Original subtitles

Niciodată! Nu-mi spuneți asemenea lucruri.

Viconte, eu vă iubesc.

Vă iubesc de mor. Priviți cum vă iubesc.

Priviți. Acum vă dau o dovadă.

Dovada este această prăjitură.

Fir-ar al naibii! Ce bună e!

Angela, e-n regulă că logodnicul tău e regizorul,

dar le ia locul actorilor doar în scenele în care se mănâncă!

Ați văzut? Nu e otrăvită.

Aceasta e dovada iubirii noastre.

Acum, Viconte, voi fi a voastră pentru toată viața.

Luați-mă. Posedați-mă.

Sprijiniți-mă, cavalerule!

- Da, sărutați-mă! - Ce dracu' faceți? E o repetiție!

Vă lăsați dus de val... Angela, ai înțeles cum trebuie să faci?

Angela, haide! O repetiție bună! Vino.

Lillino! Nu te poți aștepta ca eu să fac scene atât de erotice.

Eu nu sunt o actriță mare așa cum crezi tu.

Tu ești uriașă! Iar eu voi fi un mare regizor.

Dar acum vino aici și fă un pic pe curva. Hai! Repetă.

Angela! Hai! Mergem!

Contesă Amalia, îmi stricați totul! Noi lucrăm. Facem o repetiție.

Ce repetiție! Îndată începe prima cursă. Haide, Angela! Înainte!

Nu înțeleg de ce trebuie stricat un lucru serios ca teatrul!

După acest debut pe care îl facem la Bologna,

putem debuta la Metropolitan în New York.

Teatrul înseamnă să fii pe fugă, nu să mergi la curse.

Oricum, eu nu mă mișc de aici!

- Noi între timp mergem să mâncăm. - Atunci mă mișc!

- Salut, Giorgia! - Salut. În sfârșit s-a terminat școala.

- Ești bucuroasă? - Da. Salut, mătușă.

- Salut. - Mă pune mereu să-i fac pe șoferul.

Dar ce spui?

Să ne grăbim! Încep cursele.

În sfârșit pot să arunc uniforma asta! Nu mai pot.

- Bună ziua, contesă. Ce mâncați? - Nu are importanță.

Îndată începe a doua cursă. Repede! Adu niște fettuccine.

- Dar grăbește-te. - Imediat!

Dragă, ce mai faci?

- Bine. - Ești superbă!

Repetam "Fecioara și vicontele" în regia lui Lillino.

Ce tare!

- Ne vedem poimâine? - Perfect!

Seamănă cu Lillino.

- De acord. Pa. - Pa.

Bună ziua, contesă. Ce mai faceți?

Anselmo Bresci!

- Alergați acum, nu? - Desigur, azi e cursa mea.

- Cursa gentleman-ilor! - Bravo!

- Succes. - Mulțumesc, contesă. Cu permisiune.

Cine știe dacă mănâncă Lillino, azi că e singur!

Cucu! Iată-mă! Salut, iubirea mea.

- Vino! Vino! - Bună ziua, contesă.

Lillino! Păi cum să nu vină!

- Salut, Giorgia. - Vino, vino.

- Mănânci cu noi? - Nu, mulțumesc. Nu mi-e foame.

Prăjitura aia mi-a rămas aici. Eu mă enervez ușor.

Nu poți lăsa repetiția neterminată.

Dumneavoastră, contesă, nu mi-o lăsați niciodată în pace!

Nu, mulțumesc, sunt la dietă. Azi-dimineață m-am gândit mult...

Am avut o idee formidabilă. O adaptare pentru teatru

a "Contelui Ugolino".

Cel care mănâncă capul fiicei sale, nu?

Eu îl joc pe Ugolino, tu pe Beatrice.

- Îți place? Ești bucuroasă? - Mulțumesc!

Servesc eu, mulțumesc. Vrei?

Mă distrează. Mi-a plăcut mereu să pun în farfuria altora.

- Chiar și când nu mi-e foame. - Mie puține. Mulțumesc.

- Giorgia! - Da, mătușă?

Du-te și pariază 50.000 pe Cicciobello.

- De acord. - Imediat! Imediat!

- Cicciobello e un cal frumos. - Minunat!

- Minunat! - Și tăițeii sunt frumoși!

Mă scuzați. Care este numărul calului cu care aleargă

domnul Anselmo Bresci?

Bresci... Pelosetto. Numărul 3.

În regulă. 50.000 pe 3 câștigător.

- Poftim. - Mulțumesc.

A doua cursă. Premiul „Cesena”. Două milioane.

După 50 de metri, caii sunt toți grupați.

Bengasi continuă să conducă grupul. Radames este lângă el.

Pelosetto este clar în urmă

și lovește cu copita în mijlocul pistei.

Rupere de trap prelungită. Pelosetto este descalificat.

Cicciobello recuperează.

Suntem în linie dreaptă. Radames și Cicciobello sunt la egalitate.

Câștigă Cicciobello!

Știam! Știam!

- Ce cal, Cicciobello ăsta! - Ce bucuroasă e!

Nimeni nu credea! Mi-l plătesc de cel puțin 20 de ori!

Ai văzut, Giorgia, ce mătușică ai?

- Ai văzut, Giorgia? - Mătușă, eu de fapt...

- nu am pariat pe Cicciobello. - Cum? Cum? Tu nu ai...

Nu, am pariat pe Pelosetto.

Pe calul lui Anselmo Bresci a pariat fetița?

Nu pe Cicciobello?

A greșit, mătușă. Nu se pricepe.

Îmi pare rău.

Ce vă pasă? Mătușica râde, e veselă.

Apoi, Cicciobello sau nu,

importantă e sănătatea!

Ce s-a întâmplat? Asta e moartă.

Așadar, domnișoarelor,

ca să fim clari, bani, deloc.

Sărmana voastră mătușă a lăsat mai ales datorii.

De altfel, viciul ei pentru jocuri era cunoscut.

- Sărmana mătușă! - Într-adevăr!

Vă rămâne o proprietate.

O vilă în localitatea Colleverde.

- Chiar la ieșirea din oraș. - O vilă?

Da, domnișoarelor.

Dar e mai bine să nu vă faceți iluzii.

Contesa încercase de mai multe ori s-o vândă,

dar e vorba de o proprietate într-o stare foarte proastă.

- Într-adevăr... - Nu arată prea bine.

Ce pot să vă spun, dragi domnișoare?

Vila este cea pe care o vedeți.

Atenție, Giorgia!

Iată. Era datoria mea să vă însoțesc.

Iată. Aici sunt alte saloane.

Veniți, vă arăt drumul.

Dar e mare!

Ce facem noi aici?

Pare...

Pare o mănăstire, o cazarmă abandonată.

Ce să zic...

O pensiune.

O pensiune! O pensiune!

Bravo, Angela! O pensiune!

Bravo!

Bună ziua. Mâncați un sandviș, nu?

Văruiți?

Facem curat.

- Aveți cu ce să desfaceți? - Nu. Acolo e un ciocan.

Dar pâinea? Am mâncat-o și nu mi-am dat seama!

Radames, vin!

Nu!

Angela, te rog, întoarce-te în pat.

Cine e Angela?

Eu sunt Aida.

- Trebuie să merg la Radames. - Da...

Da, bine, ești Aida.

Dar acum întoarce-te în pat, nu mai face pe scorpia ca de obicei.

Vino, hai! Vino! Hai!

Bravo! Vino.

Dezbracă-te!

Ăsta, jos!

- Spune-mi că sunt o curvă! - Da! Da! Ești o porcoasă!

- Dar nu aici! - Unde te duci? Vino aici!

- Mă scuzați. Domnul Bresci? - Poftim?

- Domnul Bresci! - E în birou.

- Îl chem acum. - Da, mulțumesc.

- Scrie? - Nu, face socoteli!

"La naiba"! Dar cine e?

- E domnișoara aceea pentru dumneavoastră. - Tu ești, Giorgia!

Bună ziua, domnule Anselmo. Am adus acest desen.

Am vrea niște pliante publicitare pentru pensiunea noastră.

Bine. Dă-mi-l, mă ocup eu. Pa.

În ceea ce privește prețul, dacă ați vrea să ne faceți o reducere...

La urma urmei, mătușa a murit și din vina dumneavoastră.

- Cicciobello! - Da, Cicciobello!

Stai liniștită, pentru preț ne înțelegem noi. Pa.

Sunt gata diseară.

Frumoasă!

Un medic, vă rog! A căzut și s-a lovit chiar acolo.

Sosește la linia a doua

trenul care vine din Ferrara și Ravenna spre Bellaria și Rimini.

- Pentru tine. - Ce faci? Îi dai pliantul câinelui?

Dacă e un câine, o fi și un stăpân, nu?

- Stăpân! Stăpân! Stăpân! - Eu sunt.

De ce? L-am pus așa ca să nu-mi fure valiza.

E un câine anti-hoți?

Nu, e un câine anti-drog. Dar acum e cam prostănac.

Tot mirosind droguri, s-a drogat și el.

- Tocmai ați sosit? - Da, vin de la Napoli.

Am venit la Bologna pentru că e un veterinar elvețian foarte bun.

- Căutați un hotel? - Da, cel puțin pentru o săptămână.

Trebuie să-l duc pe Gennarino la dezintoxicare.

De ce nu veniți la noi?

Pensiunea „Paradis”. La noi stă lume cu referințe bune.

Plutonier Pasquale Esposito, Centrul Antidrog.

Să ai în casă un carabinier îți dă siguranță!

Da, sigur! Cât costă pensiunea completă?

- Păi... 50.000 cu totul inclus. - Pe lună?

- Pe zi! - Pe zi.

Nu, e prea mult! Nu pot să-i cheltui. Sunt în deplasare.

Ce ne facem eu și Gennarino? Hai să fie 5.000.

Pe lună?

- Pe zi. - Nu, nu! Măcar 10.000.

- Pe zi? - Pe săptămână!

Pe săptămână...

Gennarino, vino aici! Unde te duci? Tu nu cunoști Bologna!

Iată-l!

- Gennarino! - Gennarino, nu mai lătra!

Ăsta e „traficant”, nu e „drogat”!

V-am spus, s-a prostit. A primit medalia de argint.

Dar nu pricepe un rahat! Scuzați-mă.

Hai, cretinule!

Domnule avocat, cum se va termina acest proces? Neagă.

- Sunt îngrijorat. Soția mea... - Neagă evidența.

- Domnule avocat, geanta! - Salut.

- Vă sun mâine. - Bună ziua, domnule avocat. Ce mai faceți?

- Procesul acela e rezolvat. - Mulțumesc.

Nu poți să insulți oamenii care nu-ți dau bacșiș.

Îți dau 10.000 de lire, așa nu mă trimiți la dracu'!

- Altfel... - Sunt mulțumit. Mulțumesc, domnule avocat.

Salut, frumușelule! Deschid portiera și intru în mașinuță.

Parcagiii ăștia au înnebunit. Îți trebuie miliarde ca să parchezi.

- Ooo! Scuzați, am greșit mașina! - Mă scuzați dumneavoastră,

- dar nu puteam să umblu așa. - Sigur... Văd.

- Mi-am pierdut rochia. - Iată!

Săraca fetiță!

Mă însoțiți acasă? Vă rog, nu știu ce să fac.

Vreți să mergeți acasă? Tocmai voiam să propun eu.

Îmi face plăcere. Azi e o zi frumoasă, nu-i așa?

- Poate e mai bine să băgați cheia. - Da!

Iată... Mașina a pornit!

Domnule avocat, nu sunteți de aici? Nu locuiți aici?

Sunt florentin, dar lucrez și locuiesc aici în Bologna. De ce?

Altfel puteați veni să locuiți la noi.

- La voi, cine? - La mine și sora mea.

- Locuim singure. - Sunt singure surioarele?

Avem o pensiune. Pensiunea „Paradis” la Colleverde,

o zonă mai retrasă.

Retrasă... E foarte frecventată?

Nu, nu, dimpotrivă! La noi vine numai lume cumsecade.

Eu mă consider o persoană cumsecade și aș putea veni chiar imediat.

Scuzați indiscreția, dar care e prețul?

- 50.000. - Nu e deloc scump!

- Cât se poate sta? - Cât doriți.

Avem un client care stă la noi de zece zile!

Și rezistă băiatul?

Dacă aș sta câteva zile, ați fi mereu la dispoziția mea?

Da, desigur! Dar amintiți-vă, 50.000 de lire pe zi.

Mie prețul mi se pare foarte bun!

Ba chiar, vă spun ceva. Dacă aveți grijă de mine, dacă sunteți drăguță cu mine,

eu vă fac și un cadou frumos. Mergem!

O faci tu, o fac și eu, aici o face și unchiu' meu.

Acestea sunt cântece toscane. Frumușică păpușica!

Ai văzut, Angela? 100.000 de lire pentru două zile, plătite în avans.

Sperăm că nu se plânge de cum gătesc!

Eu nu sunt o bucătăreasă bună.

Nicidecum! E un tip vesel, simpatic.

Sunt tata, prostule!

Sunt la aeroport. Trebuie să fiu la Zürich diseară.

Poftim? Nu mă face să pierd timpul, altfel pierd avionul.

Da, trebuie să fiu la Zürich diseară. Da.

Avionul decolează.

Dumneavoastră ați fi sora mai mare a surioarei?

- Fund frumos, ă? - Dar ce spuneți?

- Pot să mai dau un telefon? - Poftim. Ce maniere!

Aș dori să vorbesc cu profesorul Settebeni.

Da. Eu sunt Settebeni.

Cine e? Tu ești, Mandelli. Ce mai faci?

Nu înțeleg.

Nu mă auzi bine pentru că îți vorbesc de la Zürich.

A zis „Bologna”. Străinele astea nu înțeleg nimic.

- Te ocupi de procesul meu? - Da, nu-ți face griji...

Auzi interferențe, nu-i așa?

Auzi păsărelele? Nu sunt în paradis!

Sunt în Elveția. Stai liniștit, am studiat totul.

În regulă. Pa. Era Mandelli de la Zürich. Nu înțeleg ce face acolo.

Frumoși avocați ți-ai ales, cretinule! Vei vedea cum se va termina procesul acela

pentru operația greșită. Te vor băga la închisoare!

Adele, te rog! Nu te pricepi deloc la chirurgie.

Stai liniștită, totul se va termina cu bine.

Da? Vrei să-i înlocuiești cu ai tăi? Oricum, la ce-ți folosesc!

Ți-aș fi recunoscător dacă nu ai coborî

la detalii anatomice de prost gust.

- Iată cafeaua ta. - Bravo!

- Am pus trei lingurițe de zahăr. - Mulțumesc, dragule.

- Cu plăcere, mătușico. - Fără tine, când nu e camerista,

- nu aș avea nici măcar cafea. - Orazio, de ce mie nu mi-ai adus?

- Nu mi-ai cerut. - Nu am cerut?

- Nu. - Atunci, mi-o fac singură!

- Mi se pare corect. - Mulțumesc, mătușă.

Cucu! Salut, draga mea.

Ce coincidență! De fiecare dată când ajung, pregătiți masa.

Mâncați mereu!

Vino aici! Vino aici, vrăbiuța mea.

Diseară rămân aici să dorm și în sfârșit facem dragoste.

Noi facem deja dragoste de cinci ani.

Acela e un alt fel de dragoste, micul meu porumbel.

Aceea e o iubire platonică. Eu mă refer în schimb la dragostea carnală!

Acum că nu mai e pisăloaga aia de mătușa ta, pace sufletului ei,

facem chestii nebunești!

Lillino, ce spui? Trebuie să așteptăm după căsătorie,

după călătoria de nuntă și după luna de miere.

- După nunta de argint! - Da!

Când vorbești așa mă enervezi și-mi piere pofta de mâncare!

Ce dracu' faci?

Intrați.

- În sfârșit! - Cina e gata.

- Cina? - Desigur.

50.000 cu totul inclus. Cină, prânz, mic dejun și...

Asta e chilipir!

Hai, luăm pensiune completă! Vino aici, frumușico!

- Ce faceți? Sunteți nebun? - Nu prea nebun!

N-ați uitat de cei 100.000 pe care vi i-am dat acum două ore?

Erau două zile de pensiune plătite în avans.

Pensiunea, prânzul, cina...

Doamne! Ce prost am fost! Asta trebuie s-o povestesc.

Mă scuzați, serios.

Plec. Serios.

Chiar plecați? Și unde plecați? I-ați spus soției că sunteți la Zürich!

Nu puteți fi văzut pe străzi! Dar e inutil să rămâneți aici.

Plec. Ce neînțelegere! Uite ce chestie!

Nu! Nu! Nu e cazul să plecați.

- Ce prost! - E doar o neînțelegere.

La urma urmei, eu sunt o fată și dumneavoastră un bărbat...

Apoi, cunoscându-ne, devenind prieteni, simpatizându-ne,

se poate ajunge la o înțelegere.

- Vorbiți serios? - Da, sigur. Sigur.

- Ascultați... - Frumoasa mea!

Domnule avocat, aceasta e o pensiune

și sunt sigură că vă veți simți foarte bine.

- Trăiască Italia! - În mijlocul unor oameni simpatici.

Vă veți simți foarte bine, sunt sigură.

E și sora mea care...

- Spune-mi Armando. - Da, Armando.

Mamă! Uuuh!

- Intrați. - Ce se întâmplă?

Ce e, plutonierule?

Gennarino se simte rău din cauza drogurilor.

De când nu mai ia, nu se simte bine.

Apoi îi trece, nu vă îngrijorați. Aveți o aspirină?

- Vreți să-i dați aspirină câinelui? - Da, cu coca-cola.

- În regulă. Mergem în bucătărie. - Hai la mătușa.

Aspirină și coca-cola. Drog făcut în casă! Mergem.

Iubire, vino, vino!

Ca în filmele americane!

Pa, ne vedem mâine. Dă-mi un pupic.

Da, dar fără limbă.

- Altfel e păcat. - Ce păcat!

Sărutul fără limbă e ca orezul fără mazăre,

e ca perele fără brânză. Chopin, actul trei.

S-a făcut târziu. Pa. Pe mâine, după repetiții.

Lillino! Și sărutul?

Da, cu jumătate de limbă.

Pa.

- Pa. - Pa.

Giorgia! Giorgia!

Giorgia! Giorgia!

Giorgia!

- Ați pierdut avionul? - Da.

- Și dumneavoastră sunteți client? - Da, plutonier Pasquale Esposito.

- Pe loc repaus. - Plutonier, ă?

Da, plutonier de carabinieri. Dar nu știe nimeni.

- Că sunteți plutonier? - Nu, că stau aici.

Am înțeles. Avocat Mandelli. Nu știe nimeni.

- Că sunteți avocat? - Nu, că stau aici. E mai bine să nu spunem.

- De acord? - Da, da.

Am făcut Războiul din Africa, dragă avocate. Ca telegrafist.

Sunt aici printr-un miracol.

Eram deja mort pe muntele Dire Dawa.

- Gândiți-vă! - Da.

O insolație mă lovise aici.

În centrul capului.

Eram telegrafist și primeam un mesaj important

- care venea de la Roma. Mă ascultați? - Da.

- Altfel mă ia cu amețeală. - Da, da.

Transcriam acest mesaj care spunea: „Retrageți-vă,

nu veți reuși niciodată. E inutil să pierdeți vremea. ”

Ies din cort cu telegrama. O insolație și cad la pământ.

Domnule avocat, eu sunt aici!

- Da, în regulă. - Priviți-mă în față.

Sosește ofițerul pe calul alb, un bărbat frumos cu mustață.

Coboră, mă sărută pe gură și eu, ca prin farmec, mi-am revenit.

Sunt lucruri care se întâmplă în război.

Ești departe de familie și apoi carnea e slabă!

Ce carne slabă? Nu e o chestie de poponari!

Sărut pe gură, respirație artificială...

Așa mi-am revenit.

Gennarino!

- A avut un atac de căcărează... - Da, da, mergeți!

Gennarino, vino la tati!

- Antonio! - Nu!

Antonio!

Scuzați, ați văzut-o pe sora dumneavoastră?

- Antonio! - Cum, Antonio? Nu! Nu!

Nu mă atingeți cu labele alea! Cleopatra, nu faceți asta!

Gândiți-vă un pic, pentru că eu...

- E noaptea noastră de dragoste! - De fapt, aș avea o treabă... Nu!

- Până la ultima suflare. - Hai! Trezește-te!

Liniște... Ce e?

Nu! Nu! Stai! Stai!

- Pentru numele lui Dumnezeu! - Ia-mă! Ia-mă! Sunt a ta!

Atenție la cămașă! Se rupe. Stai!

Antonio, tu fremăţi de pasiune.

Pe mine mă cheamă Armando, nu Antonio!

Nu! Tu ești Antonio!

Antonio! Antonio!

Ce faci? Mă bați? Măcar nu mă bate!

Domnule Anselmo!

Domnule Anselmo!

Cine e? Unde?

Domnule Anselmo, chiar ieri îi spuneam surorii mele:

„Să-l invităm pe domnul Bresci la noi. ”

Prea amabilă! Aici sunt celelalte pliante. Acum du-te. Pa.

- Atunci, ce faceți? - Într-una din serile astea vin să te văd

și petrecem o serată drăguță. Pa, pa. Pa.

- Dar cum, Rosaria? Te-ai îmbrăcat! - Plec. Soțul meu mă controlează.

- N-am reușit nici de data asta! - Suntem ghinioniști!

Rosaria! Vino încoace...

- Destinul nu vrea. - Știi unde îl băgăm noi, destinul?

Pa. Pe curând.

La naiba!

- Vă rog, mi-ați face un pic de publicitate? - Desigur!

- Mulțumesc. La revedere. - La revedere.

Ce căutați? Nu e nimic, domnule judecător.

De când sunteți în oraș, nu mai sosește nici măcar „Topolino”.

Se tem că o veți sechestra pentru că apare Minni în chiloți!

Că nu e nimic, o spun eu!

Să nu vă permiteți să faceți pe spiritualul!

Ar trebui să-mi mulțumiți! Sau vreți ca fiii voștri să devină degenerați?

Mai rău ca degenerați! Dacă o ținem tot așa, devenim toți poponari!

- Mi-ați face o favoare? - Desigur! Unei păpușele ca dumneavoastră...

Puteți distribui aceste pliante? Sunt ale pensiunii mele și a surorii mele.

- Două surori? Unde e pensiunea? - Pe deal.

- Spre San Luca. - Bine!

- Vă voi face publicitate. - Faceți-ne multă.

- Cu plăcere. - Mulțumesc. La revedere.

Domnule judecător! Nu cumva vreți să mi le sechestrați și pe acestea, ă?

„Pensiunea Paradis. ”

„La cele două surori. ”

„Tot confortul. Prețuri modice. ”

„Administrată de surorile Mainardi. ”

- Tipic... - Ce anume?

Paravanul tipic pentru o activitate sordidă de bordel.

Păi... La revedere.

Mergeți, domnule judecător. Mai bine degenerați decât poponari!

De Petris! Știți că nu tolerez să se atingă corpurile delicte!

Verificam. Ce scârbos, domnule judecător!

Dar și-au făcut socotelile fără judecătorul Damiani.

Așadar... Am aici lista materialelor de sechestrat astăzi.

- Bine! - Luați notițe. Haideți!

- Trei reviste. - Trei reviste.

- Un film. - Un film.

- Reclama la o marcă de blugi. - Reclama la o marcă de blugi.

- Și cea a cazinoului din Veneția. - Din Veneția?

Accentul pe „O” nu era evidențiat cum trebuie.

De Pretis, trezirea! Mi se pare că sunteți prostit!

Nu! Nu! Nicidecum!

M... m... m... Masturbați-vă! Faceți ceva!

Giorgia, de ce vrei să te las aici, în stradă?

Trebuie să fac rost de alți clienți.

Ce proastă am fost că nu m-am gândit la asta înainte!

- Gândit la ce anume? - Bărbații cred că vor găsi la noi

ceva ce noi trebuie să-i facem să creadă că vor găsi.

E prea greu pentru mine. Eu nu înțeleg.

Tu continuă să nu înțelegi. Important e să înțeleg eu.

Scuze, cum te întorci la pensiune?

Nu-ți face griji, mă voi descurca foarte bine.

Nu pot, mă grăbesc!

- Aveți nevoie să vă duc undeva, domnișoară? - Nu, mulțumesc.

Eu merg la Bologna.

Da, dar m-am răzgândit. Merg la Campobasso.

Vincenzo, oprește.

Văd că domnișoara aceea cere să fie luată cu mașina.

Deci, v-au furat scuterul?

Aveau și alte intenții, dar am știut să mă apăr.

Sigur că criminalitatea este în creștere.

Eu aș propune o lege pentru...

- Sunteți din Bologna? - Nu.

- Stați mult în Bologna? - Păi...

Trei sau patru zile.

Aveți deja hotelul rezervat, îmi imaginez.

Cred că s-a ocupat de asta secretariatul partidului.

- Păcat! - De ce?

- Puteați veni la noi! - Voi, cine?

La vila noastră.

„Pensiunea Paradis. La cele două surori. Prețuri modice. ”

Aș putea să mă gândesc, să văd un pic dacă poate...

Nu știu...

Să caut... Poate aș veni să beau un ceai.

Iar eu vi l-aș oferi cu plăcere!

Acum că ați învățat drumul, țineți-vă promisiunea.

Vincenzo, du-te și culege unul dintre trandafirii aceia frumoși

pe care i-am văzut pe zid trecând.

- Ce ați spus? - Rezervați-mi o cameră pentru diseară.

Mulțumesc, Vincenzo.

Trebuie să-i ții mereu aproape pe posibilii alegători.

- Sunteți frumoasă ca un trandafir! - Mulțumesc.

Settebeni, nu trebuie să-ți faci griji. Nu te lăsa influențat de soția ta.

Sunt interferențe.

Mâine dimineață sunt acolo. Da, judecătorul Damiani.

Poftim? Nu e nimic!

Domnișoară, vă rog. Vorbesc cu Italia!

Și apoi trebuie să dovedească!

Da, trebuie să dovedească! E de ajuns ca acela să-și dea jos pantalonii

și se vede că nu e nimic înăuntru!

Știu, i le-am tăiat. Un caz foarte rar.

Trebuie să ne întoarcem până la Abelard, chiar.

Avea apendicele jos și eu i-am tăiat coaiele.

Să le spunem așa. Termen puțin științific, dar precis.

În regulă, dar e foarte discutabil.

„Homo est homus sine testiculorum”.

Eu sosesc cu avionul mâine dimineață și nu te sfătuiesc să-i telefonezi lui Damiani.

Vrei să-l suni? Îți dau numărul? Poți face cum vrei.

În regulă. Am agenda în sacou. Mă duc s-o iau.

Nu fi nervos! Așteaptă...

Alo? Alo?

- Cine vorbește? - Cu cine vorbesc? E Zürich?

Ce Zürich? Aici e Bologna, pensiunea Paradis!

Dacă vreți să glumiți, sunați la alt număr!

Pensiunea Paradis... Ai înțeles, avocatul Mandelli! Să mergem!

De fiecare dată când îi taie coaiele cuiva, mi le sparge și mie!

Da, pe naiba! A închis!

- Ei! Ce tăiem astăzi? - Nimic! Nimic!

- Vino aici! - Ajutor! Ajutor!

Aceasta e o modificare la planul urbanistic

deja discutată în adunare.

- În regulă. - Puteți semna.

Aceasta e o modificare pentru foștii pensionari

deja discutată în adunare.

Puteți semna.

Aceasta e o modificare pentru noua autostradă

deja discutată în adunare.

Puteți semna.

Domnule deputat, pentru invitația la cină de la „Patria și Industria”...

Sincer, sunt foarte obosit și aș vrea să merg să mă odihnesc.

- Noapte bună. - Bună seara. Scuzați-mă.

Cheia, vă rog. Nu aș vrea să fiu deranjat.

- Puteți semna. - Poftim.

Mulțumesc.

- Cine știe unde se duce domnul deputat! - Să fută!

În seara asta vom mânca pe cinste!

Ați fost foarte amabil că ați gătit!

Aceasta e specialitatea mea: spaghete alla „puttanesca”.

- Ce cuvânt urât! - Ce am spus greșit?

Acesta e numele de familie al spaghetelor. Ne vom linge pe bot, domnișoară!

Chiar în seara asta, când Lillino nu e aici!

- Cucu! Iată-mă! - Lillino!

- Din păcate, mâine trebuie să plec. - Tocmai ne cunoscuserăm.

Mă voi întoarce. Dar diseară am putea face un pas înainte.

- Dar bineînțeles, avocatul meu! - Frumoaso!

- La masă! - Ce miros!

Va fi o seară frumoasă!

- Dați-mi farfuriile. - Mie! Mie!

- Aici se mănâncă regește! - Acestea sunt făcute din suflet.

Poftim.

- Noroc! - Dați-mi farfuria. Vouă, după.

- Uite aici! - Frumoase și aburinde!

Le am pe ale mele.

E Napoli aici înăuntru!

Întâi avocatul.

E rândul meu acum?

Voi urmați. Așteptați. Lăsați-mă pe mine.

Cum sunt? Sunt bune?

Cum se face cu degețelul pentru a spune că sunt bune?

- Poftim. Iată. - Plutonierule...

Voi urmați. Aveți răbdare.

- Aceasta e farfuria mea. - Goală de aruncat.

Goală de aruncat, vouă. Îmi pare rău, pentru voi au rămas puține.

Mereu se întâmplă așa. Ultimul trage ponoasele!

- Foarte bune. - Aceea era farfuria mea.

- Am greșit. - Greșiți mereu!

Când e vorba de mâncare, nu pricepeți nimic.

- Doamne! Ce lovitură! - Ce aveți în buzunar?

- 700 de lire. - În celălalt buzunar? Cocaină? Droguri?

- Nu, e scenariul. - Lăsați-mă să văd. Dați-mi-l.

„Calea opiului”! Ăla e prostit și...

- Câinele? - Și cine? Eu?

- Să fie cu noroc! - Nu vă așteptați la asta, ă?

- Mie, mie! Dați-mi mie. - Șampanie!

După, plutonierule.

- Dați-mi mie! - Plutonierului. Totul! Totul!

Dar ce faceți? Noroc!

Domnule avocat, să facem ca vechii romani, să ne dedăm bacanalelor!

- În România se făceau bacanale? - Vorbesc de romanii din Roma!

- Dar cum vorbește ăsta? - Noroc!

- Noroc! - Cum vorbesc ăștia? Sunt străini?

Soneria!

- Cine o fi la ora asta? - Un moment! Stai jos!

Ar putea fi cineva cu intenții rele.

- Mergeți dumneavoastră, plutonierule. - Nu, nu sunt în serviciu.

Du-te tu, iubire. Scuze... Du-te și deschide și spune-mi

dacă afară e vreun delincvent. Eu sunt bun și blând,

dar sunt în stare să-i rup un genunchi!

Voi nu faceți absolut nimic! Lucru de necrezut!

- Bună seara! - Bună seara. Doriți ceva?

Da, doresc să mă întâlnesc cu o domnișoară blondă care locuiește aici.

Da, sora mea.

De ce?

Sărutul vieții, respirație gură la gură.

Dacă nu era acel locotenent curajos, eu n-aș mai fi fost aici să povestesc.

- Cine știe ce pierdere! - Un moment.

- Am stat doi ani la Dire Dawa. - Apoi ați spus-o?

- Ce anume? - Dawa. E ușor să spui Dawa.

- Eu am stat doi ani să spun Dawa? - Nu?

- Acela e un loc în Africa! - Credeam că nu reușiți!

- Nu fiți plictisitor, haideți! - Tăceți! Omul acela a avut

răsplata cuvenită în viață. A devenit un om politic important.

- Iat-o! - Domnule deputat, ce plăcere!

Nu mă așteptam să veniți atât de repede. Du-te, Angela.

Domnul deputat Vincenzi e un client nou de-al nostru.

Cu greu vă recunoșteam, îmbrăcat așa.

Trebuie să vă gândiți că noi, oamenii politici, suntem foarte expuși

și atunci trebuie să ne deghizăm puțin.

- V-am rezervat o cameră. - Bine, bine.

- Așteptați-mă un moment, mă întorc imediat. - Nu vă grăbiți.

Așteptarea stimulează pofta.

Ce? Ce? Ce?

Dumneavoastră glumiți, dar dacă ați fi văzut moartea în față cum am văzut-o eu...

Dragă avocate! Moartea în față...

Nu aveți povești mai vesele? Și gata cu mânuța asta!

Ar trebui să povestesc „Scufița Roșie”?

Ce e? Vă simțiți rău?

- Ce e? - E el! E el!

E el! Cel cu sărutul pe gură.

- Domnule deputat! Domnule deputat! - Cine sunteți?

- Nu mă recunoașteți? Dire Dawa. - Dawa.

Nu! Dire Dawa, în Africa. Pasquale Esposito.

Acum îmi amintesc! Acel tânăr telegrafist căruia i-am salvat viața.

Faceți-mi o favoare, sunt aici incognito. Nu aș vrea scandaluri.

Vă amintiți? Dacă îmi spuneați să mă arunc în foc, o făceam.

Tăceți! Sunt aici incognito și nu aș vrea scandaluri.

Corect. Iată, domnule avocat! Acesta e omul care m-a sărutat pe gură!

Felicitări! Vă las singuri, ca să puteți relua relația.

Gă...

- Excelență... - Nu-mi spuneți „excelență”.

- Domnule deputat. - Nu-mi spuneți „domnule deputat”.

Eu sunt aici incognito!

În regulă, excelență, domnule deputat, cavaler...

Să știți că dumneavoastră puteți conta mereu pe mine.

- Acel sărut nu-l voi uita niciodată. - În regulă!

Ce faceți, îmbrăcat așa?

Am venit aici să mă întâlnesc cu un emisar al CIA.

CIA! Chestii cu droguri, stupefiante!

Eu îl am pe Gennarino, care e foarte bun. Acum s-a prostit

- și veterinarul nu știe... - Domnule deputat, camera e gata.

Vin imediat. Mă scuzați.

- Vă rog, apă în gură! - Da. Domnule deputat! Dire Dawa.

Nu-și amintește nimic! Cine l-a făcut deputat?

- Poftiți, domnule deputat. Intrați. - Da. Închideți ușa.

Încă nu am scris prețurile pe uși.

Nu are nicio importanță.

Poftiți.

Dar trebuie să faceți ce spun eu.

Ce ar trebui să fac?

Nimic. Absolut nimic.

Trebuie doar să-mi permiteți să pun câteva semnături pe dumneavoastră.

Pe mine?

Da, pe dumneavoastră. Pe pielea dumneavoastră.

Vedeți... eu în fiecare zi semnez zeci de documente

care servesc doar pentru a satisface lăcomia marilor mei alegători.

Semnătura pentru mine a devenit un obicei.

O deformație profesională. Eu semnez totul, domnișoară.

Mâna mea este mereu întinsă

în acest gest. Așa...

Doar în acest gest

concep eu plăcerea. Ați înțeles?

Plăcerea, pofta.

E un impuls care m-a cuprins și nu-l mai pot controla.

Mi se pare atât de ciudat, chiar nu vă înțeleg,

dar dacă dumneavoastră sunteți mulțumit...

Vă place markerul meu?

- Da, da. - E robust, știți?

- Pot? - Puteți semna.

Vă place cum semnez?

- Da, da, domnule deputat. - Acum pe spate!

Pot?

Puteți semna.

Acum mai fac una! Pot?

Da, puteți semna.

Acum pe sâni.

- Pot? - Puteți semna.

Ce covrigel frumos! Pot?

- Puteți semna. - Acum pe buric!

- Spuneți-mi: „Semnează, ticălosule. ” - Dar... Domnule deputat!

- Spuneți-mi: „Semnează, ticălosule. ” - Semnează, ticălosule!

Mă gâdilă!

Acum coapsele!

Nu.

Nu.

Ce frumoase sunt picioarele acelea! Par două markere mari.

Mai mari decât markerul meu falic.

- Pot? - Puteți semna.

- Celălalt picior. Pot? - Puteți semna.

Acum bucile! Bucile! Bucile!

Bucile! Spuneți-mi: „Semnează, porcule! ”

- Poftim? - Spuneți-mi: „Semnează, porcule! ”

Semnează, porcule!

Sunteți obosit?

Obosit, da,

dar sătul, niciodată!

Dacă intră ea, eu, ciocanul din Scandicci...

- Porcule... - Iubito, unde ești?

- Te ascunseseși! - Da, ascuns.

Credeam că nu mai vii.

- Scuză-mă că te-am făcut să aștepți. - Ce ai făcut acolo, frumușico?

- Nimic, domnul acela a semnat aici. - Văd.

- Și aici. - Și aici!

- Și aici. - Și aici!

- Și aici. - Și acolo?

- Da? Scufundare rapidă! - Și aici...

Și aici.

Fetițo, e mai bine să te speli.

- Zici? În regulă. - Vino să te spăl.

Mergem. Vino să ne spălăm.

Cade ploaia între noi. Cu buretele nu se ia bine.

- Apa frige! - Cum facem?

Cu săpun de Marsilia spălăm iepurașul.

- Cum se face cu săpunul? - Așa... așa... un pic pe aici...

- Și aici! - Da, și acolo! Se ia bine.

- Și deasupra. - Și asta!

Da! Acolo e mai bine.

- Veți mai sta mult? - O săptămână.

Două săptămâni. O săptămână aici, una acolo...

Una aici, una acolo. Una aici, una acolo.

Tu trebuie să dormi în bucătărie, nu poți dormi în camera mea.

Nebunie curată cu câinele ăsta cocainoman!

Știam eu că mi se va întâmpla asta!

Trebuia să iau alt câine, nu pe tine! Câine râios și urât!

Trebuia să iau alt animal. Doamne!

O vacă în casă!

- O vacă în casă! Doamne! - Doamne!

Du-te. Eu îmi mai fac o ultimă clătire.

- Plutonierule, dumneavoastră țipați? - Am văzut o vacă în pensiune!

O chestie enormă, bleu, blondă, cu două coarne așa... O vacă elvețiană.

Sunteți drogat și dumneavoastră ca și câinele?

Sunt de la Centrul Antidrog și mă droghez? Aceea era fără îndoială o vacă.

- Da, dar acum să mergem... - Da, dar fiți atenți.

Ce se întâmplă?

Unde s-a dus?

Sigfrid!

Sigfrid!

- Doamne! Cine e? - Liniște! Liniște!

- Vorbiți încet. - Aceasta e camera mea. Cine sunteți?

- Sunt avocatul. - Nu puteți veni în pat cu mine!

- Plecați. - E din cauza walkiriei.

Eu aleg oamenii pe care să semnez! Dumneavoastră nu-mi plăceți. Plecați.

Dumneavoastră nu știți cine e aceea.

Nu mă interesează. Plecați!

Plecați! Plecați!

Dar ce faceți?

E inutil! Oamenii nu vor să înțeleagă că eu nu pot face

mai mult de 12 semnături pe zi. Nu mai pot!

- Fetițo, ce faci aici? - Sigfrid!

- Nu! Grăsana, nu! - Sigfrid!

- Eu nu sunt Sigfrid! - Nu minți!

- Pleacă! - Tu ești Sigfrid.

- Sigfrid al meu! - Nu! Nu!

- Nu! Nu! Nu! - Ia-mă! Iubește-mă, Sigfrid!

- Eu te rup... - Ia-mă!

Mandelli! Sunt aici!

Vino, vino. Uite...

Uite în ce hal trebuie să ajungă un profesionist.

- Salut, Settebeni. - Hai, urcă!

Nu mi se pare că ești în stare să conduci mașina.

- Ce faci aici? - Mi-a venit pofta

să vizitez Elveția.

Settebeni, știi ce-ți spun? Nu mă mai bate la cap!

Te rog să nu atingi acest subiect

care pentru mine, după cum știi, e foarte delicat.

- Și dacă mă condamnă? - Nu, nu.

Totul e bine.

Totul e bine? Văzând cât de bine ai studiat cazul

la pensiunea Paradis...

Ai dreptate, nu zic nu, dar...

Aș fi vrut să te văd pe tine în locul meu!

Da... Dar...

De ce? Ce se întâmplă acolo?

Dragă Settebeni, habar n-ai!

- Sodoma și Gomora! - Da?

Încearcă să-ți imaginezi! Sodoma și Gomora!

Atenție!

- Ei? Așadar? - Ei... Ai înțeles?

Îți spun și mai mult. Sunt două surori singure.

- Atenție! - Scuze. Scuze.

- Ei? Deci? - Nu știu dacă mă fac înțeles.

- Te faci! - Una dintre ele are, așa, cam...

17 ani.

Scuză-mă, am avut o clipă de...

Pentru una de 17 ani se merge la închisoare, avocate! Trezirea!

E mai bine să mergi la închisoare pentru asta

decât pentru că i-ai tăiat coaiele unui pacient!

- Încetați! - Stați calm. Acum vine judecătorul

și el va rezolva totul spre bine.

Judecătorul!

Da, îmi amintesc bine, se referă la acea...

Bună ziua, domnule judecător.

Aș vrea să spun ceva, domnule avocat. În primul rând...

A fost obligat să se opereze? A existat constrângere?

Nu „constrângere”, a fost „castrare”!

Veți vorbi când vă va veni rândul! Luați loc!

Înțelegeți-l pe clientul meu, Excelență.

El a suferit o mutilare teribilă care l-a

privat în mod groaznic de beneficiile unei virilități sănătoase și normale.

Asta trebuie demonstrat, dragă colegă. N-aș vrea ca...

Îmi imaginez că vor exista niște rapoarte medicale,

niște expertize ale părților, nu?

Cea mai bună expertiză pe care o pot prezenta, domnilor, este disperarea

acestei fragede soții care a fost privată de bucuriile căsniciei.

La naiba cu „frageda soție”! Pare un gardian îmbrăcat în femeie!

Și-a pierdut soțul, a devenit

o văduvă albă care nu va avea niciodată bucuria unui act carnal

cu consortul ei.

Vă rog să evitați expresiile erotice și lascive, domnule avocat.

Consemnați acest lucru. Acuzatul își recunoaște fapta?

Nu, domnule judecător. A trebuit să-l operez pe acest om...

De apendicită! Trebuia să mă opereze de apendicită!

Dumneavoastră faceți liniște! Luați loc.

Da, o apendicectomie normală

care însă a necesitat o execuție un pic specială.

- I-a tăiat coaiele! - Aoleu!

Liniște! Liniște!

Cine a fost? Cine a fost?

Încă un cuvânt de genul ăsta, doamnă, și vă pun sub acuzare!

Cine pronunță cuvântul „coaie” va fi arestat.

Continuați, domnule profesor.

Am considerat că era necesar

să-l ușurez pe pacient

pentru că exista o legătură curioasă, anormală

între co...

Între aparatul genital și partea care trebuia extirpată.

Adevărul este că ați greșit operația, profesore Settebeni,

și trebuie să vă asumați responsabilitatea.

Începeți dumneavoastră prin a demonstra impotența clientului dumneavoastră.

Nu vă ajunge mărturia acestei dulci soții

căreia i-a mai rămas doar mângâierea Bisericii și a rugăciunii?

Da, în compania parohului!

Liniște! Liniște!

Ce să vă spun, Excelență? Nu i se mai scoală!

- Doamnă! - Pare o salcie plângătoare.

- Doamnă! - N-am spus nimic urât!

Așa e! La ce făceați aluzie cu acea „salcie plângătoare”?

Păsărica.

- Trăiască sinceritatea! - Liniște! Liniște!

Vedeți că vă dau afară! Vă bag la izolare. Liniște!

Faptul că nu reușește să-și îndeplinească îndatoririle conjugale

nu mi se pare o dovadă evidentă. Priviți-o cu atenție pe doamna,

- vă rog. - Ce vrea ăla?

Întrebați-vă cu sinceritate, chiar dacă asta vă poate costa mult efort,

dacă în locul acestui om, voi v-ați îndeplini îndatoririle conjugale.

- Ei, nu! - Mi se pare urâțică doamna!

N-am încercat doar cu ea! Nu mă păcăliți voi pe mine!

Am încercat și cu fiica lăptarului care are

- două țâțe și două buci... - Tăcere! Evacuez sala!

Liniște! Destul! Destul! Liniște!

Neruşinatule! Cu fiica lăptarului!

Liniște! Liniște!

Liniște! Liniște!

Tăceți! Liniște!

Ședința se amână.

- Mulțumesc. Bună ziua, excelență. - Felicitări, domnule judecător

- Cu fiica lăptarului! - Stai cuminte! Destul!

Ați văzut? Încă puțin și vă dădea 20 de ani de închisoare! Ați scăpat ușor.

Mătușă Adele, mi-au spus că totul e bine pentru unchiul Edoardo.

Judecătorul a amânat procesul, dar mi se pare o victorie à la Pirrhus.

Gândește-te că toți îi spun „scârbosul”!

Nu se mai poate! Ce scârbos!

Astăzi se gândește numai la sex.

Da, e adevărat, domnule judecător. Ce chestie!

Uitați-vă. Iată!

„Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”.

N-o să sechestrați și asta? Albă ca Zăpada e o creatură micuță.

Nu vedeți că e desenată cu sânii pe afară?

Piticii sunt așa de drăguți! Micuți, micuți.

Micuți, da, dar cu anumite atribute masculine care...

făcând calculul la scară... Priviți.

- Sunt mai mult de 24 de centimetri! - E adevărat! Ce chestie!

Veniți, veniți. Priviți.

„Frumoasa adormită din pădure”.

Iată. Priviți cum o trezește prințul chipeș.

- Hei! O fute! - De Petris! Cum vă permiteți?

Scuzați, excelență, dar uneori sexul mă copleșește.

Aveți dreptate.

- Totul! Sechestrați totul. - Sigur.

Nu trebuie să ne permitem odihnă. Să lucrăm mereu!

În ceea ce mă privește, eu lucrez și fac curat și noaptea.

- Și noaptea, excelență? - Și noaptea.

Pudoarea se apără la orice oră.

Pensiunea Paradis.

Aici mă voi duce eu personal să controlez. Nu pun botul!

Cele două surori sunt două „purtătoare de falus”.

Ce înseamnă?

De Petris, o spune cuvântul, e atât de clar!

Femei de moravuri ușoare

care au de-a face cu falusuri.

„Purtătoare de falus” înseamnă „purtătoare de pulă”!

De Petris!

Cum vă permiteți? Vă trimit înapoi în provincie, în mlaștinile Pontine.

Vă trimit înapoi să deratizați șobolanii în mlaștinile de unde ați venit!

- Pe loc repaus. - Mulțumesc.

Mă întorc imediat, dragă. Ce idee bună! Chiar aveam nevoie de un pulover.

- E pentru Orazio. - Mă duc să văd această nouă clinică

- care se spune că e o afacere mare. - Nu te pricepi la afaceri, cretinule!

Ești prea distrat, te gândești la una și faci alta.

Nu e adevărat!

Nu? Cum i-ai tăiat testiculele săracului ăla?

E un caz foarte rar în chirurgie, care va fi amintit în anale.

- Avea o aderență... - Ești prea distrat!

În regulă, dragă. Cum vrei tu.

- Edoardo! - Da, dragă?

Ți-ai uitat pantalonii!

Doamne! Ce mi se întâmplă? Sunt grijile.

Merge bine! Cine știe ce vei cumpăra în loc de o clinică!

Haide, nu mai face fața asta.

Îmi pare mai rău mie decât ție.

Dar ce vrei să-i faci?

Din păcate...

va trebui să lipsesc

până mâine.

Chiar trebuie să pleci, dragule? Știi că mi-e teamă să rămân singură acasă.

Porumbița mea, trebuie.

O fac pentru binele tuturor.

- A mea e o cruciadă! - Nicola, ce bun ești!

- Te vor face sfânt. - Mmmh... Nu.

Ai grijă, închide-te bine în casă.

- În noaptea asta te sun. - Nu!

Dacă mă sună unul dintre ăia care spun porcării la telefon?

E adevărat! Nu răspunde la telefon. La nimeni. Ne vedem mâine.

- Dragă... - Pa.

Nu-ți face griji pentru mine. Distrează-te. Pa.

- Pa. - Crinule... Pa.

Pa.

- Alo? Ești tu, Anselmo? - Eu sunt, Rosaria. Spune.

Iubire! Diseară

ne vom putea în sfârșit da frâu liber pasiunii noastre bolnave,

bea potirul păcatului până la fund.

Eu deja mă simt plină de plăcere!

Superb! Vorbești serios? Va lipsi toată noaptea?

Da, sigur, un loc foarte liniștit.

Îmi dau seama. Ai dreptate, poate fi foarte periculos.

Am găsit! Dar bineînțeles!

Nu-ți face griji, nu e țipenie de om.

E o pensiune mică, abia deschisă. Nu au niciun client.

Stai liniștită. Le telefonez imediat.

Ne vedem la locul obișnuit, în regulă? Pa, iubire. Pa. Pa. Pa.

- În regulă. Imbecilule! - Ce e?

Nimic. A sunat Bresci. A zis că doarme aici diseară.

Excelent! Vine și avocatul. Apoi e domnul acela sosit ieri.

- Nu ești bucuroasă? - Da, dar imbecilul acela

- nu vine singur. - Mai bine! Vine cu un prieten?

Nu, din moment ce a comandat o cameră matrimonială!

De ce te superi? De ce l-ai făcut „imbecil”?

Las-o baltă, Angela. Tu nu poți înțelege anumite lucruri.

Ești prea naivă!

Plutonierul e la veterinar. Diseară vom mânca singure.

- Cucu! Iată-mă! - Lillino!

Salut, frumoaso. Pe tine nu te salut. Sunt supărat.

- Ce ai pățit? - Ce am pățit?

Circulă un zvon în toată Emilia Romagna.

Azi, la premiera lui Hamlet, în timpul „monologului”

„A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea”,

unul mi-a zis: „Nicio întrebare, ești încornorat! ”

Cum adică? Ce înseamnă?

Înseamnă că aici se spune peste tot

că pensiunea asta e un adevărat bordel!

Unde se joacă jocuri de noroc?

- Nu, unde se fute! - Poftim?

Și tu ai crezut, Lillino?

Nu că aș fi crezut, dar... de azi vreau să vin să dorm aici,

pentru că vreau să văd cu ochii mei precum Toma necredinciosul.

Dacă nu e adevărat, bine,

dar dacă e adevărat...

vreau să fut și eu!

Voi nu mâncați?

Mă duc eu.

Bune pastele astea! Cum sunt făcute?

Alla puttanesca!

Într-un bordel, și pastele sunt curve!

- Ați primit adresa de la avocatul Mandelli? - Da!

Mi-a spus că s-a simțit foarte bine. Bine, bine, chiar!

- Toți se simt bine la noi. - Da, dar eu vorbesc chiar

de satisfacție, de împlinire.

Chiar dacă nu ați fi vorbit...

- Poftim? - Mi-am dat seama imediat, eu sunt medic.

Am diagnostic imediat. Ochi încercănat,

privire proastă, ușoară bâlbâială, stare de oboseală generală,

adică simptomatologia tipică post-coitală. Mă înțelegeți?

Sigur! Ați spus că sunteți doctor. Doctor...

Profesor Settebeni. Puteți să-mi spuneți „Edoardo”.

Desigur, contez pe discreția dumneavoastră.

Sigur! Ați cinat deja sau doriți să mâncați?

Aș prefera să mă retrag imediat în camera mea pentru a mă pregăti.

Sunt împotriva ingestiei de alimente înainte de act.

Găsesc că un mic post mărește performanța. Nu credeți?

- Da, sigur! Poftiți, intrați. - Dumneavoastră ați mâncat deja?

- Da. - Ce anume?

Astăzi doar un ou.

Mâncare proteică, ideală pentru a te încărca.

Acum ghici unde se duce domnul deputat!

- Să fută! - Da, doamnă.

Domnișoară Angela, am devenit și eu clientul dumneavoastră. Sunteți bucuroasă?

Da. Sunteți sigur că vă ajunge o singură cameră, domnule Bresci?

Dacă doriți două, vă fac același preț.

Nu. Ce spui?

- Sunteți sigur? - Foarte sigur! Mulțumesc.

Mulțumesc, domnișoară Angela. Mulțumesc. Noapte bună.

- Bună seara. - Bună seara.

Bună seara! Îmi pare rău pentru data trecută, scuzați-mă.

În regulă, dar să nu se mai repete!

- Bună seara. - Sunteți nedespărțiți voi doi!

Nu vă opriți la aparențe. Ne-am întâlnit aici afară.

- Între noi nu există nicio legătură! - Doamne ferește! Nici nu insistăm!

- Ce mai faci? - Bună.

- Camera e aceeași? - Totul e în regulă. Intrați. Poftiți.

Plutonierule!

- Doamne! - Ce mai face Gennaro?

Pentru a-l dezintoxica, veterinarul i-a făcut o pompiță cu droguri.

Acum îl doare fundulețul și nu vrea să meargă.

Uite cine e! Domnul deputat! Ce mai faceți?

- Bună seara. - Ce mai faceți, domnule deputat?

- Mă scuzați. - Poftiți.

- Camera e aceeași? - Da, desigur. Intrați.

- Mulțumesc. Mă duc imediat. - Bună seara.

El mi-a dat sărutul pe gură pentru a mă reanima.

- Ăla? - Da. Bărbat frumos, nu?

Înainte purta mustață. Îi stătea mai bine. Prezență frumoasă, elegant.

- Noapte bună, plutonierule. - Noapte bună, domnișoară.

Gennarino, mergem la culcare?

Nu mai pot! Îmi pun pijamaua și mergem la culcare.

Domnișoară, vă rog, puteți veni un moment?

Foarte grațioasă, foarte seducătoare.

Eu sunt un om de lume și știu că e o bună regulă să plătești în avans.

De altfel, avocatul mi-a spus tariful. 50.000.

- Doar pentru o noapte? - Dar mă întorc!

Dacă mă simt bine, mă întorc!

Acum, însă, ar trebui să îmbrăcați asta.

Ce este?

Un costum de asistentă de la Crucea Roșie. Un model exclusiv.

- L-am desenat eu. Foarte drăguț. - De ce ar trebui să-l port?

Pentru intervenția dumneavoastră, nu? Dumneavoastră purtați-l și totul va fi bine.

Îți jur, mătușă. L-am văzut cu ochii mei acum un sfert de oră.

- Mașina unchiului. Ești sigur? - Da, am văzut bine numărul.

Era aproape de pensiunea Paradis, despre care toți spun că e un bordel.

Mie mi-a spus că ar merge să cumpere o clinică.

Iată, aceasta e camera dumneavoastră. Nu e mare lucru, dar suntem abia la început.

La început, ă?

Cum mergem? Ă? Cum mergem?

E mișcare?

Destul de multă. Țineți cont că suntem doar două.

Doar două?

Da, eu și sora mea. Facem totul noi.

Totul, ă?

- Să ne dezbrăcăm. - Așa! Dezbracă-te așa!

Ca o adevărată curvă! Hai! Hai!

Un moment, Rosaria! Să ne dezbrăcăm împreună! Hai!

- Da! - Așa! Jos! Jos!

- Îți plac? - Da! Da!

Încet!

Vom avea o noapte întreagă pentru noi, iubirea mea!

Carnea mea va fi a ta după ce mi-ai furat sentimentele.

Carnea ta, da! Rosaria!

Spune-mi „curvă”. Spune-mi că sunt curviștina ta!

- Hai! - Da!

- Curviștină! Spune-mi „mascul feroce”! - Mascul feroce!

- Mascul feroce! Mascul feroce! - Mascul feroce!

- Fir-ar a naibii! - Da, și „vacă” îmi convine.

Nu, proasto! S-a blocat fermoarul.

Sunteți sigur că asistentele se îmbracă așa?

Încă nu, dar e o chestiune de timp.

Acum vino aici.

Vino, dragă. Așează-te aici.

Acum trebuie să mă consulți.

Eu pe dumneavoastră? Dar nu sunteți medic?

Da, tocmai contrastul îmi dă acel...

Ascultă-mi respirația.

Respirația.

Nu trebuie să fiți prea bine pentru că aveți respirația foarte grea.

- Da. - Simțiți-mi ficatul, vă rog.

- Unde e ficatul? - Aici. Iată-l. Aceasta e splina.

Nu contează. Aceasta e vezica biliară.

Iată ficatul. Aceasta e inima.

Cu amândouă mâinile. Două inimi.

- Puneți-mă să spun „treizeci și trei”. - Poftim?

- Limba? - Limba, da.

- Puneți-mă să spun „treizeci și trei”. - Da. Spuneți „treizeci și trei”.

Treizeci și trei. Acum puneți-mă să scot limba.

Puneți-mă să scot limba. Da, limba.

Arătați-mi limba.

- Acum, termometrul. - Eu nu am termometru.

Nu contează, dragă. Degețelul, îl pui aici. Iată.

Doamne! Ce bine mă simt!

Mă simt bine și rău în același timp. Ca un bine care face rău.

Un rău care devine bine. Un „bine-rău”, nu știu.

Pe scurt, sunt chiar în Paradis!

La naiba! Asta e aia care bate!

Iarăși dumneavoastră! Ce doriți?

- Vă explic mai târziu. - Nu e nimic de explicat!

Vă rog, plecați! Respectați-mi intimitatea.

Așa... Așa...

Mai tare. Cu fermitate!

Nu se deschide. Rupe tot, eu nu mai pot!

Ce să rup! Sunt niște pantaloni noi!

Ții mai mult la pantalonii tăi decât la Rosaria ta!

Haide! Nu face pe depravatul. Coboară!

Gennaro, cu tine în pat, eu nu dorm!

Haide! Coboară! Pune asta în gură. Pune asta în gură!

Lucru de necrezut! Așteaptă. Acum îți pun ceva frumos.

Poftim. E bine? Ai văzut praful?

Haide! Coboară!

Nu putem dormi aici amândoi! Vrei droguri?

Știu că ai vrea droguri, dar nu-ți dau!

Mai târziu te las să miroși puțin.

Stați! În numele legii!

Unde e? Unde e?

Unde e? Unde e? Unde e? Unde e amantul ei?

Ce amant? Aici e doar Gennarino, câinele meu.

Eu sunt judecătorul Damiani și aici s-a vorbit de viciu, de droguri, de pat!

Patul? Mă certam cu el. Permiteți?

Plutonier Pasquale Esposito de la al Treilea Nucleu Antidrog.

Atunci... Cine ia droguri?

El! E un câine antidrog, dar acum urmează o cură de dezintoxicare.

E un câine curajos. A fost decorat cu medalia de aur.

Odată a găsit droguri... Încet, că i se suie la cap.

Le-a găsit într-o cașcaval. L-a mâncat,

dar drogurile le-a lăsat. E un câine unic în lume. Un erou.

Scuzați-mă...

Ce vrei? Nu mă striga, vorbesc.

Doamne sfinte! Credeam că e un șarpe cu clopoței!

Angela, fir-ar al naibii! Te-ai îmbrăcat ca Sandokan?

Nu știam că vrei să o facem așa de repede.

Te-ai hotărât, în sfârșit! Facem o orgie frumoasă!

Dragoste în grup. Suntem doar noi doi, dar cântărim cât cincisprezece!

Nu ca să fiu nepoliticos, dar aș vrea să clarific

că pe persoanele de pe malul celălalt, nu le-am semnat niciodată.

Nu aveți dreptul să insinuați nimic. Eventual aș putea s-o fac eu!

- Ce vreți să insinuați? - Dumneavoastră, cu plutonierul Esposito,

- mi se pare că... în fine... - Lucrul acesta trebuie clarificat!

În primul rând, îl voi transfera imediat

pe plutonier în Africa și câinele la adăpost.

Păi! Ce e? Un ambulatoriu pentru curve?

Cum vă permiteți, doamnă?

- Dați-vă la o parte! Edoardo! - Dar unde mergeți?

Domnișoară.

Domnișoară Giorgia!

Domnișoară, trebuie să facem această intervenție.

- Vreau să stau în pace în camera mea! - Nu știți ce e walkiria!

Edoardo! Nu mă face să pierd timpul!

Edoardo! Știu că ești aici!

- Edoardo! Te găsesc! - Doamnă, calmați-vă.

Edoardo!

Știu că ești acolo. Te voi găsi, e inutil să te ascunzi!

Te voi găsi, Edoardo!

Încă unul?

Settebeni, ce faci aici?

- Poftim? - E soția mea. Va face un scandal.

Un scandal? Să nu glumim! Eu nu pot.

Tu știi unde e! Spune-mi unde e Edoardo!

Vino aici! Edoardo! Nu, vrea să mă ducă pe o pistă falsă.

Edoardo!

- Vine încoace! Fereastra. - Ce vreți să faceți la fereastră?

- Unde duce ușa aceea? - E închisă.

- Încet! - Au!

- Ă? - Mă strivește pe deget!

Vino! Vino! Violează-mă, hai!

În sfârșit!

Vin!

Profesore Settebeni!

- Nu sunt! Nu sunt! Cine e? - Sunt Giorgia.

Vine soția dumneavoastră. Ascundeți-vă, nu trebuie să vă găsească aici.

- E sfârșitul nostru! - Aici!

- V-am spus, nu există nicio partidă de sex. - Urmați-mă.

Unde e soțul meu? Știu că e aici!

Dumneavoastră cine sunteți? Peștele?

Eu sunt judecătorul Damiani, doamnă!

Atunci, peștele sunteți dumneavoastră! Sunt sigură!

Dați la o parte chestia asta! Eu sunt plutonierul Esposito.

Bine! Veniți.

- Unde? - Trebuie să mergem să arestăm...

- Cine e nebuna asta? - Urmați-mă!

Porcule! Puteai să-mi spui că îți place!

Sunt sigură că e aici. Ce întuneric! Nu se vede nimic. Iată-l!

Prinși în flagrant de act carnal.

Doamne!

Ce se întâmplă? Unde sunt?

- Pe cal. - Lillino! Ce rușine!

De ce mi-ai făcut asta?

Tu ești cea care s-a aruncat peste mine și m-a violat. Angela!

- Nu-și amintește, e „amnezie”. - Dumneavoastră nu vă e rușine?

- Să vă înșelați soția cu desfrânata aia! - Nu!

- Acesta nu e soțul meu. Haide! Să mergem! - Nu e soțul dumneavoastră?

- Nu, e logodnicul domnișoarei. - Logodiți legal?

Da.

Fir-ar al naibii! Suntem logodiți de 5 ani virgini.

Asemenea lucruri se fac când ești căsătorit, știți?

Știu, dar cum noi doi suntem actori de teatru,

am făcut o repetiție generală și apoi vom face premiera.

- Ce? - Hai să mergem, că-mi scapă soțul!

Să mergem, că doamnei îi scapă!

Fiți sigură că voi închide această casă. Ba nu, acest bordel!

Dumneavoastră faceți atâtea povești,

dar am făcut doar o „partidă de sex anal”!

- Într-un bordel! - Bordel să fiți dumneavoastră!

Taci, curvă!

- Ce ați zis? - Am zis „curvă”!

Dacă nu e de ajuns, și „târfă”!

Plutonierule, lăsați-vă ghidat de mirosul meu.

Dacă e o cameră unde viciul izbucnește, eu îl simt de la distanță.

- Eu nu simt nimic. - Veniți.

- Aici e o orgie! - Soțul meu!

Ați înțeles! Toți oameni foarte cunoscuți.

Știința, politica...

- Nu, eu sunt aici în trecere. - Vorbeam, domnule judecător...

E un caz foarte rar.

Vorbeam despre dumneavoastră cu respect.

- Domnule judecător, a căzut ceva. - Da, e soția mea.

Rosaria!

Salut! Tocmai plecam.

Doamnă, ce faceți?

Ce treabă am eu? Doamnă!

Bilele! Bilele!

Ce scandal! O carieră distrusă.

Settebeni, nu te lăsa cuprins de panică.

Voi fi evacuat. Dacă mă găsește aia, mă omoară!

- Se recurge la legea din 1621... - Eu am luptat mereu împotriva viciului,

a moravurilor proaste, a păcatului,

- și am de soție o... - O pițipoancă.

- Poftim? - O pițipoancă!

- O târfă. - Ei! Asta voiam să spun.

Și dacă nu s-ar fi întâmplat nimic?

- Poftim? - În ce sens?

- Cum adică? - Noi suntem cei care trebuie să decidem

dacă s-a întâmplat ceva sau nu. Nu credeți?

Da! Pentru că dumneavoastră nu o cunoașteți pe soția mea!

Dacă ar exista o metodă pentru a evita scandalul,

pentru mine ar fi mai bine.

Întotdeauna se poate face ceva. Plutonier Esposito.

Prezent!

Dumneavoastră faceți prima mișcare. Trebuie să câștigăm timp.

Edoardo! Știu că ești aici, arată-te!

- Stai! - Țineți câinele acela.

- Unde sunt drogurile? - Ce droguri?

Plutonier Esposito, centrul antidrog.

Câinele latră pentru că aveți droguri.

Lăsați-mă să plec!

Rezistență la un subofițer public.

Eu nu am folosit niciodată droguri de niciun fel!

Puține povești! Gennarino nu greșește niciodată, chiar dacă e un pic prostănac.

- Unde sunt? În chiloți? - Lăsați-mă în pace!

Eu sunt Adele Bazziconi, cetățeană de o integritate desăvârșită.

Pentru că am salvat o fetiță din apele fluviului Po,

- m-au proclamat eroina anului. - Heroină! Droguri! Câinele nu greșește.

- Dați-vă la o parte! - Unde sunt drogurile?

Uite cine e!

- Ce surpriză frumoasă! - Ține pantoful.

Vino, să-ți prezint prietenii noștri.

Îl cunoști deja pe judecătorul Damiani și pe amabila sa soție.

- Aici îl avem pe avocatul Mandelli. - Ce mai faceți?

Domnișoara Giorgia, proprietara imobilului.

Aici e anestezistul nostru și viitorul cardiolog.

Nu înțeleg.

E simplu. Profesorul a făcut o afacere excelentă

cumpărând această vilă pentru a o transforma într-o clinică de lux.

- E un om extraordinar! - Ce părere ai, dragă?

Autorizația, cine ți-o dă?

Asta aș putea garanta eu.

- Dumneavoastră sunteți în măsură... - Nu e prima dată.

Doriți puțină șampanie?

- Ați sosit exact la timp. - Da, exact la timp!

- Bine! Să facem acest toast. - Da!

E de rău augur să faci toastul înainte ca afacerea să fie încheiată

- cel puțin simbolic. - Simbolic, cum?

Acontul, profesore.

Mai mult decât corect. Desigur. Permiteți...

- Mi se pare corect ca domnișoara... - Am făcut-o pentru acel sărut.

Acum suntem chit, ă? Sau nu?

50 de milioane.

Iată acontul. Și acum, să facem acel faimos toast!

- Viva! - Viva!

În concluzie, totul e bine când se termină cu bine,

ca în comediile pe care le juca Angela.

Angela în sfârșit s-a căsătorit cu Lillino.

Pensiunea am vândut-o.

Nu e o mare afacere, dar cel puțin a servit la plata tuturor datoriilor.

Acum am venit în Puglia, să vedem vila

pe care în sfârșit Lillino a moștenit-o, cea de care vorbea mereu.

Aceasta e Simfonia a V-a de Beethoven. Vă place?

- Ai văzut ce minunăție? 24 de camere. - Ce frumoasă e!

- Pentru fiecare cameră, vom face un copil. - Cam mulți!

- Frumoasă, ă? - Nu arată prea bine.

- Păi... - Dar e mare.

Ca o cazarmă.

- Ca... ca... - Ca...

Ca o pensiune! Ca o pensiune!

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania