Original subtitles

Nu-i aşa că e frumos ?

Priviţi Acropole ! Parcă o poţi atinge.

- Fred, du-te şi tu. - Mergem împreună.

Nu, eu privesc. Urmeaz-o pe doamna.

- Pe doamna ? - Sau pe domnul.

Să mergem !

Haideţi toţi !

Mulţumim.

Gino d'Acampo, Fred Sirieix şi cu mine...

Vreau să văd Acropole.

Am pornit într-o aventură în stil grecesc.

Petrecerea care nu se termină niciodată.

Din nou împreună...

La volan...

Voiam să aud: "Da, căpitane."

Căpitan... Aiurea !

Ce faceţi ?

Gata cu tuk-tukul !

O odisee legendară, cum nu s-a mai văzut.

Cel mai bun bucătar din lume. Vin !

Am prins un homar. Ai văzut ?

Dovedind că atributele culinare ale acestei ţări...

Souvlaki, la un alt nivel.

... sunt printre cele mai bune din Europa.

- Curge smântână pe la colţul gurii. - Nu-mi pasă.

Vreţi Viagra Negroni ?

- Incredibil ! - Simt.

Un zăpăcit francez...

Unde nu-i vin, nu-i iubire.

Un italian înfumurat...

Salutaţi-l pe micul meu prieten !

Şi un zeu grec.

Chiar arăţi ca un chebap.

Acolo unde s-a născut civilizaţia...

Ce ar putea merge prost ?

- Frână ! - Ce imbecil eşti...

Venim în curând.

O CĂLĂTORIE CULINARĂ CU GORDON, GINO & FRED: TREI TITANI

Trebuie să cumpăr un sucitor.

De câte ori plec în călătorie, soacra mea îmi cere un sucitor.

Ce zici de sucitoarele de aici ?

Nu atingeţi ! Să mergem mai departe. Nu e un sucitor.

Ascultaţi...

Atena e considerată locul naşterii civilizaţiei occidentale.

Da ?

Am ajuns la Atena şi, în sfârşit, am putut să renunţ la tuk-tuk.

E o maşină în stânga. Ce face ?

Şi am luat o micuţă rulotă retro.

Mă încântă istoria antică şi excelentele restaurante din Atena.

Pe mine mă încântă reţetele vechi, care respectă gustul...

Mi se face rău aici, în spate. Nu pot să citesc ghidul turistic.

Relaxaţi-vă !

Nu se poate să venim în Grecia şi să nu mâncăm souvlaki.

E ca şi cum am merge în Napoli şi n-am mânca pizza.

Merg eu să iau.

Oprire pentru souvlaki.

Nu pot parca aici.

Ciao ! Am terminat.

- O secundă, Gordon. - Ce sos ai pus ?

Au pus doar iaurt. Fred, gustă şi tu.

E foarte bun, Gino. E proaspăt, simplu...

Souvlaki are aceeaşi însemnătate pentru ei

ca peştele cu cartofi prăjiţi pentru noi.

Pentru un preparat cu origini în secolul al XVII-lea î.H.,

e destul de gustos.

Uitaţi-vă cât de simplu este... Chebap de porc, câteva roşii,

puţină ceapă, pătrunjel proaspăt, iaurt... Gata !

Tu ce zici, Freddo ?

Are de toate. E o masă în sine.

Îl poţi mânca pe drum, asta e grozav la el.

- Gordon, nu putem mânca aşa. - Iese din viteza a doua.

Mă simt ca pe cal.

Mi-a căzut roşia pe şort.

La peste 4 000 km de casă, a doua etapă a odiseei greceşti continuă

cu o şedere în capitala antică Atena.

Apoi mergem în cea mai veche regiune viticolă,

podgoriile din Attica,

înaintea unui drum lung cu maşina, în nord, prin peisajul impresionant,

la mănăstirile din Meteora.

Care e primul lucru care vă vine în minte când vă gândiţi la Grecia ?

John Travolta şi Olivia Newton John.

Încetează !

Cei mai cunoscuţi filosofi erau din Grecia antică.

Jocurile Olimpice !

- E locul lor de naştere. - Aşa este.

Ca tată al unei fiice care a ajuns la Jocurile Olimpice, cum te simţi ?

Foarte mândru.

Când mă gândesc, plâng.

E foarte frumos. Sunt mândru de ea.

Inspiraţi de Andrea, fiica olimpică a lui Fred,

în următoarea oprire vom încerca să surprindem spiritul competitiv.

Vreau să vă arăt ceva.

Bun venit pe stadionul Panathenaic !

E stadionul care a dat naştere Jocurilor Olimpice moderne.

Pentru că n-am ajuns la Olimpiada de anul acesta, din Japonia,

acesta e un bun înlocuitor.

50 000, în această arenă.

Construit din marmura folosită şi pentru Acropole

şi impregnat de istorie, stadionul a găzduit inaugurarea din 1896

a Jocurilor Olimpice moderne.

Torţa olimpică porneşte de aici.

Când ei sunt gazde, maratonul se termină aici.

- Ai alergat la maraton, nu-i aşa ? - Da, la cel din Londra.

- Ţi-a plăcut ? - Nu.

- Nu ţi-a plăcut deloc ? - Deloc.

E împotriva naturii umane să alergi atât de mult.

La câte maratoane ai alergat ?

La unul. Şi la un ultramaraton de 68 km.

Eu am făcut 15 maratoane,

cinci ultramaratoane şi patru ediţii de Ironman.

Doar spun, atâta tot.

Ce statuie frumoasă !

Uitaţi-vă !

De ce este o puţă aici ?

În Grecia Antică, reprezentau des organele genitale.

Dar, în anul 400 î.H.,

organele genitale mari

nu erau considerate atrăgătoare, nu însemnau putere sau forţă.

De fapt, când puneau în scenă piese de teatru,

nebunii erau reprezentaţi cu penisuri mari.

- Un penis mare era... - Nu era considerat atrăgător.

De unde ştii ?

Pot să vă traduc ? Tu ai fi la modă, tu nu ai fi...

Vezi ? O meriţi.

Gino ar fi ca un zeu.

Cu micul tău instrument... "Iată-l pe Gino !"

Dacă acest loc nu i-a inspirat suficient,

mai am o surpriză pentru cei doi tolomaci.

Maria Maraton !

Cu fosta olimpică şi pasionata de maratoane Maria Polyzou,

implicată în desfăşurarea evenimentelor.

- Ce faceţi ? - Mă bucur să te văd.

Cum e să alergi pe acest stadion la finalul unui maraton ?

E o experienţă importantă.

Am încheiat multe curse pe stadionul Panathenaic.

Una dintre ele este Campionatul Mondial,

când am ieşit pe locul al 12-lea în lume,

cu un record naţional de două ore şi 39 de minute.

Vorbeşte prea mult despre maraton.

Scuze, el nu ştie programul de azi ?

- Am vrut să le fac o surpriză. - Program ?

Un tur al stadionului Panathenaic.

- Sunteţi pregătiţi ? - Să mergem la duş.

Mereu mi-am dorit să vin aici.

E frumos, uluitor...

Sunteţi pregătiţi.

Gino întârzie.

Gino, haide !

Bun venit !

Trage puţin de şort.

Stă mai sus decât pantalonii lui Simon Cowell.

Nu, nu-mi place aşa.

- Uitaţi-vă la încălţări ! - Nu am pantofi de sport.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

- Te simţi în largul tău ? - Foarte.

La jocurile din Antichitate, ultimul eveniment era hoplitodromos,

o alergare cu armura.

- Cât de grea este ? - 20 kg. Gata ?

Jachetele grele reproduc armura purtată

de concurenţii războinici de la Olimpiadă.

- Maria, e mai grea decât a lui Fred. - 25 kg.

Azi, Maria încearcă şi să niveleze terenul de joc.

E foarte grea. Nu e nevoie de aşa ceva.

Dă-mi mâna.

Câte kilograme îmi pui ?

Doar opt.

Dacă ar redeveni la modă videourile cu Jane Fonda,

tu ai fi varianta ei masculină, dl Fonda.

Haideţi !

- Gata ? - Eu sunt gata. Voi ?

- Sigur. Linia de start ? - La linia de start, vă rog !

E multă istorie aici, o simţi de cum intri pe pistă.

- Baftă ! - Baftă, Gordon !

Gata cu vorba, să pornim ! Maria, când eşti tu pregătită...

Voi spune trei, doi, unu...

- Start fals ! - Credeam că ai spus "start". Scuze.

- Scuze. Să ne relaxăm. - Voi spune... Trei, doi, unu...

Scuze...

Trei, doi, unu...

Start !

Aşteptaţi-mă !

Decis să-l înving pe alergătorul francez,

tactica mea e să-i stau în coaste.

Uşor !

Din cauza arşiţei...

Hai, Gino !

Şi a jachetelor grele...

Haideţi !

Fred se mişcă în ritmul unui măgar.

- Hai, Fred ! - Cum e cu spiritul de echipă ?

Gino, nu contează victoria, contează să ai o sosire elegantă.

Cu 50 m înainte de finiş, fac mutarea.

La naiba !

Nu poţi câştiga mereu.

Fred se va lăuda cu povestea asta tot restul vieţii.

- Bravo ! - Hercule francez.

M-a învins la o fracţiune de secundă.

- Ai pierdut ? - Da.

Cum adică ? 15 maratoane, un ultramaraton,

un marcatamon sau cum îi zice... Şi pierzi ?

Dacă ar fi avut jacheta mea, ar fi sosit după Gino.

Acum înţeleg de ce e nevoie de o puţă mică pentru asta.

Eşti mai aerodinamic.

Dacă e mare, se mişcă în toate direcţiile.

O CĂLĂTORIE CULINARĂ CU GORDON, GINO & FRED: TREI TITANI

Gino, Fred şi cu mine suntem în Atena.

A naibii treabă...

- Trebuie s-o pui în punctul mort. - Încerc să-l găsesc !

Încep să cred că rulota retro n-a fost cea mai isteaţă mişcare.

Suntem în mijlocul haosului.

Nu-mi mai ţipa în ureche ! Scuze.

Toate cele patru restaurante cu stele Michelin din Grecia sunt aici...

Mi-e foarte foame.

E un oraş a cărui reputaţie culinară creşte rapid.

- Văd multe restaurante italiene. - Serios ?

Eşti setat. Contează doar să fie italian, italian...

Continuăm căutarea celui mai bun chebap.

Următoarea oprire, un local grecesc care a reinventat souvlaki.

Hootcut... Restaurantul e condus de patru bucătari talentaţi.

Fac senzaţie, elogiază preparatele tradiţionale,

le readuc în secolul al XXI-lea şi pun mâncarea grecească pe hartă.

Abia aştept să gust.

E bine ?

Cum merge ?

- Bine aţi venit ! - E un loc foarte frumos.

Sunt Gino. Ce faceţi ?

Se spune că e cel mai bun souvlaki din Grecia. Ce are special ?

Noi gătim carnea proaspătă pentru fiecare comandă în parte.

Cuvântul "souvlaki" vine de la forma grecească pentru "broşetă".

Carnea e tăiată subţire.

Dar inovaţia constă în subţirimea bucăţilor de carne de porc,

pe care le pot găti foarte repede.

Avem nevoie de 50 de secunde. O iei aşa...

E proaspătă pentru fiecare client.

- Gustă ! - Mulţumesc.

E bun.

- Ce zonă a porcului ? - Ceafă, fără os.

Şi nu e grasă, e foarte bună.

Cu totul diferit de chebapul Stavros, de pe Old Kent Road.

Şi nu doar carnea primeşte o atenţie specială.

Pregătim aluatul...

Încingem cuptorul de pizza la 300 de grade.

Aerul circulă în interior, blatul devine mai pufos şi crocant.

Credeai că ştii cum e cu pizza ?

Adică nu ştiu ?

- Eşti italian sau nu ? - Da, sunt.

Îl coacem în cuptorul de pizza.

- Sincer, faceţi un chebap. - Nu chebap.

În Grecia avem souvlaki, băiatule cu pizza.

- Un pic de respect... - Mi-a zis "băiatul cu pizza" ?

Ştii cum e cu pizza ?

Mi-a zis că sunt băiatul cu pizza. Nimeni nu ripostează.

Aeraţi aluatul. Devine mult mai uşor.

Mai uşor, mai pufos şi crocant la exterior.

De aceea îl coacem în cuptorul pentru pizza.

- Delicios ! - Au reinventat roata.

Ce ziceţi, sunteţi pregătiţi să intraţi în bucătărie

şi să ne întrecem ?

Deja ştiu că urmează să vă facem arşice.

Să începem !

- Noi gătim, tu evaluezi. - Bine, voi fi obiectiv.

E timpul pentru o confruntare în materie de souvlaki.

Arăţi ca un chebap.

Eşti lat în partea de sus şi bine făcut în partea de jos.

Să câştige cel mai bun chebap !

Vorbeşte prea mult.

E carnea de porc. A stat la vidat peste noapte.

- Cât timp o ţineţi ? - 12 ore.

Prin procesul de gătire după vidare-sigilare

se asigură că rămâne suculentă

înainte de a fi friptă.

Gândeşte-te la baiţ... De ce nu folosim mierea grecească la anşoa,

o acreală sărată şi savuroasă ?

- Pastă de anşoa şi ardei iute. - Am putea face aşa.

Chebapul lui va fi fad.

Dar nu-i mai spune chebap !

El mi-a zis că sunt băiatul cu pizza.

Frig carnea de porc vidată, să-i dau culoare şi gust.

Arată bine.

Între timp, Gino se ocupă de garnituri.

- Cât de subţire să fie ? - Foarte subţire.

Folosesc tăişul dublu.

- De unde viteza asta ? - Nu vreau să te dezamăgesc.

Nu v-am mai văzut lucrând armonios, unul lângă altul.

- Mersi, Freddo. - E o imagine de reţinut.

- Bună, Fred ! - Ce faceţi ? Încântat.

Mâncaţi souvlaki ?

Totul e neobişnuit de calm în bucătărie,

aşa că Fred merge să afle informaţii de la coproprietari,

Spyros şi Vassilis, bucătari şi oameni de bază.

Cum e să lucraţi cu patru bucătari în aceeaşi bucătărie ?

- Ce înseamnă ? - Că e incredibil de greu.

- Mereu sunt certuri în bucătărie ? - Non-stop.

În fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare secundă.

Carnea de porc mai trebuie să stea pe grătar...

Îi dau gust. Mulţumesc.

Va trebui să lucrăm repede, ca să terminăm.

Dar se pare că adjunctul meu nu a fost informat.

- Ce faci ? - Iau o pauză.

- Băiatul cu pizza şi cu bere ? - Băiatul cu pizza...

Ţi-ai găsit naşul, Gino.

Două minute.

Taie carnea în felii subţiri.

Iaurt proaspăt, fenicul murat...

Haide !

Lămâie, te rog.

- Cât mai avem ? - 90 de secunde.

La final, nişte şorici crocant.

La naiba ! Nişte praf... N-are nimic.

Ei sunt în urmă, au încurcat-o.

Stai liniştit. Hai să terminăm !

- Să vină ambele echipe ! - Haide !

Momentul adevărului...

Mai întâi, souvlaki tradiţional, făcut la Hootcut.

E foarte gustos. Aromele sunt naturale.

I-ar prinde bine încă puţină sare.

Urmează fleica noastră dulce şi picantă,

servită cu iaurt, fenicul murat şi şorici crocant.

Foarte bun. N-aţi pus prea multă sare, mă bucur.

Dar e prea multă coajă de lămâie, copleşeşte gustul.

Ambele sunt foarte bune,

dar azi cred că a voastră e cea mai reuşită.

Staţi... Bucătari, proprietari, veniţi, vă rog !

Niciodată să n-ai încredere într-un arbitru francez.

E timpul să chemăm adevăraţii experţi.

Scuze, prieteni.

- Ce alegi ? - Asta.

A ales tradiţia, trebuie să acceptăm.

Suntem aproape de podea, nu putem câştiga.

Dar Vassilis e ultima noastră speranţă.

E 2-1 pentru noi. Cum să câştigaţi ?

- La naiba cu francezul ! - El nu se pune.

- Ieşi din local ! - Este egalitate.

Accept egalitatea.

Consider că egalitatea, aici, e o victorie.

Fac o echipă de vis cu Gino.

Când lucrăm împreună, ies scântei.

Relaţionăm nu doar ca prieteni, ci şi ca bucătari.

Acum ne înţelegem unul pe altul. Sper să colaborăm mai des.

După ce am descoperit istoria antică şi aromele Atenei,

facem o excursie în suburbii.

Suntem în Attica.

E cea mai mare regiune producătoare de vin din Grecia.

Mergem la 25 km est de Atena, într-un oraş numit Spata.

Fred ne spune că aici are loc o renaştere a vinului grecesc.

Mă încântă piaţa inovatoare a alcoolului din Grecia.

N-am fost niciodată un mare fan al vinului grecesc.

Îmi amintesc de petrecerile părinţilor mei,

de Crăciun şi la aniversări.

Vinul grecesc era sub masă, într-o cutie cu cep.

Lucrurile s-au schimbat.

80% dintre podgoriile de aici au mai puţin de 20 de ani.

Producătorii de vin sunt foarte inovatori.

Ce combinaţie este ?

În principal, Savatiano, un soi local.

Dar aceşti struguri nu au o reputaţie prea bună.

Dacă strugurii nu sunt buni, cum fac un vin gustos ?

Contează cum îngrijeşti viţa-de-vie.

- Cum ? - Cât e ora ? Hai la vie !

Cât ? Să mergem să bem, e ora !

Fred a aranjat să ne întâlnim cu un producător de vin biodinamic,

Dimitris Georgas.

- Fred, unde mergem ? - Mergi înainte.

Ca să nu ne rătăcim prin regiunea cu 6 500 de hectare de viţă-de-vie...

Dimitris ! La naiba...

Îl luăm pe Dimitris, ca să ne conducă.

- Salut, băieţi ! - Îmi pare bine.

Dimitris, scuze pentru condus.

Nu e un simplu producător de vin, e cel mai bun din Grecia.

Avem în rulotă o faţă regală a vinului grecesc.

- Am ajuns. - Bine aţi venit !

Podgoria mică, dar perfect formată a lui Dimitris,

se întinde pe 4,5 hectare.

În ciuda unei istorii de 3 800 de ani,

el a ales o abordare mai puţin convenţională.

Suntem într-o fermă biodinamică.

Diferenţa este că ei îmi sunt prieteni

şi-i tratăm ca pe nişte fiinţe.

Înseamnă că au şi ei suflet.

- Viţa-de-vie are suflet ? - Da.

Fermierii biodinamici ca Dimitris

nu doar că limitează folosirea substanţelor chimice,

dar şi cred într-o legătură spirituală

între creşterea plantei şi sistemul solar.

Unul dintre produsele pe care le folosim e dioxidul de siliciu.

Îl pisăm, adăugăm 50 g.

Apoi încercăm să aducem cosmosul aici.

- Ce este cosmosul ? - Cosmosul e peste tot.

- Luăm cosmosul, îl aducem acolo. - Da.

- Acum e acolo ? - Aproape.

- Cosmos ! - Bună !

- Pot să amestec eu ? - Da.

Dimitris crede că stropirea cu această soluţie specială,

energizată chiar de mâinile noastre...

Mai cu viaţă !

... va face viţa-de-vie să crească mai repede şi mai puternică.

Eu nu sunt spatulă.

Acum putem umple pompele şi tractorul şi mergem să stropim.

Aţi văzut tractorul ? E un Ferrari.

- Pot să-l conduc eu. - Sunt italian.

Dacă era un McLaren sau ce conduceţi voi prin Anglia, da.

Dar e un Ferrari, aşa că îl conduc eu.

Cu italianul încercând să controleze armăsarul...

Ia te uită... Ştiu exact ce fac.

E timpul să aducem viaţa cosmică asupra podgoriei lui Dimitris.

Stropim partea de sus ? Pe cea de sus sau pe cea de jos ?

Pe cea de sus, sufletul viţei-de-vie.

Avem suficient cosmos. Să mergem !

Facem parte din cosmos ! Nu-i aşa ?

Haideţi !

Unde e Gino ?

Nu mă simt în siguranţă cu el în tractor.

Ce naiba face ?

E incredibilă chestia asta. La naiba !

Ai grijă !

- Gino, ai rupt planta. - Ba nu.

- E ruptă. - Ba nu. Taci !

- Ai grijă, te rog ! - Nu mă stropi !

Ce caraghios...

- Cu grijă. - Nu, Gordon !

Salută-l pe micul meu prieten !

Gino !

Vino, francez afurisit !

Mai încet !

Ajunge atâta cosmos.

Gino, opreşte-l !

Dimitris... Îmi pare rău. Sincer, eşti deplasat.

- Putem să bem vin ? - Să mergem să degustăm.

Gino !

Nu, te rog !

Să degustăm nişte vin.

Vedeţi ?

Nemernici...

O CĂLĂTORIE CULINARĂ CU GORDON, GINO & FRED: TREI TITANI

Suntem în Attica, o regiune din sudul Greciei

care produce vin de peste 3 000 de ani.

Gino, scoate masa prin spate, te rog !

După ce am stropit în mod creativ cu cosmos,

Dimitris a avut amabilitatea să ne ofere să degustăm

cel mai bine vândut savatiano.

E foarte tulbure.

E culoarea de la strugurii care se macerează cu mustul.

Capătă această culoare portocalie.

Scopul nostru e să oferim ceva cât mai natural.

Revista "Forbes" a descris acest vin portocaliu

drept cea mai îndrăzneaţă tendinţă pentru anul 2021.

- Ia amploare. - Extraordinar.

Noroc ! Sănătate !

Dimitris, mor de nerăbdare.

Dimitris, sănătate, prietene !

- E foarte bun. - Încântător.

Are un corp puternic. Are nevoie de o mâncare bună alături.

Mâncare mediteraneeană, salate, preparate cu ulei, grătar.

- Pentru mine e cam înţepător. - Aşa ar trebui să fie.

Dacă nu intervii asupra lui, aşa se întâmplă, asta îi face natura.

Eu am o boltă palatină mai educată.

Dacă vinul mi se pare acrişor, prea brut, n-am voie să spun ?

Ai o singură perspectivă.

Deschide-ţi mintea şi încearcă să apreciezi.

Nu contează doar vinul din pahar, ci şi filosofia din spatele vinului.

Nu e pe gustul meu, dar mi se pare admirabil

că Dimitris lucrează cu natura, să producă un vin extraordinar.

Vinul lui Dimitris semăna cu Gino Vino

şi cu Jesse Juice, produse de mine.

Îmi place.

Uşor cu tractorul !

- Mulţumesc, Dimitris. Ai grijă. - Salutări familiei !

- Gătim ? - Da. Ce avem acolo ?

Am aprovizionat rulota cu ingrediente locale,

ca să putem încropi ceva potrivit cu vinul natural.

Noroc !

Pregăteşti o farfurie cu aperitive ?

Nu. Folosesc frunze de viţă-de-vie.

Mi-a venit o idee, să pun brânză grecească şi mozzarella,

să devină elastice.

Gino, tu găteşti mereu în stil italian.

Pe mine mă vezi vorbind întruna despre Franţa,

lăudându-mă că sunt francez ?

Da. Uită-te la tricoul tău cu steagul francez.

Blanşez frunzele de viţă-de-vie.

În timp ce Fred se joacă de-a Platon...

Interesantă carte... Ar trebui s-o citiţi, băieţi.

Eu gătesc cotlet de miel şi sparanghel fript.

Să nu frigi prea tare mielul, mie îmi place medium rare.

Încerci să-mi spui cum să frig un cotlet de miel ?

Te ataci din orice.

Cei mai mulţi bărbaţi sunt la un pas de nebunie.

Poftim ?

Cred că la voi e şi mai mică distanţa.

- Sparanghelul e ars. - E fript.

Acesta este.

Nu e fript, e ars complet.

Un citat... "Cel ce nu e atent când găteşte arde mâncarea."

Aşa e. Le-a ars !

Sunt fripte. Trebuie rumenite. N-are culoare, n-are gust.

Citez: "N-are culoare, n-are gust."

- E foarte frumos. - Mulţumesc.

Frunzele de viţă-de-vie sunt umplute cu brânză locală şi cu mozzarella.

Aveam nevoie de o brânză elastică.

De ce nu pui feta şi muguri de pin, ceva tradiţional ? De ce mozzarella ?

- Mereu comentează. - Ştiu, e critic.

- Mielul, medium rare. - Îl gust.

Carnea de miel e bună, foarte savuroasă.

Suculentă... Şi îmi plac firimiturile de deasupra.

Firimituri de pâine şi halloumi ras.

Ştim că mâncarea e delicioasă,

dar face vinul să aibă un gust mai bun ?

Primele impresii... Nu suntem obişnuiţi cu vinul tulbure.

Şi e un vin foarte acru.

Dar te impresionează

şi e mai bun acum, cu mâncare.

- Pentru că mâncarea e savuroasă. - A spus-o, nu-i aşa ?

E un gust dobândit.

Simt că urmează o piesă...

"Călătoresc cu cei mai buni prieteni..."

"Bem şi totul pare mai limpede..."

Vin acru.

"Am mâncat preparate greceşti nemaipomenite."

Mulţumesc.

Sunteţi pregătiţi ?

"Suntem Gordon, Gino şi Fred ! Petrecerea nu se termină niciodată."

"Suntem Gordon, Gino şi Fred ! Petrecerea nu se termină niciodată."

- Ce naiba faci ? - Sunt unul cu natura !

Ai grijă, grătarul e încins.

Ce faci ?

Ce te-a apucat ?

Unde nu-i vin, nu-i iubire !

Şi unde nu-i iubire, nu-i vin !

Cred că i s-a urcat cosmosul la cap. Şi spunea că noi suntem ţăcăniţi...

Care-i leacul tău pentru mahmureală ?

O alergare.

Sau 10 000 de exerciţii la aparatul de vâslit.

Gordon, uneori mi se pare că nu eşti normal, că nu eşti om.

Ştiţi care e leacul meu pentru mahmureală ?

Fac dragoste. Nu există nimic mai bun.

- Ce Dumnezeu... - Serios.

Mersi, Fred.

Revenim în centrul Atenei,

iar Fred are o destinaţie pe care vrea s-o bifeze.

Vreau să vă duc unde se face cea mai bună salată grecească.

Nu e o salată obişnuită, are ceva schimbat. Vă va plăcea.

- Încă o salată grecească ? - Vă duc la Clumsies.

E pe locul al treilea în lume în topul barurilor bune.

E aici, în Atena. Au un cocteil cu salată grecească.

- Cum ? - Cocteil cu salată grecească.

Ar putea fi bun pentru mahmureală.

- Am ajuns. Priviţi ! - Frumos.

- Aici este. - Bună dimineaţa !

- Ce faci, căpitane ? - Bine aţi venit la The Clumsies !

Deschis din 2014, The Clumsies e cel mai renumit bar din Grecia.

- Al treilea din lume, aşa-i ? - Da.

Londra, New York şi Atena.

Le-am spus despre băutura cu salată grecească.

E foarte răcoritoare. Are ingrediente greceşti, arome mediteraneene.

Baza fiecărei creaţii e un sirop special,

creat în bucătăria lor.

Avem un concentrat de salată grecească.

Şi folosesc tehnici inovatoare, ca să surprindă gustul autentic

al preparatului pe care îl reproduc.

Zeamă de roşii, castravete, ardei roşu.

Heston Blumenthal, înverzeşte-te de invidie !

Vindeţi multe ? Sincer, când mi-a povestit Fred

despre cocteilul cu salată grecească, reacţia a fost...

Vindem multe. La început, oamenii sunt surprinşi,

dar după aceea sunt impresionaţi.

Vasilis, cum inventezi aceste cocteiluri ?

Călătoresc prin lume şi explorez.

Dar facem şi muncă de cercetare în laborator, la etaj.

- Aveţi laborator ? - Da.

N-am mai văzut pe nimeni punând ulei de măsline în cocteil.

- Arată sexy, nu-i aşa ? - Salată grecească.

Vă va plăcea.

- Mulţumim. Noroc ! - Mulţumim că aţi venit.

- Va avea gust de salată grecească ? - Să sperăm.

În primul rând, miroase a salată grecească cu feta.

Eşti tare !

- E superb ! - Îţi place ? Noroc ! Mulţumesc.

Simt gustul de roşie, de castravete...

Cred că mă încântă uleiul de măsline, felul în care desăvârşeşte cocteilul

şi îl echilibrează pe papile.

- Delicios ! Felicitări ! - Mulţumim.

Bravo !

- Poţi să bei apă ? - De ce ?

E salată grecească, îţi face bine.

- Noroc, prietene ! - Noroc !

Vasilis, m-ai inspirat. Mi-ar plăcea să încerc ceva în laboratorul tău.

Aş vrea să încerc câteva idei. Eşti de acord ?

Să trecem la treabă !

Se duce la etaj. Şi aici cine serveşte ?

În laboratorul The Clumsies are loc magia.

- E laboratorul vostru ? - Da, Fred, vino.

- Ce este ? - Evaporator rotovap.

- Roto... cum ? - Evaporator rotovap.

Produce aroma unui ingredient, cu alcool.

- Şi castravetele ? - E cu gin.

Cum putem crea un cocteil tzatziki ? Un acid tzatziki...

Ai gin, castravete... Dar cum refaci gustul iaurtului ?

Avem acid lactic.

- Acid lactic ? - Da.

Miroase ca iaurtul.

Îi spunem Clumsy Negroni. Are ceară de albine organică,

două feluri de ardei, care eliberează arome de citrice,

berman şi yavas.

- Delicios ! - Frumos.

Şi ceva floral. E domol şi are multe straturi.

Vreţi Viagra Negroni ?

Viagra Negroni ? Da, sigur !

Ce aveţi aici ?

Siropuri şi concentrate. Le folosim la cocteiluri.

Eşti şi bucătar, şi barman, nu-i aşa ?

Ne inspirăm mult de la bucătari.

Nu spune asta, imediat se umflă în pene.

Nu vor mai avea loc în încăpere, în bar.

Extraordinar !

Gino...

Simt !

Gino, vino încoace !

Simţi Viagra pe gât ?

A ieşit la aer.

Să sperăm că băutura la care se gândeşte Fred conţine un sedativ.

Pe scaunul tău.

Ca să-l îmblânzim pe armăsarul italian.

Marele moment al lui Fred.

- Cum se numeşte ? - Bătură cu tzatziki.

Gin cu castravete, coniac grecesc...

E sirop de mărar. Am şi bitter de castravete.

Acid lactic...

- Îmi place culoarea. - E superbă, nu-i aşa ?

- Arată grozav. - Cocteil tzatziki. Freddo, noroc !

- Se dă pe gât ? - Da.

Se simte imediat mirosul de castravete.

Voi fi sincer... Pentru un francez, a fost destul de bun.

Foarte plăcut.

O mică critică... Trebuia să-l fac puţin mai dulce,

dar sunt mulţumit şi aşa.

E bun. Formidabil !

Sunteţi al treilea bar din lume. Merită să fie în meniu cocteilul ?

A făcut o treabă bună, da.

- Bravo ! - Noroc !

- Îţi mai fac unul, Gino. - Nu !

- E maiestuos. - Priviţi munţii !

Acolo mergem, chiar în vârf.

La peste patru ore nord de Atena,

se află un sit aflat în patrimoniul UNESCO, Meteora.

E renumit pentru pilonii din gresie,

deasupra cărora sunt cocoţate mănăstiri.

Parcă ar fi ceva din filmele de la Hollywood.

Şi avem o invitaţie specială la o audienţă cu călugăriţele.

Sper la mai mult decât o binecuvântare.

Transpir ca o călugăriţă într-un amanet.

- Termină ! Nu mai vorbi aşa. - De ce ?

Uite mănăstirea de sus !

E sacru, aşa că trebuie să te porţi cât mai frumos.

- Încheie-te la cămaşă, te rog. - Glumeşti ? E arşiţă.

Fără piele la vedere, fără înjurături, cuvinte porcoase...

Nu putem spune bancuri cu călugăriţe ?

- Nu. - Glumeşti ?!

Mergem să vedem călugăriţele, dar nu pot să spun bancuri ?

- Gino, azi trebuie să fii cuminte. - Şi foarte respectuos.

Cum se numeşte o călugăriţă pe bicicletă ?

- Ieşi imediat ! - Virgin Mobile.

Călugăriţele din Meteora caută nu doar iluminarea spirituală,

ci şi să se susţină singure.

Şi sunt cunoscute pentru produsele extraordinare.

- Am ajuns. - E abrupt.

Serios, încheie toţi nasturii, te rog !

Iată-le !

- Nasturele de sus, te rog. - Câţi să închei ? Ăsta nu se poate.

- Nu vă mai certaţi, ele se uită. - Se uită. Nu spuneţi nimic.

Ce ai făcut ? O ia înapoi ! Trage pe dreapta !

Ce imbecil eşti ! Frână !

Ne privesc...

Venim în curând.

O CĂLĂTORIE CULINARĂ CU GORDON, GINO & FRED: TREI TITANI

Ce loc !

Gino, Fred şi cu mine suntem în Meteora.

- E superb ! - Ce loc...

Vizităm călugăriţele ortodoxe de la mănăstirea Rousanou.

Vă aşezaţi mai întâi voi, vă rog ?

Mă omoară mama... Vă rog ! Mulţumesc.

Bătrâna Charatini şi surorile Evsevia şi Kassiani

ne-au prezentat câteva dintre fructele şi legumele crescute aici.

Extraordinare !

Eu sunt nerăbdător să gust nectarul făcut de călugăriţe.

- Vreţi o brioşă ? - Sigur. Mulţumesc.

Mierea arată formidabil. E făcută aici ?

- Da, de la stupii noştri. - De ce e închisă la culoare ?

Nu e din flori, e din ce se găseşte prin zonă, adică stejar.

Am o întrebare pentru dv.

Ce i-a spus călugărul unei călugăriţe,

într-un bar de salate ?

Ei nu merg în baruri.

- Nu trebuie să răspundeţi. - "Să ne rugăm."

"Lettuce" ("salată")...

I-a plăcut, s-a prins.

Vă rog să nu-l încurajaţi.

A fost excepţional.

Ar fi o onoare şi mai mare pentru un bucătar...

- Putem vedea stupii ? - Da.

Meteora înseamnă "suspendat în aer".

Ce loc... Şi ce onoare să fim aici !

Mierea a fost excepţională.

Foarte închisă, densă, cu o extraordinară aromă de stejar.

E o delicatesă.

Arăt ca Purceluşa Peppa.

Ele simt dacă eşti agitat sau dacă îţi bate inima prea repede.

Mai întâi afumi intrarea din faţă a stupului.

Le avertizează că ar putea fi un pericol,

aşa că încep să se strângă la stup.

- Nu-mi place. Scuze, măicuţă. - Calmează-te.

- Relaxează-te, stai lângă mine. - Nu-ţi fie frică.

Dă-mi mâna.

Inima lui Gino bate foarte tare.

Gino, stai în spate !

Avem noroc. Încep să strângă mierea din zonă.

- Incredibil ! - Vedeţi ?

- Ce ai păţit ? - M-a înţepat ceva.

- Vreţi să gustaţi mierea ? - De aici ?

Da, de aici. Pune degetul.

Să bag degetul în stup ? Nu prea cred.

- Au plecat toate. - Frumos...

Delicioasă !

E una aici.

Gino, păstrează-ţi calmul.

Trage fermoarul ! Chestia asta nu-i de mine.

Nu doar mierea lor e delicioasă. Aceste albine produc şi polen.

Nu prea mult ! Nu ne afuma.

- Ce faceţi, dle Gordon ? - Îl afum ca să fie mai puţin agitat.

Dle Gordon, aţi vrea să scoateţi sertarul ?

Cu grijă...

- Au ceva acolo ? - Ia uitaţi-vă !

Aceste bucăţele sunt un amestec de nectar, salivă şi polen.

Se strâng în spatele picioarelor albinelor.

E incredibil volumul de polen.

Un praf magic, cu un gust unic şi cu extraordinare beneficii nutritive.

Am pus capcane acolo, iar polenul prins de picioare cade în coş.

Putem găti cu polen ?

Îl folosesc la scoici Saint Jacques, langustine, scoici...

- Puteam lua şi noi, să gătim cu el ? - Sigur.

Mulţumim mult.

- Gino, încetează cu fumul ! - Nu-mi plac albinele.

Adorabil, nu-i aşa ?

După ce ne-am aprovizionat rulota cu polen şi cu miere sfântă,

Gino ne duce prin pădure, să căutăm diamantul bucătăriei.

O luăm pe aici, mergem la căutat trufe.

Mi s-a spus că trufele de aici sunt geniale.

La fel de bune ca trufele italiene ?

Aflăm în curând.

Dar putem spune că trufele sunt printre cele mai scumpe ingrediente.

În Grecia Antică, filosofii credeau că trufele au fost create cu apă, foc

şi cu fulgerul lui Zeus.

- Aiurea ! - Aşa credeau ei.

Sunt nişte ciuperci.

Trufele sunt printre cele mai căutate ingrediente din lume.

A doua trufă ca mărime din Europa a fost găsită la Meteora.

Cântărea 508 g.

Foarte frumos.

Ce faci ?

- De ce l-ai adus pe Justin ? - Dacă găsim o trufă, o pun acolo.

Ei sunt.

Soţii Panos şi Eva vânează trufe de peste zece ani.

S-au oferit să ne înveţe elementele de bază.

- Ce faci ? - Mă bucur de cunoştinţă.

- El este Fred. - Sănătate !

- El este Gordon. - Îmi pare bine.

Azi vom căuta trufe negre, de vară.

Grecii din Antichitate scriau că trufele sunt afrodiziace.

De aceea sunt folosite în orgii.

- Orgii ? - Da.

Băieţi, sunteţi pregătiţi ? Eu sunt, vreau să merg.

Nu le putem vâna fără ajutorul unui prieten patruped.

- Superb ! - Căţeluşa este Naomi.

Cea albă este Dorita.

Ea este Maya. Tu primeşti căţeluşa.

De ce primesc mereu ce e mai mic ?

E cel mai bun câine. Să mergem !

Labradorii pot mirosi o trufă de la 300 m.

- Maya se agită. - Naomi, uşurel, da ?

Şi sunt învăţaţi să sape cu atenţie pe lângă pradă, să nu o deterioreze.

Am ajuns.

Mai întâi, Gino şi Naomi.

Naomi, ascultă-mă...

Găseşte trufa !

Să mergem !

Priviţi şi învăţaţi cum se face.

Panos, trebuie să găsesc cele mai multe trufe.

- Miroase un câine. - Naomi !

- Gino ! - Lasă-mi castorul în pace !

- Şi câinele e ca Gino. - Naomi a luat-o razna.

- Ce să fac ? - Încurajeaz-o, stai în genunchi...

Vrei să adulmec pământul ca un câine ?

Căţeluşa Naomi e cam ca mine: adorabilă, imprevizibilă...

Îi spui să facă ceva, ea face cu totul altceva.

După un start dezastruos...

- Un dezastru. - Facem schimb ?

A trebuit să-i arăt lui Gino

cum se face.

Uită-te la ea... Unde se duce ?

- Unde este ? - Gino, Fred, înapoi !

- Roag-o frumos. - A găsit ceva.

- Ai grijă. - Uşor...

Bravo !

Naomi ! A stat aici o jumătate de oră.

- Uitaţi-vă cât de mare este ! - Aproximativ 70 g.

Asemenea trufe se vând cu 200 de euro/kilogram.

O trufă neagră, de vară, impecabilă trebuie să aibă mijlocul alb.

- Problema cu aceasta... - Nu e bună.

E începutul sezonului.

Ar trebui s-o lăsăm în pământ.

Avem trufe în meniu diseară, nu renunţ la ea.

Maya, du-te şi caută trufe.

Să vedem dacă Freddo găseşte un exemplar perfect.

Caută trufa !

Caută mai degrabă mirosul altor câini.

- Fred, arată-i că ţii la ea. - Nu o tulbura pe Maya.

- Uite... - Aşa, Fred !

- Cu grijă, Fred... - Ai luat-o ?

- Ce este ? - O trufă micuţă, nematurizată.

Din păcate pentru Fred, trufa e aşa de mică, încât abia o vezi.

Freddo, tragi cu gloanţe oarbe.

Până la urmă, găsesc eu o trufă...

- O punem la loc. - Da.

Uneori, în viaţă, mărimea contează.

Nu mă dau bătut.

- Naomi, găseşte trufa ! - Nu-i ţipa în urechi.

Suntem în centrul Greciei.

Nu mă dezamăgi, Maya.

Vânăm trufe în Meteora.

Până acum, e o vânătoare dezastruoasă.

- Gino, ţi-ai dat cu aftershave ? - Da.

Distrugi mirosul trufelor.

Pentru că Fred şi Gino au eşuat să găsească prada...

Naomi e fată rea !

Câinele meu de vânătoare le arată cum se face.

Uitaţi-vă ce face labradorul ! O aduce în gură.

Nu se poate !

Ce frumuseţe !

Toţi sunt fascinaţi de trufele franţuzeşti şi italiene.

E o surpriză plăcută să descoperim trufe excelente şi în Grecia.

E 2-0. Mulţumesc.

E clar, am o legătură mai bună cu câinele meu decât au Gino şi Fredo.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Cine are nevoie de Italia, când are Grecia ?

- Ia uitaţi-vă... - Nu pare adevărată.

Extraordinar loc pentru ultima noastră cină în Grecia !

M-am molipsit de la călugăriţe cu bunătate şi cu generozitate.

Îl las pe Gino să gătească felurile principale.

Ce găteşti ?

Fac nişte paste în stil rizoto, cu ceapă, ciuperci-de-fag,

iar la final pun polen.

Nu căleşti separat ciupercile, să scoţi apa din ele ?

Nu. Mă bazez pe aroma ciupercilor ca să gătesc pastele.

- Asezonezi ciupercile ? - Uşurel...

Mă entuziasmez văzându-te gătind.

În caz că Gino o dă în bară,

pregătesc şi eu un aperitiv cu stridii şi cremă de trufe,

o reţetă din secolul al IV-lea î.H.

Iaurt natural, puţină lămâie, miere şi zeamă de la scoici.

Deasupra, trufa neagră, de vară, pe care am găsit-o.

- Grecii ăştia ştiu să trăiască. - Nu-i aşa ?

Păstrată de Gino...

Te rog, pot să-mi iau trufa din traista-castor ?

Da, poţi.

Ce băiat obraznic !

Fred, ce avem de băut ?

Fac un martini cu trufe, cu vermut local,

puţină vodcă şi miere de la măicuţe.

Aperitivele... Nu arată bine stridiile ?

- Foarte frumos. - Grozav !

- Ceva simplu. - Noroc !

- Mulţumesc. - Un cocteil incredibil.

Înainte să înfulecăm pastele delicioase,

nişte stridii reci.

- Delicios ! - Nemaipomenit !

Cum vi se pare polenul de pe paste ?

Se potriveşte, se vede frumos.

Ca gust... Ai pus atât cât trebuie. E destul de dulce.

Aroma e uluitoare.

De departe, cea mai bună masă.

Din călătorie.

Grecia nu e prima pe harta culinară a Europei.

E mereu a doua, a treia, înghesuită între Spania, Franţa, Italia.

Dar această călătorie a confirmat

că merită să fie printre cele mai bune.

Pentru Grecia Antică şi pentru o călătorie superbă !

Noroc !

Mi-am dat seama că sunt multe asemănări între greci şi italieni.

Sunt familişti, le plac tradiţiile, fructele şi legumele.

Sunt ca doi fraţi despărţiţi la naştere.

"Lasă mâncarea să-ţi fie leac şi lasă leacul să-ţi fie mâncare."

Hipocrate.

Suntem în locul naşterii civilizaţiei occidentale,

iar ei doi n-au priceput nimic.

Nu pot să cred. Nu educăm pe nimeni ?

- Unde mergem data viitoare ? - Mereu am vrut să vă duc pe Nil.

Fred, ai fost vreodată pe Nil ?

- Ai vrut mereu să ne duci ? - Ce aţi păţit ?

Vrei să ne spui ceva înainte să plecăm din Grecia ?

Ce este ?

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro