Original subtitles

Măicuţă Belem.

Te aşteptam.

Am pus gardianul să te avertizeze,

să nu o cauţi pe Aurora.

Nici măcar să nu te apropii de ea.

Unde este ?

În chilia sa cu pază specială.

Mulţumesc Măicuţă.

Trebuie să plec.

Vă rog. Da, măicuţă.

Aurora.

De ce ai făcut asta ?

Arată-mi mâinile.

Haide, lasă-mă să le văd.

Nu s-a întâmplat nimic.

Doctorul tocmai ce a vindecat-o.

Aş învăţa-o eu minte.

Doresc să ne lăsaţi singure.

Voi fi afară.

Nu ar trebui să rămâneţi singură cu ea.

Este o fiară.

De ce mă dezlegi ?

Nu ai auzit că sunt o fiară ?

Încă nu mi-ai răspuns.

De ce ai vrut să te sinucizi ?

Mă mai şi întrebi ?

Am vrut să fug cu camionul de la spălătorie.

Condus de logodnicul meu.

Ştii prea bine cine m-a pârât, nu-i aşa ?

Nu, nu ştiu.

Dar pe logodnicul meu îl cunoşti.

De când ai venit tu, nu şi-a mai luat ochii de pe noi.

Nu era fratele tău ?

Era logodnicul meu, şi tu ştii asta foarte bine.

Este drăguţ, nu-i aşa ?

Că a şi vorbit despre tine,

Ca să ştii.

Nu mă interesează ce spui tu.

Nu mă interesează nici el, nici altcineva.

Atunci pentru ce ai venit aici ?

Pentru ca tu să-mi promiţi.

Că nu se va mai întâmpla niciodată să faci nebunia de a-ţi tăia încheieturile.

Nebunia ? Da, poate că este o nebunie.

Zi şi noapte cu lumina aprinsă.

Uitându-mă la aceste ziduri.

Pe care alte nenorocite la fel ca mine...

şi-au zgâriat numele cu unghiile.

Acestea.

Numele tău ?

Da, acestea.

Toate gândurile lor ca şi gândurile mele.

Şi cine ştie dacă unele dintre ele nu au şi murit.

Nu a murit nimeni.

Mulţumită lui Dumnezeu.

Şi nici tu nu vei mai încerca vreodată să faci asta.

Mâine...

este ziua de naştere a Maicii Stareţe.

Îl voi ruga pe director,

să te lase să repeţi cu noi.

Au nevoie de mine să le cânt ceva.

Atunci de ce nu le cânţi tu ?

Cânţi foarte bine.

Nu cânt bine.

Da, eu cânt în cor.

Cânt pentru că aşa mi se ordonă.

Şi am făcut un jurământ de ascultare.

Sigur.

Se spune că te lasă să vorbeşti.

Şi că ai întotdeauna dreptate.

Cine a spus asta ?

Logodnicul meu.

Şi mi-a mai spus şi alte lucruri.

Nu vreau să ţi le spun.

Nu este nevoie.

Poate că ţi-a spus.

Această călugăriţă are multe de povestit.

Dacă aş fi cunoscut-o...

înainte să se numească Măicuţa Belem.

Nu-i aşa ?

Da.

Şi că te-a văzut de multe ori...

când erai... O altfel de femeie.

Nu te-a minţit.

Când îmi căutam libertatea.

Cum o cauţi şi tu pe a ta.

Şi să ştii !

Libertatea o afli doar...

în pacea sufletului.

Tu ai parte de pace în suflet ?

Nu.

Pentru că încă nu ţi-ai ispăşit pedeapsa.

Poţi să mă înţelegi ?

Nu ştiu, măicuţă.

Dar eu cred în tine.

Şi eu am fost o femeie ca tine.

Şi eu mi-am scris numele,

pe peretele chiliei.

Numele meu era: Magda.

Magda Beltran.

Aţi avut o idee bună. Să decoraţi totul.

În stilul belle epoque.

Cu asta niciodată nu dăm greş.

Bătrânii se simt întineriţi în acest ambient.

Vin până şi tinerii ?

Da, dar biletele le plătesc de fiecare dată tot bătrânii.

Trebuie să recunoaştem, că oamenii nu vin doar pentru decor.

Magda îi captivează.

Cine ar fi putut să spună atunci când a cunoscut-o că va ajunge aici.

Bineînţeles că am cunoscut-o, pentru că merita să ajungă unde a ajuns.

De ce nu vorbeşti ?

La ce te gândeşti ?

Că nu ar trebui să fii aici.

Ştii că nu-mi place să vii la mine în vestiar.

Atunci răspunde-mi la telefon, când te sun acasă.

Uite ce este, Angel.

Tu eşti un băiat bun.

Şi nu vreau să mă supăr pe tine.

Dacă nu răspund este pentru că am motivele mele.

Un motiv.

Un singur motiv care are şi un nume propriu.

Care poartă smoching de ocazie.

Şi un nas pe care am să îl rup.

E un laş.

Voi avea ocazia să i-o spun.

Laş, pentru că are grijă de mine ?

Nu ştii că eu sunt ca un far călăuzitor,

al stabilimentului tău ?

Sunt un simplu accesoriu.

Ai nevoie de mine.

Ca să mă îmbogăţesc de pe urma ta.

Acum, poţi pleca.

Dar când m-a întâlnit, cântând în...

Bine.

Acolo unde m-a întâlnit.

Eram un nimeni.

Dacă ai vreo datorie la el, o plătesc şi cu asta basta.

De ce şi cu ce ?

Nu eşti bătrân.

Şi nu ai nici bani ca să plăteşti ceva.

Şi nu te mai supăra. Altfel te vei îmbolnăvi.

Această boală, se vindecă în timp.

Nu mă batjocori.

Nu vreau să-mi vorbeşti în felul acesta.

Nici măcar să-mi dai sfaturi.

Atunci...

de ce îmi faci aceste scene, atât de absurde ?

Pentru că ?

Pentru că ? Tu ştii foarte bine.

Pentru că te iubesc.

Dacă astăzi te-am sunat de mai multe ori,

este pentru că am luat o hotărâre.

Şi pot să ştiu şi eu ce hotărâre ai luat ?

Se referă la viitorul tău şi al meu.

Nu vreau să mai depinzi de nimeni.

Doar nu ai de gând...

... să te căsătoreşti cu mine ?

Ţi se pare absurd, nu-i aşa ?

Dar eu am decis deja asta.

Serios ?

I-am spus deja şi tatălui meu.

Trebuie să fi fost foarte fericit.

Nici că-mi pasă.

Am deja vârsta legală.

Şi logodnica ta ?

Mi-a spus că ai o logodnică.

Nu am mai văzut-o de când... de când te-am cunoscut pe tine.

Şi cu ce vom trăi ?

Cu aer ?

Te înşeli ca întotdeauna.

Eu am bani.

Nu crezi ?

Îţi aminteşti de brăţara aceea care ţi-a plăcut atât de mult ?

Cea cu diamante şi smaralde ?

De pe strada Velasquez ?

Da.

Nu te mai deranja.

De ce ?

Pentru că Gerardo mi-o va dărui de ziua mea.

Îţi va face alt cadou.

Pe aceea ţi-am cumpărat-o eu în după amiaza asta.

Mâine ţi-o dăruiesc.

Nu o vreau.

Nu vreau nimic de la tine.

Pentru că nu am nimic să-ţi dăruiesc.

Mă înţelegi ?

Magda.

Magda singurul lucru pe care îl înţeleg este că...

... că eu sunt nebun după tine.

Şi că vrei să-mi faci un cadou ?

Da.

Cheia casei mele.

Ţi-am dat într-o zi pentru că eram conştientă că trăiesc singură

Nu sunt singurul care o are.

De aceea trebuie să mi-o dai înapoi.

Da, vin imediat.

Ţi-am cerut ceva.

Îţi trimit totul mâine.

Nu totul.

Dintre cele două cadouri. Cel care valorează mai puţin.

Nu vreau să mă obligi să fac nimic.

Ar fi trebuit să cred când mi s-a spus.

Că eşti o femeie lipsită de orice fel de sentimente.

Cine a putut spune asta ?

Toţi cei care te cunosc.

Şi mult mai mult decât atât, mai vrei să afli şi altele ?

Eu nu sunt curioasă.

Angel.

Angel, vezi tu ?

Nici nu-ţi cunosc numele de familie.

Nu m-ai întrebat niciodată cum mă cheamă.

Numele meu este.. Nu mi-l spune.

Acum nu mai are nicio importanţă.

Aţi cântat foarte repede.

Puţin mai repede şi m-aţi fi pierdut.

Ce vrei să fac ?

Sunt singurul bărbat care nu te urmăreşte.

Când ai de gând să vorbeşti şi tu serios ?

În ziua în care vei cânta prost.

Haide, du-te.

Şi această masă ?

Este rezervată, domnule.

Nu vreau rezervări la această oră.

Sunt persoane care aşteaptă la bar.

Domnul Benevides a rezervat masa.

Bine.

Avem şi autorităţile aici.

Îl cunoaşteţi ?

A avut onoarea să încerce să închidă acest local de trei ori.

Atunci ?

Trebuie să fie o glumă proastă.

Voi ordona să se ocupe această masă.

Prea târziu.

Gluma se îngroaşă.

Ia loc, te rog.

Nu, mulţumesc.

Prefer să ies să iau puţin aer până la următorul meu număr.

Sunt aici de la ora 10.

Şi publicul este de la ora 9:30.

Te rog să iei loc.

Mulţumesc, eşti întotdeauna foarte amabil.

Ia te uită, ăsta nu este cumva Benevides ?

L-am văzut.

Oricine ar fi.

Îl prefer mai mult pe el decât pe alţii.

Adolfo Vega.

Îl cunoşti ?

După nume.

Mare avocat, consilier, guvernator nu ştiu de câte ori.

Nu-i plac sălile de bal.

Le-ar închide pe toate.

Cred că în seara asta nu ar trebui să cânţi.

Eşti obosită.

Ţi-e teamă că se va scandaliza domnul ?

Că o să-ţi închidă localul.

Voi cânta, Gerardo.

Niciunul dintre noi nu este un laş.

Fă ce vrei.

Dar să plece înainte să înceapă baletul suedez.

Să vedem cum merge.

Se pare că nu v-a plăcut cum am cântat în noaptea asta.

Ca întotdeauna aţi cântat foarte bine.

Ca întotdeauna ?

Este pentru prima dată când veniţi aici ?

Şi ce importanţă are ?

Ştiu că dirijorul face o muncă extraordinară.

Nu am ascultat niciodată pe cineva cântând mai bine.

Nu vreţi să luaţi loc o clipă ?

Nu mulţumesc.

Vă este frică de mine ?

Frică ?

De ce nu m-aţi aplaudat ?

Pentru că aţi dedicat melodia tuturor în afară de mine.

Mi s-a părut că nu eraţi foarte atent...

la ce cântam eu.

Doar pentru asta ?

Sau poate, cine ştie, pentru că aşteptaţi pe cineva.

Da, pe tine.

Pe mine ?

Dar poate că vă veţi simţi compromisă.

Da, cu tine !

În acest caz.

În acest caz.

Mai bine plecăm de aici.

Acest mediu nu este bun.

Pentru mine ?

Ce prostii spuneţi, pentru mine.

Aici locuiţi dumneavoastră ? Da.

Am crezut că este un apartament de burlac.

Da, aproape de burlac.

Aceasta... aproape, este o femeie ?

Nu, nu este nicio femeie.

Hmm, un burlac.

Văduv ?

Dar nu ar trebui să aveţi servitori.

Servitorii dorm.

Atunci ?

Nu credeţi că ar trebui să fiu un pic cam speriată ?

Nimeni nu vă împiedica.

Este un pic demodat, dar...

Aruncă asta.

Întrebaţi-mă, vă rog.

Proprietara acestei haine, locuieşte în casa asta ?

Nu.

Locuieşte departe ?

Aproape că nu locuieşte nicăieri.

Înseamnă că dumneavoastră sunteţi omul: aproape.

Dacă vă place haina aceea...

Pot să o iau ?

Vă pot cumpăra una la fel.

Nu mulţumesc.

Îmi plac cadourile la purtător.

Aşteptaţi o clipă.

Deschideţi-o.

Este pentru mine ?

La purtător şi fără chitanţă.

Smaralde.

Ce curios.

Ce anume ?

Nimic, pură coincidenţă.

Neplăcută ?

Oh, nu.

Atunci, o acceptaţi.

În schimbul a...

... ce ?

Nu, a nimic.

O amintire a zilei în care ne-am întâlnit.

Numai dacă nu vi se pare destul de drăguţ.

Dimpotrivă.

Păcat că...

Sunt foarte bătrân ?

Prea multe mistere.

Nu am secrete.

Întrebaţi-mă ce doriţi.

Doamne fereşte.

Nici eu nici dumneavoastră nu ne vom pune nicio întrebare pentru că...

pentru că ne vom minţi.

În acest caz voi vorbi fără să fie nevoie să mint.

Sunt foarte interesat de dumneavoastră.

Atunci, în afară de asta.

Restul nu se observă.

Nu-i aşa că sunt timid ?

Da, să nu râdeţi.

Este pentru prima dată când întâlnesc o femeie ca tine.

Atât de rea ?

Atât de frumoasă.

Şi atât de importantă.

Înseamnă că, ne-am îmbunătăţit situaţia.

Dacă nu-mi eşti iubit, măcar admirator.

Meritaţi să vă ajut.

Ce părere aveţi de puţină muzică ?

Ai dreptate, ar fi trebuit să pun eu muzica.

Nu vă place ?

Da, da.

Dar, luaţi loc.

Nu dansăm ?

Este prea mult pentru un începător.

Şi poate pentru o persoană periculoasă pentru dumneavoastră.

De ce ?

Pentru că nu ştiu să dansez.

Dar pentru mine lucrul ăsta este mult mai periculos.

Atât de aproape.

Singuri.

Şi cu acel fundal muzical.

Cu braţele libere.

Cine îmi garantează că nu vreţi să mă îmbrăţişaţi ?

Şi să mă sărutaţi ?

Acum înţeleg de ce o femeie ca tine...

Poate înnebuni un bărbat.

A intrat o maşină.

Aşteptaţi o vizită ?

Nu.

Câteodată mai vin nişte prieteni pentru a-mi alina singurătatea.

Vi se pare ceva greşit ?

Mi se pare minunat.

Oricum, o întâlnire doar între două persoane este foarte plictisitoare.

Atunci, haideţi să dansăm.

Mi-aţi spus că nu ştiţi să dansaţi.

Până şi bărbaţii ştiu să mintă.

Salut, nu te aşteptam atât de devreme.

Bună seara, tată.

Tu ai pus melodia asta ?

Intră, nu sta pe loc.

Doreşti să ni te alături ?

Să bei şi tu un pahar cu noi.

Acesta este prietenul ?

Care vine să vă aline singurătatea ?

Ce faci tu aici ?

Asta îţi va spune el.

Care m-a adus aici.

Pregătind marea scenetă.

Tată.

Cred că am dreptul la o explicaţie.

Vreau să-mi explici totul.

Iată explicaţia în persoană.

Am adus-o ca să ştii şi tu cine este.

Câteva cuvinte. Câteva zâmbete.

Au fost de ajuns ca să vină cu mine...

ca cu oricare altul.

Nu îţi permit să vorbeşti aşa.

Şi nu ai niciun drept să te amesteci în viaţa mea.

Până la un anumit punct.

În această după-amiază am avut un vizitator.

Un vizitator neaşteptat.

A plătit o bijuterie, cu un cec.

Care avea semnătura mea...

falsificată de tine.

Bineînţeles, am recunoscut semnătura ca fiind a mea.

Dar...

Dar ce ?

Vorbeşte odată.

Am vrut să aflu mai multe.

Motivul pentru care te-a făcut să cobori atât de jos.

Ador certurile familiare.

Dar, cu permisiunea dumneavoastră.

Motivul dispare.

Îmi pare rău pentru dumneavoastră, domnişoară.

Am avut o perioadă proastă.

Dar am plătit deja.

Şi acum puteţi pleca.

Pentru cât mai mult timp, şi dacă este posibil...

pentru totdeauna.

Adio !

Aşteaptă.

Ai uitat ceva.

Ah, da.

Amintirea acestei nopţi.

Care prin asta va fi de neuitat.

La revedere, Angel.

Cel puţin acum îţi cunosc numele de familie.

Unde mergi ?

Urcă.

Ar trebui să-mi mulţumeşti.

Pentru că mă urmăreşti ?

Ştiam că nu vei găsi niciun taxi la ora asta.

Bine, atunci îţi mulţumesc.

A sosit Dirijorul

Un bărbat, domnişoară, la etaj...

în cameră.

Cu faţa pe pernă.

Ce tot spui, femeie ?

Nu se poate.

Ai avut vedenii.

Nu.

Domnişoară, nu.

La intrare m-am împiedicat de corpul său.

Şi nu s-a mişcat.

Cred că este mort.

Intraţi.

Scuzaţi-mă.

Intraţi.

Băiatul acela, prietenul tău din club.

Angel ?

Chiar el, vrea să vorbească cu tine.

Să vorbească cu mine ?

Dar nu este... Beat ?

S-a dus beţia.

Dar te-a lăsat fără coniac.

Pe moment, eram sigură că era mort.

Un mort ciudat.

Care tocmai ce mi-a cerut o favoare.

Pleacă şi nu te mai întoarce.

Te rog să pleci.

Vreau să rămân cu o amintire plăcută despre tine.

Şi că tu crezi că...

nu acum.

Dar după un timp.

Că sunt puţin mai bună decât ai auzit tu despre mine.

Da, voi pleca.

Dar înainte de asta va trebui să mă asculţi.

Maestro.

Miranda.

Vreau să vorbesc doar cu tine, înţelegi ?

M-ai chemat ca să îţi dau numerele, frumoaso ?

Ştii că la ora patru avem repetiţie generală.

Da, ştiu.

Îmi cer scuze, vrei să-mi mai spui ceva ?

Nu, nimic.

Ce faci ?

Citesc.

Şi ce citeşti ?

O scrisoare de-a unui prieten de-al meu, om de afaceri la Paris.

Care vrea să te convingă să-ţi faci debutul la Olympia.

Şi după aceea doi ani de turnee în America şi în Orient.

Cu cel mai bun acompaniator din lume.

Şi cine este acest acompaniator ?

Eu !

Hotărăşte-te.

Nu pot şi nu vreau.

Putem repeta numărul tău Apache ?

Oricând pofteşti.

Am hainele pe dedesubt.

Suntem gata, i-am ales hainele.

Se potrivesc foarte bine.

Vom vedea.

Ce este asta, nu se poate, nu se poate.

Opriţi-vă opriţi-vă.

Cine v-a îmbrăcat aşa ?

Îmi pare rău, domnule Esquivel.

Pentru numele lui Dumnezeu, suntem la Paris.

Ne pare rău, suntem la Madrid.

Acesta este un ordin de închidere.

Am venit să închidem localul.

Şi să vă suspendăm licenţa.

Unde este proprietarul...

Don Gerardo Esquivel ?

Eu sunt.

Asta este opera ta.

Te-am avertizat.

Domnul Ministru este de acord.

Vă aşteaptă în biroul său mâine dimineaţă.

Bine.

Mai aşteaptă şi altcineva ?

O doamnă vrea să vorbească cu dumneavoastră.

Să aştepte puţin.

Se grăbeşte.

Este nervoasă.

Este clientă a biroului ?

Nu, domnule.

Şi nu a vrut să-mi spună numele.

Atunci, spune-i să se întoarcă în altă zi.

Sunt prea ocupat ca să întâlnesc oameni pe care nu-i cunosc.

De ce nu mi-o spui chiar tu însuţi ?

Dacă eşti atât de curajos...

Te-am întrebat, de ce nu-mi spui chiar tu asta ?

Dar v-am rugat să... Nu-i nimic, poţi pleca.

Ce doriţi, doamnă ?

Mă bucur că îmi spuneţi doamnă.

Pentru că eu nu vă pot spune domn.

Aici răspund doar la probleme profesionale.

Aţi venit să mă consultaţi în calitate de avocat ?

Am venit să spun că ceea ce ai făcut este o mizerie.

Că bărbaţii care se răzbună pe femeile fără apărare...

nici nu merită să fie numiţi bărbaţi.

Suntem de acord, nu-i aşa ?

De aceea nu-mi răspunzi.

Nu vă răspund, pentru că nu ştiu despre ce este vorba.

Nu ?

Dacă te-am lăsat să intri aici într-un mod informal,

Este pentru că am vrut să-ţi cunosc atitudinea...

referitor la fiul meu.

Mult mai onorabil decât tatăl său.

Aşa este.

Mai ales acum că s-a întors acasă.

La viaţa sa normală, la logodnica sa.

Ştiu că îţi sunt dator.

Chiar aşa !

Şi îţi plăteşti datoria închizându-mi localul unde muncesc.

Aruncându-mă în ridicol.

Şi luând pâinea de la gura celor treizeci de familii.

Care nu sunt atât de distinse precum este familia ta.

Dar care au şi ei dreptul de a trăi.

Mulţumesc mult.

Trebuie să fii foarte mândru de faptele tale.

Ascultă-mă.

Nu-mi pasă de discursurile tale.

Ceea ce ai făcut mi-a fost de ajuns.

Am venit să-ţi spun, şi plec.

Bine.

Cum doreşti.

Doresc să ştii că vă dispreţuiesc profund.

Şi că te urăsc...

te urăsc din tot sufletul meu.

Ah, de vreme ce nu a avut loc nicio consultaţie.

Şi am abuzat de timpul tău preţios...

vreau să te plătesc.

Cum ai făcut şi tu într-o seară cu mine.

Mai ţii minte ?

Prefer să nu-ţi datorez nimic.

În acest fel te pot urî cu şi mai multă plăcere.

Sunt Adolfo Vega.

Cu secretarul, te rog.

Ah, tu erai.

Nu te-am recunoscut.

Este adevărat că au închis Molino de los 20 ?

Pentru ce motiv ?

Neplata impozitelor.

Datorează mult ?

Atât de mult ?

Da, ştiu că este grav.

Nu ai putea tu să o rezolvi ?

Este foarte frumoasă.

Da, cred şi eu.

Asta o pot spune doar eu, tu nu.

Ţi-a luat bricheta.

Te rog, linişteşte-te.

Mulţumesc.

Ce ruşine !

Este doar vina ta, nu ar fi trebuit să venim.

Ai dreptate, să mergem.

Tu aici ?

Voiam să te văd.

Atunci de ce nu vii în sală ?

Este curios.

Noaptea în care ne-am cunoscut tu stăteai în public.

Şi Angel ştie unde eşti acum.

Sunt obişnuit cu forţarea uşilor.

Mi-au spus să aştept aici.

Sigur !

Ca nu cumva să fii văzut... frecventând localuri de genul ăsta.

Pe care le închideţi şi le deschideţi...

la fel cum închizi şi deschizi ochii.

Este unul dintre lucruri pe care chiar am vrut să ţi le spun.

Nu am avut nimic de-a face cu acest episod neplăcut.

Cel puţin nu veţi fi expus.

Mai mult... aţi intervenit cu generozitate.

Ca să putem continua...

să ne câştigăm existenţa.

Aţi venit să vă întorc favoarea ?

Nu, vreau să vorbesc cu tine.

Şi îmi pare rău să văd că te forţezi.

Să pari ceea ce nu eşti.

Crede-mă, mă mulţumesc cu ceea ce sunt.

Dar trebuie să mă schimb pentru următorul număr.

Şi dacă insişti să rămâi aici...

eşti în pericol să mă vezi.

Aşa cum sunt.

Te rog.

Da.

Deşi ai o brichetă care nu este a ta.

Înseamnă că aţi văzut spectacolul.

Se pare că ai adus întreaga familie să o aplaude pe Magda Beltran.

Sau să-şi bată joc de ea.

Te descurci mai bine în calitate de cântăreaţă decât de actriţă.

Pentru că nu te cred.

Şi totuşi, dacă este aşa.

Pleacă de-aici.

Te rog să pleci.

Am spus că vreau să vorbesc cu tine.

Bine.

Dar nu aici.

O să te aştept.

Nu, când se termină spectacolul.

Să te duci în cartierul Traperos. Şi să întrebi de Şcoala Damian.

La ora asta ? O şcoală ?

Şcoala asta este mereu deschisă.

Şi în cartierul Traperos.

Da.

Acolo oamenii se duc să caute

Câte nu se aruncă în coşul de gunoi...

iar tu ai pierdut o brichetă.

O vom găsi, dacă mai este încă acolo.

Haide, du-te la culcare, nu mai este nimeni care să te asculte.

Ce vrei ?

Cafea. Nu avem cafea.

Atunci vreau un anason.

Nu vedeţi că închidem ?

Mi s-a spus că asta este o şcoală.

Ai fost vreodată la vreo şcoală ?

Nu, niciodată.

Te-au păcălit.

Ce anason vrei ?

Nu contează, din cel care bea şi doamna.

L-ai auzit ? Doamna.

Doamnă !

Mulţumesc domnule.

Ştii cum să distingi o adevărată doamnă.

Damian, serveşte-l pe domn.

Şi un alt pahar pentru doamna.

Mulţumesc

Cu siguranţă că ne cunoaştem de undeva.

Poate că ne-am văzut...

în Rusia, Atena, Viena.

Când am dansat pentru ţar.

Sau când Franz Josef m-a implorat

Să dansez cu el un vals.

Bună seara, tuturor.

Bună Magda.

Bună, Damian.

Am întârziat prea mult ?

Nu am putut găsi un taxi care să dorească să vină până aici.

Nu te aşteptam.

Nu vii niciodată noaptea.

Dar astăzi, după cum vezi, am venit.

Am o întâlnire.

Dacă aţi venit să aflaţi veşti despre...

Se simte bine, să ştiţi, foarte bine.

Tu eşti Magda ?

Da, da, Bella, eu sunt.

Bella, a fost cea mai bună artistă din lume.

Da, deja s-a prezentat.

Şi cea cu cele mai frumoase bijuterii.

Diadema acesta este diadema ţarului ?

Nu, a Kaiserului.

Şi nu ai vrea să mi-o vinzi mie ?

Nu, nu ai tu bani ca să o cumperi.

Crezi tu ?

Eu cred că da, uite.

Sunt suficienţi ?

Da.

Ia-o.

Damian.

Damian.

Sunt bogată.

Sunt din nou bogată.

Mâncare pentru toată lumea.

Ai auzit ?

- Următoarea rundă este din partea mea. - Era şi timpul.

Credeam că aţi uitat de noi.

Deşi însemnăm puţin pentru tine.

Vrem să nu ne uiţi.

Noi te-am descoperit.

Ai cântat aici în fiecare noapte.

Până când s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat.

Taci din gură, beţivule !

Vrei să plecăm ?

Nu.

Ai dreptate.

Şi tu la fel.

Şi toţi cei care mă priviţi ca şi cum... ca şi cum aş fi o străină.

Este adevărat.

A trecut ceva timp de când nu mai cânt pentru voi.

Cântă floarea râului.

Ce mediu ciudat, nu-i aşa ?

Mai ales pentru tine.

Foarte interesant.

Nu mă aşteptam să vă întâlnesc aici.

Mi-ai spus că aici este o şcoală.

Crezi că am avut şansa unei alte şcoli ?

Aici am învăţat să trăiesc.

Aici am cântat.

Şi aici l-am cunoscut pe patronul de la Molino.

De aceea am vrut să ştii asta.

Ca să poţi înţelege...

multe lucruri.

Le înţeleg foarte bine.

Atât de mult încât...

am vrut...

Nu ştiu cum să-ţi spun.

Ca să nu greşesc.

Să vă ajut.

Să salvezi o biată femeie pierdută.

Nu-i aşa ?

Şi de ce crezi tu că am nevoie de ajutor ?

Câştig mulţi bani.

Sunt faimoasă.

Eşti singură.

Complet singură.

Te înşeli.

Încă odată.

Nu mă înşel.

Pentru cine lucrezi ?

Pentru cine te sacrifici ?

Se luminează de ziuă.

Ne-ar face bine o plimbare.

Să mergem.

Cum doreşti.

Vă mulţumesc foarte mult domnule.

Înainte...

Înainte, eu mergeam pe aici.

De aceea astăzi mă mulţumesc cu ce am.

Tu ai dreptul la ceva mai bun.

Te poţi baza pe mine, sunt total dezinteresat.

Caritate ?

Nu, suntem obişnuiţi în acest cartier

Să vedem domnii care ies din maşinile lor

Şi dau de pomană.

Eu am preferat şi prefer să lucrez.

Pentru ce şi pentru cine ?

Hai să intrăm în casa asta.

Cine locuieşte aici ?

Intră.

Cine e ?

Sunt eu, Magda.

Magda.

Bună, Rosalia.

La ora asta aici ?

S-a întâmplat ceva ?

Nu, am vrut să-ţi fac o surpriză.

Ai pus perdelele.

Şi nu am aşezat pe perete orologiul pe care ni I-ai trimis

Pentru că domnul a spus să nu-I aşezăm.

De ce ?

Am spus că nu ar trebui să ne obişnuim cu luxul.

Casa este foarte frumoasă.

Şi domnul este cu tine ?

Da, şi domnul.

Vrei s-o trezesc ?

Nu, las-o să doarmă.

Acum ştii ceea ce ai dorit să ştii.

Pentru cine trăiesc.

Şi pentru cine muncesc.

Se numeşte Esperanta.

Aici înăuntru.

Se găseşte raţiunea mea de a trăi.

O iubeşti foarte mult ?

Mai mult decât orice în lume.

Este tot ce am.

Şi atunci de ce nu locuieşti cu ea ?

Gerardo a spus că asta mi-ar prejudicia cariera.

Poate că are dreptate.

Dar ce îţi pasă ţie tot ce îţi povestesc eu ?

Dacă nu mi-ar păsa, nu aş fi aici.

Nu trebuie să minţi.

Ai venit din cauza asta.

Pentru că ai şi tu un fiu...

care îţi face nopţi albe.

Mulţumesc, dar ăsta...

Nu a fost unicul motiv care m-a adus aici.

Îmi permiţi să te însoţesc la Madrid ?

Nu.

Când vin să-mi văd fiica.

Nu mă întorc niciodată însoţită.

La această oră nu veţi avea unde să mergeţi.

Nu ?

Uiţi că eu sunt din cartierul ăsta.

Antonito.

Da.

- Mă duci şi pe mine la Madrid ? - Bineînţeles că te duc.

Vino şi poartă-mi noroc.

Haide, să ne grăbim.

Haide, Andres.

Mulţumesc, tată.

Trebuie să fi fost foarte greu să te întorci la ea, nu-i aşa ?

De unde ştii ?

Ai venit târziu acasă.

Da, foarte târziu.

Alo.

Da.

Vor să îi anunţi când te întorci la facultate.

Da, te aud.

Am crezut că ai închis.

M-am gândit mult.

La tot ce mi-ai spus.

Şi am sunat pentru că...

am nevoie de sfatul tău.

Este vorba despre fiica mea Esperanza...

şi de mine.

M-am oferit să te ajut şi mă ţin de cuvânt.

Vom vorbi despre ce vom face.

Unde ?

Cum doreşti tu.

La unsprezece.

Este ziua mea liberă.

De acord.

Adios.

Gata.

Exact cum ai vrut tu.

Exact.

Încă un whisky ?

Este al treilea, este prea mult.

Este puţin.

Pentru a plăti sfatul pe care mi I-ai dat.

De vreme ce mi-ai cerut să nu continui

Nu mai pot face asta.

Atunci de aceea de o vreme eşti atât de liniştit.

Nu.

Numai că acum sunteţi doi contra unu.

Putem opri muzica dacă doreşti.

Nu, te rog.

Lasă-mă să o ascult,

În timp ce mă uit la tine.

Cum doreşti.

Totuşi spune ceva.

Chiar dacă va fi să mă critici.

Acum, tu eşti cea care nu vorbeşte.

Eraţi două şi acum nu am mai rămas cu niciuna.

E ciudat ce simt pentru tine.

Cu cât te cunosc mai mult...

mă intimidezi mai mult.

Mă simt tot mai îndepărtată.

Există vreo explicaţie pentru lucrul ăsta ?

Poate datorită felului în care m-ai cunoscut.

Atât de murdar şi atât de nedrept.

Nu.

Ai avut dreptate.

A fost vina mea.

Atunci nu ştiu de ce mi se întâmplă tocmai contrariul.

Pe măsură ce te cunosc mai mult.

Te admir şi mai mult, dar...

Dar ce ?

Cu atât mai mult mi-ar plăcea să fiu alături de tine.

Mereu.

Pentru a te însoţi

Pentru a te accepta.

E adevărat ceea ce spui ?

Eu nu ştiu să mint, Magda.

Crezi...

cu adevărat...

că sunt o femeie bună.

Da, în ciuda a tot ce se spune.

Dar... nu sunt.

Ca să vezi cum se pot înşela bărbaţii.

Mai ales cei care cred că ştiu totul.

Nu sunt o femeie bună, nu sunt.

De ce faci asta ?

Nu ar trebui să te chinui în felul ăsta.

Ce părere ai de asta ?

Adevărul.

Ştii de ce te-am făcut să vii aici ?

Pentru că mi-a cerut-o Gerardo.

Când vorbea la telefon cu tine.

Era lângă mine.

Şi îţi repeta cuvintele.

Încă mai crezi că sunt o femeie bună ?

Răspunde-mi.

Spune ceva.

Dacă toate acestea sunt adevărate.

Ar fi fost normal să nu-mi spui lucrurile astea.

De ce mi le spui ?

Pentru că ?

Nu ştiu.

Pentru că eu sunt o proastă.

Pentru că nu vreau să mă dispreţuieşti.

Pentru că nu pot să te rănesc.

Nu ştii ?

De ce...

Şi acum pleacă.

La cea pe care o iubeşti cel mai mult.

Şi iartă-mă.

Pleacă de aici.

Va veni aici ?

Da.

Mi-a cerut să te aduc aici.

Mi-a promis că mă va elibera după aceea.

Vei putea oare să mă ierţi vreodată ?

Dar nu înţelegi...

Că Gerardo va fi aici din clipă în clipă ?

Şi îţi va cere ceva ce nu-i poţi da.

Şi apoi...

Şantaj.

Bineînţeles, de aceea vreau să pleci.

Tu ai vrut să vin.

Înainte, când nici măcar nu ştiam că te iubesc.

Du-te, Adolfo.

Pleacă numaidecât.

Te implor.

Cu tine.

Nu, nu acum.

A venit.

Lasă să intre, va urma un dialog interesant.

Nu se poate.

Pentru tine, pentru cariera ta.

Pentru numele tău.

Pentru că te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni până acum.

Fă-o pentru mine. Pleacă.

Prea bine, dar nu voi fi departe.

Pleacă pe aici, pe scara de serviciu.

Şi să nu aprinzi lumina.

Unde este ?

Nu a venit.

Şi de ce nu ai venit ?

De unde să ştiu eu ?

Serios, nu ştiu.

Atunci cine a fost aici cu tine ?

Păi...

Tu i-ai spus să plece.

De ce ai făcut asta ?

Pentru că...

Pentru că nu sunt potrivită pentru a face ticăloşii.

Ticălosule !

Ce curajos eşti.

Dă-i pace femeii acesteia.

Adolfo.

De ce te-ai întors ?

Pentru că domnul Adolfo este un cavaler.

Iar cavalerii se înşeală de fiecare dată.

Nu ştiu ce vrei de la mine.

Dar iată-mă.

Îţi voi face o propunere.

O puteţi lăsa baltă.

Pare imposibil ca noi să ne înţelegem vreodată.

Bine.

Atunci va trebui să explicaţi unor prieteni de-ai mei,

Prezenţa dumneavoastră în această casă.

Nu, nu vei face aşa ceva.

Tu să taci.

Iar dumneavoastră, luaţi loc în timp ce vom aştepta compania veselă.

Lucruri de felul acesta li se mai întâmplă cavalerilor

Pentru că au încredere în femei de felul acesta.

Tacă-ţi gura.

Lasă-l !

Ce ai făcut ?

Să plecăm de aici.

Nu, eu nu.

Eu nu plec.

Vor ajunge ceilalţi.

Şi vreau să mă găsească aici.

Dar, Magda, va fi inutil.

Nu are rost să rămâi şi tu.

Te rog, Adolfo, pleacă.

Ţi-am mai cerut asta şi până acum.

Şi ai văzut ce s-a întâmplat.

Pleacă acum.

Nu te pot lăsa aici. Te vor aresta.

Tocmai de aceea.

Dacă nu pleci.

Şi te vei compromite cu mine.

Nu mă vei mai putea ajuta.

Şi am nevoie să mă ajuţi.

Acum, mai mult ca oricând.

Acum mai mult ca niciodată.

Te rog, Adolfo.

Te rog.

Deschide te rog.

Eu I-am omorât.

Mi-a făcut viaţa imposibilă.

Acest avocat este din oficiu, este avocat numit de judecător.

Dar garantez eu pentru el.

Nu va fi uşor.

Desigur că voi pleda că a fost în legitimă apărare,

Dar cine o poate dovedi ?

Nimeni.

Pentru că eram singură.

Cu Gerardo.

A doua afirmaţie.

Între sosirea lui Esquivel şi împuşcătură.

Nu au trecut nici cinci minute.

A fost suficient timp pentru a se petrece totul.

Pentru a trage este nevoie doar de o secundă.

Mai ales când o faci cu plăcere.

Magda.

Nu poţi spune aşa ceva în instanţă.

Şi dacă o spun ce se va întâmpla ?

Este vorba de mine.

De tine şi de altcineva.

Îi spui tu sau îi spun eu ?

Ce vreţi să-mi spuneţi ?

De fiica ta.

I s-a întâmplat ceva ?

Nimic. Nu-ţi face griji.

Cu situaţia ta actuală se rezolvă asta cu siguranţă.

Când voi ieşi de aici.

Nimeni nu mă va mai împiedica să trăiesc cu ea.

Când vei ieşi de aici vor fi trecut deja mulţi ani.

Apărarea mea trebuie să fie în aşa fel încât

să stai cât mai puţin timp posibil aici.

Cât este posibil să stau aici ?

În circumstanţa actuală având în vedere că nu avem martori...

Codul penal, în aceste cazuri...

Câţi ani ?

Şase ani, poate chiar mai mulţi.

Înţeleg.

Fata mea nu poate rămâne în cartier atât de mult.

De dragul fetei.

Trebuie să-mi semnaţi această procură.

Este o autorizaţie ca să pot acţiona în numele tău.

Pentru şcoală, pentru adopţie.

Magda, tu ştii că eu sunt mereu de partea ta.

Cred că ar trebui să semnezi.

Dă-mi hârtiile.

Gardian, te rog.

Sper că asta te va mai linişti puţin.

Voi continua să studiez acest caz cu cel mai mare interes.

Mulţumesc pentru tot.

Vizita s-a încheiat.

Maica Stareţă a venit să te vadă.

Magdalena.

Nu-mi mai spuneţi aşa.

Pentru că aşa îmi spunea mama.

Şi pentru ceea ce am făcut...

Linişteşte-te.

De data aceasta nu ai putut scăpa de pedeapsă.

Ai meritat-o ?

V-aţi ales o zi nepotrivită pentru predici, Maică Stareţă.

Pot să mai fac şi altceva pentru tine ?

Nimic.

Poate te vei simţi câteodată foarte singură în chilia asta.

Pot să te întreb dacă vrei să te trimită într-o chilie comună.

Pentru ce ?

Vrei să-ţi aduc fiica ?

Nu, asta nu.

Este încă foarte micuţă.

Într-o zi şi-ar putea aminti de toate astea.

Atunci, roagă-te.

Îţi va face foarte bine şi vei avea nevoie.

Vor trece luni de zile până se va judeca cazul tău.

Îmi pare rău, Maică Stareţă.

Nu ştiu să mă rog.

Eşti paznic de noapte.

Erai în faţa casei.

În timp ce se petreceau faptele.

Da, domnule.

Îţi poţi aminti exact cum s-a întâmplat totul ?

Eram la numărul 10.

I-am deschis uşa domnului Antonio.

Dumneavoastră îl cunoaşteţi.

Este la fel ca dumneavoastră.

Îi place să caute defecte la oameni.

Este de profesie jurist ?

Nu, domnule, este critic.

Ordine.

Tocmai ce îşi aprindea o ţigară.

A apărut o maşină care s-a oprit la uşa casei.

Unde locuia această doamnă.

O doamnă foarte tânără.

Fără agitaţie, fără bărbaţi, nimic.

Şi care avea câte o vorbă bună pentru mine de fiecare dată când îi deschideam uşa.

S-a oprit o maşină.

A coborât cineva ?

Da domnule, cadavrul.

Cum aşa ?

Explică-te.

Atunci, cel care urma să fie cadavrul.

Domnul Esquivel.

Îl cunoşteaţi ?

Foarte bine, da domnule.

Era un zgârcit.

Dădea bacşiş o zi da, una nu.

Deşi domnişoara nu primea bărbaţi în casă.

Totuşi domnul Esquivel o vizita în fiecare noapte.

Acest domn era de-al casei.

După aceea ce s-a întâmplat ?

S-a auzit o împuşcătură.

Şi dumneavoastră nu aţi făcut nimic ?

Pentru ce să fac ? Am auzit atâtea împuşcături în război.

Dar acum nu suntem în război.

Asta am crezut şi eu.

Am văzut un bărbat ieşind pe uşă.

Nu poţi afirma cu certitudine...

Că omul acesta a coborât din casa unde locuia inculpata.

Nu, domnule.

Pentru mine toţi cei care intră şi pleacă din imobil, sunt la fel.

Atâta timp cât îmi dau bacşiş.

Ies multe persoane necunoscute din acea clădire în zori de zi ?

Nu se poate spune că ies multe.

Dar mai sunt şi nopţi foarte animate.

Domnilor din sală...

Este dovedit faptul că în acea noapte acuzata era singură.

Cu intenţia de a-I ucide pe Esquivel.

L-a invitat la ea acasă.

Făptuind crima cu arma victimei.

Pe care acuzata a furat-o din biroul clubului de noapte.

Domnule Judecător,

Ministerul Public judecă rezultatul probei.

Rămâneţi la interogatoriu.

Aţi terminat cu martorul ?

Da, onorată instanţă.

Apărarea ?

Renunţă la interogatoriul martorului.

Martorul poate pleca.

Declar închisă proba testimonială

atât pentru Ministerul Public cât şi pentru apărare.

Ministerul Public îşi menţine concluziile drept definitive

sau înţelege să le modifice ?

Le menţine definitive.

Domnule judecător,

Un martor nesolicitat,

Ale cărui depoziţii sunt esenţiale pentru a soluţiona această speţă

este propus de către apărare.

Chiar dacă acesta nu este în sală în acel moment.

Solicităm interogatoriul acestuia de către Tribunal.

Ministerul Public are ceva de obiectat ?

Nu are nimic de obiectat.

Să intre martorul.

Chiar dacă nu există nimeni care să nu vă cunoască în această sală

am obligaţia să vă întreb cum vă numiţi.

Adolfo Vega Linares.

Profesiunea ?

Profesor de drept penal.

O cunoaşteţi pe acuzată ?

Da, domnule judecător.

Să se ridice acuzata.

ÎI cunoşti pe martor ?

Nu, domnule.

Nici nu ştii cine este ?

Nu I-am văzut niciodată.

Poţi să te aşezi.

Ministerul Public poate să înceapă interogatoriul martorului.

Domnule Vega,

Având în vedere că Ministerul Public nu a solicitat mărturia dumneavoastră...

Putem şti şi noi cărui motiv îi datorăm prezenţa dumneavoastră ?

Doresc să mărturisesc că în momentul săvârşirii infracţiunii,

acuzata era acasă cu un bărbat.

Cum puteţi afirma asta cu atâta siguranţă ?

Pentru că acel bărbat eram eu.

Presupun că puteţi dovedi asta.

Domnilor,

mă puteţi întreba tot ce doriţi.

Nu aşa Magdalena, ridică-ţi capul.

Da, Maică Stareţă.

Trebuie să pleci de aici cu capul sus.

Dacă nu ai fost condamnată, pentru că nu ai comis nicio infracţiune.

A durat prea mult să recunoască.

Să te consoleze gândul că aici înăuntru...

ai învăţat să te rogi.

Nu o să te mai simţi niciodată atât de singură.

Nădăjduiesc că da.

Mai ales...

Că trebuie să fi ajuns şi prietenii mei.

Eu am mulţi prieteni.

Şi vor fi foarte bucuroşi să mă vadă.

La revedere Magda.

Zâmbeşte, începe o viaţă nouă.

Dumneavoastră credeţi că voi avea suficientă putere să încep o viaţă nouă ?

Domnul te va ajuta.

Şi de va fi ca într-o zi să te părăsească puterea.

Sau să te îndoieşti de tine...

să vii să mă vezi.

Ne vom ruga din nou împreună.

Mulţumesc, Maică Stareţă.

Mulţumesc pentru tot.

La revedere, fiica mea.

Dumnezeu să te însoţească.

Magda.

Bună.

Bine ai venit.

Bine ai venit.

Numai tu ai venit ?

Da, dar toţi ne-am bucurat foarte mult.

Şi ceilalţi.

Şi el ?

Hai să mergem acasă.

Este fiica mea şi eu vreau să o ţin aici.

Lângă mine.

Nimeni nu mă poate opri.

Ba da, sunt persoane care pot să o facă.

Cine, cine ?

Familia care a adoptat-o.

Cei care o iubesc ca şi cum ar fi fiica lor.

Asta nu contează.

Voi vorbi cu ei şi vor înţelege.

Au cerut să rămână anonimi ca să evite reclamaţiile.

Ştiu doar ce mi-a spus avocatul.

Că o tratează ca pe o regină.

Avocatul va trebui să-mi spună cine sunt.

Va încălca secretul profesional dacă va face asta.

Dragul de el.

M-a înşelat, mi-a spus că voi fi condamnată pentru mulţi ani.

A făcut-o pentru binele tău.

Cine ar fi crezut că în ultima clipă, Vega a făcut ce a făcut ?

Adolfo.

De ce nu a venit ?

Nu ştiu.

Trebuie să-l sun, trebuie să-i mulţumesc.

Nu face asta.

Trebuie să vorbesc cu el.

Pentru ce ?

I-ai făcut foarte mult rău.

Eu ?

Fără să vrei, ştiu.

Ziarele au tăbărât pe el.

A trebuit să demisioneze din toate poziţiile sale oficiale.

Am crezut că libertatea mea ar fi însemnat altceva pentru mine.

Mi-I închipuiam alături de mine.

Credeam că voi avea succes din nou.

Aplauzele,

Cântecele mele.

Cred că deocamdată nu vom putea avea contracte.

Totul s-a întâmplat foarte curând, înţelegi ?

Dar trebuie să trăiesc şi eu.

Aici îţi va fi greu.

Nu-i aşa că nu mai am niciun prieten ?

Vrei să mă convingi că...

că doar tu ai rămas.

Valorez foarte puţin, dar...

te ajut din toată inima mea, Magda.

Nu era treaba mea să te însoţesc mereu ?

Da, în teatru.

Atunci fie ce-o fi.

Ai dreptate.

Să plecăm de aici.

Bineînţeles, cel puţin pentru o vreme.

Îţi mai aduci aminte de prietenul tău care vroia să mă ducă la Teatrul Olympia ?

Da

Dar Parisul este foarte aproape.

Iar eu vreau să mă duci la mare distanţă, foarte departe şi pentru multă vreme.

Pentru ca aici să mi se uite numele.

Te bucuri, artista mea proprie ?

Plouă cu oferte de la corespondenţii mei.

Le poţi accepta pe toate.

Cu condiţia să fie departe de Spania.

Dar Magda, au trecut deja ani de zile de când suntem departe de casă.

După Lima, şi Statele Unite.

Am contracte pentru Punta del Este, Mar del Plata, Acapulco.

Cât de mult aş fi vrut şi la Valladolid.

Ce tot mormăi acolo omule ?

Nimic, nimic.

Încă câţiva ani.

Ei bine, voi scrie o scrisoare către Madrid.

Ca să o trimitem atunci când aterizăm.

Să nu te plictiseşti.

Ştii doar că te iubesc atât de mult.

Dacă îmi vei permite, îţi voi ţine companie.

Cu o singură condiţie.

Îţi este interzis să fii romantic.

Aşa a fost înţelegerea.

A trecut deja foarte mult timp, Magda.

De ce crezi că te însoţesc personal în turneele tale ?

Ca să câştigi bani.

Sau că să pierd bani.

Am renunţat în totalitate la afacerea mea ca să fiu lângă tine.

Gândeşte-te la asta, Magda.

M-am gândit.

Poţi să rupi toate telegramele astea.

Voi continua turneul pe cont propriu.

Peste patru săptămâni.

Terminăm aici la Atena.

Următorul contract este la Tokyo.

Ştii cât de departe este Japonia ?

Din cauza asta am şi acceptat.

Să ne întoarcem în Spania, Magda.

Au trecut deja mulţi ani.

Nimeni nu-şi va mai aminti de ceea ce s-a întâmplat.

Ai dreptate, eu nu am dreptul.

Atunci înseamnă că ne întoarcem la Madrid.

Ce bucurie.

Când, când ?

Oricând vrei tu.

Deja ai făcut atât multe pentru mine.

Şi tu ?

Nu-ţi face griji pentru mine.

Tu mă ajuţi să-mi găsesc un pianist.

Şi mă descurc singură.

Nu, eu rămân.

Se pare că nu ţi-a plăcut,

cum am cântat în noaptea asta.

Ca întotdeauna ai cântat foarte bine.

Nu vrei să iei loc.

Aşteptaţi pe cineva.

Pe tine !

Este posibil să fiţi compromisă.

Da.

Cu tine !

Am venit la un congres.

A fost o simplă coincidenţă.

Am aşteptat atâţia ani această coincidenţă.

Am trăit pe fugă.

Am fost înspăimântată.

Am simţit durere, remuşcare pentru tot răul pe care ţi l-am provocat fără să vreau.

Cine îşi mai aduce aminte acum de toate astea ?

Totul a fost ca înainte.

Viaţa mea, oraşul,

studenţii mei, Angel.

Ce mai face ?

S-a căsătorit.

Şi are şi un fiu atât de mare.

La ce te gândeşti ?

Că am avut şi eu o fiică.

Ştiu că ai renunţat la ea.

M-au înşelat.

Magda.

Fiica ta e bine.

De unde ştii ?

Cunoşti cumva familia cu care locuieşte ?

Îţi garantez că o adoră.

Când mă întorc la Madrid, să-mi spui unde este.

Şi îmi voi cere drepturile.

O vezi ?

Este deja o domnişoară.

Frumoasă ?

Ca şi mama ei.

Dar nu atât de frumoasă.

De ce nu ai venit să mă cauţi până acum ?

Nimeni nu te-ar fi oprit.

Este liber.

Chiar crezi că este vreodată cineva liber ?

Nu te înţeleg.

Nici nu vreau.

Ştiu doar că eşti aici.

Şi că noaptea asta mă răsplăteşte.

Pentru toată amărăciunea prin care am trecut.

Nu cunoşteam Insula Rodos.

Auzisem doar vorbindu-se despre ea.

De Colosul din Rodos ?

Nimeni nu ştie unde a fost amplasat.

Acest stadion are mai mult de 2000 de ani, la fel ca şi teatrul.

Teatru, ai spus teatru, trebuie să ne întoarcem la Atena.

În seara asta este concertul de rămas bun.

Ultima noastră noapte în Atena.

Şi prima noapte în care te-am reîntâlnit.

Îmi amintesc foarte bine, nu te oboseşte atâta muncă ?

Lângă tine nici nu o mai simt.

Dar turneul va fi foarte lung.

Nu o să te saturi să mă însoţeşti până se va termina ?

Niciodată, atâta timp cât sunt lângă tine.

Chiar dacă durează foarte mult timp ?

Chiar dacă durează toată viaţa.

Vreţi să-mi faceţi legătura cu casa domnului Vega ?

Da, casa domnului Adolfo Vega.

Cum ?

Ce aţi spus ?

Este imposibil, informează-te mai bine.

Da doamnă, a plecat azi dimineaţă.

Nu, nu a lăsat niciun mesaj.

Bineînţeles, domnişoară.

Chiar eu i-am pus bagajele în taxi.

Bine, mulţumesc.

Cu domnul Miranda, vă rog.

Domnule dirijor, trezeşte-te.

Şi ascultă-mă bine, hai să mergem la Madrid.

Nu, nu ţipa.

Cu primul avion.

Madrid, Magda, Madrid, nu ţi pare un vis ?

Ce se întâmplă, nu eşti fericită ?

Îmi este teamă.

Mă simt pierdută.

Nu cunoaştem pe nimeni în Madrid şi nici nu ne cunoaşte nimeni.

Asta crezi tu, uite, uite.

Pe cine saluţi ?

Salut o bătrână prietenă aflată într-un car tras de doi lei.

Trebuie să vorbesc urgent cu Vega.

Nu este în birou.

Îţi spun când termin de întrebat.

Da domnişoară, întreb de domnul Adolfo Vega.

Nu va ajunge la birou în după amiaza asta.

Nu, nu.

Revin mâine, mulţumesc.

Ai auzit, nu este la birou.

Vom aştepta până mâine.

Nu pot să aştept.

Ştiu unde să-l găsesc.

Vrei să vin cu tine ?

Nu, merg singură.

Domnul Adolfo Vega.

Nu este acasă.

Dacă vreţi să vorbiţi cu secretarul său ?

Nu, mulţumesc.

Este ceva personal şi urgent.

Nu ştiu unde ar putea fi domnul.

Poate ştie secretarul unde se află.

Nu, şi dânsul îl caută de asemenea.

Atunci poate că ştie unde este domnul Angel ?

Domnul Angel este chiar secretarul său.

Cine este, Joaquim ?

O doamnă vrea să ştie.. Am auzit.

Spune-i să intre.

Intraţi.

Bună ziua, doamnă.

Bună ziua.

Intraţi, vă rog.

Vă rog.

Vreţi să vorbiţi cu fiul meu ?

Îmi cer scuze, am întrebat de domnul Vega.

Şi de Angel.

Da. Angel este fiul meu.

Îmi cer scuze, dar cred că v-am confundat.

Îl caut pe domnul Adolfo Vega.

Avocatul.

Soţul meu.

Având în vedere că el nu este, îţi va răspunde fiul meu.

Spune-i lui Angel să vină.

Te rog să iei loc.

Dacă îmi daţi voie, am să vă ţin companie până vine.

Înţeleg că este ceva ciudat.

Dar am stat atâţia ani departe de casa aceasta.

Cu care încă nu reuşesc să mă obişnuiesc.

Este atât de mare.

De fapt eu sunt cea care are nevoie de companie.

Doamna doreşte să te întrebe ceva.

Da, ştiu.

Vreţi să veniţi la birou, doamnă.

Vom încerca să vedem unde este domnul Vega.

Vreţi să veniţi cu mine ?

De ce mi-o răpeşti ?

Acum când tocmai începusem să conversăm.

Este necesar să fac asta, mamă.

Doamna este un client.

Şi problema ei este una serioasă.

Vă rog.

Pe aici, doamnă.

Joaquim. Doamnă.

Când se întoarce domnişoara să mă anunţi şi pe mine.

E în camera cu croitorii.

Şi nu mi-a spus nimic.

Şi eu stau aici fără să ştiu nimic.

Vorbind cu un străin, ca să nu rămân singură.

Necunoscută, dar simpatică, nu-i aşa ?

Arată bine.

Tatăl tău nu mi-a vorbit niciodată despre soţia lui.

Aşadar.

A fost bolnavă multă vreme.

În Elveţia.

Tratată de cei mai buni specialişti în boli psihice.

Nu ar fi fost plăcut să vorbească despre asta.

Pentru că nu a existat niciun tratament.

Dar totuşi a existat un tratament.

Când nimeni nu se mai aştepta la asta.

Încă nu este total vindecată.

Creierul său continuă...

să fie într-o stare, cum să spun...

nedezvoltată.

Dar raţionează foarte bine.

A fost un miracol.

Un adevărat miracol.

Felicitări.

Tatăl tău şi cu tine trebuie să fiţi foarte fericiţi.

Casa noastră a devenit din nou o casă.

O familie, înţelegeţi ?

Înţeleg foarte bine.

De aceea Magda, îţi cer să pleci.

Erai pe cale să distrugi această casă.

Îţi aminteşti ?

Am văzut că pe tine nu te interesează decât casa ta.

Te pot ajuta cu ceva ?

Cu nimic.

Am vrut doar să ştiu.

Ce ?

Miracolul acesta fericit.

Aşa cum îi spui tu.

S-a întâmplat cu mult timp în urmă ?

Au trecut câteva săptămâni de atunci.

Tata era în Grecia.

Am trimis o telegramă.

Şi s-a întors acasă peste câteva ore.

Ai terminat cu ea fiule ?

Da, mamă.

Domnişoara va veni la noi la birou într-o altă zi.

Plecaţi aşa de repede ?

Da doamnă, la revedere şi mulţumesc.

La revedere şi îţi mulţumesc şi eu ţie pentru tot.

Nu te deranja, am să o însoţesc eu.

Munceşte atât de mult.

Doamnă.

Aţi putea să rămâneţi puţin cu mine ?

Îmi cer scuze, dar trebuie să plec.

Doar câteva minute.

Doresc să-mi faceţi o mare favoare.

Despre ce este vorba ?

Mâine vom avea o petrecere.

Prima petrecere de când m-am întors.

Este un eveniment important, să ştiţi.

Da, deşi nu ştiu cu ce vă pot ajuta eu.

Vreau să-mi spuneţi părerea dumneavoastră referitoare la o rochie.

Adolfo are încredere în mine.

Şi nu vreau să-l dezamăgesc.

Veţi vedea că mă ajutaţi să nu mă înşel ?

Da, doamnă.

Deşi nu ştiu dacă părerea mea vă poate ajuta cu ceva.

M-aţi chemat, doamnă ?

Spune-i fiicei mele să vină până aici.

Cu rochia aceea pe care o probează acum.

Da, doamnă.

Aţi spus, fiica mea ?

Da, de ce ?

Nu, întrebam şi eu aşa.

Nu am ştiut că Angel a avut o soră.

De parcă nu ar fi aşa.

Este o binecuvântare cu care ne-a răsplătit Dumnezeu.

Mai ales că ne poartă şi numele.

Nu înţeleg.

Vreţi să spuneţi că este adoptată ?

Adolfo a visat întotdeauna să aibă o femeie în casă.

Mai ales pe durata absenţei mele.

Mama ei a fost clienta soţului meu.

A murit într-un mod îngrozitor.

Era o artistă. O artistă ?

Da.

A murit cu mult timp în urmă ?

Când fata era mică.

Din fericire, a avut norocul...

Am educat-o în felul nostru.

Vreau să spun, departe de tentaţii.

De locuri boeme, de femei cu rochii scurte.

De exemple proaste.

Înţelegeţi, nu-i aşa ?

Da, bineînţeles că înţeleg.

E o adevărată domnişoară.

Şi e bucuria acestei case.

Ziua în care va pleca...

nici nu vreau să mă gândesc la acea zi.

Cum o cheamă ?

Vega, v-am mai spus.

Vreau să spun, prenumele.

M-ai chemat ?

Iată-mă, mamă.

Am întârziat prea mult ?

Mă ierţi.

Aceasta este fiica mea Esperanza.

Despre care vorbeam.

Numele tău este Esperanza ?

Da, doamnă.

Puteţi să-mi spuneţi aşa.

Toţi prietenii mei îmi spun aşa.

Mulţumesc.

Esperanza.

Îmi repetaţi numele, De ce ? Nu vă place ?

Îmi place foarte mult.

O persoană...

pe care o adoram...

o chema la fel.

Înţeleg.

Ei bine, ce părere aveţi de rochie ?

Presupun că pentru ea m-aţi chemat.

Cum îmi stă ?

Mie mi se pare că... Ce părere aveţi ?

Este foarte frumoasă, Esperanza.

Demnă de o domnişoară aşa ca tine.

Nu-mi rostiţi numele ?

Demnă de tine.

Toţi sunt de acord.

Sper doar ca şi logodnicul meu să aibă aceeaşi părere.

Logodnic ?

Te vei căsători ?

Dacă Dumnezeu vrea şi logodnicul meu nu se va căi.

Petrecerea are loc pentru a sărbători logodna.

Adevărul este că eu ar trebui să fiu tristă.

Şi sunt tristă.

Nu te cred.

Toţi cei care mă iubesc trebuie să fie bucuroşi că eu sunt fericită.

Nu este adevărat, doamnă.

Bineînţeles că este adevărat.

Şi logodnicul tău ?

Este frumos ?

Este foarte drăguţ.

Deştept, bogat şi nebun după tine.

Nu exagera, mamă.

Pentru că doamnei s-ar putea să nu-i placă când o să-l cunoască.

Veţi veni la petrecere, nu-i aşa ?

Bineînţeles, Adolfo i-a invitat pe toţi clienţii săi importanţi.

Dar eu nu sunt importantă, doamnă.

Îl voi ruga pe tata să vă invite.

Ne-aţi ajutat să facem o alegere dificilă.

Nu vă supăraţi, să ştiţi că...

mâine eu nu voi fi în Madrid.

Veţi pleca ?

Da.

Ce păcat.

Departe ?

În străinătate ?

De unde am venit.

Ne vom mai revedea vreodată ?

Nu ştiu.

Pentru că...

voi pleca pentru multă vreme.

Mi-aş fi dorit atât de mult să veniţi la petrecere.

Şi eu.

Dar nu contează.

Mă voi gândi mult la tine.

Şi dacă îmi dai voie.

Îţi voi da binecuvântarea mea.

Înainte de a pleca.

Pot ? Sigur.

Aşa voi avea noroc.

Să fii foarte fericită.

Esperanza.

Mulţumesc, doamnă.

Mama a uitat să-mi spună cum vă cheamă.

Numele meu este Maria.

Şi numele de familie ?

Miranda.

Dar nu are rost să îţi aminteşti de numele meu.

Adio.

Ce soră frumoasă am.

Atunci când te va vedea soţia mea, va muri de invidie.

Cine este această doamnă Miranda ?

Cine ?

Doamna care a fost cu tine în birou.

O clientă.

O clientă oarecare.

Magda.

Te aştept de ore întregi.

Am crezut că nu vei mai veni niciodată.

De ce ai întârziat atât de mult, dragostea mea ?

De ce nu răspunzi ?

Am fost la tine acasă.

De acolo vin.

Nu ar fi trebuit să te duci acolo.

De ce ai făcut asta, pentru ce ?

Am vorbit cu fiica mea.

Şi cu soţia ta.

Eu te aşteptam ca să-ţi spun totul.

Vreau să începem o viaţă nouă, o viaţă la care avem tot dreptul.

Prea târziu.

Eu nu mai am dreptul la nimic.

Iar tu aparţii familiei tale.

Ceea ce vreau.

Ceea ce visez.

Ceea ce iubesc.

Se transformă în păcat.

În suferinţă.

Şi moarte.

Nu vreau să te mai fac să suferi din nou.

Adolfo, pleacă.

Ce tot spui ?

Cum să te las în pace, când te iubesc aşa cum te iubesc eu.

Orice mi-ai spune este inutil.

Orice ai face este fără rost.

Trebuie să pleci.

M-ai auzit ?

Pleacă de aici.

Pleacă de aici.

Magda.

Pleacă de aici.

Trebuie să pleci de aici cu capul sus

Consolează-te cu gândul că aici înăuntru ai învăţat să te rogi

Dacă într-o bună zi te vor părăsi puterile sau te vei îndoi de tine

Întoarce-te aici să ne rugăm împreună

Vino să mă vezi

Dacă într-o bună zi te vor părăsi puterile...

Maică Stareţă.

Nu-ţi mai aminteşti de mine ?

Magda.

Magdalena.

Bineînţeles că îmi amintesc.

Vino mai aproape.

Mamă, sunt singură.

Obosită, distrusă sufleteşte.

Ajută-mă, susţine-mă, Măicuţă Maria.

Nu mai suport.

Nu mai suport.

Pe Dumnezeu nu îl afli în disperare, fiica mea.

Arată-mi calea, Măicuţă.

Pentru că nu mai sunt în stare să trăiesc.