Original subtitles

Traducerea şi adaptarea: doramunte Echipa Legacy Builders @Viki.com

„Indomitable Pride” - Zhang Hexuan

Cucerind timpul, zâmbind cu mândrie în Lumea Muritorilor mascând singurătatea

Sub razele Lunii simţind răceala

Pământul e pergament şi cerul e o pensulă ce descrie asupra lui viaţa

Cu suişuri şi coborâşuri ne trece viaţa

Cu privirea rece, cu umbre de sabie şi cu tăişul ce-şi arată strălucirea

În inima mea nu prea încape iubirea, singura care are loc fiind enigma

Mări nemărginite, valuri ce acoperă întunecimea

Mii de toamne trec iute ca secunda şi primăvara aduce mâhnirea

Vântul şi zăpada acoperă templul şi e de neclintit toată povara

Lumina veşnică în privirea ta îşi ascunde taina

Un spirit neînfricat şi de neclintit în faţa furtunii ignoră spinilor povara

Un lup singuratic îşi croieşte libertatea

Spiritul meu de nestăvilit Cerurilor le cucereşte nemărginirea

În această lume rece, pentru tine arde în inima mea pasiunea

SNOW EAGLE LORD

~ Episodul 33 ~

Tânără stăpână.

Tânără stăpână, am făcut nişte supă imperială de sânge.

Arăţi palidă în ultima vreme, sper să-ţi fie de folos.

Mulţumesc, slujnică senioară Xue.

Să te ajut să-ţi piepteni părul.

Tânără stăpână. Ă-Ăsta este...

Sunt doar câteva şuviţe de păr.

Slujnică senioară Xue, nu-i mare lucru.

Tânără stăpână, ce s-a petrecut dăunezi?

Trebuie să fii sinceră cu mine.

Ce anume ai făcut?

Trebuie să-mi spui.

După cum se spune, este o stavilă între oameni şi zeităţi.

Zeităţile nu pot sta în lumea oamenilor.

Odată ce pecetea venelor divine din trupul tău se va rupe,

vei deveni tot mai slăbită şi mai slăbită,

până vei dispărea.

Dar conştiinţa mea divină încă nu şi-a revenit de tot.

Înseamnă că pecetea e încă acolo.

Atunci, de ce se petrece asta?

Din pricina lui Xueying.

Xueying?

Xueying şi-a trezit Descendenţa Străveche.

Descendenţa Străveche e singurul lucru din

lumea oamenilor, care poate răpune zeităţile.

Vorbele că „răpune zeităţile când întâlneşti zeităţi; răpune

demonii când întâlneşti demoni” se referă la Descendenţa Străveche.

Nu-i de mirare.

Nu-i de mirare că ultima oară,

când Xueying şi-a trezit Descendenţa Străveche,

am simţit că mă sufoc.

Tânăra mea stăpână, din pricina asta n-am voit

ca tu să fii cu Xueying.

E firesc ca Xueying să fie vrăjmaşul tău.

Ştiu că eşti mâhnită.

De fapt, m-am tot rugat zi şi noapte, ca Descendenţa

Străveche a lui Xueying să nu se trezească.

Pentru ca, ceea ce-ţi contraatacă soarta,

să nu ţi se petreacă, dar deja s-a petrecut.

De o ţii tot aşa şi nu te opreşti, până la

urmă, vei dispărea şi te vei consuma de tot.

Nu mai e altă cale?

Trebuie să mai fie o cale, nu?

Singura cale... e întoarcerea la Palatul Divin.

Tânără stăpână,

de fapt, în faţa ta nu sunt decât două căi.

Fie te întorci la Palatul Divin şi vă veţi

despărţi pe vecie şi nu vă veţi mai vedea nicicând,

fie rămâi aici alături de Xueying pentru puţină vreme,

până vei dispărea.

Lasă-mă să cumpănesc la asta.

Să cumpănesc ce am de făcut.

Lasă-mă să chibzuiesc bine.

Tânără stăpână.

Slujnică senioară Xue, ascultă-mi porunca.

Eu, pentru prima oară, ca tânără stăpână a

Imperiului Moxue, îţi poruncesc să păstrezi tăcerea.

Să nu dai nimănui în vileag ce-am vorbit astăzi.

Altminteri, nu voi mai pune piciorul vreodată în Imperiul Moxue.

Ai priceput?

Mă voi supune.

Slujnică senioară Xue, intră.

E pentru prima oară când port veşminte atât de strălucitoare.

Ce gândeşti de asta, slujnică senioară Xue?

Tânără stăpână, ce ai...

Roşul îţi dă un simţământ de bucurie.

Chiar aşa. Slujnică senioară Xue, rogu-te să mă dai cu nişte sulemeneli.

Unele care să mă facă să arăt mai sănătos.

Eşti prinţesă a Imperiului Moxue şi zeitatea care-a căzut în lumea oamenilor.

Fireşte că am să te fac să arăţi frumoasă.

Xueying, cum mai eşti în ultima vreme?

Haideţi, haideţi.

Luaţi o gură de aer.

Simţi ca şi cum ai pluti?

Yu Feng, ce-i iarăşi cu tine?

Xueying e acum la Treapta Sacră.

E cea mai mare treaptă a discipolilor noştri din Palatului Focului.

Xueying, spune-ne, cum se simte?

Abia mi-am trezit Descendenţa Străveche, iar trupul meu abia se tămăduieşte.

Să fiu cinstit, acum nu prea simt mare lucru.

Xueying a avansat, dar nu-i ca şi cum ar deveni nemuritor.

Când ai să te cultivi singur până la acea treaptă,

fireşte că vei simţi şi tu.

Nu ştiu dacă Xueying a devenit nemuritor sau

nu, dar sunt încredinţată că am văzut o zeitate.

Ce este?

Am glăsuit ceva nepotrivit?

Pomada unei frumuseţi e deasupra frumuseţii unui lotus.

Mireasma jadului şi a perlelor adie odată cu vântul de la palat, adus de râu.

Zeiţa îndepărtată cunoaşte, până la urmă, bucuriile lumii muritorilor.

Trebuie să pricepi obiceiul de-a plăcea cuiva

pe care-l ai drag, preschimbându-te o clipă.

Dar, să fiu sinceră, ca să-ţi alegi veşmintele

îţi trebuie o cunoaştere adâncă.

Să zicem, veşmintele tale sunt deja roşii.

Atunci, batista ar trebui să aibă altă culoare.

De ce nu vii pe la mine, să te învăţ mai bine?

Nu-i nevoie.

În ochii mei, JIngqiu este întotdeauna frumoasă.

Xueying.

Ai văzut asta?

Învaţă de la el.

Când te vei lumina şi tu?

- Dongbo Xueying, tu... - Te holbezi la mine de mult

şi ca să fiu sincer, trebuie să scot ceva din asta.

Nu cumva acest puţin se tot te pierde?

JIngqiu, chiar eşti altfel astăzi.

Îţi place?

Îmi place de tine, oricum ai arăta.

Mie, cea de demult, mi-a plăcut întotdeauna să mă ascund după

maestrul şi fraţii mei mai mari, dorindu-mi să nu mă văd pe nimeni.

Dar acum regret.

Ar fi trebuit să fiu mai strălucitoare.

Aşa, m-ai fi băgat în seamă mai curând.

Mă bucur că n-ai făcut asta.

Doar un Situ Hong* e îndeajuns de sâcâitor. (*Hong sună la fel cu roşu)

N-aş mai vrea un alt Situ Purpuriu, Situ Verde sau alte asemenea.

Ce pot să fac?

Nu-mi pot da jos roşul pentru buze.

Atunci, nu-l da jos.

Atunci, dacă văd şi alţii?

Am să spun că-i de la Yu Jingqiu.

Cum să fie aşa?

Jingqiu. Dacă o mai ţii aşa, chiar nu pot să te părăsesc.

Pleci?

Unde te duci?

Si An mi-a dat asta.

Spune că e ceva neobişnuit pentru Creasta Vânt Negru.

Vrea să mă duc să arunc o privire.

Jingqiu.

Jingqiu, ce e cu tine?

Ai tuşit mult în ultima vreme.

Nu-i nimic.

Doar puţin deficit de Qi.

Zilele astea, slujnica senioară Xue a făcut o supă de leac pentru mine.

Nu trebuie să-ţi faci prea multe griji pentru mine.

Un luptător de arte marţiale nu-i aşa plăpând.

Când plănuieşti să pleci spre Creasta Vânt Negru.

Mâine.

Mâine. Atunci, vin şi eu cu tine.

Cum?

Nu. Nu se poate.

Tânără stăpână, trupul tău e slăbit acum.

Cum poţi să mergi la Creasta Vânt Negru cu Xueying?

Rămăşiţele Zeului Demon au fost distruse de Moyang Yu.

Demonii aceia împrăştiaţi nu sunt pe seama lui Xueying.

Slujnică senioară Xue, fii pe pace.

Nu mă tem de Tribul Demonilor, ci de Xueying.

Tânără stăpână, când ai să încetezi să te mai minţi?

A trecut doar o zi, iar batista deja s-a murdărit în halul ăsta.

De-o ţii aşa, mă tem...

Slujnică senioară Xue, ştiu că-ţi faci griji pentru mine.

Dar Xueying s-a înveselit, până la urmă.

Dacă plec acum, el nu va putea îndura.

Trupul tău nu mai poate îndura prea mult.

De aceea, ar trebui să aduc bucurie fiecărei zi alături de Xueying.

Voiesc să-i las nişte amintiri frumoase.

Doar aşa, când îşi va aminti de mine, să nu-i rămână doar mâhnire şi regrete.

Tânără stăpână, eşti prinţesă a Imperiului Moxue.

De ce te necăjeşti atât pentru un flăcău muritor?

Slujnică senioară Xue, dă-mi pace.

Odată ce mă întorc la Creasta Vânt Negru, ne vom duce în Imperiul Moxue.

Foşnind ca vântul sub pinul solemn, înalt, departe, blând şi lung.

Xueying, trupul tinerei stăpâne n-a fost prea bine în ultima vreme.

Ai mare grijă de ea.

Ai zis că ai doar o deficienţă de Qi, cum de nu eşti mai bine?

Deja nu mă mai necăjeşte.

De când eram mică, în Imperiul Moxue,

slujnica senioară Xue m-a cocoloşit prea mult.

Îi place să facă zarvă din nimicuri.

Chiar aşa este?

N-am dreptate?

Tânără stăpână, ai un trup plăpând.

E mai bine să fii cu grijă.

Ştiu. Poţi fi liniştită.

Slujnică senioară Xue, fii pe pace, o voi îngriji bine pe Jingqiu.

- Să mergem să vedem acolo. Haide.

Xueying.

Jingqiu.

Nu mă simt prea bine.

- Trebuie să mă odihnesc puţin. - Prea bine.

Să găsim un loc de odihnă.

Te-ai trezit. Cum te simţi?

Mult mai bine.

Cum de-am adormit?

Cum e cu demonii?

După cum ai zis, în templu era un cuib de demoni.

Când am ajuns acolo, mai erau doar câţiva demoni.

Căpetenia lor nu era acolo.

Ce păcat. Altminteri, i-am fi prins iute pe toţi.

Nu am pierdut prea mult.

Doar că acum, avem lucruri mai însemnate de făcut.

Cum ar fi?

Uită-te şi tu.

Unde suntem?

Nu mă aşteptam ca această colibă din copaci să fie tot aici.

Uită-te în sus.

Ai spus că cel mai însemnat lucru era ăsta, nu?

Mama mi-a spus odată, că pe lumea asta, sunt

două lucruri care trebuie să fie admirate.

Unul este splendoarea cerului înstelat de deasupra capetelor noastre.

Celălalt, este cea pe care o îndrăgeşti.

Acum, eu le am pe amândouă.

Nu-i ăsta cel mai însemnat lucru?

De ce te uiţi la mine?

Uită-te la stele.

Tu eşti mai frumos decât stelele.

E o stea căzătoare.

Am văzut-o.

De ce nu ţi-ai pus o dorinţă?

Am auzit că, atunci când moare cineva, o stea căzătoare străbate cerul.

Steaua asta căzătoare este deja atât de mâhnită.

Nu e prea crunt să cer să mi se împlinească dorinţa?

Dacă o spui aşa, pare că are noimă.

Nici tu nu ţi-ai pus vreo dorinţă.

Dorinţa mea e prea anevoioasă.

Nu-mi este de folos.

Spune-mi.

Poate că te-ajut eu.

Nu mai vorbi, ci dormi.

Abia m-am trezit, cum să mai pot adormi? De ce eşti aşa?

De nu poţi dormi, numără stelele.

Xueying, socoţi că stele numără oamenii, când nu pot adormi?

Un om.

Doi oameni...

De chiar nu poţi dormi, te-aş putea ajuta eu.

Las-o baltă. Pot adormi singură.

La ce ţi-e gândul?

Chiar voiesc să-ţi dau ceva.

E atât de frumos.

E frumos, nu-i aşa?

Chiar e frumos.

Prin ploaia înceţoşată petale de flori ca un sărut vor cădea

Ce peisaj frumos descrie prin sunetul ei ţitera

De la depărtare, cine duce lipsa ta?

A cui inimă e plină de griji şi de năuceală?

Să ne legănăm cozile în strălucirea lunii

O înghiţitură de vin stăruie cu dor

După ce jumătate din viaţa cu suişuri şi coborâşuri a trecut aşa

Cu un zâmbet am acceptat toate acestea

Ai grijă, ai grijă.

Ţi-am zis să nu strângi.

Jingqiu.

Ce faceţi voi aici?

Nu ştii ce puternic este acum Xueying.

Deja a ajuns pe Treapta Sacră.

El ne poate duce prin Tărâmul Neantului.

Nu-i mare lucru să mergem pe Creasta Vânt Negru

Jingqiu, asta ne-a rugat Xueying să-l ajutăm să facă pentru tine.

Toate astea le-ai făcut pentru mine?

Dar, dar m-au ajutat şi ei.

Înainte, şi Ordinul Muntelui Dragonului de pe Creasta Vânt Negru era măsluit.

A fost o mică favoare pe care i-am cerut-o lui Si An, ca să mă ajute.

Jingqiu, te-ai mâniat?

Cum să mă mânii?

Sunt atât de fericită.

Xueying, îţi mulţumesc pentru tot ce-ai făcut pentru mine.

Îmi poţi făgădui ceva?

Ce este?

Unde l-ai găsit?

Am crezut că l-am pierdut când am fost la Alianţa Zeilor Demoni

De data asta, trebuie să-l păstrezi bine.

Păstrează cu grijă amintirile care ne aparţin amândurora.

Să ne legănăm cozile în strălucirea lunii

O înghiţitură de vin stăruie cu dor

Ăsta mi-a fost dat de mama mea.

Doar Lordul de pe Creasta Xueying şi doamna sa îl pot purta.

Voiesc să împart jumătate din el cu tine.

Ai să-l porţi?

Xueying.

Ştii ce înseamnă asta?

Înseamnă, că de-acum încolo, oriunde vei fi,

tu eşti iubirea lui Dongbo Xueying, soaţa Lordul de pe Creasta Xueying.

Nu mai contează dacă sunt pe viaţă sau cât ţine secunda

Mă-nvoiesc.

Vom fi împreună fără de pată în amintiri

Cât de romantic!

Am hoinărit singură în căutarea mea

Întrebându-mă pe unde eşti

Am căutat prin fiecare ungher al lumii

Voi ajunge la tine chiar de voi depăşi furtuna şi neaua

Indiferent ce ar putea aduce schimbările în viaţa mea

Nu mai contează dacă sunt pe viaţă sau cât ţine secunda

Aştept ca părul să mi-l albească amintirile de odinioară şi neaua

Vom fi împreună fără de pată în amintiri

Jingqiu, felicitări!

Ce fericire!

Sunt invidios.

- Hei! - Voi doi!

Cerule!

Cum rămâne cu noi?

Jingqiu. Jingqiu!

- Jingqiu! - Ce se petrece? Iute, vedeţi ce-i!

- Tânără Stăpână, ţi-ai venit în simţire. - Jingqiu!

Vreau nişte apă.

Bine, aduc eu.

De treburile astea personale am să mă ocup eu.

De n-ar fi fost pentru tine, tânăra stăpână...

Slujnică Senioară Xue.

Ce-ai păţit, tânără stăpână? Te doare pe undeva?

Mă poţi ajuta cu ceva merinde?

Mi-e foame.

Tânără stăpână, faci asta fiindcă socoţi că-ţi stau în cale?

Am să fiu afară.

Îmi pare rău.

- Slujnica Senioară Xue e doar... - E în ordine. Pot pricepe.

Doar că... De ce ţi-e trupul atât de slăbit?

Mai ţii minte, când Palatul Focului a fost atacat

cu fumul demonic şi am luptat din toate puterile?

Descendenţa mea divină a fost şi ea trezită în acea luptă, nu-i aşa?

Îmi amintesc.

Pe atunci, toţi am văzut că te-ai schimbat.

Atunci, am fost rănită de fumul demonic.

Ca să intru iute în luptă alături de tine, nu mi-a mai

păsat de nimic şi am băut sevă dintr-o piatră izvor.

Am simţit un şuvoi straniu în trupul meu, care m-a făcut să vărs.

Tot atunci, un alt şuvoi straniu încerca disperat să-l oprească.

Cele două forţe se luptau una cu alta.

Poate că puterea descendenţei mele divine a

fost mai puternică şi a învins acel şuvoi,

şi aşa că s-a trezit descendenţa mea divină.

După ce ne-am întors, slujnica senioară Xue m-a

îngrijit şi mi-a separat acea putere din trup.

Ea şi-a dat seama că ar putea fi Pilula Sufletului Demonic.

Pilula Sufletului Demonic?

Ca să pot scoate de tot Pilula Sufletului

Demonic şi semnul de fulg de nea, am făcut totul.

Aşa că, energia mea lăuntrică e acum foarte slăbită.

Dar, Pilula Sufletului Demonic provine din Tribul Demonic.

Ce caută în tine?

Poate am fost neglijentă şi am luat-o prin urzeala cuiva.

Acum, că am mai chibzuit, mă tem că a fost ceva cu acea sevă.

Cel care a scos seva de piatră izvor dădea de bănuit.

Cine a fost?

Situ Hong.

Jingqiu.

Jingqiu. Ar trebui să te odihneşti.

Nu te mai gândi la nimic.

Cât despre nunta noastră, vom aştepta până vei fi mai bine.

Nu. Eu nu voiesc asta.

Ar trebui să ţinem nunta cât mai curând.

E-Eu vreau să zic...

Sunt bine.

Multe s-au petrecut dăunezi.

Cu aşa o bucurie, poate că a trebui să mai risipesc din mâhnire.

Dar, cu treburile multe pe care le avem, mă tem

că nu voi putea face pregătirile cum trebuie.

Nu am nevoie de măreţie.

Voiesc ceva simplu.

De ce surâzi?

Uită-te la tine, câtă grabă!

Nu-ţi face griji. Nu scapi să devii Doamna Crestei Yueying.

Slujnica senioară Xue s-a întors.

Mai bine ai pleca.

Voiesc să stau cu tine şi să te mai îngrijesc puţin.

Vor mai fi multe zile să mă-ngrijeşti.

Acum, nu-i lua treaba jupânesei Xue.

Du-te, acum.

Slujnica senioară Xue se poartă atât de bine cu

Jingqiu, dar de ce nu-i puţin mai politicoasă cu mine?

Cu ce-am jignit-o?

Slujnică senioară Xue... Rogu-te să nu te mânii, bine?

N-aş cuteza.

Peste toate, tu eşti tânăra stăpână, iar eu doar slujnica ta.

Slujnică senioară Xue, nu spune asta.

Eu te am la suflet ca pe familia mea.

Ai făgăduit că, după ce te întorci de la Creasta

Vânt Negru, ne-am putea întoarce în Imperiul Moxue.

Când plecăm?

Mâine sau poimâine?

Slujitoare senioară Xue, rogu-te să nu mă sileşti.

Ştiu...

Ştii că, de mai stai în lumea muritorilor, ai să pieri!

Dar tot nu voieşti să pleci!

Ştii că toate astea sunt din pricina lui Xueying.

Şi tot voieşti să te măriţi cu el.

Voiesc să fac măcar o dată ce voiesc.

E greşit să-mi urmez măcar o dată inima?

Din pruncie, toţi m-au preţuit că eram bine-crescută

şi gingaşă şi mă gândeam la toţi şi toate.

Doar de data asta, voiesc să fiu egoistă.

Şi să-mi urmez inima.

Să fac doar ce poftesc.

Îl iubesc pe Xueying.

Nu pot suporta să-l părăsesc.

Slujitoare senioară Xue, rogu-te să mă laşi

să fac ce poftesc de data asta, bine?

Prea bine...

Am priceput acum.

Îmi pare rău.

A-Am venit s-o văd pe Jingqiu.

I-am adus nişte leacuri.

JIngqiu.

Ai auzit totul?

De ce eşti aşa nătângă?

De ce nu-i spui şi lui?

Rogu-te să nu-i spui lui Xueying.

De află Xueying, negreşit că mă va trimite înapoi.

Dar, de păţeşti ceva, Xueying se va învinui

şi va fi mâhnit pentru tot restul vieţii sale.

Doar vreau să fiu cu el şi să mă mărit cu el.

Chiar dacă...

Chiar dacă vom fi soţ şi soaţă pentru o zi, eu voi fi mulţumită.

Youye, rogu-te să mă ajuţi să-mi împlinesc visul, bine?

Te rog.

Rong'er, e vremea să mănânci.

Azi avem preferatul tău, praz prăjit cu pui.

Rong'er! Eşti bine?

Qingshi.

Doar lasă-mă să ies.

Altminteri, am să-mi pierd minţile.

Rong'er, de ce nu mănânci mai întâi, bine?

Te rog din suflet. Lasă-mă să ies. Te rog.

Qingshi.

Maestre.

Du-te afară.

Da.

Ar trebui să-mi mulţumeşti.

Să-ţi mulţumesc?

Dăunezi, când trudeai pentru Tribul

Demonilor, ai fost bruscată şi folosită de ei.

Dar acum, că Tribul Demonilor a fost înfrânt, de nu

eram eu să te ţin aici, gândeşti că ai mai fi trăit azi?

Nu se poate.

Rong'er, te ştiu prea bine încă de mică.

Nu eşti om rău.

Atâta vreme cât renunţi la magia demonică şi duci o viaţă bună a om,

socot că Sikong Yang mi-ar face o favoare şi ţi-ar cruţa viaţa.

Să renunţ la magia demonică?

Asta n-ar însemna ca toţi să mă calce în picioare?

Unde-aş mai avea loc să stau?

Îţi poţi găsi un loc doar printre demoni?

Te-au folosit ca pe-o unealtă.

O unealtă care să ucidă Clanul Xia!

Oricum aş fi, măcar ei nu mi-ar face rău!

Dar, în Clanul Xia...

am fost rănită întruna.

Ei mi-au răpus mama, iar acum vor să-mi ia şi mie zilele.

Atâta vreme cât mai răsuflu, n-am să uit defel.

Am să răzbun toată suferinţa!

Ai să mă sileşti?

Prea bine.

Câte zile oi mai avea,

am să te nimicesc, dacă mai faci vreo greşeală de-acum încolo.

Asta-i o favoare pe care o fac Clanului Xia.

Îmi primesc moartea din mâna maestrului mei.

Cumpăneşte bine.

Xueying.

Maestre Bai, nădăjduiesc că eşti bine.

Ai venit să-l vezi pe Qingshi, nu?

Flăcăul ăla spunea că cineva o să vină să-l vadă.

Nu mă aşteptam, ca cel care-l caută, să fie chiar fratele său.

Am să-l chem.

Maestre Bai, azi am venit să-ţi cer ajutorul într-o privinţă.

Rogu-te să glăsuieşti fără jenă.

Qingshi tot nu a aflat de vestea pierii mamei mele.

Nu ştiu cum să-i spun.

Pricep.

Am să vin cu tine.

Mulţumesc, maestre Bai.

Maestre, Qingshi a năruit stavila şi-a fugit cu Ji Rong!

Pleacă.

Rong'er, ai spus că acolo este ceva însemnat.

Am să te ajut cu asta şi apoi ne întoarcem.

Abia am străpuns stavila maestrului.

- De-o afla maestrul, noi vom... - Eu nu mă mai întorc.

Rong'er, iarăşi m-ai minţit!

Nu mă mai urma. Am treburi însemnate de făcut.

Vreau să fac ce-i drept.

Ce anume îi drept?

Să te alături Tribului Demonilor?

- Chiar ai început să te-ndoieşti de mine. - Ba nu.

Atunci, nu mă crezi?

Deja ai văzut apariţia mea, de jumătate-om-jumătate-demon.

Tot nu m-ai crede?

Qingshi!

Frate. Maestre.

Rong'er, vino înapoi cu mine.

Rong'er, ce voieşti să faci?

Îmi pare rău, Qingshi, asta-i singura mea cale de scăpare.

Dă-i drumul!

Nu vreau. Doar dacă-mi făgăduiţi că-mi daţi drumul.

Nu poţi pleca. Maestrul Bai s-a îndurat de tine, dar eu n-o voi face.

Rong'er, nu mai face şi alte greşeli.

Să urmezi Tribul Demonilor nu te va duce nicăieri.

Rong'er. Tu...

Acum, nu pot să-l pierd pe Qingshi, singurul ce-mi poate fi de folos.

QIngshi, suntem împreună de atâta vreme.

De-s om sau demon, tu ar trebui să ştii mai bine.

Ţi-am făcut vreodată rău?

Chiar nu mă mai crezi acum?

Poţi să-l înşeli pe Qingshi, dar nu şi pe mine.

- Dă-mi drumul! - Te întorci cu mine!

Dă-mi drumul!

Chiar te lupţi cu fratele tău pentru o femeie,

care e părtaşă cu Tribul Demonilor?

Frate, orice ar fi făcut Ji Rong să ajungă aşa,

eu tot socot că ea are o inimă bună.

Doar că-i puţin năucită acum.

- Să-i mai dăm o şansă. - Ajunge!

Qingshi, chiar şi acum, tot nu-ţi dai seama ce-i bine sau rău?

Dă-mi drumul! Qingshi!

N-ai voie să te duci.

Ajunge! Nu-mi pasă de-i om sau demon!

Ea e tot Ji Rong!

Nu pot sta deoparte şi să văd cum i se face rău.

Te rog s-o laşi, de dragul meu, bine?

Cu cât glăsuieşti mai mult, cu atât n-o pot lăsa să rămână.

Frate.

- Qingshi! - Qingshi!

Qingshi!

Qingshi!

Tu, fătuco!

Qingshi! Qingshi!

Qingshi...

Frate.

Lucrurile mele sunt atât de plăcut de privit?

Haide. Te-ai trezit.

Ia-o uşor.

Îmi pare rău, frate, n-ar fi trebuit să-ţi vorbesc aşa.

E în ordine. Eu am fost neglijent.

Ai crescut.

Acum ai atins Treapta Stelei Căzătoare.

Nu te mai amuza pe seama mea.

Frate, faţă de tine, eu sunt departe în urmă.

Qingshi, nici tu nu eşti prea rău.

Ce pot să fac eu, poţi şi tu.

Înainte, m-am purtat cu tine ca şi cu un copil.

Te-am ocrotit. Mă temeam să nu fii rănit.

Dar, acum e altceva.

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le înfrunţi de unul singur.

Acum? Să le înfrunt?

Frate, ce voieşti să zici?

Voiam s-o ucid de-a dreptul pe Ji Rong, dar socot că asta-i calea ta.

Trebuie să mergi singur pe ea.

Ea a fost ferecată de maestrul Bai în odaia de-alături.

După ce vei asculta ce-am să-ţi spun acum,

ai să hotărăşti tu, de vrei să-i iei zilele sau nu.

Frate, ce anume voieşti să zici?

Mama a pierit.

Ce?

Mama a fost foarte curajoasă.

A murit pe când încerca să oprească renaşterea Măreţului Zeu Demon.

Pe lângă mama, mulţi alţii s-au sacrificat, luptând cu Tribul Demonilor.

Unii erau Desăvârşiţi. Alţii erau oameni de rând.

Chiar de-am sacrificat atâta, Tribul Demonilor

tot nu se va lăsa, până nu-i vor răpune pe toţi,

cotropind meleagurile noastre şi demonizând norodul.

Iar Ao Lan încă n-a fost prins.

Ji Rong a ta e la porunca lui.

Am sfârşit ce-aveam de zis.

Ce vei faci de-acum... ţine doar de tine.

Frate!

De ce nu mi-ai zis toate astea mai din vreme?

Fiindcă şi eu am cumpănit îndelung.

M-am silit pe mine să-i ocrotesc mai bine pe cei din familie şi pe cei dragi.

Moartea mamei

m-a făcut să pricep că trebuie să ne ocrotim meleagurile,

tărâmul Imperiului Muntelui Dragonului.

Şi tu nu eşti doar fratele mai mic al lui Dongbo

Xueying, dar şi un moştenitor al Muntelui Dragonului.

Acum, îţi las viaţa în propriile mâini.

S-o poţi lua pe calea ta.

Mamă.

Mamă.

Mamă.

Traducerea şi adaptarea: doramunte Echipa Legacy Builders @Viki.com

„This World is Not in Vain” - Bai Shu

Un nobil domn faţă de lume şi-a găsit izolarea

Puteam vorbi fericiţi cât a durat tinereţea

Trecutul dispare ca o rază şi rămâne doar amintirea

Un joc de şah, o cupă de vin şi-n viaţă începe călătoria

Bei ceai şi vin sperând să-ţi găseşti liniştea

Pierdut prin văzduh, caut răspunsuri pentru inima mea

În visul meu, beau ceai şi vin cucerind depărtarea

În vechea cetate, amintirile dezvăluie mâhnirea

Aprinzi lumânări sub razele Lunii, fiind convins că nu e în van viaţa ta

Lumea nu-i statornică, dar pentru binele prietenilor trăieşti cu speranţa

Amintirile tale cad ca neaua pe mânecile îngheţate când începe călătoria

Se duce şi adierea, dar munţii şi râurile îşi găsesc comuniunea

Ne ascundem de lumina stelelor şi-n tăcere între noi intervine uitarea

Oamenii de rând caută plăceri şi la o cupă de vin savurează poezia

Amintirile tale cad ca neaua pe mânecile îngheţate când începe călătoria

Se duce şi adierea, dar munţii şi râurile îşi găsesc comuniunea

Te vor însoţi în călătoria aceasta