina Nazany,

iar ea e Nooria.

- Pe dumneavoastră? - Eu sunt Vera.

Nooria, ți-e foame?

Vii cu mine?

Să mâncăm?

De unde ați găsit asta?

Diplomații ruși au împărțit sticle.

Nu mai aveau loc suficient în avionul lor.

Mulțumesc.

Să ciocnim pentru țara pe care o părăsim.

și pe care probabil nu-i vom mai vedea niciodată.

Știi deja unde te duci după asta?

Crede-mă sau nu, încă nu m-am gândit.

Aș prefera să fie mai aproape de Londra decât de Yemen.

Sunt nebuni peste tot.

Probabilitatea de a evacua ambasada noastră

cu elicopterul până la Londra

este destul de mică.

Și tu?

Am un plan bine pus la punct.

Să-mi duc copiii la școală în fiecare dimineață,

să merg la cumpărături, și după-amiaza,

să mă joc jocuri video la subsol.

Super.

Nu sunt sigur că administrația va fi de acord.

Sau soția mea.

Și dumneavoastră?

Domnule Ambasador, suntem gata. Putem decola.

- Da, vin imediat. - OK.

Ei bine,

pentru Afganistan!

- Pentru afgani. - Și pentru...

Afgane.

Cred că o să dorm trei zile, ca să încep.

Da.

Mulțumesc, domnule președinte.

La revedere.

Giovanni,

am găsit familia lui Haroon.

- Bună ziua. - Bună ziua, domnule.

Bună ziua, eu sunt...

Am fost consulul italian în Afganistan.

- OK. - L-am găsit

pe fiul dumneavoastră la aeroport, dar este bine.

Tocmai am aterizat în Doha, în Qatar.

Vi-l dau imediat la telefon ca să vorbiți cu el, da?

- Mulțumesc mult, domnule. - La revedere.

Mulțumesc mult.

Haroon?

Mulțumesc,

Domnule Consul.

- V-au dat ceva de mâncare? - Da.

- Mulțumesc, mă simt mai bine. - Bine.

Am vorbit cu ambasada franceză. Ultimul lor avion tocmai a plecat.

Dacă părinții dumneavoastră au plecat în Franța, sunt deja pe drum.

Plecam în Tașkent diseară. Dacă doriți, veniți cu noi.

Veți putea să vă reîntâlniți cu familia din Berlin.

Aveți documente

sau actele fiicei dumneavoastră

care să vă dovedească identitatea?

Înțelegeți ce spun?

Da.

Nu e fiica mea.

E singură.

Vă implor.

Trebuie să plecăm din țara asta.

Ai sunat-o pe familia ta?

Îmi intră mesageria vocală.

Unde o să fiu în Statele Unite?

În Virginia, pentru început.

După aia, ești liber.

Liber?

Știu o firmă de securitate în Minnesota.

Un prieten vechi din Marină.

Vă pot pune în legătură.

M-am săturat de război pentru moment.

Am ajuns aproape, șefu'.

În regulă.

Du-l în sala de tratament, acum!

Îmi pare rău, nu vă puteți ridica. Trebuie să vă facem un scan cerebral.

- Cine m-a adus aici? - O ambulanță.

Ați fost găsit inconștient la Abbey Gate.

A fost un atac terorist.

Fiica mea.

Ați văzut-o pe fiica mea?

Nu știu, ați ajuns aici singur.

Trebuie să mă întorc la aeroport.

- Fiica mea e acolo... - S-a terminat.

Aeroportul e închis. Toți occidentalii pleacă.

Nu mai e nimeni acolo.

Respirați calm.

Așa, continuați.

Sunt cu el la spital.

Domnule Nazany?

Unde e Amina?

Erați la Abbey Gate?

Trebuia s-o protejați.

Și ați lăsat-o să plece singură.

Aveți dreptate să fiți furios.

Toți avem dreptate să fim furioși.

Trebuie să mă întorc acasă.

Pe ăsta-l iau.

Bolani?

Îmi pare rău, numărul apelat nu este alocat.

Copiii mei,

dragii mei...

Încă n-am primit nicio veste de la voi,

dar dacă mi-aș fi pierdut speranța,

n-aș mai fi venit acasă.

Bolani nu s-a întors.

Acum sunt singur,

dar sunt sigur că e undeva în clădire.

Tocmai am găsit această poezie scrisă de un tânăr poet.

Îl cheamă Ramin Mazhar.

O să v-o citesc.

"Fiecare pas, fiecare destinație, te iubesc...

În ciuda tradițiilor criminale, te iubesc.

Ești evlavios, săruturile tale sunt rugăciunea ta...

Ești diferit,

săruturile tale sunt rebeliunea ta...

Nu-ți e frică de dragoste,

de speranță, de viitor.

Te sărut printre talibani, nu ți-e frică!"

Și eu vă iubesc

așa cum iubesc țara asta.

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania