Original subtitles

„Oriunde există un nefericit,

Dumnezeu trimite un câine. ”

Bună seara, doamnă.

Permisul și talonul mașinii, vă rog.

Îmi cer scuze, ofițer.

Am plecat în grabă și nu am nimic la mine.

Am uitat complet.

Doamnă, va trebui să coborâți, în timp ce vă controlăm camionul.

N-aș face asta, în locul dvs.

Ce dracu' e asta?

Doamnă, mâinile la vedere.

Nu vă mușcă atâta timp cât nu-mi faceți rău.

Doamnă, puneți mâinile pe bord, imediat.

Doamnă, auziți ce vă spun?

Aveți un foc, ofițer?

Alo?

Ce vreți să spuneți?

E ora 2, noaptea.

Ok.

Mamă, trebuie să plec.

Ce s-a întâmplat?

Au o urgență la centrul de detenție.

De ce trebuie să te cheme mereu pentru cazurile astea de rahat?

Accept ce-mi oferă.

N-am dreptate?

A întrecut măsura.

Doamnă, vă pot ajuta cu ceva?

Da, dle. Sunt aici pentru suspectul care tocmai a sosit.

Aici?

Cel în rochie roz.

A, da.

Ăsta.

Mulțumesc.

Pe aici, doamnă.

Am să aștept în spatele ușii, pentru orice eventualitate.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Bună ziua.

Sunt dr. Evelyn Decker.

Puteți să-mi spuneți cum vă cheamă?

Lăsând la o parte, că fumatul vă face rău,

trebuie să vă reamintesc că este ilegal să fumați în incintă.

Vă deranjează?

Nu prea.

Mulțumesc.

De fapt, îmi pare rău că v-ați irosit timpul.

Nu sunt bolnav.

Doar obosit.

Sunt psihiatru, mai precis.

Aha.

Sunt aici fiindcă colegii mei nu reușesc să se descurce cu tine.

Nu prea știu cum să te abordeze,

așa că, ar dori să știe cine ești.

Nu le port pică.

Dar, întotdeauna, mi-au plăcut deghizările.

Asta faci când nu știi cine ești cu adevărat, nu?

Te îmbraci, inventezi un trecut pentru a-l uita pe al tău.

A te deghiza, echivalează cu a te minți singur, doctore?

Depinde.

În general, deghizarea e folosită pentru a ascunde ceea ce nu vrem să se vadă.

Interesant.

Întotdeauna, am crezut că există o modalitate de a deveni altcineva.

C-ar fi foarte plăcut, să uiți cine ești, pentru moment.

Chiar dacă știi că e doar o iluzie.

- Te simți bine? - O, da.

Mă gandeam, doar.

Iubești viața, doctore?

Da.

Sunt suișuri și coborâșuri.

Familia mea a fost una modestă,

dar ai mei și-au dorit tot timpul ce e mai bun pentru mine, așa că,

am putut urma o facultate, profitând la maximum de viața mea, deocamdată.

Ți-ai găsit dragostea?

Da.

Am un băiețel.

Are 9 luni.

Mă bucur pentru tine.

Măritată?

Divorţată.

Viața nu e un râu lung și liniștit, nu?

Da.

Acum, că ți-am răspuns la întrebări, poate răspunzi și tu la ale mele.

Da, îmi cer scuze.

Care era întrebarea ta?

Numele tău.

Doug, prescurtarea de la Douglas.

Nimeni nu mi-a mai spus așa, de multă vreme.

Ai copii, Douglas?

Sute.

Te referi la câinii tăi?

Da. Sunt copiii mei.

Dragostea lor m-a salvat de mii de ori.

Le datorez viața.

Ai spune că îți iubești câinii, mai mult decât iubești oamenii?

Absolut.

Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii.

Ce calități au ei, pe care nu le întâlnești la oameni?

Sunt frumoși fără a fi îngâmfați, puternici fără a fi obraznici,

curajoși fără a fi violenți,

au toate calitățile oamenilor, însă niciun viciu de-al lor.

Din câte îmi dau seama, au un singur defect.

Și, anume?

Au încredere în oameni.

Cred că aveam 9 ani, când am realizat.

Îmi amintesc cum îl priveam pe fratele meu, de la fereastră.

Flutura o bucată de carne prin fața câinilor tatălui meu.

Îi urmăream pe amândoi cum înfometau câinii,

în zilele de dinaintea luptelor.

Cu asta se ocupa tatăl meu, organiza lupte de câini.

Crezi că i-a iubit în felul său?

Nu.

Tatăl meu nu era capabil de iubire.

Era tot ce înseamnă violență.

De câte ori ți-am spus, să nu hrănești câinii?

De câte ori?

Și tu?

A, eu?

Am mâncat bătaie de la el, ca toți ceilalți.

Ascultându-te, sunt uimită de cât de calm ești.

Ai încercat măcar să te aperi sau să te plângi?

Plângerile sunt rugăciuni adresate diavolului.

Ai vreo amintire frumoasă?

Da, cum să nu.

Pe când eram copil,

când mama era în bucătărie.

De cele mai multe ori, îi plăcea să asculte muzică europeană.

Asculta muzică, în timp ce gătea.

Apoi...

Tatăl meu intra în casă.

Și spectacolul lua sfârșit.

Ai cunoscut pe altcineva?

Un bunic?

Vreo mătușă sau vreun unchi?

Cineva care ți-ar fi putut acorda atenție sau afecțiune?

Da.

Un copil își ia afecțiunea de unde o poate primi.

Într-o seară, la cină, fratele meu m-a pârât tatălui.

Își bagă mâncarea în buzunare, ca să le-o dea mai târziu, câinilor.

Nu.

Nu e adevărat.

Jur. Pe cuvântul meu. Să mor dacă mint.

Iubești câinii, acum?

Da.

Te rog...

Nu la masă.

Mai mult decât îți iubești propria familie?

Da.

Câini!

Rahat cu ochi!

Apoi, mi-a luat lacrimile, ca pe o mărturie a vinovăției mele.

Și din acea zi, n-am mai fost binevenit în casa tatălui meu.

M-a ținut în cușcă... Asta e familia ta, acum!

Și, mama ta?

Mama a făcut singurul lucru pe care îl putea face.

Câteva lucruri pentru tine.

Trebuie să le îngropi.

Dacă le găsește tatăl tău, își va ieși din minți.

Nu-mi amintesc exact ce a spus, doar că fața ei era roșie și umedă.

Și, și-a cerut scuze.

Te iubesc.

Ia un dulce.

- Era însărcinată? - Da, în șapte luni.

Presupun că a vrut să-i ofere copilului,

o viață mai bună decât a mea și a fratelui meu.

Ai încercat vreodată să fugi?

Să fug, unde?

Țarcul era delimitat de peretele unei magazii,

plină cu tot felul de lucruri.

Într-o zi, scrijelind lemnul,

am reușit să-mi strecor mânuțele,

și am găsit un teanc de reviste pe care mama le ascunsese fără un motiv anume.

O fereastră mică prin care, în sfârșit, puteam privi lumea.

M-am școlit în totalitate... din revistele Modern Woman și American Magazine.

Ai realizat vreodată că situația ta nu era una normală?

Da.

Pentru câtă vreme, ai stat în acea cușcă?

Greu de spus.

Te-ai supărat pe mama ta că te-a abandonat în felul acela?

Nu.

Mama mea era vulnerabilă.

A fost cel mai mare defect și noroc al ei.

În sălbăticie, cei vulnerabili sunt eliminați imediat, devorați de ceilalți.

Cât despre oameni, cei slabi și lași găsesc întotdeauna o modalitate de a supraviețui.

Pentru o vreme, cel puțin.

Căci în cele din urmă... Dumnezeu îi recunoaște pe ai săi.

Încă una, mami?

Da.

Îți cam place.

Încă o înghițitură.

Cum a fost seviciul?

Greu.

L-am văzut pe taică-su, dând târcoale prin cartier.

N-ar trebui să fie la dezintoxicare?

Ba da.

Credeam că judecătorul i-a interzis să se apropie de casă.

I-a interzis.

Poate fi violent.

Da, știu asta, mamă.

Ca tatăl tău.

Știu și asta.

Nu plec nicăieri, iubire.

Știi că ești de vină, că mama ne-a lăsat baltă.

L-ai necăjit pe tata atât de tare, încât n-a mai putut suporta.

Ești tot timpul atât de încăpățânat.

Atâta amărăciune în jurul tău.

Ești doar o oaie rătăcită.

Dar cu ajutorul lui Dumnezeu,

Tata te va readuce pe calea cea dreaptă.

Roagă-te și pocăiește-te, tinere păgân.

Răsplata păcatului e moartea,

Însă darul lui Dumnezeu este viața veșnică întru Hristos, Domnul Nostru.

Te-ai prins?

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU

Bună, sunt aici să vorbesc cu Dogman.

La naiba!

Te rog!

Haide!

Pe aici, tinere.

Nu-ți fie teamă.

Nu îți vor face rău.

Îmi cer scuze, dar e aproape ora când le dau să mănânce.

Agitația e destul de mare.

Parcă te-aș cunoaște. Ne-am mai întâlnit?

Da... am venit, acum câteva luni, cu vărul meu, Pablo.

Am... am făcut toată instalația electrică.

Juan, nu?

Da.

Da.

Te rog, ia loc. Bei ceva?

E în regulă.

Chiar nu mi-e sete.

Deci, cu ce ocazie pe aici, Juan?

E vorba de Martha.

Martha.

E foarte amabilă, se ocupă de rufele mele, din când în când.

O femeie deosebită.

Da.

A... găsit un câine pe stradă.

- Și, s-a gândit... - O, Doamne.

S-a gândit că ar fi mai fericit aici, cu tine.

Serios?

Ce minunăție mică.

E un labradoodle australian.

Majoritatea sunt aduși ilegal.

Mulți care nu se vând, sunt uciși de dealeri sau aruncați din mașină.

Probabil că asta s-a întâmplat și cu micuțul acesta.

E rănit la piciorul din spate.

Sărăcuțul.

Nu-ți face griji.

Ai căzut din rai, exact în locul potrivit.

O să te chem, Superba.

Da.

Nu uita să-i mulțumești Marthei, din partea mea.

Spunei că dacă o pot ajuta cu ceva, să-mi zică.

De fapt, ar avea o mică problemă.

Spune.

E o bandă în oraș, condusă de un tip.

I se spune, El Verdugo.

„Călăul”

Cel care tocmai a deschis localul de pe strada 3, corect?

Da, ăla.

Bine, ce-i cu el?

De câteva luni, silește comercianții din cartier,

să-l plătească, pentru a le oferi protecție.

Plătim ca toți ceilalți, dar tipul,

pur și simplu, ne jupoaie aproape în fiecare săptămână.

Martha nu mai face față.

A trebuit să-și vândă o parte din mobila din casă.

Moștenită de la ai săi.

Spune-i Marthei, că voi vedea ce pot face.

Mulțumesc.

I-l dau prin gură.

Și apoi mă cac pe el.

Alo?

Alo, dl El Verdugo?

Scuze că vă apelez pe numele acesta, dar e singurul pe care îl am.

Cine ești?

Nu-ți face griji, nu sunt cu poliția,

cu federalii sau cu alți inamici de-ai tăi.

Dimpotrivă, în condițiile date, sunt singurul tău prieten.

În primul rând, pentru binele tău aș vrea să nu te miști.

Ți-ai periclita viitorul,

presupunând că ai de gând să-ți întemeiezi o familie, într-o bună zi.

Să fiu al naibii!

Ce s-a întâmplat?

Alo?

Alo?

Alo?

Alo?

Alo?

Da.

Ți-am captat atenția, acum?

Da.

Care e numele tău?

Morales.

Care e prenumele dvs, dle Morales?

Diego.

Diego?

Nu.

- Îți plac copiii, Diego? - Da.

Știi că îți trebuie cel puțin unul? Câinele meu e cu colții pe ele, da?

Da.

Uite care-i treaba.

Te las să ai copii, în schimb tu o lași în pace pe încântătoarea Martha,

astfel încât să-și poată crește copiii în liniște și pace.

Cine dracu' e Martha?

Este o doamnă în vârstă care are spălătoria de la colțul străzii 6.

Du-i rufele tale murdare, nu trucurile mârșave.

Le va curăța impecabil.

Ce zici de propunerea mea?

Nu înțeleg ce naiba spui.

Voi sintetiza.

Încetează naibii să-i mai iei banii cu forța,

sau câinele meu îți va înfuleca testiculele chiar în clipa asta.

- Acum, ai înțeles? - Da.

Facem afacerea?

O facem.

Vă dați seama că nerespectarea înțelegerii ar fi în totală contradicție,

cu principiile dvs și ale mele, dle Morales, da?

Am înțeles.

Minunat.

Acum, înapoiază-i telefonul lui Mickey, te rog.

Să mergem!

Nu stați degeaba!

Aduceți-mi-l în viață!

Haide, haide.

Melvin, nu eu te împiedic să-ți vezi fiul, ci judecătorul.

Știi că n-ar trebui să te apropii de casă.

Ascultă, poți înceta, te rog? O sperii pe mama.

Nu, nu-l aduc în parc.

Nu e bine pentru mine și nici pentru el.

Cel mai bine ar fi să te ocupi de tine, da?

Alo?

Melvin...

Alo?

La naiba.

Scuzați-mă, nu puteți parca aici, dnă.

În regulă, continuați.

Doamnă.

Dumnezeule.

Doamnă.

- Te-a mai căutat? - Nu, nu încă.

- Doriți să vă însoțesc? - Nu, mulțumesc.

- Mulțumesc. - Cu plăcere!

Mi s-a permis să merg la tine acasă, să-ți aduc niște lucruri, așa cum ai cerut.

Mulțumesc.

Era destul de rău, la tine.

Da, de obicei sunt foarte ordonat.

Ai nevoie de ajutor?

Nu, e în regulă. Mulțumesc.

Lapte-Caramel cu frișcă, nu?

Perfect, mulțumesc.

Știu că n-ar trebui. Zahărul îmi face rău.

Dar renunțarea la micile plăceri ale vieții, face și mai rău, nu crezi?

Trebuie să fi epuizată. Ai prins doar câteva ore de somn.

O cafea bună și sunt gata de orice.

Oricum, povestea ta e foarte captivantă,

și încă n-am aflat, unde și când te vor transfera,

așa că, aș vrea să-ți mai pun câteva întrebări despre copilăria ta,

dacă nu te superi.

Păi... e cam târziu pentru asta, nu crezi?

Adică?

Pentru a dresa bine un animal, cu cât începi mai devreme, cu atât mai bine.

Sunt prea bătrân pentru a fi reinstruit, nu crezi?

Găsești nepotrivit sau inconfortabil să vorbești despre copilăria ta?

Nu. Doar că nu sunt obișnuit cu asta.

De fapt, cred că puțin bine, îmi face.

Nimeni nu există fără un trecut, corect?

Se spune că trecutul este rădăcina care devine copac.

Adevărat, dar rădăcinile sunt invizibile, de ce să le dezgropi?

Pentru că îți face bine.

Ai punctat bine.

Deci, ce vrei să știi?

Cum ai ieșit din acea cușcă?

Îi văd!

Ia uite-i!

Nu...

E minunat.

Așteaptă să vezi ce le va face tata, cățeilor tăi, când va afla.

Va face mâncare pentru câini, din ei.

Richie, te rog.

Nu face asta.

- Altfel? - Nu face asta, Richie.

Richie, te rog.

Fratele meu, Richie, m-a trădat încă o dată.

A intrat în casă și i-a spus tatălui meu.

Tatăl meu era un om bolnav. Ura lumea, începând cu el însuși.

Nu-i plăcea viața.

Întruna a încercat să o distrugă.

- Dă-te la o parte. - Nu! Nu, te rog.

- Te rog! - Mișcă!

M-am săturat. Dă-te sau te dau eu.

Am zis să te dai la o parte!

Mișcă!

Le dau eu să mănânce.

Deschide naibii, odată!

Te rog, îi hrănesc eu!

Dispari!

Dă-te la o parte!

Deschide!

Am zis să te dai la o parte!

Deschide!

Vă omor pe toți!

Veniseră cu pușca pentru a demonstra cine știe ce.

Eu nu m-am ferit,

arma s-a descărcat și mi-am pierdut un deget.

Hei, hei, hei!

Tată, tată!

E în regulă, e în regulă.

Nu, oprește-te.

Mă ocup eu, mă ocup eu.

Să mergem înăuntru!

N-ai făcut nimic, nu e vina ta, bine?

Haide, haide.

Nu, tată, tată, ascultă-mă.

Du-te în casă, hai, hai.

E în regulă, mă ocup eu.

Nu e vina ta, intră în casă. Haide.

Mă ocup eu, bine?

Du-te!

Mă ocup eu.

Vezi?

Nu vrei să înțelegi.

Refuzi să accepți cât de mult greșești și te comporți ca un animal!

Nu ești vrednic de dragostea Domnului, ci doar de mila Lui.

În Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Amin!

Moby, vezi asta?

Mașină.

Vreau să-i găsești...

Și să le dai asta.

Mașina poliției.

Ai înțeles?

Mașina și punga.

Du-te, Moby.

Du-te, Moby.

Potaie mică.

Care-i treaba, micuțule?

Pare că încearcă să ne spună ceva.

E unul din informatorii tăi?

Foarte amuzant.

Urc direct sus. Asigură scările, bine?

Să mergem. Haide.

Să verificăm sus.

Să mergem.

Iisuse!

Vom avea nevoie de ajutor.

Serviciul de ambulanță.

Haide, să intrăm. Gata. Nu vă mișcați.

Mâinile jos de pe armă, acum! Poliția!

Mâinile pe cap! Mâinile pe cap, imediat!

Ar fi putut fi cea mai bună zi din viața mea dacă, dintr-o coincidență nefericită,

glonțul nu ar fi ricoșat din perete și să mi se oprească în măduva spinării.

În sfârșit eram liber, dar Dumnezeu îmi luase picioarele

cu care m-aș fi putut bucura de libertatea mea.

Eu cred în Dumnezeu,

Dar cred că în acel moment al vieții mele,

întrebarea pe care mi-am pus-o, a fost dacă Dumnezeu a crezut în mine?

Văd că ți-a fost montat un sistem de proteze pentru picioare.

Poți merge?

Puțin.

Mă ajută să acționez în situații de urgență.

Glonțul se afla într-o poziție foarte delicată.

Dacă au greșit sau nu, medicii nu au vrut să riște ca să-l elimine.

Așa că cu fiecare pas pe care îl fac, există șansa ca măduva mea

să se împrăștie în organism, ceea ce nu e deloc recomandat.

Pot merge, dar numai către moartea mea.

Foarte shakespearian, nu crezi?

Ce pedepse au primit, tatăl și fratele tău?

Tata a primit 20 de ani.

S-a sinucis, la două săptămâni, după arestare.

Bănuiesc că n-a avut tăria mea de a trăi în cușcă.

Și fratele tău?

Fratele meu a primit 12.

Cu ajutorul lui Dumnezeu și pentru bună purtare a făcut doar 8.

L-ai mai văzut, vreodată?

Da, l-am văzut.

În ziua, în care a fost eliberat.

Ai documentele.

Dispari de aici.

I-au dat drumul, dimineața.

Unul dintre cei mai sârguincioși doctori ai mei,

Paulie, îl aștepta.

Câinii tăi ți-au ucis fratele.

Nu.

Dumnezeu, în marea lui înțelepciune,

l-a scutit de suferință.

Scuzați-mă, doamnă.

Mulțumesc.

- Te superi dacă ciugulesc ceva? - Te rog.

Bine.

Nu e cine știe ce, dar mi-a revenit pofta de mâncare.

Nu știu, poate că are legătură cu prezența ta.

Asta e bine.

Dar conform procedurii,

trebuie să îți amintesc că discuțiile noastre sunt înregistrate.

E o cameră pe tavan.

Două, de fapt.

Știu.

Vrei să guști?

Nu, mulțumesc.

Observ că, după ce ai fost externat din spital,

ai fost trimis la un cămin, primul dintre multe altele.

Îți amintești ceva, de atunci?

Am schimbat o închisoare cu alta,

mai spațioasă, mai confortabilă, desigur,

dar fără câinii mei, izolarea mea era și mai severă.

Nu ți-ai facut prieteni?

Nu.

Câinii au un adevărat simț al familiei.

Chiar și atunci când provin din rase diferite,

se adună în momentele grele, formând o entitate solidă și unită.

Copiii din cămine,

erau deja năpăstuiți de soartă, incapabili să se unească.

Ascultau doar de instinctele primare.

Câinii își iubesc prietenii și își mușcă dușmanii,

Spre deosebire de oameni,

care întotdeauna, trebuie să amestece dragostea cu ura.

Ai avut vreodată relații amoroase?

Nu e adevărat.

A existat una, de fapt.

Selma.

Bună.

Douglas, nu?

Eu sunt Selma.

Bibliotecarul spune că ești un împătimit al cărților.

Ai mai citit asta?

Ai auzit de Shakespeare?

Dumnezeule, sunt pe cale să-ți schimb lumea.

Shakespeare este cel mai mare scriitor din toate timpurile.

Îți poți imagina, toți acești dramaturgi,

inspirați de acest om care a scris piese acum 400 de ani.

Iar cel mai bun, după părerea mea, este Macbeth.

Era consilier, preda cursurile de teatru.

Frumoasă precum razele de soare,

putea vorbi despre Shakespeare, ca nimeni altul.

Ea m-a învățat cum să mă machiez.

Spunea că dacă nu îți place reflexia ta, trebuie doar să o schimbi.

Nu există nicio dovadă că reflexia din oglindă este falsă

și că noi suntem reali.

Poate că reflecția este convinsă că ea este realitatea,

iar noi, pur și simplu, o copiem.

N-am mai întâlnit, niciodată, pe cineva ca ea.

Bine, e rândul tău.

Mustață.

Nu pot.

Sigur că poți. Poți fi oricine vrei.

Poți fi un rege sau un prinț.

Poți fi un cerșetor sau o floare.

Orice alegi tu.

Bine, bine.

Spunea că... teatrul este ca o religie,

o teză pe care adevăratul credincios o experimentează ca pe realitate.

Și nu uita, dacă poți interpreta Shakespeare, poți interpreta orice.

„Că în adevăr, eu îți vorbesc ca de pe o colină înaltă.

„Adevărat, și-ai să mă ucizi dacă de acolo, de sus,

lași un cuvânt aspru să cadă peste inima mea. ”

„Urechile mele nu au auzit o sută de cuvinte din gura ta, încă,

și totuși îți recunosc vocea.

Nu ești tu Romeo și un Montague?

Nici unul nu-s, nici altul, de nu-ți place. ”

„Scumpa mea iubită, Duncan vine aici, în seara aceasta.

Și când se duce de aici?

Mâine, după cum și-a propus.

Nu va mai apuca să vadă soarele de mâine. ”

„Acum, mamă, ce se întâmplă?

Hamlet, l-ai jignit pe tatăl tău.

Mamă, l-ai jignit pe tatăl meu. ”

„Tu poți pe drept s-o spui, această mână inima-mi ți-a dat-o.

O mână liberală!

Inimile de odinioară își strângeau mâinile.

Dar noua noastră heraldica sunt mâinile, nu inimile. ”

„Numele meu, neprețuite sfânt, eu însumi îl urăsc, căci plin de dușmănie ție-ți e.

Eu de l-aș fi scris, aș rupe în bucăti cuvântul.

Romeo. ”

„Voi toți cei care mă iubiți... urmați-mă! ”

Când în sfârșit simțeam că trăiesc...

M-am putut exprima pe deplin, cu întreaga mea ființă.

Eram ce îmi doream să fiu,

barierele realității fiind înlăturate cu ajutorul machiajului și a versurilor.

Vezi tu, în timp ce lumea reală m-a respins permanent,

cea imaginară și-a deschis brațele și m-a primit pe deplin.

Și, în noul acesta regat, Selma a fost prințesa mea.

Ai iubit-o?

La nebunie.

I-ai spus?

Mă pregăteam s-o fac, dar într-o zi a plecat.

Un teatru de la periferia Bostonului, o angajase.

M-am bucurat pentru ea.

Talentul ei merita mult mai mult decât un cămin pentru delincvenți minori.

Asta e sigur.

I-ai pierdut urma?

I-am urmat fiecare pas.

Nu i-a fost ușor la început.

Dar Selma avea prea mult talent și dragoste, pentru a nu reuși.

Foarte curând, a început să lucreze cu ținute mai profesioniste,

În câțiva ani și-a croit drumul către Broadway.

În cele din urmă, am reușit să-mi fac curajul să merg să o văd.

A fost frumoasă.

Am întrebat pe unul dintre agenții de pază,

dacă pot merge în culise și m-a lăsat să intru.

Intră.

Îmi pare rău că te deranjez, Selma.

E cineva aici.

Zice că e cel mai mare fan,

te cunoaște și dacă poate să te salute?

Sigur.

Eram absolut îngrozit că nu-și va aminti de mine.

Dar și-a amintit. Imediat.

O, Doamne. Douglas!

Douglas!

Nu pot să cred!

Uite cum ai crescut!

Glumești? Uită-te la această ținută!

Vestit ca un prinț!

Am vrut să îți arunc astea la final, dar mi-era teamă că din locul în care eram,

nu ar fi ajuns pe scenă.

Sunt minunate.

Haide, hai să le găsim o vază.

Incredibil. Zilele trecute, m-am gândit la tine.

Întrebându-mă, oare, ce faci.

Te avertizez, vreau povestea completă.

Începe.

Bine.

Am continuat cu cititul.

Cred că la asta mă pricep cel mai bine.

Am promovat o serie de examene.

Am făcut un curs de facultate.

Fantastic.

Probabil că ți-ai făcut prieteni, acolo.

Nu, a fost un curs online.

Campusul era prea departe, de casa în care locuiam.

Mergeam doar o dată pe lună la examene,

dar asta nu m-a împiedicat să-mi iau licența în biologie.

Licența? Asta e foarte bine.

Despre ce a fost teza ta?

Câini.

Ar fi trebuit să ghicesc. Mereu vorbeai despre ei, pe atunci.

Uite cât de frumoase sunt.

Nu pe cât de frumoasă ești tu.

Atât de drăguț.

Cât privește actoria, te-ai mai ținut de ea?

Puțin.

Totuși, nu este la fel, fără tine.

Aşa sper.

Dar ți-am urmărit cariera, de când ai început.

Serios?

Uite, am păstrat fiecare articol pe care l-am găsit,

de la prima ta producție, din Boston.

Ai facut tu, asta?

Pentru tine.

Îți place?

Acesta e cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la cineva, în ultima vreme.

Părea, cu adevărat, fericită, că sunt acolo.

Și, apoi...

Intră.

Ce spectacol.

Mulțumesc.

Le-a plăcut.

Mulțumesc.

Douglas, el e Bradley, directorul meu care se întâmplă să-mi fie și soț.

Salut, Doug.

Am auzit atâtea despre tine, omule.

Super.

Este și viitorul tătic al copilașului meu.

Douglas.

Felicitări. De cât timp...

Două săptămâni.

Serios? Ce... repede.

Ești deja însărcinată.

Te referi la Bradley?

Nu, ne-am cunoscut acum trei ani,

ne-a luat ceva timp să ne cunoaștem, ne-am căsătorit, iarna trecută.

Despre copil, abia am aflat.

Ești printre primii care află.

Nici măcar alor mei nu le-am spus, încă.

Sunt... flatat.

E grozav.

Uite, iubitule, Douglas a făcut asta pentru mine.

Serios?

A păstrat fiecare articol cu mine de când am început.

- Nu-i e adorabil? - E frumos.

E o adevărată artă, omule.

Deci ești membru al Klanului, nu?

Faci parte din familia artistică? Profesezi în lumea spectacolului?

Nu.

Mă ocup de câini.

În seara aceea, m-am întors la adăpostul,

unde lucrasem, în ultimii cinci ani.

M-am simțit atât de prost.

Era mai în vârstă, superbă și de succes.

Iar eu eram doar un tip într-un scaun cu rotile,

care, chiar dacă ar fi putut merge,

nu știa încotro să o apuce.

Cum aș putea gândi, chiar și pentru o secundă,

că a simțit altceva decât milă pentru mine?

Nu!

Dragostea lor pentru mine a fost atât de autentică, adevărată, pură,

fără nicio urmă de falsitate sau ipocrizie.

Câinii nu mint, niciodată, când vorbesc despre dragoste.

Ce s-a întâmplat mai departe?

M-am adaptat.

Din nou.

Îmi pare rău, nu înțeleg. Vreți să închideți adăpostul?

Statul se confruntă cu un deficit uriaș,

iar noul guvernator a inițiat un program drastic de reducere a cheltuielilor.

Finanțarea asociației dvs, a fost întreruptă.

Fondurile primite au fost înjumătățite anual, în ultimii trei ani,

dar datorită donațiilor și plasării regulate a câinilor,

statul nu cheltuie cu noi, aproape nimic.

Ai făcut o treabă remarcabilă.

Înțelegem pe deplin, acest lucru, dar am primit

numeroase plângeri, privind diverse nemulțumiri.

Nemulțumiri, de genul?

Cum ar fi mirosul.

Primăria a decis să vândă terenul unui dezvoltator.

Deci, totul se rezumă la bani.

Noi doar executăm ordinele.

Da, știu.

Ce se va întâmpla cu câinii?

Îi eliberăm și îi rugăm să se întoarcă la familiile lor?

Presupunem că vor fi duși într-un adăpost mai corespunzător.

Știu cum este.

Te plimbi din casă în casă, fără nicio șansă de a-ți reface viața.

Dosarul tău de aici este ireproșabil.

Sunt sigur că serviciile sociale îți vor găsi, cât de curând, un alt post.

Deci, când e ziua cea mare?

În principiu, luni dimineața, la ora 6.

Putem solicita mai mult timp, dacă dorești.

Să-ți obținem o amânare.

Nu.

Îți mulțumesc, oricum.

Ne vedem luni.

Bine... atunci, luni.

- Bună dimineața, dle. - Bună dimineața!

Mai întâi, îl evacuăm pe administrator.

Tipul e într-un scaun cu rotile. Este un pic ciudat.

Apoi, ne ocupăm de câini.

Am înțeles.

ADĂPOST PENTRU CÂINI

Ce naiba?

Unde au dispărut?

Vom fi în siguranță, aici.

Polly anunță-i pe ceilalți, bine?

„Numește-mă iubire și voi fi botezat din nou.

De acum înainte, nu voi mai fi, niciodată, Romeo.

Ce om ești tu, învăluit în noapte și atât de tulburat de sfatul meu?

De mă întrebi de nume, cine sunt, să îți răspund, nu știu.

Ce e într-un nume? Ceea ce noi numim un trandafir,

ar mirosi la fel de dulce și de-ar avea alt nume.

Tot astfel și Romeo, de l-ar chema oricum.

Ar răspândi aceeași dulce vrajă ca și acum.

Romeo, schimbă-ți numele,

Ce nu-i nimic din tot ce ai, și-n locul lui, mă ia întreagă.

Te cred pe cuvânt.

Numește-mă iubire și voi fi iarăși botezat.

De acum încolo, nu voi mai fi Romeo. ”

Ai mai revăzut-o pe Selma?

Nu.

A avut doi copii, unul după altul.

A renunțat la actorie. Soțul a început s-o bată.

Până și stelele pălesc și se sting, în cele din urmă.

Locul în care locuiai era destul de bine utilat.

Cum ai reușit asta?

Ajut oamenii. Oamenii mă ajută pe mine.

Da, dar trebuie să fi costat o groază de bani, nu?

Adevărat. La început mi-a fost greu.

A trebuit să-mi caut de muncă.

N-am reușit să-mi găsesc ceva.

Diploma mea de biologie,

nu putea deschide nici ușile unui fast-food.

Hei, nu poți mirosi florile, nu?

Sunt florile mele. Plătesc pentru ele.

♪ Din asta-s făcute visele frumoase ♪

♪ Cine-s eu, să zic că nu? ♪

♪ Călătoresc prin lume și prin cele șapte mări ♪

Îmi pare rău, nu avem nimic, momentan.

♪ Toată lumea caută ceva ♪

♪ Unii vor să te folosească ♪

♪ Unii vor să se obișnuiască cu tine ♪

♪ Unii vor să abuzeze de tine ♪

♪ Unii vor să fie abuzați ♪

Îmi pare rău.

♪ Ține capul sus ♪

♪ Fruntea sus și mergi mai departe ♪

Bravo, fată.

Superb, Annie. Superb.

Mulțumesc, Annie.

Cher, tu urmezi după piesa ei și înaintea magicianului.

Tot tu ești favoritul meu.

Rodney?

Da?

Am venit în legătură cu anunțul de pe ușă.

Îmi cer scuze...

Pentru bar. Am găsit pe cineva.

Îmi pare rău. Am uitat să dau anunțul jos.

Îmi pare rău. O zi bună.

De fapt, mă gândeam, că poate o altă slujbă.

Și eu sunt artist.

Adică, să faci o reprezentație?

Știu pe de rost totul despre Shakespeare

Puștiule te afli în teatrul greșit. E un spectacol cu travestiți.

Înțeleg, dar...

Dacă poți interpreta Shakespeare, poți interpreta orice.

Cunosc și un întreg repertoriu de cântece vechi,

așa că, pot oferi și asta.

Sunt sigur că poți performa, dar înțelege.

Oamenii vin aici să se distreze,

nu să privească un travestit într-un scaun cu rotile.

Pot sta în picioare.

Pentru un cântec.

Rodney, haide.

Dă-i o șansă. Măcar una mică.

- A stat în picioare. - Haide, Rodney, te rog.

Fă-o pentru mine.

- Haide. - Uită-te la el.

O noapte. Da.

Mă iubește, vreau să știu.

Cum să-mi dau seama dacă mă iubește atât de mult?

Se vede în ochii lui?

O, nu, vei fi înșelat.

Se vede în zâmbetul lui?

Marea dezvăluire.

De vrei să știi...

Fetelor, mulțimea din seara aceasta este cam liniștită,

deci dacă am putea spori energia, ar fi perfect.

Cher?

Poți să taci o secundă?

Nepoliticos.

Douglas, intri în două minute.

Arăţi minunat.

Mulțumesc.

Credeam că nu poți merge fără alea.

Nu pot.

Dar pot sta pe loc... pentru o clipă.

- Ești sigur? - Da.

Numai să nu uiți de mine acolo, la final.

Nu, bineînțeles că nu.

Imediat ce termin de cântat,

am nevoie să vii să mă iei.

- Promite-mi. - Îți promit, voi fi acolo.

Aplaudați magicianul nostru fantastic. Nu-i așa că e incredibil?

Din nefericire, magicianul va lua o scurtă pauză,

după micuțul incident din bucătărie.

Relaxează-te.

În continuare, pentru dvs avem ceva ce nu ați mai văzut până acum.

O apariție complet inedită. Aș zice că o putem considera virgină.

Unu, doi...

Avem vreun virgin printre noi?

Bine.

Vom fi chiar aici.

Bine.

Succes.

Acum, fără alte prezentări, dați-mi voie să o invit în scenă,

pe însăși diva franceză,

domnișoara Edith Piaf!

O, Doamne.

Va fi bine.

♪ Revăd orașul sărbătorind în delir Sufocat de soare și de voie bună ♪

♪ Și aud în muzică, țipetele, râsetele, Care explodează în jurul meu ♪

♪ Și pierdută printre oamenii care mă înghesuie ♪

♪ Amețită, tulburată, rămân pe loc ♪

♪ Când brusc, mă întorc, el se dă înapoi Iar mulțimea mă aruncă în brațele lui ♪

♪ Purtați de mulțimea care ne trage după ea ♪

♪ Târându-ne, zdrobiți unul de celălalt ♪

♪ Fără pic de efort, mulțimea, Ne împinge, înlănțuiți unul de altul ♪

♪ Și ne lasă pe amândoi Împliniți, îmbătați și fericiți ♪

♪ Ghidați de mulțimea care se avântă Și care dansează un dans nebun ♪

♪ Mâinile noastre rămân unite ♪

♪ Și uneori ridicate, trupurile noastre îmbrățișate își iau zborul ♪

♪ Și cad din nou împreună Înfloritoare, îmbătate și fericite ♪

♪ Și bucuria pătată de surâsul lui Mă străpunge și lovește, ricoșând în mine ♪

♪ Și brusc, printre râsete, eliberez un țipăt ♪

♪ Când mulțimea vine și mi-l smulge din brațe ♪

♪ Purtați de mulțimea care ne trage după ea ♪

♪ Ne ghidează, ne îndepărtează unul de celălalt ♪

♪ Mă lupt și mă zbat ♪

♪ Dar sunetul vocii sale Se pierde printre râsetele celorlalți ♪

♪ Și eu urlu de durere, de furie și de mânie și plâng ♪

♪ Ghidată de mulțimea care se avântă Și care dansează un dans nebun ♪

♪ Sunt dusă departe ♪

♪ Și-mi încleștez pumnii, blestemând mulțimea care îmi fură ♪

♪ Omul pe care ea mi l-a dăruit Și pe care nu l-am mai găsit niciodată ♪

Da!

Cortina! Trage cortina.

Douglas, vino.

Așează-te, te rog.

Ești în regulă?

De aceea să n-ai încredere în cortină.

Deci ai fost un succes?

Să nu exagerăm.

A fost suficient de convingător, cât să mă angajeze.

O zi pe săptămână, în fiecare seară de vineri.

Trebuie să recunosc, abia așteptam ziua de vineri.

A fost singurul moment, în care reflecția mea,

a reușit să mă facă să uit de imaginea mea.

Deci, spectacolul era singura ta sursă de venit?

Nu.

Mă ocupam și cu lipeala. Studiam profilul clientului,

sugerându-i partenerii cu aceleași interese.

Ocupația ta principală a fost plasarea câinilor,

către oamenii ce căutau să scape de singurătate?

Da, în mare parte.

În mare parte? Ce înseamnă asta?

Ofeream si servicii de protecție.

Cât de importante au fost aceste „servicii de protecție”,

pentru planul tău de afaceri?

Oamenii vor să fie iubiți și protejați.

Pentru asta se roagă cu toții, zi de zi.

Dar bănuiesc că, câștigul nu a fost nici pe departe suficient.

Îți trebuiau bani pentru a-ți construi un adăpost și a te îngriji de câini.

De fapt, soluția a venit de la câinii mei.

Cum? La ce te referi?

Nu numai că erau cei mai buni prieteni ai mei,

cei mai fideli însoțitori, dar au și înțeles...

Totul.

Absolut tot ce le spuneam.

Făină.

Mulțumesc.

O să am nevoie de...

250 grame de unt nesărat.

Mulțumesc.

Și... două ouă mari.

Mulțumesc.

Micky.

Fii drăguță și adu-mi niște zahăr.

Mulțumesc, fetițo.

Vom face un tort foarte frumos.

Eu cred în redistribuirea bogăției.

Știai că cei mai bogați 100 de oameni au mai mulți bani decât un miliard de săraci?

Da, știu.

E revoltător, dar asta nu înseamnă că acțiunile tale nu încalcă legea.

Legile sunt scrise de cei bogați pentru a-i controla pe săraci.

- Ar trebui să fie invers, nu crezi? - Așa este.

Dar asta nu înseamnă că poți fi judecător și jurat.

Presupun că ai dreptate.

Pledez vinovat.

Dacă îți câștigai existența, de ce să continui să furi așa?

Pentru amuzament?

Nu. Nici gând.

Cred că atunci când societatea respinge un copil, face din el un proscris,

el ia tot ceea ce nu i s-a dat vreodată, un mod de a repara nedreptatea.

Nu crezi că justificarea ta e doar un joc de cuvinte?

La urma urmei, un infractor rămâne un infractor, nu?

Nimeni nu se naște infractor.

Devii, prin natura circumstanțelor.

Dumnezeu ar fi putut face din mine un pianist, un florar

sau poate chiar un doctor. De ce n-a făcut-o?

Îngrijirea câinilor este o profesie la fel de bună

ca oricare alta, de ce continui cu spargerile de locuințe?

Am renunțat.

Acum câteva luni.

Ce te-a determinat să faci asta?

O întâlnire întâmplătoare.

Domnul?

Ackerman. Asigurări.

Pe aici.

Domnule.

Bună dimineața, dnă. Ackerman.

Sunt inspectorul de daune.

Vă mulțumesc că ați acceptat să mă vedeți.

Vă rog, luați loc.

Bine.

Deci, ce doriți să știți?

Povestiți-mi ce s-a întâmplat.

Ne-am întors...

de la gala Națiunilor Unite, în jurul orei 1, noaptea.

Mi-am scos colierul, l-am pus pe noptieră, ca întotdeauna.

Nu în seif?

Sunt convins că aveți un seif, nu?

Nu, eram mult prea obosită, să cobor până aici.

Înțeleg.

Și, personalul? Erau plecați?

Plecaseră de mult.

Eu personal, am închis ușa de la intrare.

N-ați auzit câinii lătrând, azi noapte?

Nu, nici vorbă.

Plus că am un somn foarte ușor. I-aș fi auzit.

Fereastra era deschisă?

Toate ferestrele sunt bine închise.

Cu excepția, a uneia din baie,

dar e mult prea mică, pentru ca cineva să poată intra.

Înțeleg.

Și la ce oră v-ați dat seama că lipsește colierul?

Când m-am trezit, a doua zi la 7 dimineața.

Deci... stați să mă lămuresc.

Deci, bijuteriile au dispărut cândva între orele 1 și 7 dimineața,

dintr-o casă încuiată, dvs fiind în locuință?

Exact.

Dacă credeți că inventez toată această poveste, pentru încasarea asigurarii...

Departe de mine gândul să sugerez așa ceva, doamnă.

Reputația dvs vorbește de la sine,

dar... trebuie să recunoșteți că...

este o ecuație greu de descifrat.

Nu pentru asta sunteți aici?

Da, întradevăr.

Așa cum ați solicitat, filmările de la camerele de supraveghere.

Există 12 camere, în jurul acestei case.

Niciuna la interior?

Nu.

Am aprecia confidențialitatea.

Doamnă.

Aceiași, Sophie.

Unu și patru minute, noaptea.

Femeia ajunge acasă...

Și nimic până la 7 dimineața, când sosesc menajerele.

Derulează înapoi câteva cadre.

Derulează.

Ce fac?

Pare că salută pe cineva.

Ce-i asta?

Da, un câine vagabond intră pe proprietate,

se joacă aproximativ cinci minute, apoi pleacă.

Mergi înainte.

Mergi, cadru cu cadru.

Înainte, înainte.

Chiar acolo.

Acolo, câinele.

Vezi, are colierul. Câinele are colierul.

E greu de spus cu certitudine.

Ar putea fi plăcuța de identificare.

Ai primit casetele de luna trecută, cu jaful de pe strada Virginia?

Da.

Da.

De ce nu te duci să le aduci, Jerry?

Sigur.

Acolo.

Du-te înapoi. Înapoi, înapoi.

Vezi? Ce ți-am spus?

Mai e un unul. E un câine chiar acolo.

E greu de spus, dle. Ar putea fi o vulpe.

Au o găină în curtea din spate.

Asta crezi, Jerry?

De ce nu te aduci să aduci casetele cu cazurile similare?

Acum, Jerry.

Da.

Acolo. Vezi?

Vezi asta?

Continuă.

La naiba.

Vezi?

Asta, prietene, e opera unui artist.

♪ În fața cazărmii, la lumina din colţ ♪

♪ Te aștept, mereu, seara ♪

♪ Vom crea o lume pentru noi doi ♪

♪ Te voi aștepta toată noaptea ♪

♪ Pe tine, Lili Marlene ♪

♪ Pe tine, Lili Marlene ♪

♪ Gornistule, diseară, să nu faci chemarea la arme ♪

♪ Mai vreau o noapte cu farmecul ei ♪

♪ Apoi, să ne luăm rămas bun şi să ne despărţim ♪

♪ Te voi păstra, mereu, în inima mea ♪

Ați făcut o treabă excelentă.

♪ Cu mine, Lili Marlene ♪

♪ Cu mine, Lili Marlene ♪

♪ Dă-mi un trandafir să-mi arăţi, cât ţii la mine ♪

♪ Leagă de tulpină, o șuviță de păr auriu ♪

♪ Cu siguranță mâine, te vei simți tristă ♪

♪ Însă, apoi, va veni o dragoste nouă ♪

♪ Pe tine, Lili Marlene ♪

♪ Pe tine, Lili Marlene ♪

DOUGLAS MUNROW, Născut la 27 ianuarie 1991, adresa: necunoscută

♪ Ești tu, Lili Marlene ♪

- Ai fost atât de bun. - A fost atât de bine.

- Arătai fantastic. - Erai frumos.

Sunt atat de mândru de tine.

Fetelor, sunteți decente? Bun.

Marlena, dragă, e un gentleman care te caută.

Are și fani, acum.

Bună ziua.

Bună. Îmi cer scuze.

Am vrut doar să te felicit.

A fost super.

Sunt un fan înrăit.

Mulțumesc.

Da.

Se poate? Scuze.

Îmi permiți?

Da.

Bunicii mei au venit din Germania, știu pe de rost toate acele cântece.

Și crede-mă când spun că ai cântat magnific.

Venind din partea unui specialist, apreciez și mai mult complimentul.

Cântați în fiecare seară?

Nu, o dată pe săptămână.

A, o decizie bună.

Cu cât ceva este mai rar, cu atât valoarea lui este mai mare.

E adevărat.

În ce seară?

Vinerea.

Acum, știi unde să mă găsești în fiecare seară de vineri.

Uite, știu că îndrăznesc cam mult, dar...

Te pot invita la cină?

Pur și simplu, mor de nerăbdare să te cunosc.

Cunoști deja cea mai bună parte a mea, dragule.

Cu restul, nu merită să-ți irosești timpul.

Ești mult prea modest, ca toți artiștii adevărați.

Nu știu cu ce te ocupi, domnule,

dar ai fi un vânzător foarte bun.

Lucrez în asigurări.

Are sens. Sunt cei mai răi.

Când ai dreptate, ai dreptate. Ai atâta dreptate.

Dar, sub costum, e un om.

Un om care merită cunoscut.

Sunt convins.

Sau cu care merită să iei cina, cel puțin.

Haide.

Ia cina cu mine.

Știu că vrei să iei cina cu mine.

E foarte drăguț din partea ta.

Apreciez oferta.

Dar trebuie să ajung acasă. Am de hrănit copiii mei.

Sper că întelegi.

Atunci, scuze, dacă am exagerat puțin.

Nu, deloc.

Ne vedem, vinerea viitoare?

Cu plăcere.

Da.

Pur și simplu, mi-ai făcut seara mai frumoasă.

Ce-a fost asta?

O, Doamne. E pe bune?

Da.

Cât de des ți se întâmplă asta?

Ei bine, destul de des.

- Ești sigur că ai adresa corectă? - E doar o scurtătură.

Am nevoie doar de puțin aer curatt.

Mă poți ajuta cu scaunul, te rog?

Sigur.

Mulțumesc.

Salut, ce faci?

Cățel cuminte.

Copii, pregătiți-vă. Avem musafiri.

Admir perseverența dvs, dle. Asta se poate interpreta ca hărțuire.

V-aș putea da în judecată pentru asta.

N-ai decât, amice.

Voi spune instanței despre câinii tăi, pe care i-ai dresat să fure din case.

Câinii mei sunt la fel de liberi ca aerul pe care îl respiri, dle.

N-au primit nicio pregătire specială din partea mea, vă asigur.

Am câteva zeci de fimări care dovedesc contrariul,

iar unii dintre „protagoniști”, locuiesc chiar în această cameră.

Am și o listă cu toate obiectele de valoare care au fost furate,

în mare parte, bijuterii pe care nu eziți să le etalezi pe scenă.

Ce drăguț, dar eu nu fur.

Ajut la redistribuirea bogăției. Lucruri total diferite.

N-am nimic împotrivă, dar hai să o redistribuim altfel.

Bine? Dacă n-ai nimic împotrivă?

Deci, totul se rezumă la bani.

Da!

Totul se rezumă la bani.

„Banii, banii, banii”

„Întotdeauna, e soare, în lumea celor bogați”

Scumpo, indiferent cine dracu' ai fi, spectacolul s-a terminat, bine?

Vei preda diamantele pe care trebuie să le fi ascuns pe undeva prin mizeria asta.

Nu încerca să-mi spui că sunt într-o bancă, pentru că tu nu ai conturi.

Am verificat.

Nu te pune cu mine. Dă-mi diamantele alea nenorocite.

Chiar nu vreau să împușc un handicapat, dar o voi face.

70, 80, 70.

70, 80. Ce-s astea? Ce-s cu numerele astea?

Sunt statisticile mele vitale și combinația seifului, din dulap.

La naiba, da.

Acum, că ești un om bogat, accept cu plăcere invitația ta la cină.

Ia loc. Cina va fi gata în două minute.

Vrei să iei cina cu mine?

Desigur.

De ce n-aș face-o?

Adică, ca să fiu sincer, nu mi se întâmplă des să am oaspeți.

Plus de asta, banii nu m-au interesat niciodată.

iar acele coliere ar fi mai de folos la gâtul doamnelor drăguțe.

Ești nebun.

Mulțumesc.

Ia loc.

Îți place chiliul?

Păi, depinde.

Mama obișnuia să-l prepare tot timpul.

Îmi plăcea să o privesc cum gătește.

Sincer să fiu, am o foame că aș putea mânca un cal.

Ai noroc. E gata.

Ești conștient că vorbim de un act criminal grav?

Câinele mănâncă câine.

O simplă lege a naturii, nu-i așa?

Știi... profesia mea implică cea mai strictă confidențialitate,

în ceea ce privește discuțiile noastre.

Dacă, totuși, aș fi martor

chiar și indirect, la o faptă penală din care rezultă moartea cuiva,

legea mă obligă să divulg orice informație pe care o aș avea-o.

Voi pleda pentru autoapărare.

Riști pedeapsa cu moartea. Realizezi asta?

Am murit deja... de câteva ori.

S-ar putea să fie și ultima oară.

Dacă asta vrea Dumnezeu.

La urma urmei, sunt doar o păpușă agățată de sforile sale.

Nu, nu ești.

Lucrurile se întâmplă cu adevărat în viață.

Și, de cele mai multe ori, nu poți face nimic în privința asta.

În fond, ceea ce contează cel mai mult e cum reacționăm.

Adică, poți fi trist. Poți fi disperat.

Ai putea lupta sau ai putea râde.

Chiar depinde de tine. Tu decizi, nimeni altcineva.

Se numește liberul arbitru.

Dumnezeu l-a inventat.

Cât de des s-a întâmplat genul ăsta de situație?

- Ce fel de situație? - Uciderea unui om.

Nu...

Niciodată, până ieri.

Ce s-a întâmplat, ieri?

Dumnezeu și-a trimis îngerii apocalipsei.

♪ Vreau să fiu iubit de tine, doar de tine ♪

♪ De nimeni, în afară de tine ♪

♪ Vreau să fiu iubit de tine și atât ♪

♪ De nimeni, în afară de tine ♪

Nu...

Vă rog...

♪... și atât ♪

N-am făcut...

Nu!

Vă rog!

♪... La ceva mai mult ♪

♪ Să te fac al meu ♪

Vă rog...

♪ Vreau să fiu iubit de tine, și atât ♪

Ești sigur că locuiește aici?

Da, da! Jur pe Dumnezeu.

Locuiește în capătul holului.

Cu câinii săi.

Bine, te cred.

Nu!

Acum, găsiți-mi-l pe nenorocitul ăsta.

Haide, să mergem.

E timpul pentru război, toată lumea.

Care-i treaba?

O scârbă de câine.

Du-te și verifică.

La naiba.

Du-te, du-te.

Bine, o iau pe aici.

Tu pe acolo.

Bine.

Să mergem.

Câine nenorocit.

La dracu'!

Ești bine?

Rico!

Adu artileria.

S-a terminat, puștiule.

Am avut o înțelegere.

Credeam că avem o înțelegere!

Dar cum bine știm de atâta timp,

sentimentele astea duc omul la pierzanie.

Tu ești diavolul.

Te trimit înapoi în iad.

Dacă așa vrea Dumnezeu.

Cred că Dumnezeu nu este de partea ta, astăzi.

Noroc.

Mulțumesc.

E o brichetă drăguță.

O vrei?

Sigur.

Mulțumesc.

Toți câinii sunt ai tăi?

Da, sunt copiii mei.

Nu știu ce vor face cu ei.

Nu vă faceți griji. Știu exact ce au de făcut.

Cred că am pus destule întrebări pentru azi.

Îmi va lua ceva timp să procesez totul,

și să-mi dau seama cum...

cum te pot ajuta.

E foarte drăguț din partea ta.

Deja m-ai ajutat foarte mult.

Ai avut dreptate.

Trebuie să iau o decizie cu privire la viața mea.

Poate că trebuie să plătesc prețul suprem,

pentru a câștiga dreptul, de a fi alături de el.

Astăzi, este duminică.

Este ziua, Domnului.

Ziua potrivită pentru a-i pune această întrebare.

Multumesc, doctore.

Evelyn.

Mulțumesc, Evelyn.

Pot să te mai întreb ceva?

Sigur.

Ce te-a făcut să mi te destăinui mie?

Avem ceva în comun.

Ce anume?

Suferință.

Mulțumesc.

Ai terminat?

Da.

Am terminat.

Bună, băieți.

E timpul să mergem.

Iată-mă!

Pentru... tine.

M-am ridicat, pentru tine.

Stau în picioare, pentru tine!

Sunt pregătit.

Sunt gata.

s u b t i t r a r e a _ NO ONe