Original subtitles

VENUS NEAGRÃ

Traducerea ºi Adaptarea: RRZXXX

Numele meu este Jacques Collini ºi trãiesc în Paris.

Nu sunt un artist dar mã mândresc cã sunt un cunoscãtor.

Un colecþionar de obiecte frumoase în lemn ºi piatra. Uneori ºi în carne.

Plãcerea purã a fost cea care m-a adus într-o searã la uºa doamnei Lilli.

Luminile roºii de afarã nu fãceau nici un secret despre afacerea ei a cãrei faima depãºise de mult Parisul.

A cãrei faima depãºise de mult Parisul.

Bordelul doamnei Lilli era într-adevãr foarte cunoscut.

Mã trata ca pe un prieten de demult.

Domnule, au trecut luni întregi de când nu v-am mai vãzut.

- Am fost plecat, am o vilã în Spania. - Ce norocos sunteþi, noi ungurii tânjim dupã soare.

Dar munca mã obliga sã stau în Paris.

Am sã vã arãt niºte chipuri noi. Din pãcate este destul de târziu ºi majoritatea fetelor sunt destul de ocupate.

În acest caz poate aº putea arunca doar o privire.

Asupra acestor frumuseþi.

Haide, Lilli. Eu ºtiu cã sunteþi dintre cele care adoraþi sã vã uitaþi pe furiº.

- De ce nu împãrþiþi aceastã plãcere cu mine în noaptea asta ? - Sã împart o plãcere, dar va trebui sã plãtiþi pentru asta.

- Am fost eu vreodatã zgârcit ? - Nu.

- Dar mã pot baza pe discreþia dumneavoastrã ? - Desigur !

V-am dezamãgit eu vreodatã ?

Veniþi cu mine.

Dupã cum ºtiþi noi ne mândrim cu diversitatea decorurilor.

Acestui om îi plac fetele de la þarã.

Iar pentru cei care se bucura de plãcerile mãrii...

Toþi cei care calcã pragul acestei case sunt trataþi ca niºte regi.

În aceastã camerã puteþi sta pe propriul dumneavoastrã tron ºi puteþi primi omagiile supuºilor

Este amuzant !

O plantaþie obiºnuitã în sudul statelor unite...

O ºtiu pe fata aceea deºi nu am mai vãzut-o de aproape un an.

Nu a fost uºor de uitat.

Am întâlnit-o pentru prima oarã într-o primãvarã. ªi chiar în aceeaºi azi am dus-o la un bal.

Un sculptor tânãr, a cãrui opera o admirãm mi-a þinut companie.

Am privit-o cum dansa.

Cine este fata aceea ?

Numele ei este Venus. ªtiu foarte puþine lucruri despre ea.

Am crezut cã a venit cu tine ? Te-am vãzut cã dansai cu ea acum puþinã vreme.

A dansat cu jumãtate din oraº în noaptea aceasta. Am cunoscut-o chiar azi

Este din Martinique ºi a ajuns în Paris de câteva sãptãmâni.

- Aº dori sã o cunosc. - E periculos ! Foarte periculos.

Ea cautã un colecþionar bogat. Nu un artist sãrac.

- Tocmai discutam despre tine draga mea. - De bine, sper.

Aº vrea sã cunoºti un foarte bun prieten de-al meu: Armând Lacroix.

Unul dintre cei mai talentaþi artiºti din Paris.

Dacã ºi criticii þi-ar împãrtãºi opinia.

Acordã-le timp. ªti foarte bine cã sunt departe de a fi iubitori de artã adevãratã

Te-am admirat de când ai intrat

- Ce cuvinte adorabile. - Numai dacã le-aº putea onora ºi cu fapte

Sunteþi fãrã îndoiala nu doar foarte talentat în ale artelor. Dansaþi la fel de bine precum vorbiþi ?

În cinstea unei noi prietenii.

Din clipa în care i-am lãsat împreuna devenise clar cã eram în plus.

Un rol pe care nu-mi plãcea sã-l joc

Au dansat pânã în zori.

Îmi închipui cã au mers pe jos împreuna pe strãzile pustii ale Parisului

Cãtre aºa numitul studio al lui Armând.

- Deci aici locuieºti ? - Aici lucrez.

- ªi faci dragoste cu modelele tale ? - Da, uneori

- Presupun cã ai sã spui cã mã vei picta ºi pe mine. - Nu.

Totuºi dacã îmi vei permite, aº dori sã fac o statuie a ta.

Sunã extraordinar. Mi-ar place foarte mult ! Cum ar trebui sã pozez ?

Nu glumesc, ai fi magnificã, dar...

Venus ar trebui sã fie goalã complet.

- A fost ideea ta. - Atunci, întoarce-te.

Acum poþi privi, este bine aºa ?

- Impresionant... - Va dura mult ?

- Doar un minut. - Pot sã arunc o privire ?

Asta este tot ?

Este suficient pentru a-mi aminti cum arãþi când va rãsãri soarele.

- Promite-mi cã vei poza pentru mine, Venus. - Nu acum. Sunt moartã de foame !

Iartã-mã. Þi-am promis un mic dejun. Dar nu am nimic de mâncare aici.

Vrei sã spui cã m-ai pãcãlit ?

Aºteaptã aici. Mã voi întoarce.

Venus, m-am întors.

- Sunteþi o prietenã de-a domnului Armând ? - Da, dar el nu este aici.

Unde este ?

Nu ºtiu dar cu siguranþã se va întoarce în curând. Pot sã-i transmit un mesaj ?

Îi poþi spune cã domnul Lambert îl tot aºteaptã de peste ºase sãptãmâni

- Cu chiria

- Aº putea lua asta în schimb. - Asta nu-þi aparþine þie !

Ascultã-mã, într-un fel sau în altul tot ce este aici îmi aparþine mie.

Dacã nu vrei sã iau copia m-aº mulþumi ºi cu originalul.

Ar putea fi ca un avans pentru ceea ce îmi datoreazã.

Nenorocitule !

- Uite-l ºi pe frumosul artist care nu-ºi poate plãti chiria - Asta nu-þi dã dreptul sã iei ce nu este al tãu !

Vom mai vedea noi, mã întorc mâine cu executorul.

ªi în caz cã vrei sã pleci ºi sã iei totul cu tine, mai ales lucrul acela

voi avea un om care sã pãzeascã afarã pânã mã întorc.

Ne vedem mâine !

Mulþumesc lui Dumnezeu cã te-ai întors. A fost îngrozitor.

S-a terminat. Liniºteºte-te.

Dar ce o sã te faci ? Nu avem nici un ban.

Poate cã am sã încerc sã vând ceva.

Sau sã împrumut.

Am o idee. Când am ajuns pentru prima oarã în Paris, am cunoscut o croitoreasã.

ªi am cumpãrat niºte haine de la ea din magazin.

Mi-a spus cã dacã o sã am nevoie vreodatã de o slujbã mã va angaja ca model.

Tâmpenii, Venus. Nu tu trebuie sã aduci bani în casã.

Dragul meu, întotdeauna mi-au plãcut hainele frumoase.

ªi dacã trebuie sã-mi câºtig existenþa prin munca nu cred cã ar putea fi o variantã mai bunã ca asta.

O sã-i cer salariul pe o lunã în avans. Nu ºtiu cât îmi va da dar cu siguranþã asta îl va þine pe proprietar departe o vreme.

Mã întorc desearã.

- Cine este aceastã tânãrã doamnã ? - Este modelul meu - Venus.

Venus !

Ce nume potrivit.

- Adorabilã. - Charles, credeam cã am venit aici sã vedem hainele ?

Desigur, draga mea. Dar nu pot trece cu vederea ce se afla în haine.

- Venus, te poþi schimba acum. - Da, madame.

O sã am o discuþie cu tine mai târziu dupã ce ieºim sã plãtim.

Am crezut cã sunteþi vânzãtoare de haine, doamnã.

Sã nu uiþi cã doamna Saint-Jean a fost cea care ne-a fãcut prezentãrile.

Cât timp mai avem de aºteptat pentru a vedea noua colecþie ?

- Dragul meu îmi pare rãu... - Este foarte târziu.

Madame Saint-Jean m-a reþinut acolo dar mi-a dat salariu pe o sãptãmânã în avans !

- Dar aici sunt cel puþin o sutã de franci ! - Asta o sã-l þinã pe proprietar departe o vreme.

- ªi tu ai câºtigat toþi banii ãºtia pentru munca de o sãptãmânã ? - A spus cã mi-a dat doar un aconto.

Un aconto pentru ce ?

A fost un client foarte vechi acolo. Madame a spus cã este foarte bun ºi foarte...

- Nu am fãcut nimic rãu ! - Ai acceptat bani.

Asta am fãcut ºi intenþionez sã-i dau proprietarului mâine la prima orã.

Am cumpãrat niºte mâncare pentru cinã dar poate cã îþi este fricã sã nu-þi rãmânã în gât.

Armând, nu fi ridicol. Pe tine te iubesc.

Pe tine...

Adu-mi vin. Mult vin !

Roºu.

Pentru a scãpa de tristeþe.

Armând...

Nu te-am mai vãzut de sãptãmâni întregi.

Mda, bunul bãtrân Jacques. Hei tu.

Vechiul meu prieten. - Încã un pahar pentru Jacques.

Îmi pare rãu cã nu am aºteptat dar eram însetat.

Sunt beat.

ªi dacã eu sunt beat este numai vina ta

Tu mi-ai fãcut cunoºtinþã cu Venus.

- Ce s-a întâmplat ? Te-a pãrãsit ? - Nu.

- Ea mã întreþine. - Dar ea nu are nici un ban ?

Ea ºtie cum sã facã rost de bani ºi eu nu pot face nimic sã împiedic asta.

Vezi tu ea vine dintr-o þarã tropicalã. Este ca o pasãre exoticã.

Care zboarã din pom în pom ºi îi încânta pe toþi cei care o vãd.

Exact. Tocmai mi-am dat seama de asta.

Chiar o înþelegi cu adevãrat, Armând ?

Mai vreau vin ca sã uit de pasãrea exoticã !

Este o onoare pentru mine sã vã am aici.

Prietenii mei mi-au spus cã aveþi cele mai frumoase haine din tot Parisul.

Caut ceva exotic ºi original.

Am exact ceea ce cãutaþi.

Venus, aº dori sã o cunoºti pe doamna Laudy.

Una dintre cele mai bune cliente ale mele ºi una dintre prietenele mele personale.

- Eºti nouã aici ? - Da, madame.

- Unde locuieºti ? - În Montmartre, madame.

- Locuiesc cu prietenul meu, madame. - Eºti fericitã cu prietenul tãu ?

- Da, doamnã, sunt fericitã. - Dacã vreodatã, nu o sã mai fi fericitã aº dori sã ºtiu.

Soþul meu este adesea plecat cu lunile câteodatã.

Am o casã foarte mare în centrul Parisului dar de multe ori sunt foarte singurã.

Aº dori sã te angajez drept însoþitoare.

- Pot fi foarte generoasã. - Vã mulþumesc, madame.

Este absolut încântãtoare.

Este drãguþã madame. Putem continua ?

V-am spus cã eram în cãutarea a ceva exotic ºi original ºi cred cã am gãsit.

Aºadar pasãrea mea exoticã s-a întors acasã la mine ?

A trebuit sã muncesc pânã târziu.

Ca de obicei, cine a fost de data asta ?

Un client bogat care vroia ceva special ?

Dacã vei continua aºa chiar ºi tu o sã crezi cã sunt femeia pe care deja þi-o închipui cã sunt.

În ce hal am ajuns din cauza ta ?

Nici mãcar nu mai am tragerea de inimã sã muncesc.

Tot ce mi-a mai rãmas este sã beau ca sã pot uita cã te-am întâlnit !

- Oh Doamne, nu ! Numai dacã aº avea curajul...

- Vrei sã te pãrãsesc ? - Dacã nu faci asta, cred cã te voi ucide.

Sau mã omor eu.

- Scuzaþi-mã doamnã este o tânãrã care doreºte sã vã vadã. - La ora asta ?

- Þi-a spus ºi numele ? - Da. Venus.

Spune-i sã vinã. Poþi sã pleci la culcare.

- Bunã seara. - Ce surprizã plãcutã !

Mi-aþi spus sã vin sã vã întâlnesc dacã voi fi nefericitã. Acum sunt.

Biata de tine, dã-mi pelerina ta.

- Dar nu am adus nici o hainã. - Nici o problemã, am eu haine pentru amândouã !

- Ce frumos ! - Când te plictiseºti de astea putem cumpãra altele.

De ce sunteþi atât de drãguþã cu mine ?

Venus, draga mea. Chiar nu înþelegi ?

M-am îndrãgostit de tine.

Sã presupunem cã doar îmi place de tine dar nu te iubesc...

Timpul va avea grijã de asta.

Dacã aº fi de acord sã vin ºi sã stau cu tine ca însoþitoare a ta...

- Unde aº dormi ? În dormitorul soþului meu.

- Este plecat în majoritatea timpului. - Bine atunci accept.

Madame, vã sunt extrem de recunoscãtoare.

Venus, draga mea, spune-mi Marie.

Noapte bunã, mada...

- Noapte bunã, Marie. - Noapte bunã, Venus.

Madame !

- Stãpânul s-a întors. - Oh, nu !

Te va duce la madame Saint-Jean te poþi schimba acolo.

Apoi poþi veni la petrecere ca ºi cum ai fi unul dintre oaspeþi.

Ne vedem mai târziu.

Haina dumneavoastrã, domniºoarã.

Mã bucur cã aþi putut veni. Ne vedem mai târziu.

Bunã searã

Aici eraþi ! Am crezut cã aþi plecat.

Permiteþi-mi sã vã prezint prietenilor mei. Arãtaþi minunat.

ªi în special aº dori sã cunoaºteþi gazda.

A venit pe neaºteptate asearã.

- Ce surprizã sã vã vãd în seara asta aici. - Da, ca sã spun aºa este o surprizã pentru toatã lumea.

- O cunoaºteþi pe Venus, desigur. - De ce, desigur ?

Pentru cã este o foarte bunã prietenã a soþiei tale. Sunt absolut de nedespãrþit.

Ne vedem mai târziu.

- Am auzit multe despre tine. - ªi totuºi aþi fost plecat.

- Servitorii mi-au spus. - Înþeleg.

Eºti chiar mai frumoasã decât mi-am închipuit eu. Iar eu sunt un expert în asta - sunt ºi un colecþionar.

Aº dori sã-þi arãt ultimele mele piese de colecþie dacã vii sus cu mine.

- În sfârºit singuri. - Marie se va întreba ce se întâmpla cu mine.

Marie din întâmplare este soþia mea iar eu sunt stãpânul acestei case.

- Dar eu nu sunt decât un oaspete, ce doriþi de la mine ? - Un oaspete care locuieºte la mine în casã.

ªtiu totul despre asta. Eu ºi cu soþia mea avem o relaþie foarte civilizatã.

Prietenii mei devin prietenii ei ºi viceversa ai ei devin ai mei.

Pierre...

Bunã dragã mea. Credeam cã dormi dupã toate aceste întâmplãri pline de emoþie.

Nu trebuie sã-þi faci nici o grijã. Suntem toþi prieteni foarte buni aici în casã.

Sau vom fi în scurt timp.

- Venus, ea este Louise. - Bunã, Louise.

Louise este o fatã încântãtoare. Puþin neexperimentata dar este atât de tânãrã.

Este o rochie încântãtoare. Dar tu draga mea, arãþi mult mai bine fãrã ea.

Oricum am plãtit pentru asta ºi pot face tot ce vreau.

- Nu, Pierre. Nu mai face asta din nou. De ce nu ? - Venus, vino ºi tu.

- Pentru mine nu ai plãtit. - Oh, ba cum sã nu, am plãtit draga mea.

- De unde crezi cã are soþia mea toþi banii ei ? - Ce vrei sã fac ?

Aºa e mai bine. Pentru început scoateþi hainele.

Sunt sigur cã este proprietatea mea ºi ar fi mare pãcat sã o distrug, nu-i aºa.

Eºti chiar mai rãu decât mi-am imaginat eu.

Dar nu te opri la jumãtatea drumului.

Încântãtor ! Soþia mea are mereu gusturi minunate.

Iar acum dragele mele eu plec, pentru cã voi douã sã vã cunoaºteþi mai bine.

Dar mã voi întoarce foarte curând.

Se pare cã ºi alþi prieteni ai noºtri se distreazã de minune. Voi douã, simþiþi-vã bine.

La revedere.

Ce ticãlos. De când îl cunoºti ?

L-am cunoscut ieri în magazinul în care lucrez. M-a invitat la prânz ºi apoi la cumpãrãturi iar apoi a...

- ªi-a luat plata în natura nu-i aºa ? - Da, m-a dus la un hotel azi noapte iar apoi m-a adus aici.

Se pare cã amândouã am cãzut în capcanã. În cazul meu soþia lui a fost cea care mi-a întins capcanã.

- Ea cum este ? - Generoasã, dar foarte exigenta.

- Ce o sã facã dacã mã va gãsi aici ? - Lasã-mã sã te privesc...

Nu fi timidã. Pierre are dreptate sã ºti, clientul poate sã-ºi vadã marfa.

- Ce pãrere ai despre mine ? - O adevãratã vaca de la þarã.

- Îmi plac vacile de la tata. - Numai feþele ?

Fete. ªi bãieþi.

- ªi bãieþi ºi fete. - Împreuna ?

De ce nu ? Ar putea fi interesant.

- Dupã cum þi-a spus ºi Pierre, sunt foarte novice. - Sã te învãþ ar putea fi distractiv.

Îmi place de tine. Eºti atât de cinstitã.

Mi s-au spus tot felul de lucruri dar niciodatã nu am fost fãcutã cinstitã.

- Câþi ani ai tu ? - Am 17 ani.

- Pari atât de inocentã ? - Am fost crescutã la þarã.

Am ajuns la Paris abia luna trecutã. Totul este atât de frumos aici dar atât de scump.

- Nu conteazã, eu vreau totul ºi voi obþine totul. - Va trebui sã plãteºti foarte scump pentru asta.

Dacã va trebui o voi face. O sã mã înveþi ? Dacã vrei tu.

Nu faceþi prea mult zgomot.

- Nu vã opriþi ! - Bineînþeles cã nu, Venus. Continuã !

- Este foarte excitant. - Dar, Marie. Pierre mi-a spus...

Nu-þi cere scuze draga mea. Micuþa asta este atât de dulce.

- Pierre, nu cred cã vrei sã fi egoist ? - Am o idee extraordinarã !

Ia sã vedem cine va fi urmãtorul care o va onora pe Louise ? - De ce nu tu, dragul meu domn !

Sã vedem ce fel de apetit are.

Venus, de ce eºti supãratã ?

Da sunt supãratã ºi plec. ªi tu poþi sã-þi pãstrezi rochia !

Cine urmeazã ? Câte unul pe rând. În acest caz nu mai mult de doi.

Haideþi !

- Unde este Venus ? - A plecat. Este numai vina ta !

Tu eºti rãspunzãtor pentru toate astea !

Armând...

Deci aici lucreazã geniile ?

Nu este foarte confortabil

Nu mai ºtiam nimic de tine de sãptãmâni întregi aºa cã am venit sã vãd dacã mai trãieºti.

Am lucrat zi ºi noapte, am ceva ce trebuie sã termin.

Nu arãþi ca ºi cum ai fi bãut ceva. Sau sã mãnânci ceva.

M-am lãsat de bãuturã când a plecat Venus.

- Unde este Venus acum ? - Habar nu am.

În ceea ce mã priveºte este în continuare aici.

Ce vrei sã spui ?

Fantastic !

Este cel mai bun lucru pe care l-ai fãcut în viaþa ta. Vreau sã-l cumpãr, spune-mi preþul.

- Nu este de vânzare. - Sunt sigur cã nu ai nici un bãnuþ.

Nu conteazã.

Venus nu mã va pãrãsi.

Bine atunci...

Dacã Venus nu poate fi mutatã am sã-mi invit toþi prietenii sã vinã ºi sã o vadã.

Poate asta te va determina sã te rãzgândeºti.

Armand, prietenul meu... Ai muncit din greu.

Ai nevoie de puþinã distracþie.

Voi da o petrecere aici în atelierul tãu.

Voi avea grijã de tot, de mâncare, de vin, chiar ºi de fetiþe.

- Poþi sã-þi inviþi toþi prietenii. - Nu mai am nici unul.

Bineînþeles cã mai ai, ºi ea va fi aici... Gazda noastrã: "Venus cea Neagrã".

De ce nu vii alãturi de noi, Armand !

Da, vãd, vãd ! Te priveºte.

De ce nu o faci geloasã ?

Hai sã ne distrãm. Armând era considerat odatã un mare iubareþ.

Puneþi-l la încercare !

- Vã rog sã mã lãsaþi în pace. - Nu-l bãgaþi în seamã !

Lãsaþi-mã în pace !

Se face târziu. Este plictisitor.

Sã mergem la mine acasã !

Îmi pare rãu, petrecerea a fost un fiasco.

Nu conteazã. Poate cã nici nu a fost o idee prea bunã.

Mai bine plec... Dar sã nu uiþi, dacã vreodatã te rãzgândeºti cautã-mã.

Voi avea foarte mare grijã de capodopera ta.

- Þi-am spus cã nu este de vânzare. - ªtiu, ºtiu.

Dar cu timpul... Trebuie ºi tu sã trãieºti, sã mãnânci.

- Noapte bunã, ºi mulþumesc pentru petrecere. - Nu ai pentru ce.

Te las cu prietena ta.

Stai !

Louise !

- Louise ! - Venus !

- Ce s-a întâmplat cu tine ? - Pierre m-a aruncat în stradã.

Nu mã mai puteam întoarce la vechiul meu job.

- ªi cum merge treaba ? - Mã descurc, dar tu.

Eu lucrez pentru un fabricant de îmbrãcãminte. Mã descurc destul de bine.

- ªtii ceva, ai putea face o groazã de bani. - O groazã de bani ?

- Într-un bordel de lux, de prima clasã. - Nu ºtiu dacã vreau sã mã vând pe bani.

Eu vreau. Este doar o problemã de preþ. Când te vor vedea mã vor lua ºi pe mine.

- Împreuna, îþi mai aduci aminte, ca înainte. - Nu ºtiu ce sã spun...

- Eºti îndrãgostitã ? Cine este ? - Cineva pe care l-am cunoscut înainte sã te întâlnesc pe tine.

- Îþi plãteºte renta ? - Nici mãcar pe a lui nu o poate plãti.

Nu l-am mai vãzut de luni de zile. La dracu cu el, lasã-l pe nenorocit sã plãteascã !

Ok, îi vom face pe nemernici sã plãteascã !

Iar acum domnilor cu permisiunea voastrã, aº dori sã vã prezint ultima noutate din meniul nostru.

Mai întâi un aperitiv delicios din Nord: Ingrid din Suedia.

Urmãtoarea din meniu este din Anglia, ca de obicei foarte apreciatã pentru bucãtãria sã.

Dar sunt absolut sigurã cã vã veþi bucura de gustul proaspãt al lui Roºe.

Iar acum pentru frumosul nostru oraº domnule ministru, o franþuzoaicã pregãtitã sã vã îndeplineascã orice dorinþã.

Nu am mai vãzut niciodatã ceva mai bun în meniu.

Iar acum un desert foarte rar ºi exotic Un fruct delicios venit tocmai din Caraibe.

Este nouã dar este deja favorita tuturor. Este ca un adevãrat vis, domnilor.

V-o prezint pe Venus.

Cât costã ?

Pot avea plãcerea ?

- Domnilor se pare cã aþi ales a aceeaºi fata. - Dupã cum ºtiþi eu am privilegii diplomatice.

Ca ministru al guvernului francez, cer un tratament superior.

Amândoi aveþi dreptatea voastrã ºi existã mereu câte douã rãspunsuri la aceeaºi întrebare.

- Venus va trebui sã se strãduiascã sã vã satisfacã pe amândoi. - În acest caz eu cer dreptul de a fi primul.

Nu sunt de acord. Eu trebuie sã fiu primul, este o chestiune de onoare naþionalã.

Rãzboiul trebuie evitat cu orice preþ ºi cã de obicei femeile trebuie sã facã un sacrificiu.

- Va trebui sã-i satisfaci pe amândoi. - În acelaºi timp ?

Doar nu vrei sã fi cea care declanºeazã un rãzboi, nu-i aºa ?

Ai grijã ca aceºti domni sã intre în camera 10 ºi adu-le multã ºampanie.

- Mai trãieºti ? - Da.

- Dacã asta numeºti tu viaþa. - Ãsta este ultimul tãu avertisment:

Îmi dai banii mâine sau te dau afarã.

Statuia sã rãmânã aici. Oricum îmi aparþine mie.

- Unde este modelul ? - Nu ºtiu.

Târfuliþa micã...

Mã voi întoarce mâine.

- Eºti interesat de fatã ? - De cât timp este la tine ?

De câteva luni. A venit toamna asta.

- Aº dori sã vorbesc cu ea. - În noaptea asta este prea obositã.

Insist. Am spus cã vreau sã vorbesc cu ea.

Foarte bine, am sã vãd când pot aranja asta. Aºteaptã-mã în salon.

Mulþumesc mult, Lilli.

- Ce doriþi ? - Doar sã vorbesc cu tine.

- Mai ºti ceva de Armând ? - De unde sã ºtiu, el nu ºtie unde sunt.

Nu te-a uitat. A terminat statuia.

Seamãnã perfect cu tine. Este tot ce i-a mai rãmas.

- Este bine ? - Nu l-am mai vãzut de asta varã.

Dar pãrea sfârºit.

M-am oferit sã cumpãr statuia dar nu a vrut.

Dã-i niºte bani. Ajutã-l ! Nu trebuie sã moarã.

- ªi cu statuia cum rãmâne ? - Ia-o, nu îi face decât rãu.

- ªi tu ? - Eu sunt bine.

- Nu poþi fi fericitã aici, nu ai cum. - Este un mod de a-þi câºtiga existenþa.

- Promite-mi cã-l vei ajuta pe Armând. - Voi face tot ce-mi va sta în putinþã.

- Cine a fost omul acela ? - Cineva din trecutul meu.

- Cel pe care l-ai iubit ? - Nu. Dar mi-a vorbit despre el.

- Þi-a adus veºti proaste ? - Foarte proaste.

Este foarte bolnav. Ar putea muri !

Of, Louise. Tu eºti singura mea prietenã.

- Te rog sã nu mã pãrãseºti niciodatã. - Promite-mi acelaºi lucru.

Da, îþi promit !

Jacques, ce faci aici ?

Venus m-a rugat sã am grijã de tine.

- Unde este ? - Nu-þi pot spune.

M-a rugat sã te ajut.

- ªi sã iau statuia. - Nu !

Am trimis dupã un doctor, þi-am adus o nouã soba ºi o sã ai mâncare destulã.

ªti foarte bine cã nu pot plãti pentru toate astea

Ai 5000 de franci aici. Suficienþi pentru a trãi cel puþin cinci sau ºase luni.

Nu vreau nimic !

Eu doar...

Aºa cã în sfârºit statuia era a mea.

Dar deºi plãcerea mea trebuia sã fie maximã eram neliniºtit.

ªi nici mãcar statuia lui Venus din centru bibliotecii mele nu mã putea vindeca de starea de rãu.

În final am hotãrât sã îmi vizitez casa din Spania.

Dar înainte de a pleca mai era un singur lucru lipsã pentru a completa definitiv colecþia mea.

Domnule ?

Jules, mâine mergem în Spania

Statuia trebuie sã fie împachetata cu mare atenþie. Va cãlãtori cu noi.

- Da, domnule. - Jules...

- Apropo, va mai cãlãtori poate ºi o tânãrã doamnã cu noi. - Voi face toate aranjamentele, domnule.

Vã rog...

Cãlãtoria cãtre Spania a durat câteva zile.

ªi cu fiecare zi care trecea, clima devenea mai caldã.

Am lãsat în urmã frigul ºi strãzile pline de ninsoare din Paris,

ºi am descoperit o nouã atmosferã mult mai caldã ºi mai plãcutã.

Servitorii au pregãtit vilã pentru sosirea noastrã ºi pe plajã pãrãsitã din apropiere

- Venus ºi Louise au lãsat la o parte toate prejudecãþile.

Nu-i aºa cã uneori te simþi ca ºi cum nu ai fi respectatã ?

Nu spune asta. Haide !

Ce noapte frumoasã !

- Iar Parisul pare aºa departe. - Asta e bine.

Te-am mai întrebat odatã dacã erai fericitã. Lasã-mã sã te mai întreb încã odatã.

Dupã tot ce mi s-a întâmplat mie...

... fericirea este un cuvânt aºa de îndepãrtat. Sã spune, cã sunt fericitã...

... mulþumitã þie scumpul meu Jacques.

Este minunat sã fi aici.

Toþi trei...

Sau poate sã spun, toþi patru ?

Nu, nu cred.

- Am senzaþia cã suntem urmãrite. - Urmãrite de cãtre cine ?

Nu ºtiu. Hai sã plecãm de aici

- Uitã-te acolo ! - Nu vãd nimic.

- Încã un admirator. - Dar unul invizibil.

De câteva ori azi Venus a crezut cã cineva ne urmãreºte.

Era doar în imaginaþia mea.

Oricum voi vorbi cu Jules.

Poate cã ar trebui sã avem mai mulþi paznici.

Nu aº dori cã niciuna dintre comorile mele sã se simtã ameninþate.

Muzica. Mai multã muzicã !

ªi mai mult vin, Jules !

Nu era doar imaginaþia mea ! Tu erai cel care ne urmãreai.

- Am venit sã iau ceea ce-mi aparþine. - Ai vândut totul lui Jacques.

El mi-a luat totul cu forþa iar eu am fost prea bolnav sã împiedic asta.

- Ai venit numai pentru ea ? - Crezi cã încã te mai iubesc ?

- Încã mã mai iubeºti ? - Tu eºti în visele mele.

ªi în coºmarurile mele.

Tu ai fost inspiraþia mea ºi decãderea mea.

Nu vreau sã te mai rãnesc. Nici pe tine, nici pe nimeni altcineva.

- Venus ! El este ? - Da, este Armând.

Vãd cã nu duci lipsa de companie.

- Vrei sã te întorci cu mine ? - Am crezut cã ai vrut doar statuia ?

- Vreau tot ce este al meu. - Nu fi idiot. Servitorii sunt înarmaþi.

- La fel ºi eu. - Colecþionarul protector care a furat totul.

Dar pe ea nu o sã o mai ai niciodatã.

- De ce De ce ai fãcut asta ? - Sã ai grijã de ea.

Armând !

A murit, Venus.

Trimite-þi dupã doctor !

Nu te miºca.

Totul va fi bine, vei vedea.

Nu a spus nimic despre mine, înainte sã moarã ?

Da. A spus:

"Sã ai mare grijã de ea."

Dar el trebuie sã fi crezut cã am murit ?

Poate cã vorbea de altcineva.