Original subtitles

DUPĂ ROMANUL LUI EDGAR WALLACE

L-am cunoscut prima dată pe Arthur Milton în Cairo.

După doar câteva zile, ne-am căsătorit.

Am făcut totul în grabă.

Poliția era pe urmele lui Arthur.

Ne-am petrecut luna de miere pe fugă.

Paris, Cape Town,

Singapore, Hong Kong.

N-a fost prea distractiv.

Se pare că Arthur era căutat de poliție peste tot.

O perioadă, ne-am ascuns cu succes în Australia,

aproape că ne cunoșteam vecinii.

Până într-o noapte, când Arthur s-a sinucis.

Cel puțin, asta a crezut poliția. Până când a aflat că e în Londra.

Scumpul meu soț m-a părăsit cu nonșalanță.

A crezut că singur poate face mai bine o anumită treabă în Londra.

Cea mai mare greșeală.

În Londra, Arthur era mai căutat ca oriunde.

Poliția a apelat la diverși escroci abia eliberați,

care ar putea să-l găsească pe Cameleon.

Așa i se spune lui Arthur: „Cameleonul”.

N-am știut niciodată de ce.

În tot cazul, poliția a crezut că Hackett, ar putea ști ceva.

Dar l-au trimis rapid la secția de poliție.

- Dl Hackett, domnule. - În regulă. Imediat.

Nu, comisarul adjunct nu a sosit încă. Da.

- Vă caută Hackett… - Ascultă!

Acum cinci, șase ani, în Londra, l-am închis 18 luni.

Un mincinos notoriu.

- Ce știe despre Cameleon? - Zice că-l recunoaște.

Ar zice orice ca să facă furori.

Dacă Hackett nu-l știe? Cine-l va identifica?

Păi, tu. Doar de aia lucrezi la caz.

Eu? Nu l-am văzut niciodată.

Era cu spatele în ziua când am vrut să-l arestez.

Nu, e inteligent, recunosc asta.

Nu pari încântat, Bliss.

Dl Goodall s-a întors la Washington.

La o slujbă lejeră.

Să verifice oameni de știință pentru FBI?

Acum te-ai întors la rutina plicticoasă. Ce păcat!

Dacă ai fi fost în America, te-ar fi păstrat acolo.

Pe mine m-au vrut aici.

Îmi plac manierele tale, dar îți urăsc modestia. Hai, Sam!

Să trăiți, dle Wembury! Arătați bine. Ce face familia?

N-am familie, Sam.

Uitați că v-am întrebat. Bună dimineața, domnule!

Ți-l amintești pe dl Bliss.

Bliss!

V-ați schimbat puțin, nu?

De când aveți ciocul? Nu v-aș fi recunoscut.

Sigur. Nu l-aș fi recunoscut.

Acesta este bărbatul, domnule.

- 'Neața, dle Hackett! - 'Neața, domnule!

Ce adunătură interesantă aveți pe aici, numai tâlhari și criminali.

Avem o scrisoare de când erai închis. Unde e?

Aici, domnule.

Da, mulțumesc.

„Domnule, vă scriu cu speranța că sunteți bine

dv. și prietenii de la secție”.

Nu știam că s-a întors Bliss.

„Se vorbește mult despre înecul Cameleonului din Australia.

Domnule, vă pot spune multe despre el, acum că nu mai e printre noi.

Odihnească-se în pace!

L-am văzut o dată, pentru o clipă, și știam unde se ascunde.”

- E adevărat? - Da. Locuiam în aceeași casă.

Deci știi cum arată.

Păi, domnule, știu cum arăta.

Acum că are aripi, nu-l mai recunosc.

- Aripi? - Da, păi…

Din păcate, Cameleonul e în viață.

Da?

- Cameleonul trăiește? - Desigur.

Atunci, vă mulțumesc frumos.

- Ziua bună! - O clipă, Hackett!

Ce știi despre el?

Nimic, domnule. E direct, fără politețuri.

- Fără ce? - Politețuri. Era neînfricat, domnule.

În scrisoare ai spus că vrei să fii informator.

Poate dacă era mort, dar cu Cameleonul în viață,

nu prea mai vreau.

Dacă ne ajuți, poate o vom face și noi cândva.

Nu și dacă sunt mort.

Nici dv. nici altcineva. Și așa ajung, dacă vorbesc.

E un laș ca restul de teapa lui.

Aceeași poveste mereu când sunt puși în pericol.

Dv. ați fost mai aproape de el ca mine.

Aproape v-a ucis, ce vă reține?

Hai, Hackett! Spune-ne ce știi! De ce ți-e frică?

De ce îi este și lui, domnule.

Acum… îmi pare rău!

Am fost adus aici dintr-o neînțelegere.

O zi bună!

Nu te deranja! Nu va dura mult până ne vom revedea.

Asta mă va ține pe calea cea bună,

gândul să vă revăd.

Bine, Hackett, suficient!

Cine e cel după care a venit Cameleonul?

- Maurice Meister. - Anunță-l s-a întors Cameleonul.

- Da, domnule. - Poftim?

Cameleonul s-a întors și Meister nu știe?

Asta nu-i de râs!

Salutare!

- Eu? Dl Meister este? - Sunteți prieteni?

- Am fost la școli diferite împreună. - E ocupat.

N-o să mai fie, când află ce-am să-i spun.

Dragă dle Bell,

cum să vă sfătuiesc ca avocat, când e ceva în afara legii?

Să mergem pe logică!

E ceva… Salut, Hackett!

Ce faci? Putem vorbi?

Ia loc! Vin imediat.

- Discutăm și altceva? - Nu. Asta e tot.

Nu vor fi probleme. Suntem foarte organizați.

Te rog, nu-mi spune nimic! Nu mă privește.

Dar te privesc rezultatele, nu?

Dragă domnule, vă ofer inteligența mea.

- Asta e tot. - Bine.

Cum vrei, Moș Crăciun.

- N-am știut c-ai ieșit. - Da.

Când intri iar?

- Cei ca dl Bell n-o fac. - Merge treaba?

Nu-i de nasul tău.

Înțeleg. Chestii de snobi. N-am accentul potrivit.

Apropo, ar fi ceva.

E un paznic de noapte la locul accidentului. Contăm pe tine.

Va fi greu să combateți prejudecata juriului

față de un acuzat care a ucis un paznic bătrân.

Organizația noastră nu e amatoare, Meister.

Tu știi cel mai bine.

La revedere, dle Bell!

Cât ți-au dat drumul?

- Azi. Am venit direct aici. - Frumos din partea ta. De ce?

Am o informație care valorează vreo câțiva bănuți.

Ai lăsat-o gravidă pe soția gardianului șef?

Nu. A fost un om bun, nu merita asta.

Am să-ți zic ceva.

- Domnule. - O informație…

- …care te lasă mut! - Da, Lisa.

Vă caută doi domni.

Cine sunt?

Spun că sunt de la poliție.

Poftește-i aici!

Sigur.

Îți dau informația pentru cinci lire.

Nu sunt interesat, Hackett.

Dă-mi două, atunci. Vei regreta.

Ce repede vă mișcați, când nu e urgent!

- Bună dimineața! - 'Neața!

Condu-l pe dl Hackett dincolo, cât vorbesc cu domnii.

Purtătorilor de vești rele li se tăia capul, Hackett. Tu ai noroc.

Am noroc? N-am apucat să-i zic nimic.

Nu voi putea sta mult, e trecut deja de 11:00.

Am un caz la Tribunalul Greenwich.

Clientul meu poate avea de pierdut, dacă nu mă duc.

Dar justiția s-ar înfăptui mai ușor.

Depinde pe cine întrebăm.

- Doriți să beți ceva? - Nu, mulțumim.

- Ne cunoaștem? - Mă scuzați.

Inspector șef Bliss, dl Meister.

Dl Meister este un avocat de succes cu un cabinet în Deptford.

Ați ales un comitat interesant.

E un fel de boier, dl Meister din Flanders Lane, se și poartă ca unul.

- Cum așa? - Are grijă de oameni,

îi apără dacă au probleme sau, dacă sunt închiși, vede de rudele lor.

Par suspect fiindcă ajut aceste persoane?

Suspect, dle Meister? Cine a folosit acest cuvânt?

Poliția consideră că acțiunile lui Meister sunt motivate de bunătatea sa.

Am apreciat întotdeauna inteligența poliției, dar…

Fă o plecăciune, Bliss!

Domnilor, ce pot face pentru dv. Mă scuzați!

- De ce ați venit? - Ajungeam la asta.

Ați angajat o fată.

Se numea Gwenda Milken,

îl ajuta pe Cameleon.

A fost găsită înecată.

Este o tragedie. Nu-mi place să mi-o amintesc.

Nici mie, dacă aș fi în locul dv.

Ce înseamnă asta?

Nu mi-ar plăcea un dușman precum Cameleonul.

- A murit în Australia. - Ce vă face să credeți asta?

Știe toată lumea asta, a apărut în presă cu luni de zile în urmă.

Poate că poliția n-a aflat încă.

- Și-a lăsat sora în grija dv. - De ce s-a sinucis?

De ce se sinucid femeile? Nu știu.

E un motiv de când lumea și Pământul.

Melodramă, Wembury!

Ai aranjat să se ducă într-un sanatoriu. N-a apărut în anchetă.

N-a știut decât Poliția Scotland Yard și Henry Arthur Milton.

Scotland Yard nu putea face nimic.

Iar dl Milton e mort.

Mi-e teamă că veți fi dezamăgit.

Domnul Milton e aici.

Nu sunt zvonuri că s-a întors?

Nu.

Nimic nu mișcă în Deptford fără să aflu. Cineva vă păcălește, dle inspector.

Cameleonul e aici și e în viață. Rețineți asta!

Am venit să vă avertizăm.

Să mă avertizați? Dar de ce?

Ieși afară! Fă-o mai târziu!

De ce să mă avertizați?

Lăsați teatrul! Nu sunteți la judecătorie. Credem că vrea să-și regleze conturile.

- Cu mine? - Cu cine altcineva?

Sora lui mi-era secretară, asta a fost tot.

Să-i explicați asta repede, când îl veți întâlni.

De ce l-aș întâlni?

Nu l-am văzut niciodată. Nu-l cunosc.

Dacă e condamnat la moarte și e aici, de ce nu-l prindeți?

- Ce ușor e să prinzi Cameleonul! - Prindeți-i soția, pe Cora Ann.

Unde e ea este și el. E înnebunit după ea.

Adică… era.

Voi chiar vorbiți serios?

- Da. - Ea e nebuna.

L-a urmărit în Australia.

Indiferent cine urmărește pe cine,

nu stau departe unul de altul. O luați pe ea, pică și el.

Nu ne facem griji pentru ea.

Dv. sunteți prioritar.

Da. Și, Meister, avertizează-ți clienții că suntem prin preajmă.

Ultimul om pe care vor să-l vadă e un polițist.

Nu primi pe nimeni după înserat și nu pleca de acasă neînsoțit de poliție.

Pune niște draperii la geamuri!

Draperii?

Nu sunt bune.

Tu ce propui?

Niște gratii de oțel.

Și mai ales, să fie prinse din interior.

Stați!

Când îl prindeți, donez 1.000 de lire către orfelinatul poliției.

N-avem o așa mare nevoie de bani.

Oferiți-i asociației prizonierilor.

O să verific zona, Wembury.

Grădina și împrejurimile.

Aveți vreo obiecție, dle Meister?

E flatant ca poliția să vă vegheze?

Sunt exaltat peste măsură.

Hackett se presupune că-l știe pe Cameleon.

N-ar fi o idee rea să-l țineți prin preajmă. V-ar avertiza.

Să fiu în bătaia puștii? Cameleonul e foarte precis.

Cum adică să mă avertizeze?

Asta e responsabilitatea poliției. Cameleonul e un asasin.

- N-o putem dovedi. - Dar știți.

A ști nu e o dovadă, dv. știți asta cel mai bine.

V-ați bucurat că v-a scăpat de câțiva.

Că bine zici! Așa a fost.

Poliția a închis ochii.

Ai un caracter urât, Meister. Poliția n-a închis ochii.

Ascultă-mă și ține-l aproape pe Hackett.

Vrei o slujbă onestă?

Nu, domnule. Nu sunt calificat.

Accept-o! O să iei bani frumoși.

Dl Meister te va plăti bine, nu-i așa?

Ei bine, totul pare un joc prostesc.

Eu, în locul tău, aș asculta sfatul.

Dacă poliția insistă… și dacă se face util pe lângă casă,

sunt pregătit să-l țin și să-l plătesc.

Să stau aici?

Casa nu e bună pentru tine, Hackett?

Nu, e prea nesănătoasă.

Hai, Sam! Ce zici?

Fiți atent aici!

Cameleonul îl poate lichida până îmi primesc eu banii.

Îți zic cum facem.

Mă plătești zilnic și o să risc.

Hackett, sunt ocupat.

Primul lucru e să faci casa de nepătruns.

Dar știți că e imposibil, dle Wembury.

O să încerc, totuși.

Bine. La treabă! Termină totul până diseară, dacă poți.

Ziua bună, dle Meister!

- Sam. - La revedere, domnule!

Nu-ți face griji.

Nici eu nu vreau să-l văd pe Cameleon.

Poliția a întrebat de mine, de actele mele.

Da, dragă, dar…

- Nu-ți face griji! Am vorbit cu ei. - Dar…

Dar le-ai spus că-l aștept pe Johnny.

- N-ar fi fost înțelept. - De ce nu?

De ce nu? Draga mea Lisa,

fiindcă Johnny e la închisoare.

În ochii lor e un infractor.

Nu te-ar fi recomandat faptul

că aștepți să te căsătorești cu Johnny.

Ei, bine.

Johnny a fost necugetat, asta-i tot.

Nu primești patru ani pentru necugetare.

- Voia bani repede ca să ne căsătorim. - Știu.

Escrocii ăia i-au promis bani.

Dacă te asociezi cu escroci, trebuie să fii isteț.

Johnny n-a fost isteț. S-a lăsat prins.

Și-a lăsat iubita în plata Domnului.

În ce fel de bărbat ți-ai pus încrederea?

Încrederea, draga mea, are o limită.

Devine ridicol.

Ce ai spus poliției?

Vor…

Vor să plec din Anglia?

Nu. Nu vor asta.

Nu cât vei sta sub aripa mea.

Poliția mă respectă.

Da, dar… Știu că nu sunt infractoare?

Le-ai explicat cum s-a întâmplat?

Că am avut viză când am venit cu Johnny,

că trebuia să ne căsătorim?

N-am făcut nimic greșit c-am rămas aici ca să-l aștept.

Nimic greșit?

Că ai rămas într-o țară după ce ți-a expirat viza…

Draga mea copilă…

Dar m-am ocupat de asta.

Ți-am oferit protecție aici, un sanctuar.

- Ce e ăla? - Sanctuar?

Un acoperiș deasupra capului, hrană, mâncare.

- Și, sper, că prietenia mea. - Desigur.

Sunt recunoscătoare că mă lași să lucrez aici.

Te pricepi la asta, draga mea.

Aș prefera să nu te pricepi la…

a-l aștepta pe Johnny.

De parcă acesta este rolul tău în viață, să-l aștepți pe Johnny.

Mi-e teamă că ăsta e.

E rolul multor femei, nu?

Le dă o siguranță, le face de neatins.

- Dar le face și viclene. - Eu nu sunt.

Ar fi foarte plictisitor să fii, Lisa, dragă.

Sigur nu vrei să-mi iau o slujbă în altă parte?

Nu te-ai putea angaja nicăieri, Lisa, nu ai acte.

Nu discutăm.

Îți place aici, nu? Nu sunt exploatator.

- Nu. Ești amabil. - Atunci, de ce discutăm despre asta?

Uite…

Mergi și termină-ți treaba.

Sunt ocupat după-amiază, dar ne vedem la cină.

Lisa!

Zâmbește!

Am zis să zâmbești puțin.

Da!

Dle Meister!

Mă duc afară să dau o raită.

Auzi!

Am o treabă pentru tine.

- Vreau gratii peste tot. - Da?

Și nu vreau gratii mici și subțiri. Înțelegi?

Vreau unele mari și solide la toate ferestrele.

Auzi? Dar cine ești?

Ministrul apărării, însărcinat cu protecția, pricepi?

SECȚIA DE POLIȚIE

Patru oameni păzesc casa unui escroc,

iar poliția metropolitană are un deficit de 2.000 de oameni.

Nu săpa după misterele Poliției Scotland Yard, Carter.

- 'Neața, domnișoară! - 'Neața!

Mă numesc Cora Ann Milton.

Sunt cetățean american. Poftiți pașaportul meu.

- Ocupă-te, Carter! - Da.

Am venit ca să-mi schimb adresa. Mă mut aici în district.

În regulă, domnișoară.

Mi-aș dori să nu știu atâtea despre criminologie.

Găsesc multe cărți din acest gen, total needificatoare.

Așadar, nu le citesc.

Asta mă face să mă întreb, dacă cineva le va citi pe ale mele.

Wembury, vrei o dușcă?

- Carter! - Nu deveni un erudit, Wembury.

Nu deveni expert.

Viața devine plictisitoare.

Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât sunt mai convins

că interogatoriul rămâne singura artă a criminologului.

- Te pot convinge? - Domnule?

- Nu. Carter! - Da, domnule.

Știi ceva de raportul diviziei B?

- Divizia B, domnule? - Carter…

Ține femeia aia aici. Găsește-i ceva în neregulă la acte și trimite-o aici.

Da, domnule.

- Cine e? - Cora Ann Milton.

Cora Ann.

Cora Ann.

Frumos nume. Frumoasă și ea.

- Soția Cameleonului. - A Cameleonului?

Un client foarte periculos.

- Și de ce i se spune Cameleon? - Fiindcă se schimbă.

- Arată mereu altfel. - Serios? Nu toți fac asta?

Nu ca el. El e unic.

În Deptford, se zice că-și schimbă și culoarea ochilor.

- Deci l-au transformat în legendă. - Da.

- Cum arată? - Descrieri?

Diverse descrieri, foarte diferite. Nicio fotografie.

Avem portretul acesta făcut de Stuart pe o barcă.

Asta-i tot.

De unde acest interes subit față de Cameleon?

Se presupune c-a murit în Australia. Nu suntem siguri.

Oamenii precum Cameleonul nu mor așa, în Australia.

Într-adevăr.

Am aflat c-ar fi fost aici.

Nu eram convinși nici de asta.

Eu n-am fost, cel puțin până acum.

Și ce proces complicat de deducție te conduce

la suspiciunea c-ar fi viu, doar prin simpla prezență a lui Cora Ann?

Asta sper să aflu în câteva minute.

Wembury, de ce nu mă lași să încerc eu?

Ferească Dumnezeu!

Puterea interogatoriului aplicat științific,

n-ar trebui subestimată.

- Mă scuzați! - Da, ce este?

- E ceva în neregulă cu permisul. - Da.

- Poftește-o pe dna Milton înăuntru! - Intram oricum.

Vin oriunde e pașaportul.

Nu-mi place să-l pierd din ochi.

Corect. Luați loc?

El e dr. Lomond, e inofensiv.

- Ce păcat! - Bună ziua!

Nu e prima dv. vizită la Londra, așa e dnă Milton?

Nu. Apar toate acolo.

Da, văd. Ați venit singură?

În afara celorlalți pasageri, da.

Adică, singură, fără compania soțului?

Da, domnule. Și fără mama și fără mătuși.

- O neglijență din partea soțului. - Permiteți o astfel de remarcă?

Dr. Lomond este chirurgul poliției, nu este cadru,

dar îi îngăduim unele remarci, dar nu prea multe.

Ce frumos! Abia aștept să vorbesc cu cineva.

Ce spectacole bune aveți în Londra?

Cel mai bun spectacol, dnă Milton, e la Scotland Yard.

Melodramă fără muzică

iar dv. aveți rolul principal.

Pentru ce eu?

- Pentru mine… deocamdată - Serios?

Dle doctor, știți, nu mi-am mai văzut soțul de ani buni.

Și nu cred că-l voi mai vedea.

Credeam că ați citit în presă.

S-a înecat în Portul Sydney.

- De parcă nu știți. - Ar trebui?

Pașaportul meu n-are nimic, nu?

Voiați doar să vorbim.

Soțul dv. a părăsit țara în grabă acum doi sau trei ani.

Trei.

Când l-ați văzut ultima dată?

Acum doi sau poate trei ani?

Să fim preciși, doamnă dragă!

L-ați văzut în Australia.

Ați ajuns în Sydney la aproape trei luni după el.

Cât ați stat acolo, ați…

să zicem, ați comunicat cu el?

Pare că știți deja, de ce mă întrebați?

Nu l-am văzut și ăsta-i adevărul.

Nu l-ați văzut deloc?

Îi era teamă că v-ar fi putut urmări cineva,

că ați putea conduce poliția la el?

Teamă! Nu știți despre ce vorbiți. Nu-i era teamă de nimeni și de nimic.

Și spuneți că acum e mort?

Intră, Henry Arthur Milton,

care a părăsit recent Australia

împreună cu o altă femeie.

Intră, te rog!

- Nu-i aici. - Ce truc ieftin!

Mă scuzați, dar nu-mi plac jocurile acestea de copii.

Nu-l lăsați să vă supere. Are niște metode nefericite.

Nu știu nimic și n-aveți probe împotriva mea. N-am la ce să vă răspund.

Sunteți dna Milton, nu?

Cum adică?

Credeam că e doar o relație simplă, fericită, naturală.

A fost fericită, naturală și legală.

Măi, să fie!

Și renunțați la ideea unei alte femei.

N-a existat altă femeie pentru Arthur.

Am mers pe Collin Street

cu poliția după mine, fiindcă m-a sunat și m-a chemat.

Voia doar să mă vadă.

A riscat totul ca să mă vadă. Nu l-aș fi recunoscut, dar era acolo.

Pare genul de bărbat care ar pleca cu o altă femeie?

Nu.

Dar pare genul care ar fi încă în viață și în Anglia.

Dacă e, de ce nu-l prindeți?

Pot lua pașaportul?

Îmi pare rău că v-am reținut. Actele sunt în regulă.

L-ați întâlnit, dar nu l-ați recunoscut.

Dragostea e oarbă.

Dv. credeți că l-ați recunoaște, dr. Lomond?

Vreți să credem că era atât de bine deghizat

că putea merge pe Collin Street ziua în amiaza mare, fără să fie recunoscut?

Regret, Cora Ann, dar n-are cum.

Pe Collin Street! Ar merge și pe Regent Street.

Dacă ar vrea, ar veni la sediul Scotland Yard. Râdeți… Ar face-o. Ar…

Ce-ar face, dnă Milton?

Mă scuzați.

Ce este?

Mă scuzați. Sunt agitată azi. Orice mă face să tresar.

Acum, cred că o să plec. Numai să îndrăzniți să mă mai chemați!

Ce este, dnă Milton?

De ce vă e frică în secția de poliție?

Ei bine, sincer, a fost…

portretul acela. L-am zărit și m-a șocat.

Eu l-am plăcut pe Arthur.

Nu fiți sigur că n-ai de ce te teme într-o secție de poliție.

Vă văd, oameni buni.

Faceți închiderea pe interior.

Și tu, ia-ți mâinile murdare de pe pereți!

Coniacul dumneavoastră, domnule.

Pune-l acolo.

Aici?

Acolo.

Îți place accentul meu distins? Ca să fiu demn de servit.

- Ai chemat-o pe dra Lisa? - E mișto chestia asta.

Dra Lisa sau coniacul?

Nu. Tava.

Sunt sub protecția poliției, eu și bunurile mele.

Da. Că tot veni vorba,

e un pic de râs, nu?

Mă simt ca scos de la Muzeul Madame Tussauds.

Nu sunt făcut să fiu gentleman.

Ești prea neprotocolar, asta-i problema ta.

Trage draperiile!

Hei! Le-ai pus prea depărtate.

Știu oameni flexibili care s-ar strecura pe acolo.

Cine dă ordinele?

Eu! De aia sunt pus aici.

Ești expert?

Corect. Pe ambele părți ale gratiilor.

Fiți ochi și urechi la mine și va fi bine.

Hackett, te rog!

Îmi pare rău.

E din cauza țoalelor ăstora.

Nu mă vor asculta, fiind îmbrăcat așa.

Spune-le să continue și ocupă-te de casă.

- Adu-i cafeaua drei Lisa. - Bine. E pe foc.

- O vreau neagră. - E neagră ca nămolul.

Și miroase la fel.

Nu prea mă pricep la făcut cafea.

- Dar dacă era ceai… - Ajunge, Hackett!

- Imbecilul ăla mă calcă pe nervi. - Pe mine mă face să râd.

Nu-i bun în casă și vorbește mult.

Abia înțeleg ce spune.

Un dialect?

- Cockney, dragă. - Cockney?

Da. Un limbaj colorat, de sine stătător.

Doar ușor asemănător cu engleza regelui.

Ai dactilografiat ce ți-am dat?

- Da. - Ești isteață.

Nu știu ce aș face fără tine.

Mulți pot dactilografia.

Dar nu arată ca tine.

Nu zâmbesc ca tine.

Nu pășesc ca tine.

De ce te stânjenește asta?

Contrazice cu rolul tău favorit, nu?

Ce rol?

Așteptarea lui Johnny.

Nu e un rol.

Nu, sigur că nu, draga mea. Am glumit. Scuză-mă!

Dacă era, nicio fată nu-l putea juca atâta timp.

Nu una sensibilă și inteligentă ca tine. Asta spun.

Casa asta va arăta ca o închisoare.

Îmi pare rău pentru asta, Lisa.

- Mulțumesc. - Destul de neagră?

Da.

Hackett, nu mai rezist mult. N-au terminat încă?

- Instalează alarmele. - Alarmele?

Da. Împotriva hoților.

Sper să nu le auziți niciodată de afară, domnișoară.

Fir-ar, ce m-am mai speriat!

După aia, am pus trompeta deoparte, nu fluierul.

Nu te-am angajat povestitor, Hackett.

Ce?

Mai adu-mi două pahare de coniac. Dacă nu l-ai băut.

Eu, să beau coniac?

Cu toată șampania de aici? Auzi la el!

Trebuie să fii cel mai bun public al lui. Știe asta.

Cred că e foarte amuzant.

Ei bine, e doar al tău, dragă.

Bea cafeaua, până nu se răcește.

Ce mai faceți? Iarăși zgomot?

Trebuie să conectez alarma la priză.

Vă stau în cale?

Nu, domnișoară. Stați acolo!

Te pricepi la asta?

- Merge și așa. - Merge și așa?

De ce n-a venit electricianul?

E casa plină de tăvi de argint.

Hackett, nu vrem să ne comentezi tot ce faci.

Poftiți!

- Lisa. - Nu, mulțumesc, nu vreau.

- Ia! E bun pentru nervi. - Nu, mersi.

Ia-l!

Să aprindem lumina!

Ce-ați făcut, proștilor?

Legătura la Scotland Yard.

Alo!

Opriți alarmele alea!

Alo!

Alo! 99.

Gata, dle Meister.

O să vă usture mâna o zi, două,

dar putea fi mai rău.

Acum cred că putem bea ceva.

Hackett, băutura!

Și Hackett.

Pentru panoul alarmei, cheamă electricianul, nu poliția.

- Cum să știu că nu era Cameleonul? - Puteai să te uiți!

Dle Wembury, o să i-o fac cândva.

- Zău, îi fac felul. - Sam, potolește-te!

Ia uite, șefule! E de bună calitate, nu?

S-ar vinde bine, nu?

- Oare cât aș lua pe ea? - Vreo trei ani.

E bine, dle doctor?

Desigur. E bine.

Tu ce ești, factotum?

Nu, domnule. Englez.

Cum te numești?

Samuel Cuthbert Hackett.

Ce nume îngrozitor!

Vrei să câștigi cinstit cinci lire?

Plătesc la final, sunt din Aberdeen.

Îmi poți spune ceva despre Cameleon?

Ceva ce nu știu deja?

Vă supărați dacă vă dau un sfat gratuit?

Nu vă băgați nasul în asta.

Dacă țineți la viața dv.

Mi-au spus că-i ești prieten.

Păi, nu zic da, dar nu zic nici nu.

Dar vă spun asta:

ar râde pe săturate, dacă ar vedea ce-am făcut.

Gratiile alea!

Nu m-ar opri nici pe mine, darămite pe Cameleon.

Poate ești tu.

Vă rog, nu glumiți așa, domnule.

Îmi vine rău de la stomac.

Wembury, alarmele astea sunt foarte periculoase.

Apropo, am fost fascinat de amica ta, Cora Ann.

Da. Am observat.

- Aș lăsa cablul jos în locul tău. - Da.

- Crezi că am o abordare bune? - Cu femeile?

Cam grosolană, aș zice.

Nu mă deprima, Wembury, Am crezut c-am făcut impresie.

Nu una bună. Erai prea insistent.

O vei mai vedea?

- Nu cu tine prin preajmă. - Competiție, deci?

Nu și pentru soția Cameleonului. Ar însemna sfârșitul.

Nu te atrage riscul? Competiția?

Ce-o fi cu bărbații, zilele astea?

Uite, dr. Casanova, lasă soția Cameleonului în pace!

E o fată foarte frumoasă.

Și tu ai putea fi frumos sub o placă de marmură, deși mă îndoiesc.

Mi-ai trimite crini?

- Bună seara! - Da?

- A venit la dl Meister. - E aici?

- Este ocupat. - Nu-l rețin mult.

E ocupat. Nu vă primește.

Trebuie să-l văd.

Îi transmit eu mesajul.

Tu sau el?

Mă ocup eu de asta.

- Ei bine? - Băiatul meu are necazuri.

A făcut ceva. Mâine e procesul…

I-am promis că-l aduc pe Meister.

Așteptați aici!

Samuel!

Samuel Cuthbert Hackett.

Ce nume îngrozitor! Ai văzut invenția asta?

Isteață invenție, nu?

E foarte goală.

- Am înțeles. O umplu? - Da.

Haideți la cămară!

Aici sunt siguranțele electrice?

Sunt prost amplasate. Pierdeam și eu timpul cu electricitatea

când eram tânăr.

Ei bine?

Să-l sunați mâine.

Nu vreau să-mi îndrugi prostii!

- Nici noi nu vrem! - Nu scapă așa ușor.

- E datoria lui să mă vadă. - Care vă e necazul?

Cine sunteți dv.? Nu intră nimeni fără să știu cine e.

A venit la Meister, dar nu-l primește.

Păi, asta e, atunci. Nu?

Sunați-l mâine. Vorbiți atunci.

E prea multă poliție pe aici.

Știți ce-aș face eu?

Ți-ai pierde timpul, amice.

Cineva are exact aceeași idee.

Stai fără grijă! Voi reveni.

Mă scuzați, vă rog!

- O clipă, doamnă! - Ia aminte!

Omul meu e aici, mi-au spus de la gară, deci nu mă lua cu fleacuri!

Aveți arme ascunse la dv.?

Dacă aș avea, ar fi ale mele.

- Ce doriți? - Ți-am spus.

Vreau să-l văd pe Hackett. E urgent.

- Pe Hackett? Ce caută acolo? - Eu de unde să știu?

Asta am venit să aflu…

Sam Hackett!

- Deci aici erai! - Hai, Bella!

Te-am găsit, șarpe ce ești!

Ai dat de bine. Eu cu copiii murim de foame.

Tacă-ți fleanca! Mă vor da afară!

Ce bărbat ești, ascuns sub costum? De ce nu vii acasă, cum faci mereu?

- Nu țipa! Nu sunt surd! - Noi să așteptăm,

cât faci pe interesantul îmbrăcat la patru ace?

Te crezi prea important, Sam Hackett.

Pentru cine crezi c-o fac?

Pentru tine și copii.

- Nu te-ai îndreptat, nu? - Nu vorbi prostii!

Îmi fac cunoștințe, vezi?

Poate ne ridicăm și noi rangul.

Ce-ar fi să strângi bani pentru casă?

Plec de la Woolworths, acum c-ai ieșit.

Bine.

- Când oi pune mâna pe ceva. - Te știu, Sam Hackett. Când pui mâna,

de fapt, e mult zgomot pentru nimic.

Hackett, poți să te cerți cu soția altundeva?

Poate în bucătărie?

Te-a întrebat cineva ceva pe tine?

Așa! Hai! Să mai fac șase luni.

E doar șeful de la Flanders Lane.

Mă scuzați, domnule!

E doar vina lui. E un coate-goale. Nu-i bun de nimic.

De ce mai stați cu el? Părăsiți-l!

Să-l părăsesc?

Cum să-l părăsesc? Nu sunt măritată cu el.

- Hai, acum! Du-te! - Haide, Sam!

Da, bine, după ce pleacă șefu'.

- Cât va dura? - Nu mult.

Da, dar, Sam…

Hai, Bella! Nu-ți face griji. O să vin acasă.

- Pa! - Ai grijă de tine!

- Nu uita ce-am zis! - Da, bine.

- Da. - Totul bine?

- Pa! - Îl cunoști?

- Da. - Salut, amice!

Nu mă așteptam să te văd aici, Johnny.

Ce este? Ce-i cu atâta agitație?

- De ce ești îmbrăcat așa? - Am o veste mare.

- Mori dacă-ți zic! - Că s-a întors Cameleonul?

Unde-i Lisa?

Da. Cum ai aflat? Când ai ieșit?

Ce bine arăți! Parcă ai înflorit!

Johnny!

- Lisa! - Johnny!

Johnny, dar ce an este?

Cred că m-am încurcat. Ascultă!

- Ai ieșit prea repede. - Am ieșit. Sunt liber.

Scumpule.

Scumpule, ai evadat?

Am ajutat un gardian când l-a atacat cineva,

așa că mi-a scăzut sentința.

Johnny, ai ajutat un gardian!

Scumpule.

Promite-mi ceva.

Că nu mai intri în alte necazuri.

Fără necazuri, fără poliție.

Îmi juri?

Îți jur.

De ce n-ai scris?

Am aflat abia de dimineață.

Ia te uită cine a venit!

- Salut, Meister! - Salut, Johnny!

Să te vedem!

- Cum te-ai descurcat? - Am salvat viața unui gardian.

Un fost client al tău l-a atacat, Meister.

Bem pentru micul nostru erou, Lisa?

Făcătorul de bine. Ce bei, Johnny?

- Nu beau, Meister. - Lisa?

Nu, mulțumesc.

- Mă voi căsători cu Lisa. - Știu. Felicitări!

- Astă-seară o duc la ai mei în Liverpool. - Astă-seară?

Îmi pare rău, Johnny, dar uiți că e secretara mea.

N-o pot lăsa să plece imediat.

Știe mai multe despre afacerile mele decât mine. Aș fi pierdut fără ea.

Sigur, în câteva zile, se rezolvă.

Păcat, fiindcă plecăm cu primul tren. Vreau s-o iau de aici.

De ce?

A fost fericită aici. Nu-i așa, Lisa?

Da. Îmi place slujba mea.

Te-a întrebat dacă ai fost fericită.

Da, scumpule, dar…

Cred că e rezonabil să aștept câteva zile.

- Până termin treaba. - Câteva zile! Parcă n-ar fi nimic.

- Eu aștept de doi ani! - Da, dar…

Nu te isteriza, Johnny! Încerc să te ajut.

Ajută-i pe cei care te plătesc!

Băiete, dragă, ești isteric.

Încearcă să te adaptezi din nou la civilizație.

Tu vorbești de civilizație?

Cum rămâne cu Gwenda Milton? Ea de ce s-a sinucis?

Ține-ți gura aia!

Și cine a ieșit din asta mai inocent ca un prunc?

Poți păcăli legea, Meister, fiindcă-i știi jocul,

dar e cineva care n-a fost păcălit, care așteaptă să-și facă singur dreptate.

- Succes! - Johnny!

De ce ți-e frică? Nimeni nu zice adevărul aici?

Tu vorbești despre adevăr?

E-n regulă, Johnny. Eu…

Înțeleg. Bună, domnule doctor!

Sigur nu întrerup?

- Sigur că nu. - Voiam să plec…

Mă scuzați! Vreau să-mi iau geanta.

El e un prieten al meu. Domnul Lemley.

Am avut o mică discuție cu amicul nostru în cămară.

Lemley?

Ai venit de la țară, nu?

De la închisoare, dacă la asta vă referiți.

- Șefu'! - Da, ce e?

- Cineva vrea să te vadă. - Cine?

Mi-a zis să nu-i spun numele.

A zis: „Spune-i că vin din partea Cameleonului.”

Din partea Cameleonului?

Să intre!

- Dle doctor, ce-aveți? - Știu ce fac.

Să intre!

Bună, Meister!

Îți amintești de mine?

Regret, dar momentan nu-mi amintesc.

Mai gândește-te! Îți dau un indiciu. Îmi cunoșteai soțul.

Ce mod îngrozitor de a începe conversația! „Îmi cunoșteai soțul.”

Vreți să vă vedeți de treabă?

Sunt Cora Ann Milton.

Desigur. Ce faceți, dnă Milton?

- Mai frumoasă ca niciodată. - Mai taci!

Ce face soțul dumneavoastră?

E bine. Vei fi bucuros să auzi asta.

- Da, desigur. - Eu…

Ți-am adus un mesaj de la el.

- Putem discuta singuri? - Dacă doriți.

Pe aici!

- Ne scuzați, doctore? - Desigur.

Ce face dna Milton aici?

Doamne! Unde ați fost? Făceați paturile?

Exact ca doi polițiști autentici. Niciodată prezenți când e nevoie de ei.

Ascultă! N-ai mult timp.

De ce nu pleci din țară?

Arthur Milton e în Londra cu un singur scop.

Să pună mâna pe tine, Meister. E maniac.

Ce-ai făcut cu sora lui ți-a pus o țintă pe spate.

Îi tulbură gândurile de doi ani. Fixația lui e să te prindă.

Deci e în Londra.

Ați ascultat ce spune poliția.

Eu le-am spus.

Încercați să mă conduceți la Cameleon?

Ingenios, ce pot spune?

Plec din Londra, unde n-ar îndrăzni să vină

și mă duc, să zicem, în Argentina,

unde m-ar aștepta, fiind pus la curent de dv.

Drept cine mă luați?

Încetează!

N-aș ridica un deget să te salvez de iad.

Să-ți intre în cap!

Fugi cât te țin picioarele, cât încă mai poți.

- Să fug la Cameleon? - Să fugi de el, deșteptule!

În casa asta-l vei întâlni, nicăieri altundeva.

Sunteți foarte frumoasă azi, Cora Ann.

Nu vă pot întoarce complimentul.

Văduva veselă.

Și încetați cu „văduva veselă”!

- Poate, femeia fericită și abandonată? - Nu-s prea fericită.

Încă-i duceți dorul soțului?

Nu-i momentul să încetați cu grijile?

Că bine ziceți, dle doctor!

Nu cred că încă-l mai iubiți!

Iubire?

Nu știu. Oricum, ce e iubirea?

- Am uitat. - Iubirea, păi…

În cărți se spune că e în dreptul inimii.

Iubirea mea e din gură, de obicei.

E imposibil anatomic, draga mea.

Iubirea te-a dus tocmai în Australia, după el, așa-i?

Oare? O lună de miere singură, într-o cabină?

Nu-i ideea mea de iubire.

De ce nu-l uiți, Cora Ann?

- Credeți că ar vrea? - Nu știu. Poate… că da.

Merită vreun bărbat suferința ta?

Va fi prins la un moment dat.

- Dacă e în viață. - Da, dacă este în viață.

Mâna lungă a justiției îl va apuca,

iar piciorul lung al legii îl va șuta în închisoare.

Vreți să nu mai vorbiți de el?

Desigur. Orice doriți.

Încerc doar să vă ajut.

S-o faceți de la distanță.

Dar mă atragi, Cora Ann.

Și ce-ar trebui să fac? Să mă bucur?

De-aș fi fost cu cinci ani mai tânăr!

- Poate 25. - Vă pot oferi un sfat?

- Unul medical? - Nu, unul prietenesc.

Ar fi o idee bună, dacă ați pleca imediat

și ați uita de Cameleon.

Găsiți-vă alt interes.

Nici nu vă mai gândiți la el.

Mă gândesc la cât timp pierdeți

așteptând cu inima în dinți să se întâmple ceva.

Aveți dumneavoastră un motiv.

Da, am destule.

E singura ta șansă, Cora Ann.

- Cine zice, dr. Lomond? - Da.

Când Arthur Milton va zice să plec, că s-a săturat de mine, atunci voi pleca.

Pe drumul meu, nu pe al dv. Noapte bună!

- Noapte bună! - Mă scuzați, doamnă!

Îmi puteți face o favoare?

Când îl mai vedeți pe Cameleon îmi puneți o vorbă bună?

- Samuel Hackett. - Pentru ce?

Sunt un om ambițios. Vreau să ies din rutină.

Unde-i mai bine? Măcar știi unde ești.

Asta e, doamnă. Rutina e rutină.

Iar eu vreau să ies din ea. Un om cu experiența mea…

- Experiență, zici? - Uitați!

- M-ați văzut în ziare? - Nu, eu…

- Vă supărați? Priviți! - Ei bine…

Eu, cu brățările pe mâini.

Mai bine aș scrie o carte despre Cora Ann

și aș uita de criminologie.

Unde mi-e creionul?

E unul pe birou.

Mulțumesc, dle Meister.

Spuneți-mi, ce caută ea aici?

Dv. ar trebui să știți. Nu pe mine a venit să mă vadă, ci pe dv.

De ce credeți că s-a întors Cameleonul? Știu că sunt suspiciuni, dar…

E vreun motiv serios să credeți asta?

Ei bine, nu ți-a zis nimic Cora Ann?

Ea e aici, el nu e prea departe.

Asta vi s-a spus?

Nu mi-au spus că ea e aici.

Ce recomandări sunt astea?

- Ai fost prins mereu. - Da, știu. Dar de ce?

Vă spun! Fiindcă am un stil unic.

- Amprentele? - Nu, tocmai de asta.

Nu las amprente, nu sparg încuietori, nu las indicii.

Atunci când văd că e totul perfect,

știu c-am fost eu, Sam Hackett.

Problema mea, doamnă, e că sunt victima perfecțiunii mele.

Mă scuzați!

Bine, îți pun o vorbă bună.

- Noapte bună! - Spune-mi, Wembury.

Ce?

Cum v-ați ales cu comediantul acesta?

Cu cine, cu Lomond?

E un băiat bun. Cam enervant, uneori,

dar n-are multă treabă la Flanders Lane.

- Nu-mi plac amatorii. - Nu face rău nimănui.

Când a început să lucreze?

Acum vreo șase luni. face cercetări pentru cartea sa.

Și-a petrecut viața în străinătate, cineva l-a recomandat, sigur.

E o slujbă liniștită pentru un bătrânel aproape de pensie.

Veniți, dle doctor?

- Da, într-o clipă. - Bine.

E mai cald aici, decât în grădină.

Nu credeți, dle Bliss?

V-am văzut acolo,

pregătiți o capcană pentru Cameleon, nu?

E o cale mai eficientă să prinzi un infractor,

decât să scrii cărți și să pierzi timpul cu ele.

Opiniile diferă.

Apropo, Bliss, ai observat ce urechi ai?

Urechi tipice de criminal

iar linia maxilarului sugerează crima maniacală.

Spune-mi, ai comis vreo crimă?

Nu încă. Dar aș putea s-o fac oricând.

Cred că-ți urăști urechile.

N-am mai văzut așa ascuțite. Sunt curios să văd ce se alege de tine.

În India am mai văzut unele asemănătoare. Le avea o femeie care și-a ucis soțul.

N-o acuz pe biata femeie. El făcea parte din cavalerie.

Dormea încălțat cu pintenii.

Lasă frivolitatea pe altă dată!

Avem multe pe cap. Cameleonul era un infractor isteț.

Nu există infractor isteț.

Doctrina asta mi-a fost inoculată de mic.

Disprețuiesc această remarcă.

Aveți grijă de mâna aia, dle Meister!

- Pa! - Pa!

Poftiți, dle doctor.

E plină, Samuel?

Dacă-i plină? E prima dată când măsor la metru.

Ne mai vedem!

Va trebui…

Va trebui să faci față multor lucruri. Oamenii vor vorbi pe la spate.

„Soțul ei a fost la închisoare.”

Cum te vei simți? Vei vrea să nu mă fi știut?

Dar, scumpule,

dacă nu m-ai fi întâlnit, n-ai fi fost la închisoare.

N-ai fi avut nevoie de bani, dacă nu eram eu.

DOMNUL M. MEISTER PAȘAPORT BRITANIC

CARTE DE IDENTITATE

Tot ce intenționam să spun. Nu știu…

- Nu mai puteam. - Spune-mi-le acum.

În primul rând, vreau să te rog să mă ierți

pentru tot ce ți-am promis.

Să nu ziceți că nu-mi pasă de iubirea voastră.

Nu! Nu vă ridicați!

Regret ieșirea mea de mai devreme, Johnny.

Vezi tu, așteptam mulțumiri,

în schimb, am primit reproșuri.

Am avut prea multe gânduri cât am stat închis.

Înțeleg. A fost o greșeală.

Mai vrei s-o iei pe Lisa în seara asta?

- Da. - Ce păcat!

Îmi vei lipsi, Lisa. La cât e trenul?

La 23:00.

Acordă-mi două ore din timpul ei, să revizuim ce e urgent, bine?

- Bine? - Și bagajele?

Simplu. N-am multe de împachetat.

Fă-ți bagajele acum. Când ești gata putem revizui ce mai era de făcut.

Fir-ar să fie!

- Ce este? - Am un dosar la birou,

e important să-l parcurgem.

M-aș duce să-l iau, dar nu pot părăsi casa.

Poate Lisa… Lisa!

N-o deranja! Las-o să împacheteze. Ți-l aduc eu.

Ești amabil, Johnny. Îți aduc cheile.

E la ultimul etaj, la numărul 258, Piccadilly.

Ajungi în 20 de minute.

- Ia bani! - Nu-i nevoie.

E un dosar gros verde. E în sertarul de jos al biroului.

- Bine. - Piccadilly, numărul 258.

Cine-i acolo?

Ce este?

Ce cauți aici?

Te păzesc ca un tată, dle Meister.

Credeam că-ți desfășori activitatea în afara casei.

Nu te voi deranja în seara asta.

Toți oamenii mei sunt la datorie.

Dacă nu poți dormi, dă-mi un telefon.

O să vin să-ți citesc povești.

Noapte bună!

Înțeleg.

Doi, cinci, opt…

Piccadilly.

Da.

- În 20 de minute. - Înțeleg.

- Îmi puteți spune numele dv.? - Nu. Anonim.

ETAJUL CINCI CABINET DE AVOCATURĂ MEISTER & CO.

Alo!

Alo! Meister?

Alo?

Meister? Cine e la telefon?

Alo!

Meister.

Nu mișca!

Ce cauți aici?

Stai pe loc! Nu îndrăzni!

Da, Peters.

Am fost trimis la Piccadilly, numărul 258, domnule.

Cineva intrase prin efracție și rănise un angajat.

Am arestat acest bărbat, care s-a împotrivit.

Care-i acuzația?

Intrare prin efracție cu scopuri ilegale.

Cum te numești?

- John Lemley. - Percheziționați-l!

Te-am văzut undeva azi, nu?

Ei bine? Ai ceva de spus?

- Meister v-a sunat, nu? - Ce treabă are Meister cu asta?

M-a trimis la birou să-i aduc un dosar.

Mi-a dat cheile, a fost o capcană.

Dacă e cum zici tu,

de ce n-ai rămas să explici?

Fiindcă am realizat că am căzut într-o capcană.

Dacă ești nevinovat, o victimă,

de ce te-am aresta?

Fiindcă am cazier.

- Înțeleg. - Eu…

Am ieșit de dimineață.

Meister ți-e prieten?

Așa prieten că m-am ales cu patru ani și se pare că mă mai aleg cu câțiva.

O poveste fantastică, Lemly.

Orice ar fi pentru dv., pentru mine e un coșmar.

În regulă. Vei fi arestat.

Luați-l!

Pune-l în celula nouă.

O pot suna pe Lisa? N-am făcut nimic.

Nu sunt infractor. Vreau să vorbesc cu ea.

Ești arestat. Încetează cu prostiile!

Dacă i se întâmplă ceva Lisei, îl ucid.

Vă avertizez, îl ucid!

Pe cine ucide?

- Pe Meister. - Pare o epidemie.

Vreau o armă.

Poftim, domnule?

- Un revolver. - Așa e, sergent.

Inspectorul Bliss de la Scotland Yard vrea o armă.

Pentru ce-o vrei, Bliss?

- O iei pe căi greșite? - Da.

- Dar nu-ți face griji, Wembury. - Mersi.

Pentru ce vrei arma?

- E treaba ta? - Este.

Asta e divizia mea.

Ai motive să refuzi?

Nu.

Aș semna pentru ea, totuși.

Ce este, Bliss?

Pare că uiți regulile.

Am fost plecat mult timp, departe de țara asta cu reguli scrise.

Bună seara, dle Bliss!

Bună seara, doctore! Pare că locuiești aici.

- Ai găsit Cameleonul? - Nu încă.

Mai vrei să scrii o carte? Poate o vei face.

Uneori cred că e o prostie să fii înțelept.

- Aș fi vrut să mă întrebe de ce. - De ce, domnule?

Fiindcă ignoranța e o binecuvântare.

E ciudat că inspectorul nu știe regulile secției, nu?

Totul e ciudat la dl Bliss, sergent.

Bliss, mă-ntreb de unde e numele.

Poate era al mamei.

Ce număr are Meister?

Cred că 2140, domnule.

- Da. Ăsta e. - Mă îngrijorează povestea băiatului.

E domnul Wembury.

Spune-i că sunt ocupat.

Nu trebuie să-și mai facă griji pentru mine.

Plec din țară astă-seară.

Pleacă. O întinde. Da.

De ce?

Vă zic eu de ce, dle Wembury.

Cora Ann l-a văzut.

Poate că l-oi fi văzut și eu.

Spune-i că vin acolo. Trebuie să-l văd înainte să plece.

Dă-mi o armă, Carter!

Da, domnule.

Ce se întâmplă?

Meister pleacă.

Trebuie să aflu mai multe despre Lemley înainte să plece.

Prietena aia a ta se ține de șotii.

Ai face bine să vii.

Ești singurul ei prieten de aici.

O vei ajuta, dacă pun mâna pe ea.

Doar n-o s-o împuști!

Fii serios!

Bună seara! Domnul Meister?

Își face bagajul. Pleacă.

- Pleci și tu? - Da.

Îmi aștept logodnicul.

Vine să mă ia.

- Cine, Lemley? - Da.

Ce păcat!

- Ce este? - Va trebui să mai amâni.

A fost arestat.

Ce-a făcut?

A intrat prin efracție și a atacat pe cineva.

Dar…

Dar… E la închisoare?

Deocamdată e doar reținut.

Cât de grav este?

Foarte. Dacă nu i se confirmă povestea.

Wembury, dle doctor. Ați venit să mă conduceți.

Lisa dragă, ce e?

Vreau să vorbim.

Ce s-a întâmplat?

Unde-i Johnny?

- Unde crezi că e? - A fost arestat.

- Așa e? - Exact așa.

A fost arestat, după ce am primit o informație.

Îmi pare foarte rău, Lisa.

A fost arestat în biroul tău. Ciudat, nu?

În biroul meu? Ce căuta în biroul meu?

N-am lămurit asta, încă.

Lisa, ce prostii ai făcut?

Chiar acum când…

Nu plânge! Uite…

Voi face tot ce pot pentru el. Promit.

Ce poți face? Ce poate face oricine?

Dacă e vreo cale de scăpare, fii sigură c-o voi găsi.

Stai să vorbesc cu Wembury.

Urcă puțin, bine? Haide!

Nu te-am dezamăgit niciodată.

Dacă situația nu se poate îndrepta,

vei veni cu mine.

Nu poți rămâne singură aici, doar știi.

De ce n-o lași să hotărască pentru ea?

Pot merge să-l văd?

Acum nu. Urcă și așteaptă acolo.

Pot să mă ocup de situație singur. Timpul e scurt.

Dacă vrei să ajut.

Hackett!

- L-ai văzut pe Hackett? - Nu.

- Ești iar aici, Cora Ann? - Ți-aș spune același lucru.

Am venit să-mi iau rămas-bun de la dl Meister, dar…

Ce-i cu tine? Ai o privire ciudată.

Nu e deloc ciudată.

N-am mai mâncat de la prânz.

Dacă vrei, mergem la cină.

Aș putea rata distracția,

dac-a aflat Cameleonul că Meister pleacă.

Ciudat mod de a te distra.

De ce nu mă scoți la cină?

- Nu-s restaurante aici? - Cine plătește?

Plătesc eu. Tu vii ca gigoloul meu de băutură.

Deci, acum crezi că sunt genul tău?

Ești bun și tu. N-am preferințe acum.

Sună tentant, Cora Ann. Este o propunere economică bună

că aproape era să uit de ce sunt aici.

- De ce ești aici? - Ca medic. În caz de accidente.

- Haide că mi-e foame! - Cora Ann!

- Nu ademeni un om de la datorie. - Ce datorie?

Cameleonul poate crede că are ceva de spus

dlui Meister înainte să plece.

Cu atâta poliție pe aici?

N-ar fi așa nebun. Nici măcar el.

Mă întreb cât de bine îl cunoști, Cora Ann.

Ai o privire care nu-mi place, doctore.

Nu eu sunt complice al Cameleonului.

- Vrei să fie spânzurat! - Nu te isteriza!

Soțului tău nu i-ar plăcea. Ar putea fi prin preajmă și s-ar putea îngrijora.

Îți ofer câteva minute. Nu mai mult.

Domnule doctor,

dacă vrei să faci dragoste cu ea, alege alt moment și alt loc.

Ar fi mai bine, dacă te-ai duce acasă.

De ce?

Fiindcă nu vreau să am parte de două tragedii.

- Dle Meister! - Mă grăbesc.

Cred că știu de ce te-ai rănit la mână.

- Asta-i tot? - Da.

E un transformator vechi aici. Trebuie să fi funcționat cândva.

Dacă firele ar fi fost conectate la el, accidentul s-ar fi dovedit fatal.

Mă ascultați?

Ce zici de telefonul anonim pe care l-ai dat la secție?

Wembury, sunt prea vanitos ca să sun sub anonimat,

ar trebui să știi.

Tu l-ai aranjat pe Lemley, nu? Pentru scopul tău.

Să nu ne certăm! Hai să rămânem prieteni!

Măcar te scap de grija și cheltuiala de a mă păzi.

- Bună seara! - Dle Meister?

- Ce vrei? - Am adus biletele.

- I le dau eu. - Regret, dar trebuie să semneze.

Bine. Vino pe aici!

- Biletele. - Lasă-le aici.

Două.

Semnați, vă rog?

De ce două?

De ce? Fiindcă Lisa vine cu mine în America.

Deci asta e, nu?

N-am timp pentru ideile tale ciudate, Wembury.

Lisa va decide să fie realistă cu privire la acel băiat.

Și răbdarea ei are o limită. Mersi.

Mulțumesc, domnule.

Deci, Lisa va decide?

Câteodată aș vrea ca poliția să aibă mai multă putere.

Să care arme?

Nici chiar așa. Un pumn ar fi de ajuns.

Chiar și mai plăcut.

Copilării, Wembury! Nu cunoști lumea. Adu-o pe Lisa!

Duc fata asta departe de un borfaș de doi bani.

Și o introduci în lumea bună. Ce snobism!

- Îi ofer o viață nouă în America. - Nu și dacă vine cu tine.

Va veni cu mine.

Știi ceva, Meister? Fericit l-aș lăsa pe Cameleon fără slujbă.

Ar fi de râs, nu alta!

Hackett!

Hei, tu!

Intru mereu în necazuri.

Seara bună, dle sergent!

- Uitați ce-mi fac! De ce nu-i opriți? - Ce e?

Era la Deptford Broadway, am vrut să văd ce are în geantă.

Îți depășești competența. Certați-l dle sergent!

- A refuzat să deschidă geanta. - Minte!

Nu minți de față cu martori.

Am zis că dacă vrea geanta, s-o ia.

Gura, Hackett!

Apoi l-am reținut.

Doar asta e adevărat.

Așa a stat treaba. A venit și s-a luat de mine.

Și i-am zis:

„Nu vreau să fiu văzut de vorbă cu tine la ora asta.”

Apoi s-a supărat și m-a reținut.

N-aș minți în fața dumneavoastră, nu-i așa?

Ce-i în geantă?

Ciudat că menționați.

Chiar voiam să vă spun.

Adevărul este că mergeam pe o stradă întunecată,

era întuneric, abia vedeam,

când, dintr-o dată, m-am împiedicat de ceva moale.

M-am aplecat ca să văd.

Era geanta. Am zis: „Ce faci tu aici?”

Și geanta ce-a zis?

- Să mă trăsnească, dacă mint! - Continuă, nu te-a auzit nimeni.

Apoi m-am gândit mai bine.

S-o aduc la secție. Dar atunci m-am întâlnit cu el.

Bine. Să vedem ce e!

Ce-i aia?

Un ceainic de argint.

Bată-mă Dumnezeu!

E ceainicul lui Meister.

Ce coincidență, nu?

L-am curățat de dimineață.

Oricum nu contează. El nu bea ceai.

- Cutia cu bani a lui Meister. - Da.

- Și un teanc de bani. - Da.

Ce ghinion, Hackett!

- Da. - Ghinion de-a dreptul!

Da.

Eu zic că e noroc. Așa cred.

Merit o recompensă pentru asta.

Numără teancul ăla, bine?

Știu cum sunt polițiștii, săptămâna viitoare vin cu costum nou.

În regulă, Hackett.

Ești acuzat de posesia unor bunuri

suspectate c-ar fi furate

sau obținute ilegal, conform prevederii 66 a Poliției Metropolitane, articolul…

Articolul 1839. E vechi, nu?

Bine. E corect.

Nume?

Samuel Cuthbert Hackett.

Samuel…

Cuthbert…

Hackett.

Adresă?

- Palatul Buckingham. - Bucking…

Nicio adresă permanentă.

Ultima slujbă?

- Om în casă. - La o parte!

Dă-te să trec! Știu că e aici. Vreau să-mi văd soțul.

- Îmi știu drepturile. - Păzea! Vine fana mea.

Sam Hackett, e adevărat.

Nu-mi venea să cred când mi-au spus.

Vă rog, dle Hackett!

Degeaba, domnule. Când începe, nu mai termină.

Expert, cică! Te-au prins cu bunurile.

De ce nu le-ai îngropat în grădină? Le luai altă dată.

Ruginești, Sam Hackett.

Ți-am zis că așa e.

Și pentru o fărâmă de argint ca ăsta.

Uite!

Nu l-am mai văzut?

Nu l-ai furat ultima dată

și i l-ai dat lui Meister?

I l-a dat lui Meister și apoi l-a furat iar de la el.

Foarte necinstit din partea ta, Sam.

Regret, dnă Hackett. Trebuie să-l reținem.

Numărul șapte. Avem secția plină astă-seară.

Hai că poate vin acasă până de Crăciun.

Dar o să ne fie greu, mie și copiilor,

până mergi la muncă iar, Sam.

Nici nu suntem căsătoriți. Nu primesc niciun ajutor familial.

A ajuns la trei lire acum, să știi.

Îți zic cum facem.

Când ies de aici, după prima treabă făcută,

o s-o legalizăm.

O să mă căsătoresc cu tine!

Sam!

Sergent, nu e nimeni la nouă.

- Celula e deschisă. - Numărul nouă?

Lemley!

Ești sigur c-a evadat?

Da, domnule. Ușa celulei e deschisă.

Ia mașina și du-te și avertizează restul patrulelor.

Îl poți descrie. Când s-a întâmplat?

Când li s-a servit masa.

Mergi la ofițerul de noapte și dă-i descrierea evadatului.

Da, domnule.

Mergi afară să-l descrii pe Lemley.

Da, dle sergent.

Zice că-l ucide pe Meister și fuge.

- Eu ce să mai cred? - Dar Johnny nu gândește așa.

A fost la închisoare, crede că lumea-i împotriva lui.

Există șansa să nu-l mai pot ajuta.

Dar… dar nu acum.

- Nu știu. Poate se întoarce, poate nu. - Vă rog! Nu-mi spuneți asta!

Spuneți-mi, vă rog, unde e?

Probabil pe drum spre noi, să te împiedice să pleci cu Meister.

Pe drum spre noi? Dar…

Dar eu nu plec cu Meister.

Ei bine, el crede c-o faci.

Voi rămâne aici, cu prețul de-a încălca orice lege.

Ca Johnny?

Dumnezeule, n-am mai văzut o așa bătaie de joc

ca cea pe care au făcut-o cu alarmele.

E o bucurie că nu e nevoie de ei mai des. Unde-i electricianul?

Probabil că acasă.

Speram să fi plecat și tu.

Voi pleca, după ce voi încerca să deconectez firele acelea îmbârligate.

Doamnelor și domnilor, aici ne despărțim.

Sper că v-ați bucurat de ospitalitate, v-ați destins,

dar jocul s-a terminat, iar eu plec.

Vei fi bucuros să pleci.

Mulțumesc. La revedere, dnă Milton! Mulțumesc pentru avertisment.

E un mic secret pe care-l veți ține față de soțul dv.

La revedere, Bliss!

Voi citi ziarele locale ca să-ți urmăresc succesul.

Pa, doctore!

Ce faceți acolo?

Pierd vremea.

N-o mai pierdeți că plec.

Da.

Nu vin cu tine.

Johnny a ieșit. Vine încoace.

- A ieșit? Cine a zis? - A evadat.

E un truc polițienesc, Lisa. Nimeni nu evadează.

Ești crud să-i dai speranțe, când știi și tu care e situația.

O știu mai bine ca tine.

Ce înseamnă asta? Tu…

Îmi spui lucruri pe care nu le înțeleg. Unde-i Johnny?

Jocul de-a șoarecele și pisica, draga mea.

Dacă a evadat, va fi prins și încarcerat îndată.

- Dacă e liber, de ce nu-l prindeți? - Ne trebuie timp.

Timp? Ceri prea mult. Mai avem câteva minute.

Nu vezi că e o aberație, Lisa?

În cine ai încredere? În mine, pe care mă știi de doi ani,

sau în poliția care l-a arestat pe Johnny și acum insinuează c-a greșit?

Nu insinuăm nimic. Nu i-am dovedit vinovăția deocamdată.

O veți face.

Du bagajele la mașină!

Nu te lăsa distrasă de asta!

Vom discuta în avion.

Dacă te vei hotărî, te poți întoarce. Nu e final faptul că pleci cu mine.

Dar nu voi fi liniștit lăsându-te aici

în aceste circumstanțe. Înțelegi?

COMPANIA AERIANĂ BRITANICĂ

- Eu… - Sigur că înțelegi. Trebuie să ne grăbim.

- Unde sunt biletele? - Cred că le-ai lăsat pe birou.

Da, desigur.

Mi-e teamă că nu pot face nimic.

Nu poate să fi murit așa. Fă ceva, repede!

Dar e mort. Ia mâna de acolo, nu atinge alea, Bliss!

Asta e. A fost electrocutat.

Voi scoate eu siguranțele. Să nu atingi alea!

Ce lucru îngrozitor!

Electrocutat?

Firele au atins tava și au trimis curent prin ea.

- Biletele erau pe tavă. - Da.

L-au dus mai departe decât voia.

WHISKY

Distilat în Australia, deci?

Și stetoscopul?

O prostie din partea bătrânelului

să umble la astea, nu?

Nu știe nimic despre electricitate.

Sau știe prea multe despre electricitate.

Doamnă Milton.

V-aș fi recunoscător să rămâneți pe loc.

Ce lucru îngrozitor!

Deși, nu știi niciodată.

Poate Meister a fost norocos să moară așa.

Putea să-l întâlnească pe Cameleon cândva…

și atunci, probabil, n-ar fi scăpat așa ușor.

Credem că l-a întâlnit deja.

Ce te face să spui asta, Bliss?

- Unde? - Lasă accentul ăsta!

Da, ne-a cam enervat, dle doctor.

Harry Lauder s-a îmbogățit cu el.

Tu n-o vei face.

Nici nu trebuie.

Cheamă agenții, Wembury, să punem capăt șaradei.

Dar vai! Nu e whiskyul meu?

Da, este.

Ceva special ce nu poți introduce în țară.

Doriți? Nu veți mai avea ocazia.

Voi avea grijă de asta, dr. Lomond.

Probabil că și eu, dar nu-mi spuneți „doctor”.

Mă face să mă simt mincinos.

Chiar a existat un dr. Lomond, era un om bun.

A murit în Australia, cât îmi trata mușcătura de cangur. Mușcă, să știți!

Avea recomandări excelente.

Poliția Scotland Yard insistă pentru recomandări.

Le-am împrumutat.

Impostură și crimă.

Crimă? Adică nefericitul accident al lui Meister?

Va fi greu de dovedit altceva.

Dragă Bliss, mai gândește-te!

Arthur!

Draga mea, iartă-mă, ce faci?

Tu l-ai scos pe Lemley din celulă. De ce?

Dragă, Wembury,

n-avea ce căuta acolo. Știi bine.

Tu nu vei găsi un bun samaritean care să te scape.

Vei sta acolo tot restul vieții tale.

Nu cred că Arthur va vrea să trăiască atât.

Ar trebui să-l căutați pe doctor.

Ia mașina și adu niște ofițeri aici!

Da, domnule.

E încă în casă, cu siguranță.

A ieșit cineva?

Nu, domnule. N-a ieșit nimeni de când am ajuns aici.

Casa era deja înconjurată.

Vin mai mulți ofițeri de la secție.

- Ajung în câteva minute. - Bine.

Vă dați seama în ce situație sunteți?

Obstrucționarea justiției, înlesnirea fugii unui prizonier.

Veți fi reținută și dv.

O odihnă binemeritată. Am călătorit mult în ultimul timp.

Luați-o de aici!

Veniți sus!

A fost un accident.

Păziți-o pe dna Milton!

Aduc pe cineva de afară.

- Nu face asta! - Ascultă, Johnny!

Dacă vrei vin, dar n-avem nicio șansă.

Dă-mi-l!

Alo! Lemley?

Sunt inspectorul Wembury.

Ascultă-mă!

Înțelege că ai mari probleme.

Nu vreau scuze.

Dacă vin, îmi promiteți că…

Nu promit nimic!

Poftim?

Unde ești?

Vino aici imediat!

Nu!

Vei avea probleme cu băiatul ăsta.

- Tu cine ești? - Tele, domnule, divizia F.

Îl caut pe Lemley, credem că e în zonă.

Nu mai contează acum.

Atkins, adu-o pe dna Milton afară!

Te-am mai văzut, nu-i așa?

Da, domnule. Am fost în divizia dumneavoastră.

Du-o pe dna Milton la secție. Trebuia să fiți doi, dar n-am oameni.

Mă descurc, domnule.

Mă bucur să văd pe cineva hotărât.

- Dle Wembury. - Da, ce este?

Mi-ar plăcea să revin în divizia dv., dacă se poate.

- Mi-a plăcut să lucrez cu dv. - Da?

- Noapte bună, domnule! - Noapte bună!

POLIȚIA

- Unde-i șoferul? - Caută prin împrejurimi, cred.

S-o duc pe dna Milton la secție și să revin?

- Bine. - Am înțeles!

Domnule Wembury!

Vino aici!

- Ce se întâmplă, dacă te sărut? - Arthur, taci!

Ce s-ar întâmpla?

Te-aș da de gol, cum era s-o fac la secție.

Când a intrat Bliss. Săracul! Toți au crezut că e el.

Arthur, te rog!

Unde vrei să mergi?

Oriunde, numai să scăpăm de asta.

În Peru?

E cald în Peru?

Soarele strălucește ziua și luna toată noaptea.

- Acolo, atunci. - Bine.

Intră în casă până nu mai pățești ceva!

Roag-o pe Lisa să stea cu ochii pe tine. Hai!

Bine. Porniți!

Mă iubești, Cora Ann?

SFÂRȘIT

Subtitrarea: Andreea Gheorghe