Original subtitles

Singura cale prin care putem afla ce ţinte nucleare vor fi nimerite,

e cea a spionajului electronic...

Asta-l face aşa de atrăgător pe acel Dodgson,

un agent Sovietic condamnat,

care a deţinut o poziţie de top printre noi, timp de 10 ani.

Asta nu trebuie să se mai întâmple.

Fiecare dintre voi, nu numai şefii departamentelor,

trebuie să raporteze orice schimbare din comportamentul colegilor,

evenimente ciudate sau orice altceva, care vi se par neobişnuite.

Nu numai slujbele voastre sunt în pericol, ci şi toată lumea liberă.

SUFLANTA DE FLUIERAT

Ai spionat pentru ruşi timp de 10 ani?

Da.

Te-ai uitat la pornografie infantilă cu Stephan Kedge?

Da.

Poza pe care ţi-am arătat-o îl conţine pe Allen Goodburn?

Da.

L-ai văzut socializând cu soţia sa, Cynthia?

I-a chestiile astea de pe mine!

D-le Dodgson,

mi-ai spus că maşina asta, nu-i mai bună decât o ghicitoare.

Şi dacă e doar un gunoi, atunci care-i problema?

Eşti împotriva negrilor, sau doar antiamerican?

Mulţi oameni îţi detestă ţara şi tot ceea ce reprezintă ea.

În Anglia, asta încă nu-i o crimă.

Cred că avem o problemă.

Utah ne-a costat mult, Dodgson. Nu te vom ierta pentru că ne-ai prostit

şi pentru că ai băgat zâzanie între noi şi bunii noştri parteneri.

Eşti aici ca să răspunzi cu da sau nu la întrebări. Da sau nu.

Şi apucă-te imediat.

Va trebui să o luăm de la început.

Rămâi aşa.

Ţine-ţi ochii pe tabla de joc.

Prietenul tău Kedge, a căzut înaintea trenului.

Se pare că au muşcat momeala.

Cum vom fi siguri că au pus mâna pe Goodburn, te voi anunţa.

Să iei pastilele în acea seară.

Şah.

Şi mat.

Biletele vă rog.

- Mulţumesc. - Următoarea staţie, Cheltenham.

- Mulţumesc. - Mai aveţi bilete?

Trenul de pe peronul 2 e la ora 12:10 din London Paddington,

Aici este Cheltenham Spa, Cheltenham Spa...

Trenul va pleca peste 5 minute, la ora 12:15,

către Gloucester, Stroud, Kemble, şi London Paddington.

- Tată? - Bob. Nu trebuia să vii.

- Păi ai bătut atâta drum. - Am un cadou pentru tine.

Cel de la magazinul de cărţi ruseşti a spus că e o traducere bună.

E minunată. Mulţumesc.

- Cum merg treburile? - Cu greu.

Aici. Vine cineva pe care creau să-l întâlneşti.

O fată cumva? Era şi timpul.

- Două de fapt. - Două?

PV.

PV?

E vorba de siguranţă. Verificare pozitivă.

- PV? Sună răutăcios. - E doar în mintea ta.

Nu, chiar are dreptate. E răutăcios termenul.

Şi vorbesc ca una care are un PV în acest moment.

- E doar o rutină. - E cunoscută ca o revizie la 5 ani.

Da, suntem nişte PV ale l.O., Tiffany.

Un lO nu e aşa cum crezi, un ofiţer de informaţii,

e unul inteligent care anchetează, alţi ofiţeri.

Dacă se întâmplă ceva ciudat, precum o similitudine de nume,

atunci trimitem cazul la HEOPVA,

care spre gloria sa e şeful VP....

- Eşti beat! Cum îndrăzneşti să spui că-s beat?

Aşa trebuie să vorbeşti? Mă refeream la documente secrete.

Nu, nu. Chiar ai dreptate, tată.

N-ar trebui. Aşa a putut scăpa şi Dodgson din chingi.

- Nu-i corect. Dodgson a fost isteţ. - Aici nu-i Uniunea Sovietică.

E timpul să ne amintim.

- Exact. - Priveşte, nu-i frumos Tigrul?

- Tigrul? - Frumoasă?

Ştii pisica asta? E anormală.

Se urcă până aici, şi nu mai poate coborî.

Apoi miaună, şi pe cine crezi că cheamă la 4 dimineaţa?

Pe mine.

Hai. Vino aici, micule monstru.

Mda, uită-te la tine.

Mă gândesc să creez un motan electronic care să-l conducă,

aşa ar putea coborî singur.

Sunt aproape 10 metri.

Mă duc să chem un taxi care să mă ducă la gară.

- Să mă ajutaţi să strâng masa. - Bine.

- Şi tu, Mark. - Şefa.

- Bob? - Poftim?

l-am spus lui Allen.

- Şi cum a primit vestea? - Oribil.

Bob, ţine-mă strâns.

Reuşeşti într-o oră?

Bine. Mulţumesc.

- Să-i mai dau o şansă? - Nu, sigur că nu.

Îmi doresc să nu rănim pe nimeni.

Bob.

- Facem o plimbare? - Desigur.

Şi din nou, nu.

Nu, eu... vreau să vorbesc cu tine, hai să mergem.

Sunt cam zăpăcit. E afurisit de ridicol.

lntenţionezi să renunţi la slujbă. Asta e, nu-i aşa?

- Mda. - De ce?

- E puţin cam complicat. - Da, mă gândeam eu la asta.

Nu fi aşa de agresiv tată. Nu-mi e de niciun ajutor.

Într-un mod ciudat, această afacere cu Dodgson reflectă ceea ce simt.

M-am întrebat dacă-l cunoşteai când am citit despre proces.

Sunt 7.000 de persoane care lucrează la GCHQ.

E o industrie. Ceva ordinar.

E de înţeles. Nu-l cunoşteam pe Dodgson nici din vedere.

Rezultatul e că, informarea reciprocă a devenit ceva respectabil.

Toţi suntem încurajaţi să raportăm ciudăţenii despre colegii noştri.

îţi poţi imagina cum e să fii la mila unui raport secret,

a cuiva cu care trăieşti, sau cu care lucrezi?

Asta e ceea ce te frământă, Bob? Cineva a dat informaţii despre tine?

- Ţi s-a cerut să demisionezi? - Nici vorbă.

Nu sunt judecat. E vorba de altceva.

Cei din securitate au fost destul de discreţi...

Timp de 10 ani, ei s-a descurcat.

Apoi, mai sunt minciunile... Au început chiar din prima zi...

Nimeni nu pare a fi ceea ce e. Nimic nu e real.

Şi nu realizezi asta, decât mulţi ani mai târziu,

că din prima zi, se falsifică adevărul.

- Nu uita, ceea ce fac ei, e necesar. - Asta-i un argument fatal, tată.

Se numeşte bun sinţ. Ai nevoie de o vacanţă.

Ia-ţi una, dar nu arunca la gunoi şase ani de muncă.

- Dumnezeule, viaţa e mult mai bogată... - Ascultă-mă!

Am plecat după 12 ani de muncă, n-a fost o glumă ca să trăiesc.

luându-mi cam 20 de ani ca să-mi găsesc calea, şi încă mi-e greu.

Unii mai isteţi ca mine, dau faliment în fiecare zi. Timpurile sunt grele.

Să recunoaştem, nu eşti programator, nici un inginer sau un doctor.

Eşti un lingvist. Cine are nevoie de ei?

- Vom avea cumva o argumentaţie? - N-ar trebui să fiu surprins.

- Ceai? - În regulă.

- Haide. Bate la uşă. - Bine.

- Ta-da! Surpriză. - Oh!

- Ta-da! La mulţi ani! - E foarte drăguţ.

Nu puteam servi tortul fără tine.

Exact. Priveşte asta.

- Să le sting? - Mm-hm.

1, 2, 3.

- Nu uita să-ţi pui o dorinţă. - N-o să uit.

- E totul în regulă? - Da.

Camera ta Bob, e chiar mai tare decât a mea.

- Vrei să-ţi facem puţină ordine? - Nu. Sub nicio formă.

Niciodată nu găsesc nimic din ce caut, nu? Hm?

- Poate părea puţin haotic, dar... - Sigur, aşa pare.

- De fapt, e foarte curată. - Şi e camera lui.

îmi pare rău, n-am vrut să...

Mă duc să privesc la televizor cu Mark şi Rose.

Bine. Va fi totul în regulă.

Da. Uite...

- Mituieste-i. - Da. Ne vedem mai târziu.

La revedere.

Stai jos tată.

- E totul în regulă? - E bine.

Aşa. O ceaşcă de ceai.

Mulţumesc.

Ascultă, mi se pare că în viaţa asta obişnuită...

Doamne, e greu să spui asta direct.

Sub înfăţişarea asta...

autobuze pe străzi, ziare, meciuri de cricket, ipoteci blestemate...

sub toate astra... mai e ceva, o lume secretă.

Şi cei care o conduc, câteva mii la număr,

aparentă trăiesc la lumină, dar de fapt, nu-i aşa.

Şi nici eu n-o fac.

În fiecare zi, sau aproape, mă duc în acel loc ca să fac treduceri,

uneori teribile, şi ocazional, lucruri îngrpzitoare.

Ştii cât de mult îmi place limba rusă.

Şi literatura lor.

Da, ştiu.

Puşkin de exemplu, a fost omorât într-un duel provocat de soţia lui.

Tolstoi, era putred de bogat şi se simţea vinovat.

Dostoievsky a ratat plutonul de execuţie,

jucând ca un maniac.

Cehov, Stanislavski. Înţelegi?

Eu am o...întreaga lume în minte,

o perspectivă a vieţii ruse care se intrepune între conversaţiile telefonice.

dintre oficialii partidului.

Ai ascultat conversaţiile telefonice ale oficialilor ruşi ai partidului?

Da. Chiar şi înafară Kremlinului.

Nu-mi pasă dacă aceşti sceptici, care cred că conduc lumea,

vorbesc ocazional că baletul Bolshoi e o armă culturală, şi e,

dar ei nu simt nimic.

Mă simt ciudat. Mă jigneşte personal.

Dacă ar veni aici Bolshoi, dacă aş asculta Romeo şi Julieta,

atunci bucuria mi-ar fi otrăvită de certitudinea,

că un om de-al KGB-ului ar sta alaturi de mine.

Lumea lor secretă a stins lumina deasupra lumii noastre.

Ai şi mai multe motive, ca să continui ceea ce faci.

Nu.

Cred din toată inima,

că lumea noastră secretă, e exact ca şi a lor.

Destul. Pozezi într-un inocent.

Sfatul nostru e că el nu prezintă vreun risc.

Dar desigur, că-l vom supraveghea.

Mă deramjază că nu s-a întors încă.

Tu intră, iar eu voi parca maşina.

D-zeule! D-zeule, Allen! Nu!

E Dodgson, domnule. Ofiţerului nu i-a plăcut cum se uita.

Spune că numai are puls.

Sună la spitalul Hammersmith.

- O ambulanţă? - Nu, o maşină. Grăbeşte-te.

Prostule!

E în regulă. Shh. Va fi bine.

Ascultă-mă. Mă descurc eu cu poliţia. Tu dute şi caut-o pe Tiffany.

Eu voi fi bine. Haide.

Deci, ori sunt nebun,

sau cineva l-a omorâz pe Allen şi i-a înscenat o sinucidere.

- De ce să facă aşa ceva? - Păi, îl cunoştea pe Dodgson, nu?

Presupune că Allen era anestecat în afacerea asta.

Ultimul lucru pe care şi-l doreşte Securitatea, e un nou scandal.

Doar nu crezi că s-ar întinde până aici?

Nu ştiu. Nici nu ştiu pe cine să întreb.

Credea că tu ai avea o idee.

Nu chiar. Adică...

- Lasă-mă să mă gândesc. - Ai dori o bere?

Mulţumesc. E o panică în a calcula această cursă spaţială rusească.

- Atunci, poate altă dată. - Desigur.

Bună dimineaţa...

Ai dormit ca un erou.

Doamna îţi va pregăti nişte ouă cu şuncă.

E dimineaţă, Alex? Te numeşti Alex, nu-i aşa?

Corect. Îţi aminteşti numele meu.

Da, e dimineaţă. Ca să fiu sincer, e după-amiază.

E ceva...familiar în acest loc.

Aici ţi-ai întâlnit controlorul când ai venit în '83.

- Aşa este. - Îţi aminteşti?

Te-am răpit într-o podea dublă de autobuz.

Teritoriul Rus din Anglia. Aşa mi se pare.

E amuzant, nu-i aşa?

Dar să nu te apropii de perdele.

Afară, Britanicii se comportă ca nişte nebuni,

încercând să te găsească înainte ca presa să afle de evadarea ta.

Şi când vor afla, va fi jale mare.

Noi credem că servicile britanice, nu ştiu că tu ai fost aici,

dar trebuie să presupunem că ne vor supraveghea.

Trebuie să rămâi întins.

Omul ăsta, a încercat să mă recruteze. Nu ţi-am putut spune mai înainte.

Era un adevărat coşmar... ascultă telefoanele directorilor,

apucă sticlele de gât, cu dinţii.

Nu-mi imaginez ce l-a făcut să creadă că mă voi implica. Oricum, te va primi.

Am adresa lui în maşină.

- Neaţa, a sosit invitatul meu? - Ah, d-l Greig. Desigur, d-l Jones.

Frank!

Charlie Greig, aşa cum te văd. Nu mi-a venit să cred că ai sunat.

- Cu ce te otrăveşti? - Nu, fac eu cinste. Pinkers?

- Ce altceva, comandante? - La fel şi pentru mine, şi mari.

Să ne aşezăm aici.

- Asta e o încălcare a regulamentului. - Au trecut câţiva ani.

Mm-hm.

Singurul pilot care se bucură de decolare, când catapulca e la pământ.

Noi toţi am recunoscut, dar tu ai făcut-o cu adevărat.

Eram tineri pe vremea aceea.

îmi amintesc cînd ai aruncat în aer comisia luându-te de director

crezând că era un bătăuş.

Păi, era. CPO Pratt. Prin nume şi firea sa.

Ştiu. Nu mi-am putut petrece toată viaţa în felul ăsta.

Păi, nici n-am fost în promoţia ta.

HMS Hawke - cu o banderolă albă la şapcă.

Mulţumesc. Nu-ţi pune biscuiţi în ceai.

A fost singura modalitate ca un pilot să treacă de barierea clasei sale.

Mda, cum spuneai, pe atunci eram foarte tineri.

Mulţumesc.

Chiar când ne pregăteam să ne bucurăm puţin, Kathy a făcut un nodul.

Nu era prea mult de spus. S-a dovedit a fi, cancer.

- Doamne. - Cel puţin, s-a stins rapid.

Nu au mai fost multe de făcut,

mai ales că fiul meu nu a fost interesat de afacere.

Exact. Desigur, tu ai un băiat.

Mda, Bob. Lumina ochilor maică-sii.

Şi al meu la fel, dar n-ai vrea să împarţi o cabină cu el.

- De ce? E dezordonat? - E un dezastru.

Cu ce se ocupă acum?

E specialist în limba Rusă la GCHQ.

Atunci, e un băiat deştept.

Puţin mai mult decât ar fi bine. Mai mult creier decât precauţie.

Nu-i corect aşa, dar când am fost la aniversarea sa recentă,

mai întâi l-am găsit încurcat cu o femeie măritată şi cu copil.

mai mult decât atât, se pregăteşte să renunţe la slujbă.

Şi-a băgat în cap că ce fac ruşii în ţara lor,

nu diferă cu ce facem noi aici.

- Discuţii ale studenţilor. - Are 28 de ani.

E timpul ca cel în vârsză să-şi facă apariţia.

Am fost surprins. Cu toţii ne-am mai răzvrătit,

dar el are parte de o viaţă liniştită.

Ar mai merge o milă decât să rişte ceva.

- Atunci, nu-ţi seamănă? - Nu. Seamănă cu maică-sa.

E bine.

Dar tu? Nu-mi spune că nici o tipă din Wrens nu te-a dus la altar?

Ştii cum se spune... siguranţa din numere.

Ultima dată când am auzit de tine, erai în brigada mantia şi pumnalul.

Tot acolo eşti, nu?

M-am retras. Atunci când m-au lăsat ei s-o fac.

Mi-au aranjat o supraveghere la firmă pentru a fi siguri de mine,

şi ca să nu pierdem timpul, de aceea mă aflu aici.

Mi-a spus o păsărică că lucrezi la o firmă bună.

Clienţii sunt satisfăcuţi, s.a.m.d.

Există un departament guvernamental... nu voi da nume...

care au nevoie să-şi îmbunătăţească procesoarele de cuvinte.

Nu-i un contract de dispreţuit, aşa că...

e al tău, dacă băiatul tău, nu va face multe valuri...

Mulţumesc.

îţi aparţine.

îmi pare rău.

Poftim?

Totul e greşit.

Păi, nu m-ai fo lăsat să vin la tine acasă.

Nu-i aşa, Bob?

Dacă nu-s supravegheat, atunci ar trebui să fiu.

- Nu-i amuzant. - Nu râdeam de tine.

Nu?

Un tip din SAS, a încercat să-l recruteze pe Mark.

Da, e cam ciudat, nu-i aşa?

- Rose, ei bine... - Da, Rose.

N-o pot vedea dând cuiva cu poşeta în cap.

Chiar trebuie să-l vezi pe acel tip de care povestea Mark?

Da, trebuie.

Nu o fac doar aşa ca să plec.

- Salutare, Mahroof. - Salut d-le.

- Salutare. - E bine să fumezi după acel coniac?

- Crezi că am fost în oraş, nu-i aşa? - Chiar aşa.

De fapt, mulţumită conexiunilor mele şi a voinţei şi asumării riscurilor,

vom primi un contract guvernamental.

E fantastic, Frank.

Da, şi vom face lucrurile ca la carte.

- Vreun mesaj? - Banca.

Cu aşa succes, mă pot vedea chiar şi cu ei.

A sunat şi Bob. Îl suni tu? Vrea să vă cedeţi îb Gloucester.

Gloucester?

Scuze că te-am târât până aici tată, dar cred că m-am apropiat de ceva

încât plecarea mea de la GCHQ, îţi va părea un vis plăcut.

Ca să înţelegi, trebuie să îţi aminteşti ce făceau serviciile americane.

Şi nu mă refer la metode secrete sau la coduri,

dar, sper, darea de mâţă, şantaj,

trafic de droguri peste tot în lume,

ah da, şi omorurile obişnuite.

Adică Watergate a dovedit că ăştia lucrează contra ţării lor.

- S-a terminat cu asta. - Nu. Totul s-a dat la fund.

Noi n-am putea avea un Watergate în această ţară.

Lumea noastră a serviciilor e deasupra tuturor, şi ca să revin...

GCHQ Cheltenham e susţinută financiar şi arondată,

americanilor.

Doar nu crezi că şi noi facem tot ce fac şi ei?

în regulă.

Nu ştiu ce ştii tu, şi nici nu citesc aceleaşi lucruri ca tine,

dar ştiu că nimeni sănătos la cap, nu-şi riscă slujba în zilele astea.

Ai dreptul să renunţi, aşa că limitează-te la asta.

Demisionează şi mergi mai departe.

Ar fi convenabil şi pentru mine... să n-am de-a face cu ce-am aflat.

- Nu înţelegi? - Nu. Nu, fir-ar să fie.

Scuze, nu vroiam să te îndepărtez. Am vrut doar ca tu să afli.

- Ei bine... - Da?

- Ai grijă cum mergi. - Şi tu la fel.

Tată ştii că toţi eroii mei erau Americani?

Îţi aminteşti cum stăteam la televizor când eram copil?

Îi priveam decolând spre lună şi păşind pe ea. Nu era minunat?

Mda, păi lumea s-a schimbat, asta-i tot.

Încă mai cred că omul bun învinge până la sfârşit, şi vreau s-o dovedesc.

Asta vrei, da?

Da, d-le.

La revedere.

Deci...

acum vom vedea... Te rog, ridică-te.

E minunat. Cu greu mă pot recunoaşte.

Asta necesită un toast.

După cum vezi, i-am adus tovarăşului colonel şi altceva.

Nu e nemaipomenit?

Alex.

- Mulţumesc. - Nu, te rog. E al tău.

- Pentru Rusia. - Pentru Rusia.

Îi urez tovarăşului colonel o călătorie plăcută.

- Mulţumesc pentru ajutorul vostru. - Mă duc să văd de amicul nostru.

Nu bea toată vodka până mă întorc.

Ai încredere în mine.

Să ne asigurăm.

E totul în regulă.

- Nu poţi înşela securitatea noastră. - Călătorie plăcută.

- 0331... - Pot vorbi cu Sir Adrian Chapple?

La telefon...

Aici Château Direct. Scuze pentru întârziere.

Se pare că comanda dvs. a fost reţinută, dar va fi eliberată în scurt timp.

Mulţumesc că m-aţi anunţat.

Pe aici vă rog, d-le.

Una din produsele mele cele mai bune.

- Au făcut o treabă minunată cu mobilă. - Chiar aşa, Flecker. Foarte bine.

Ce s-a întâmplat cu contactul lui Dodgson din închisoare?

Cel care i-a dat pastilele?

îşi execută 10 ani din pedeapsă,

apoi îl vom trimite în lrlanda de Nord.

Tu dai cu o mână, şi iei cu cealaltă.

Tu vorbeşti?

Nu cred că ar trebui să te deranjeze asta.

D-zeule... Chapple?

N-am aflat dacă americanii ştiu de asta. Excelentă treabă.

A fost un subiect foarte bun. L-a ajutat să-şi vadă controlorul iar.

- E totul înregistrat video? - Desigur.

- Ce bine că ai venit. - Frumos că m-ai invitat.

înainte de toate, îţi place asta?

- Chiar aşa. - Apă? Gheaţă?

- Natural prefer. - Ai vorbit ca un scoţian.

- lată-ne. - Pentru sănătate.

Dragul meu. E puţin diferit faţă de ultima ta şedere aici.

întradevăr.

E bine că lrlandezii sunt pasionaţi de curse.

Pune o bombă aici şi ţara va încremeni.

- E un gând supărător. - Vino şi amestecă-te în lume.

Apropo, sunt de acord cu soluţia ta.

Permite curţii mai multe variante...

Exact. Înclin să fiu de acord,

că astfel de greşeli pot fi iertate

pentru că, spre deosebire de inamic, noi suntem de partea adevărului.

Când ne rugăm, o facem aşa de îndârjit

încât şi cele mai grele păcate ne sunt iertate.

Oricum, totul a rămas în trecut.

în privinţa lui Chapple, s-a discutat cu procurorul general şi el e de acord.

Dar Blunt, aceşti tip de oameni, sunt foarte prevăzători.

Ei nu vor ca pensia să le fie ruinată de cartea unui jurnalist,

sau ca un prim ministru să facă declaraţii despre activităţile lor,

să-şi piardă din privilegii, şi tot restul.

- Desigur. - Adică, e de înţeles.

Când vine vorba de Chapple, nu discutăm despre un băcan.

lmunitatea ar trebui să însemne imunitate, nu eşti de acord?

- Oh, absolut. Să coborâm, să vedem parada.

Părerea mea, e să-l lăsăm în pace până ne dăm seama de pagube,

şi să-l nimicim, ceea ce nu putem pe moment, în mod legal.

Apoi vom afla de contactele sale sovietice şi îi vom da de ales.

În ceea ce-l priveşte pe celălalt amic, e un băcan pur sânge.

Propun să îl lăsăm lui Flecker.

Flecker e foarte creativ.

E foarte folositor să-i avem pe amândoi în acelaşi timp aici.

Cred că avem talent pentru aşa ceva, nu?

în ceea ce-l priveşte pe Jones...

Da, am ânţeles că omul tău a dat greş în a-l intrui corect.

Aşa se pare. Are se pare amici mai receptivi sau mai surzi...

Speculaţii.

Problema e, dacă tânărul va face valuri cu asta,

întreaga operaţiune, va fi un fiasco.

Te înţeleg.

Te-am căutat ca să păstrăm această relaţie specială.

Sau ce-a mai rămas din ea.

Sir Adrian Chapple va prezenta proprietarului,

lui Sea Capitan, trofeul,

iar un trofeu special va fi înmânat jockeului care a câştigat cursa...

- D-l Jones? - Da?

Putem vorbi o clipă, d-le?

- Da. Cine sunteţi? - Sunt ofiţer de poliţie.

Am câteva veşti proaste.

- Poftim? - E vorba de fiul dvs, d-le.

Se pare că a căzut de pe acoperiş.

Sunt veşti foarte proaste, d-le.

- Te simţi bine? - Da, mulţumesc.

El e fiul dvs?

Îl identificaţi drept, Robert Arthur Jones?

- Da. - Mulţumesc.

Asta-i tot ce avea la el.

- E foarte uşor. E tot ce posedă. A fost examinat.

Era îmbrăcat. Nu s-a dormit în pat.

îl vedeaţi des?

D-le?

- Ai spus că n-a dormit în pat? - Corect.

- De unde ştii? - De la ofiţerul anchetator.

Cine l-a lăsat aici? Primul lucru care mi l-a spus lnspectorul Brown...

- Bourne. - lnspectorul Bourne.

la telefon în dimineaţa asta,

e că Bob a fost singur în casă tot weekendul.

Ceilalţi, erau plecaţi.

Colegii au împrumutat o scară, s-au dus pe acoperiş şi apoi în casă.

Presupun că astea-s mai ieftine decât o cutie de carton, ori ceva decent?

E totul acolo, domnule. Semnaţi vă rog de primire.

Unde să semnez?

- D-le Jones? - Da?

Bill Pickett.

Aveam o întâlnire cu fiul dvs. Regret ce s-a întâmplat.

- Şi d-ta cine eşti? - Un jurnalist.

N-am chef să discut. De la ce ziar?

Un săptămânal. The Senator. Bob cred că a pomenit de mine.

Nu.

- Cine ai spus că eşti? - Bill Pickett.

- The Senator? - Exact.

Dovedeşte-o.

Deci, ce dorea să discutaţi?

- Cu Bob? - Da, cu Bob.

- Nu prea ştiu. - Nu te juca cu mine! E mort!

- Eşti de stânga, nu-i aşa? - Altfel cum?

Te interesează afacerea Dodgson. asta e, nu-i aşa?

Acum că Bob e mort, vrei să te foloseşti de el.

N-am nevoie să mă folosesc de el ca să fac asta.

- Cum a luat legătura cu tine? - Mi-a telefonat.

L-am verificat, şi apoi l-am sunat eu.

Cum?

Doar nu ai încredere în cineva care te sună aşa brusc,

şi-ţi spune că lucreze la GCHQ şi doreşte să-ţi vorbească.

Există legi, treburile merg prost de când cu afacerea Dodgson.

- Când s-a întâmplat asta? - Săptămâna trecută.

Şi de ce întârzierea asta? La întâlnirea voastră mă refeream.

Bob spunea că ceea ce vrea să spună, implică pe altcineva.

Celălalt nu vroia să vorbească cu mine. Spera să-l convingă.

- Asta-i tot. - Nu, nu e. De ce vă întâlneaţi azi?

Spune că va lua legătura cu celălalt în acest weekend.

- Legătura? - Da.

Am adus asta, ca să discutăm.

Ascultă...

Îţi voi da numărul de telefon. Poate vei dori să discutăm.

Nu în viaţa asta.

- Cine ţi-a spus că e mort? - Aceea.

- Alo. - Alo, Bob?

- Nu, sunt tatăl lui. - Oh da, d-l Jones... ne-am mai întâlnit.

Aici e Cynthia Goodburn... Bob e acolo?

- Uh, nu. - Voi reveni... când să o fac?

A murit.

Poftim?

- A fost un accident. - Oh, D-zeule!

D-zeule! Bietul Bob! Oh, Doamne...

- D-nă Goodburn. - D-zeule! Nu Bob!

- Cynthia. - Oh, Doamne...

D-le Jones? Am văzut că ai sosit.

M-am gând că doreşti un ceai.

- Vreau să-ţi mulţumesc, Rose. - De ce?

- Pentru că ai făcut curat. - N-am făcut. De ce crezi că...?

Cineva a făcut-o.

- D-le Jones. D-le Jones. - Poate Mark?

- Ai fost în marină. - Da.

- Deci pricepi treaba cu ordinele. - Oh, da.

Sunt şefa departamentului, şi trebuie să-ţi spun, că toţi ştim ceea ce e corect.

Cred că eşti foarte şocat. Crede-mă, nici mie nu mi-a fost uşor.

- În ce privinţă? - Nu pot discuta despre asta.

Deci...

Ceea ce vreau să spun, e asta.

Avem ordine eu şi Mark,

să nu discutăm despre Bob...

şi păţania lui.

- Ordine? - Da.

Mai ales cu presa, chiar şi cu orice altă persoană.

Deci să acceptăm asta, d-le Jones.

Nici măcar cu rudele?

Nu poţi vorbi cu tatăl despre moartea fiului său?

Nu poţi spune nimic, care să fie măcar confortabil?

Ştii ce găsesc eu dificil, Rose?

De ce e împotriva interesului naţional,

ca presa să scrie că tu şi Mark îl plăceaţi,

deşi era împiedicat şi îi plăcea un motan,

era un om bun.

Nu e corect.

Eşti perfect conştient de trucurile presei.

- Avem slujbele şi viitorul nostru. Ştii asta? - Da. Ştiu asta.

Pot vedea că îţi va lipsi mult.

Cum îndrăzneşti să spui aşa ceva?

Voi dormi aici deseară. Asta-i camera lui Bob.

Poţi pune un bilet pe dulapul cu alimente, pe prosopul din baie.

Afurisitule. Aproape că m-ai păcălit.

Asta s-a întâmplat? Ai ajuns la picioarele lui?

Nu. Te-ai dus acolo.

- Aparent, a căzut noaptea de aici. - Nu înţeleg.

Ce făcea acolo?

Îşi salva pisica. Cel puţin asta vor toţi ca eu să cred.

Ori asta, ori s-a sinucis.

Şi Bob?

Cred că te simţi distrusă.

Credeam că nu mă placi.

Credeam că eşti potrivită cu Bob. Măritată, cu un copil, şi restul.

Nimic nu pare să mai însemne mult acum.

Amândoi l-am pierdut.

Nu că n-aş avea prejudecăţi, sper că înţelegi.

Doar că prejudecata mea, numai pare de actualitate.

- Asta a spus şi Bob. - Da?

De fapt, ceea ce a spus, a fost

că nu eşti chiar aşa de înţepat cum vrei să pari.

Asta sună a Bob.

E ceva în neregulă cu telefonul tău?

Nu, nu cred.

Au stins lumină peste lumea obişnuită.

Poftim?

E ceva ce a spus Bob.

- D-le Jones? - Da, mă bucur că ai venit.

Care-i problema pe care n-a putut-o rezolva cei de la funeralii?

Doar pentru mintea mea, aş fi recunoscător dacă ai putea...

aş fi reunoscător dacă mi-ai spune dacă un ofiţer a luat ceva ca probă.

Lipseşte ceva? Asta-i problema...

- Da, aşa cred. - Credeţi...

Cred căjurnalele fiului meu, de anul acesta şi cel trecut,

unele scrisori şi unele cărţi, lipsesc.

Presupun că ştiaţi că se aflau acolo în cameră? Sunteţi sigur?

Nu lnspectore. A fost luat ceva de acolo?

N-a fost nimic luat din câte cunosc.

Mi se pare puţin cam dificil asta.

Oamenii d-tale au intrat în casă?

Da.

În nici-un pat nu s-a dormit, nu e nici-o probă şi nimeni n-a intrat?

- Corect. - Mai rămân cei din securitate.

- Care securitate? - GCHQ, desigur.

Cred că ai fost în legătură cu ei.

- Asta-i treaba noastră, d-le Jones. - O să-mi amintesc de asta la interviu.

- Ce interviu? - Cei de la BBC m-au sunat.

Bine.

Am informat locul de muncă al fiului d-tale.

Un sergent i-a anchetat pe câţiva dintre colegii săi.

Am primit cooperare deplină, şi nu e nimic de semnalat.

Sper că asta te va lămuri.

- Cum a murit? - Asta va decide legistul, d-le.

Cum crezi că a murit, bazându-te pe raportul primit?

Suntem siguri că a fost un accident.

Dar ar putea fi şi o sinucidere.

Nu există probe pentru nimic, nu sunt martori.

Sunt eu. Bob nu era genul care să se sinucidă.

- Oh, mulţi oameni o fac. - Oamenii tăi n-au luat nimic?

Deci n-a existat niciun bilet sau vreo scrisoare?

Dacă fiul meu s-ar fi sinucis, ar fi spus de ce o face.

- Apoi mai e şi camera sa. - La ce vă referiţi?

Mult prea curată.

Cineva a făcut asta. Nu Bob...niciodată.

Cu tot respectul d-le, vă uitaţi prea mult la televizor.

- Mulţumesc că ai venit. - Cum a fost?

Plin de nervi. lnspectorul a fost prea politicos.

Şi a mai fost un tip acolo, unul îmbrăcat normal. N-a scos o vorbă.

L-am rugat pe Bill Pickett să ni se alăture.

Doar vezi că am încercat să ajung acolo.

Oh, e foarte puţin loc.

Tot ce ştiu, e că de când cu afacerea Dodgson,

au existat 3 morţi subite la GCHQ Cheltenham.

Ultimul lucru pe care aş vrea să-l aflu, e că ai noştri sunt băgaţi.

De ce ar fi?

Ştii care a fost lucrul cel mai surprinzător despre CIA?

Paranoia lor.

Cei care spionează şi spun minciuni, sunt precum bolnavii mintali.

E o formă de rupere de realitate. Nu se poate răspunde şi ei o ştiu.

Nu au niciun motiv ca să nu reacţioneze.

Şi n-o vor face.

Sunt complet incapabili să distingă între trădare şi un lucru bun.

În ceea ce îi priveşte, oricine mişcă, e vinovat. Pentru ce?

Contra ideii lor de ordine.

în regulă. Problema e, ce vom face mai departe?

Bob nu ţi-a spus numele celui pe care Mark l-a contactat?

A spus... că ceea ce nu ştiu, nu-mi va crea necazuri mie şi lui Tiffany.

Dar s-a dus să-l vadă pe acest domn X, la East Grinstead

în weekend, înainte ca să mă sune.

Şi s-a întors absolut sigur,

ca în privinţa morţii lui Allen, tuturor le convine varianta.

Presupun că asta dorea ca acest om să-mi confirme,

iar atunci... Bob a căzut de pe acoperiş.

Când a fost singur acasă, în mod convenabil.

Atunci îl voi căuta pe acest domn X.

Nu pot fi prea mulţi şmecheri retraşi la pensie în East Grinstead.

Deşi dacă mă gândesc bine... Ţinem legătura.

- Pickett, vreau adevărul. - Nu toţi îl dorim?

Nu vreau să câştig capital politic din moartea fiului meu.

Dacă povestea asta se dezvoltă, s-ar putea să ai probleme.

De fapt, cu puţin noroc, aş putea dărâma guvernul.

Ne vedem.

N-am de gând să schimb sistemul.

Nu, dar avem nevoie de cineva care să o poată face.

Dacă avem dreptate, ce i s-a întâmplat lui Bob, Allen şi nouă,

nu afectează 98% din populaţie,

dar i-ar putea izbi pe oricare dintre ei precum o maşină.

Măcar le putem explica aceste ciudăţenii.

Să rămânem la fapte.

Cei care locuiesc acolo, poliţia, Serviciile de securitate sunt de acord,

că nu există decât varianta accidentului sau sinuciderii.

- N-a fost sinucidere. - Bine.

Spui că nu îi stă în caracter. Ar trebui să ştii.

Atunci, legistul,

a dat verdictul unui tragic accident.

Dar unul, doar unul...

unu nu foarte distins jurnalist politic motivat e aici,

încercând să dezvolte un alt scandal la GCHQ.

Şi ce faci tu? Tu spui că e o crimă.

Au fost în camera lui.

Pentru Dumnezeu, nu putea face curat fiul tău

măcar odată în 28 de ani?

Ai putea avea dreptate.

Dar nu există poate aici.

Voi sta o vreme la Sheraton Hotel,

aşa că dacă vrei să vorbim, sună-mă.

Bine.

la-o mai uşor.

Dacă spui populaţiei că există o breşă în securitatea noastră,

dar el a căzut şi a fost ucis, ei vor spune că a servit ţara. Ce vroiai?"

Şi eu care credeam, pentru că am făcut parte din acea majoritate.

Aş fi spus să nu crezi o iotă din toate astea.

- Şi acum? - Nu mai ştiu.

N-am niciun prieten puternic. Nu mă pot duce la avocat. Verdictul e dat.

Singura modalitatea de a le spune oamenilor, e să trecem peste ei.

Şi asta, Dumnezeu să mă ajute, mă pune laolaltă cu ticălosul de Bill Pickett.

- Alo? - Bill Pickett, Frank e acolo?

- Da. - Ne-am găsit omul...

Frank, e Bill, vrea cu tine.

L-a găsit pe d-l X.

Nu mi-ar da numele la telefon în caz că suntem ascultaţi,

dar ne vom întâlni cu el la intersecţia dintre A4 şi A217...

La dracu!

Acum vă puteţi ocupa de el în voie.

Mergeţi mai departe, d-le.

Îl rugăm pe D-zeu Atotputernicul,

să primească sufletul fratelui nostru, Robert Jones...

îi încredinţăm trupul său pământului.

Pământ la pământ,

cenuşa la cenuşă,

praf la praf.

Pentru revenirea la viată a mântuitorului, lsus Cristos...

N-am înţeles niciodată revoluţiile.

Dar acum le înţeleg.

Dar nu-mi priesc la stomac.

Nu ştiu ce altceva să fac, Bob.

Şi acesta-i adevărul.

- Am aflat verdictul, d-le Jones. - Oh?

Eu...

Regret să fiu secretos. Nu e cazul, dar de când cu Dodgson...

Tuturor ni s-a spus să ne purtăm aşa. Spuneau că asta va menţine oamenii uniţi.

Şi în poziţia mea... când m-au interogat, am păstrat ceva, iar Bob...

Le-am spus că el pune întrebări despre sinuciderea lui Goodburn.

Nu te poţi invinui că ai spus adevărul.

Nu, sigur că nu. Eu doar...

E o atmosferă oribilă la serviciu şi tot felul de zvonuri.

Nu-mi pot imagina cât de rău te simţi.

Am vrut doar să-mi iau asta de pe inimă, îmi pare rău.

Nu-ţi fă griji. Ştiu că ai fost amicul lui Bob şi că îi vroiai binele.

Nu-i voi lăsa cu acest verdict de sinucidere, oricum.

- Nu-ţi pot spune cât de evident este. - Eu cred căa a fost omorât.

Oh, Cristoase.

Nu, e imposibil. N-am vrut ca...

- Mai bine aş pleca. - Da, spune-le ce părere am eu.

Nu, nu voi face asta, dar nu cred că Bob a fost omorât.

Ba da, crezi. Ai crezut imediat ce am spus asta.

Ai simţit.

De ce oare, Mark?

Bob a fost...

precum idiotul lui Dostoievsky...

de niciun folos nimănui.

Oricum, l-am iubit. Nu-s homo, dar îl iubeam pentru calitatea asta.

Nu ştiu de ce l-am trădat. Avea calitatea de a-ţi arăta cine eşti.

Nu ştiu. Sunt un fel de luda.

Aproapte că părea un vis, când am făcut-o.

N-am vrut, până în momentul când HGEQ a bătut la uşă.

Ca şi acum... n-aş fi vrut să-l trădez.

L-ai trimis să vadă pe cineva, ştiu asta. Cine era?

- Nu pot spune. Nu pot. - Afurisită de prăjitură!

La cine l-ai trimis?

Greig.

Greig?

Ţi-au spus să-l trimiţi la Charlie Greig?

Spunea că e un prieten de familie.

Pofteşte.

îţi bucură ochiul, nu?

Mulţumesc cerului pentru un cont gras. Ce ne-am face fără el?

- }ntradevăr. - Scoate-ţi haina.

Stai jos. Ce doreşti?

Vodkă cu orice. Tonic.

Bine.

Păi nu e ceva original,

aşa că nu trebuie să ne limităm, nu-i aşa?

- Te simţi bine? - Da.

îţi aminteşti când bătrânul a vrut banane?

A venit pe punte, şi i-a spus unui caporal...

Eram acolo. I-a spus caporalului: "Scoate calul ăla din cabina mea."

Minunat. Şi bea 2 sticle pe zi.

- Noroc. - Noroc.

Nimeni nu-şi aminteşte de asta, nu? Korea.

Dumnezeule. Dacă am fi avut aceiaşi publicitate în Falklands, nu?

Toţi deştepţii ăia care spuneau că nu va merge,

şi când a mers, au spus că nu trebuia să se întâmple.

Noi eram în Korea zburând cu avioane clasice contra MiG-urilor.

Câţi piloţi am pierdut numai în doi ani?

Şi asta doar noi.

- Am făcut-o. - Întradevăr, nu-i aşa?

Porţi cel mai bun Carmen Miranda pe care l-am văzut.

Şi tu. Eşti cel mai bun pilot pe care l-am văzut.

Nu.

Aripile aranjate, aşa cum spun ei acum, desigur natural.

Deci, noroc.

Noroc.

Câte unul pe rând.

încep să-mi pun întrebări despre Bob.

M-am gândit mult la asta, ştiu, dar...

îmi lipseşte amărâtul ăsta.

Sigur că da.

E timpul să punem nava în mişcare.

Vezica începe să se micşoreze.

Dacă vrei să ştii... ăsta-i primul semn.

Ţine-te bine!

Nu te văd făcând-o pe James Bond.

Ar trebui să fiu norocos. Nicio pasăre,

nimic prea agitat.

Oh, Doamne. Este... acum e rândul meu.

Oh, ce uşurare!

Ai auzit...pe aia cu orbul ieşit la plimbare?

Câinele care îl conducea îl trăgea de picior,

iar orbul s-a oprit ca să-i dea un biscuit.

Era pe cale să-i ofere o masă

când acest personaj din Barbara Woodhouse a traversat,

"ascultă," a spus ea, "nu recompensezi animalul pentru asta!"

"Să-l recompensez?", a răspuns el. "Să-l recompensez?"

Oi fi eu orb, dar nu-s nebun.

încerc doar să dau de capul său

ca să-i bag curul înăuntru!

- Doamne, e cald aici. - Iată-ne. Double-O Charlie.

- Double-O Charlie. - Până la fund.

- Până la ultima picătură. - Rămâi...

precum sfântul duh.

lsuse.

- Vrei nişte apă tonică? - Desigur.

Aşa. Uite nişte apă tonică.

- Gheată. - Vrei gheaţă la asta?

- Da. - Aşa.

Uite nişte gheaţă, Charlie. Noroc.

- Oh, e minunat. - Oh!

- Mă tot gândesc la acel weekend. - Da?

Bob singur în casă.

A fost fiul meu.

Fiul meu.

Fiul meu.

Bătrânul meu prieten...

De asta n-am vrut să mă implic. Le-am spus, nu i-au parte la asta.

Dar...

odată ce intri, intri pe viaţă.

Te au cu totul. Ştii cum e.

Da, ştiu.

lar tu...n-ai fi fost de niciun ajutor.

Scoţându-l pe Bob din scenă, a fost o încercare timidă.

- Deci ai încercat să-l sperii, da? - Ştiam că o pot face.

"În regulă.", i-am spus. "Las-o în seama mea".

Dar din cauza a ce s-a întâmplat cu soţul Cynthiei,

Bob a fost aşa de şocat, încât a devenit şi mai suspicios.

Nici nu-ţi imaginezi în ce situaţie eram.

Tu ne-ai băgat în asta Comandante, tu ne vei scoate.

Ticăloşii.

Oh, da d-le. Nu d-le. Trei genţi pline.

Încă nu ânţeleg de ce a trebuit să-mi omori fiul.

Să-ţi omor fiul? Eu? Haide, Frank. Doar te cunosc.

Am zburat cu tine.

Oricum, noi nu facem asta oamenilor noştri. Nu te uita aşa la mine.

Nu înţelegi ce s-a întâmplat? Nu poţi... aduna cap la cap totul?

N-a fost nici un semn de luptă, nicio vizită în acea zi.

- Bob te aştepta. - Drăguţ, dar...

Deci, dacă nu l-ai ucis tu,

Nu ştiu multe despre înscenarea unui accident, dar am citit despre trei,

iar unul dintre ele, e să loveşti într-un anumit punct,

şi asta fără să laşi nicio urmă. Da?

Care a fost treaba ta?

Când am terminat, am ieşit afară şi am lăsta uşa descuiată.

Darjur pe D-zeu, Frank, era doar inconştient!

Nu ştiam că ticăloşii ăştia...

Fr... Frank.

lartă-mă.

Te iert.

Slujba mea a fost ca...

să mă asigur că totul merge bine.

Credeam că îi voi da doar o lecţie. Adică nu ştiam...

Care ceilalţi?

- Ce spui? - Care-s ceilalţi, Charlie?

Ei bine,

pe cine trimiseseră yankeii ca să le facă treaba murdară.

Yankeii?

Întreaga treabă a fost...

că yankeii să nu facă prea mult zgomot.

- Ştii cine sunt? - Un cifrator de la GCHQ şi...

Cine altcineva, Charlie?

Nu. Am spus deja prea multe.

Asta pentru că mă macină chestia cu Bob.

Oricum, asta nu-ţi va face vre-un bine. Te vor închide,

sau mai rău, pe mine dacă îţi voi spune.

Totuşi o vei face.

Chapple!

Pentru D-zeu, Frank!

Sir Adrian Chapple.

Acum înţelegi? Bob s-a apropiat prea mult.

De aceea l-au aruncat la lupi.

Nu e ceva ce noi 2... Nu putem face nimic. Nu.

Pentru că ei conduc, ei au un circuit închis!

Deci, pentru D-zeu, Frank...

Oh, lsuse!

înainte ţineam la băutură.

Nu există motiv că d-na Goodburn sau copilul să păţească ceva,

ca tu să te dovedeşti un tip sensibil.

Trebuie să înţelegi că relaţia noastră specială cu americanii,

e la un nivel scăzut.

Rezultatul nostru în materie de securitate e unul oribil.

40 de ani de pagube, suferite în calitate de vasali.

Blake, Blunt, Prime, Bettaney,

bătrânul Kim Philby şi restul.

Suntem la cheremul Americanilor. Supravieţuirea noastră depinde de asta.

aşa numita independentă Britanică e de fapt istorie.

Zilele când războiul nuclear însemna că nu va fi unul nuclear, sunt duse.

Acum, războiul nuclear e aşteptat, ba chiar planificat.

Tot ce rămâne în discuţie, e timpul şi zona.

Acest avertisment îl primim de la spionajul electronic,

de la GCHQ Cheltenham prin staşiile de acasă sau din străinătate.

Consecinţele sunt ca Americanii să ne refuze accesul la maşina lor de spionaj,

sunt prea îngrozitoare pentru a fi puse în discuţie.

Ar putea justifica o mare afacere în termenii unei ameninţări.

Din fericire nu e în sarcina mea să justific evenimentele,

care au culminat cu moartea tragică a fiului tău.

Sunt doar autorizat de guvernul Majestăţii Sale, să pun lucrurile la punct.

Americanii cred,

că Dodgson mai avea 2 asociaţi la GCHQ Cheltenham,

şi mai suspectează un al treilea om.

înţelegi acum de ce am făcut toate acestea?

Îmi spui că întreaga afacere a fost ca să-i opreşti pe americani,

aliaţii noştri, să afle că adevăraţii trădători,

sunt mai sus plasaţi în societate decâz Kedge sau Goodburn?

Unul dintre ei, în mod sigur.

A fost singura cale ca să-l descoperim.

- Şi l-aţi descoperit? - Da.

Şi ce-aţi făcut cu el?

Să-l ţinem până ne dădeam seama de toate pagubele făcute,

şi cum să-l utilizăm împotriva Ruşilor.

Să faceţi o înţelegere cu el să conducă o pensiune, sau să ia ceaiul cu regina.

Iar voi vă aşteptaţi ca eu să tac în legătură cu fiul meu şi alţi nevinovaţi,

că sunt monede de schimb în această şaradă?

Nu ai o altă alternativă, Jones.

Şi ce veţi face? Aranjaţi un alt accident?

Asta nu va fi necesar.

Orice încercare din partea ta de a publica sau vorbi la radio despre asta

nu va vedea lumina zilei.

Am mai ucis oameni.

Şi când cel mai bun prieten al meu a fost doborât în Koreea,

Am făcut-o cu plăcere.

Şi dacă te voi ucide, publicitatea de la procesul meu...

În care e implicată securitatea naţională se ţin în Camera Lorzilor.

Dacă te gândeşti să atragi atrnţia publică, nu te mai deranja.

Vom aranja să intri într-un centru de psihiatrie.

O cădere nervoasă în urma tragicului accident al fiului tău.

În cveea ce o priveşte pe d-na Goodburn, nu vei mai fi de faţă,

dacă nu înţelegi să copilul o face mult mai vulnerabilă decât eşti tu.

Am primit un telefon.

Anonim. Au fost politicoşi, dar...

Am pierdut deja 2 oameni pe care i-am iubit.

N-aş suporta dacă i s-ar întâmpla ceva lui Tyffany.

Sau ţie, că veni vorba.

Niciodată n-am crezut că voi fi învins, niciodată în viaţa mea.

Întotdeauna am ştiut că trebuie să lupt şi ştiam că voi câştiga.

Asta-i partea cea mai grea. Că te las baltă.

Pe tine şi pe Bob.

Ce doreşti, Frank?

îţi spun ce doresc.

Vreau să cred iarăşi în Anglia.

Ah. Eşti înscris în Legiunea Britanică, îmi imaginez?

Eşti norocos. Valetul meu e liber. El nu agrează asta. Pofteşte.

Îţi pot oferi o băutură? Cred să ai dori o bere.

Asta s-ar putea să nu am, dar ai vrea un gin sau un whisky?

Nu, mulţumesc.

Oh, nu bei în timpul serviciului. Foarte lăudabil.

Poftim.

Nu înţeleg.

- Cine eşti tu? - Fiul meu a fost ucis din cauza ta.

Se pare că ai ceva la cap.

A aflat prea multe despre faptul că securitatea noastră,

i-a lăsat pe americani să elimine gunoaiele,

ca ei să nu afle... de tine.

Atunci de ce n-am fost arestat?

Vor ca tu să rămâi pe poziţie, până vor afla,

ce ofertă să-ţi facă aşa încât să nu-i refuzi.

Dacă ai dreptate, atunci tu nu poţi face nimic.

Nu prea multe. S-au făcut înţeleşi.

Spune-mi doar atât... adică, dacă fiul meu a fost ucis datorită ţie.

Nu înţeleg cum cineva ca tine cu tot ce pozezi,

poate deveni un trădător.

Nu mă aştept ca tu să înţelegi gândurile mele cu intelectul tău.

Oh, credeam că tu eşti de partea masei muncitorilor.

Foarte bine.

Am avut o educaţie superioară. De dreapta. Churchill a fost eroul meu.

Am fost la Oxford şi m-am alăturat serviciului civil, am fost ofiţer pilot,

am fost trimis peste tot în lume.

- Şi ce s-a întâmplat? - Nimic.

Adică, n-a avut loc nicio revelaţie.

Treptat am devenit conştient de cât de insignifianţi suntem.

Lumea trebuie să aleagă între două superputeri.

Eu am ales Rusia.

N-a fost iniţial o judecată morală, mai mult una estetică.

Am ales afacerea Suez pentru a arăta acasă inutilitatea poziţiei britanice.

Am încercat şi am eşuat umilitor pe calea progresului,

şi nu avem nicio alternativă de oferit.

Paradoxal, a fost felul în care aliaţii noştri, americanii,

au sabotat aventura noastră disperată care m-a convins să fac acest pas.

Asta m-a convins.

Propria noastră atitudine politică, nu-i nici morală, nici relevantă.

Cât depre Ameica, stindardul vestului, nu e pur şi simplu în declin,

moare datorită combinaţiei de lăcomie, paranoia şi injustiţia socială.

Şi în drumul ei, duce omenirea către prăpastie,

în Europa, America Centrală sau în spaţiu.

Dacă crezi toate astea, de ce nu stai în afurisita de Rusia?

Ştiam eu că va fi o pierdere de vreme.

Să-ţi explic. Pentru că doreşti să te bucuri de plăcintă.

Priveşte acest loc.

- Îmi face rău. - Atunci, ce doreşti?

Vreau confesiunea ta în scris despre ce le-ai oferit ruşilor atâta timp.

Nu-ţi va fi de niciun folos.

Ştiu că nu-mi va aduce fiul înapoi,

dar te va opri să trăieşti pe spinarea ţării pe care ai trădat-o atâta,

din poziţia ta sigură, din vârful societăţii.

- Nu mă poţi forţa... - Fă-o.

Precum doreşti.

Îmi imaginez că vrei să o verifici,

Asta te va ajuta.

Şi acum probabil că mi-o vei înapoia.

Urăsc să fiu melodramatic, dar...

"Orice încercare de a publica transmite, sau expune public,

nu va vedea niciodată lumina zilei."

Înainte marş!

Ar fi convenabil să nu fac nimic, ştiind ce ştiu acum, nu înţelegi?

Lumea lor secretă a stins lumina deasupra lumii obişnuite...

Încă cred că omul bun, învinge întotdeauna la final,

iar eu intenţionez s-o dovedesc...