Original subtitles

Acesta este orășelul industrial Bursley, faimos pentru pirostriile bifurcate.

Bursley se află pe malul lat al râului Stern.

Adevărat orășel modern englez,

locuitorii săi au păstrat totuși cu grijă atmosfera istorică medievală.

GREVĂ

Cine păstrează caracterul elisabetan al încântătorului bulevard?

Localnicii, desigur.

Dar viitorul este al tineretului din Bursley.

Știu că meseria e brățară de aur.

Ei sunt vocea Marii Britanii moderne.

Vreau să te văd la soare Și când Luna va lumina

Nu voi fi fericit Decât știindu-te a mea

Să fim prieteni dragi

Doar prieteni dragi

Pentru că iubirea mea

Va dura de-a pururea

Până în inimă o să mă primești

Și iertare o să dorești

Până „iubit” o să mă numești

Să fim prieteni dragi

Să fim prieteni dragi

Să fim prieteni dragi

Buddy!

Ușurel!

- Să văd ce-mi face iubițica. - Nu e minunat?

Cum a fost?

Se putea mai rău.

La înregistrări mi-au spus că-s minunat, că voi ajunge departe.

- Ei știu mai bine. - Ce-i? Nu vrei să am succes?

Vreau să fii tu însuți, nu copia de doi bani a lui Tommy Steele.

De-ai ști ce vorbe ți-au ieșit prin oraș!

Vorbele încuiaților? Nu-mi pasă ce spun ei.

- O să schimbe placa când voi reuși. - Hai să schimbăm atmosfera!

- De ce? - Nu știu. Ca să putem vorbi.

Aici e prea mult zgomot.

Gașca se așteaptă să mai stau. Le-am promis.

Gașca… Contează mai mult decât mine?

Sue, trebuie să mă gândesc la cariera mea. Puștii ăștia sunt viitorii fani.

Dacă mă cred legat de o relație, o să-i pierd.

Bine. Rămâi aici cu fanii tăi!

Știi că ești iubita mea. Ce mare lucru?

Vii?

Bine.

- Nu pleca! - Rămâi! Cântă cu noi!

- Ai promis! - Cu altă ocazie.

Încă n-am cântat împreună.

Lăsați-l! E un încuiat.

- Nu poate pleca! - Rămâi!

- Haide! - Doar încă o piesă.

CLUBUL MUNCITORILOR

TOMBOLA PENTRU RUȘI SÂMBĂTĂ, 6 MAI, LA 11:00

CINE VA FI GAZDA MUSAFIRILOR NOȘTRI RUȘI? POATE CHIAR TU! VINO SĂ AFLI!

- E adevărat ce se spune despre cazaci? - Ce anume?

Că-s mari fustangii.

Liniște! Președintele.

Oameni buni! Beți și țineți-vă gura puțin!

Știți de ce ne aflăm aici.

Doi musafiri ruși de vază

voi locui la noi câteva zile, Dumnezeu să-i ajute!

Așa mulți membri s-au oferi să-i cazeze, încât se va trage la sorți.

Primul nume extras va fi gazda musafirilor noștri.

Și le ținem pumnii!

Liniște!

Ca să nu se trișeze, se va ocupa dra Gloria Stockwell de extragere.

CAMERA JOCURILOR

Da.

Regina frumuseții din Bursley.

Locul doi la Miss Detergent în 1958 și top-model la Co-op.

Aplauze pentru domnișoara!

Liniște! Să păstrăm puțin liniștea.

Dră Stockwell, ești bună să extragi biletul norocos?

Poți citi numele?

Domnul și doamna Grimshaw de pe strada Tollgate, numărul 17.

Lily și Albert!

- Bună, Lil! Știam că ești aici. - Serios?

Nu eram aici dacă Albert nu făcea vin în mașina de spălat.

Lasă asta! Ai câștigat!

- Ce? - La tombolă!

Cât?

- Cum adică? - Cât am câștigat?

- I-ai câștigat pe ruși! - Doris Holmes, despre ce naiba vorbești?

Au tras la sorți la club cine să-i găzduiască pe ruși.

- Nu! - Ba da!

Din atâtea tombole, taman la asta am câștigat?

Bafta voastră!

- Albert a aflat? - Nu știu. Nu era la club.

Aoleu! De când ne-a bătut Dinamo Moscova, la fotbal, nu vrea să audă de ei!

E prea sus! Dacă se întețește vântul, zboară coșul!

- Cine face treaba? Tu sau eu? - Spuneam doar că e prea sus.

O vijelie ar doborî coșul.

- Mai taci și lasă-mă să lucrez! - Spuneam doar că e prea sus.

Prinde! Să nu atingă cablul electric.

- Sigur ai întrerupt curentul? - Normal! Uite!

- Nu cred că era întrerupt. - Nătărăule!

Am emis bilet de patru bani! Când și-o vedea Lily ciuboțica-cucului…

- Ce fac? - Vino, Lil!

- Întoarce-te la autobuz, Bert! - Ai face bine.

- Albert, mi-ai rupt florile! - Florile? Eu mi-am rupt spatele!

- Lasă asta! Să pregătim casa! - Cum așa? Pentru ce?

- Spune-i, Lil! - Străinii. Am câștigat! Vor sta la noi.

- De unde vin? - Din Rusia.

Nu primesc nici în ruptul capului bolșevici în casă!

Albert Grimshaw, i-am câștigat. E bătut în cuie. Nu putem da înapoi.

Știi ceva? O să primim ruși în casă!

Hai, am suferit destul!

TRANSPORT ÎN COMUN BURSLEY

Albert? Înainte să pontați, mergeți la șeful!

Amândoi? Wilf! Șeful vrea să ne vadă pe amărâții de noi.

Da. Fiți pe pace! Pare în toane bune.

Intrați!

Da.

- Ne-ai chemat, domnule? - Da. Ești Grimshaw?

Albert Grimshaw. El e șoferul, Wilf Holmes.

Poftiți!

De ani buni n-am auzit glumă mai bună!

Dintre 85.000 de oameni, l-au ales tocmai pe el!

Probabil că e mâna americanilor.

Albert e o gazdă la fel de bună ca oricine.

De asta v-am chemat. Vreau să le arătați întregul oraș.

Să le lăsați impresie bună. Arătați-le tot!

Noile băi municipale, biserica St Stephen, ruinele…

Toate obiectivele interesante. Și nu-i duceți prin cârciumi!

Nu, domnule!

- Bine. Puteți pleca! - Mulțumim, domnule!

- Am ghicit de ce râdea. - Ești mai deștept decât mine.

Dacă tu i-ai câștigat pe ruși, nu e niciun pericol să ne împrietenim.

- Nu-mi place asta, Wilf. - Dar dacă ne-am împrieteni…

- Gândește-te! - Păi?

Gata cu rachetele, cu reînarmarea, cu armata obligatorie.

Sute de generali și amirali ar rămâne șomeri.

Milioane de oameni fără serviciu. Un dezastru economic.

Nu ne permitem să fie pace.

Nu mi-am mai pus așa problema. Ai dreptate, Wilf.

De asta a râs. Știa că suntem în siguranță.

- Bună, tată! - Unde te duci?

La o cafea.

Cu neisprăvitul cântăreț de rock. Ratatul de Fisher.

Nu începe și tu, tată!

- Și maică-ta a zis asta? Are dreptate. - Așa e.

- De ce nu-i calci pe urme? - Adică, domnule Holmes?

- Mărită-te cu un băiat de ispravă. - Cu serviciu stabil.

Și cu picioarele pe pământ.

- Nu cu capul în nori. - Un om cu scaun la cap.

- Cam prostănac… - Da.

Dar care va sta cuminte sub papuc.

Știu genul! Ca bărbatul cu care s-a măritat mama!

Stai așa!

Întâmpinăm musafirii de onoare la aeroportul din Londra.

Avionul vine de la Moscova și aduce niște oaspeți interesanți.

Un grup de asistenți sociali ruși, veniți pentru un experiment captivant.

Ca să ne cunoască mai bine, nu vor sta la hotel,

ci în casele familiilor din clasa muncitoare.

Se vor răspândi curând în orașele noastre importante

ca musafiri ai oamenilor de rând, ai muncitorimii.

Se apropie. Mergem să-i întâmpinăm?

Mă întreb ce primă impresie le va lăsa această țară.

Bun-venit! Așteptați cu interes vizita?

Ne bucurăm să ne aflăm aici

și, cu gânduri de pace, să ne cunoaștem frații muncitori.

- Ce vă așteptați să învățați aici? - Ne bucurăm să ne aflăm aici…

Sunt convins. Dar… Veți vizita mine și fabrici, doamnă?

Ne bucurăm să ne aflăm aici și, cu gânduri…

- Mulțumesc. În ce oraș veți sta, domnule? - Ne bucurăm să ne aflăm aici…

Nikita Petrovici va sta în Bursley, pe râul Stern. Mulțumesc!

- De ce schimbăm așternuturile? - Pentru ruși, desigur.

Nu-i culci în patul nostru!

- Păi unde altundeva? - Noi unde dormim?

Eu mă culc pe canapea. Tu, în cadă.

- Unde? - În cadă.

Nu-i așa rău dacă pui saltea.

Dar stai cu capul spre robinete! Cel de apă rece curge.

Cum să dorm cu apă rece picurându-mi în ureche?

- O să te obișnuiești. - O să fac pneumonie.

Nu spune prostii! Trebuie să suportăm micul deranj.

Dar eu trebuie să dorm în deranjul ăsta!

Să punem oare un mesaj de întâmpinare, să se simtă ca acasă?

- Așa! Faci din mine un ipocrit. - Eu plec la cumpărături.

Sigur le e foame după atâta drum. Ce-or mânca oare?

Cârnat cu piure, ciorbă de burtă și ceapă… Să cumpăr pește și cartofi de prăjit?

Tu ce zici, Albert?

Albert, cu tine vorbesc!

Tu ce zici?

Că o să dau cu capul de robinet când mă ridic.

Albert Grimshaw, pricepe! O să dormi în cadă.

Să-i pui dop, ca să nu mă scurg cu apa!

- Albert! - Da.

Vezi dacă mai avem discul ăla cu muzică rusească!

- De ce? - Să-l ascultăm când sosesc.

E pe aici. „Cântecul edecarilor de pe Volga.”

Da, ăsta e.

- Nu se prea potrivește. - Merge. Intenția contează!

- „Red Sails In The Sunset”? - Nu.

Poartă asta, să se simtă ca acasă!

- Ce-i? - Învelitoarea de ceainic a bunicii.

Miroase ca moliile bunicii. Nu pot așa ceva!

- Se prind că-i învelitoare! - Ba nu.

Și domnul Macmillan poartă așa ceva.

Mă simt ca o bunică.

- Au ajuns! - Deja? Au luat Sputnikul?

- Pune-ți cravata! Ai discursul? - În buzunar. Nu te agita, iubito!

Deschide-le! Eu pregătesc totul aici.

Bun-venit în modesta noastră locuință!

- Mersi frumos, Bert! - Ce naiba cauți aici?

- Ce faci cu învelitoarea aia? - Îmi acopăr capul sec.

- Ce ai acolo? - M-am gândit că ajută.

Am găsit o carte care descrie cum mănâncă rușii.

- Am adus seceră și ciocan. - Nu folosesc cuțit și furculiță?

Nu! Sunt pe stema lor. Nu-s tacâmuri. Ascultă!

Scrie: „Rușii beau ceai din samovar.”

Aici o să bea ca oamenii respectabili.

- Cu farfuriuță. - Nu.

Cică ”samovarul este un obiect ornamentat din argint, încălzit la foc.”

Au așa ceva la baza auto.

Și mult ne ajută! Ca să te faci util, ajută-l să schimbe așternuturile!

- Merg la cumpărături. - Nu uita să cumperi caviar!

- Ce anume? - Caviar.

- E mâncarea lor preferată. - Adică?

- Ouă de sturion virgin. - Nu vorbi urât!

- Și-n fața soției! - Așa scrie aici.

Lasă asta! La mine scrie c-o să le placă icrele de cod.

- Ce pește scria acolo? - Sturion virgin.

Au vreo poză?

- Gonește ca vântul, Sebastian. - Așa e.

Dar provoacă foame. Hai să bem un ceai undeva!

- Sebastian! - Ce-i?

- Te consideri un băiat de ispravă? - Cred că da.

Pe care părinții unei fete l-ar plăcea și-ar zice că are stofă de soț.

Probabil.

Atunci bea ceaiul la noi, să-mi cunoști părinții!

Bine… dar încă nu-s pregătit să-mi pun pirostriile, Susan.

- Mai am rate la motoretă. - Nu te speria! Nu vorbesc serios.

Dar ei nu știu asta. Și jur că fac ceai bun.

Bine. Să mergem!

Mă dau bătut! Fac grevă!

Mai puțin zahăr, mai multă drojdie.

Mă înveți tu cum să fac vin de ciuboțica-cucului, grăsanule?

Cerule!

- Au ajuns! Lily e la cumpărături! - Aoleu!

- Nu le deschide nimeni? - Ba da. Tu!

Ai grijă, Bert!

Bine ați venit!

- Ce… - Vreau să-i văd moaca tatei.

Du-te!

Bun-venit în modesta noastră locuință! Ce-i al nostru e și al vostru. Oprește-l!

Dacă așa e și celălalt, nu-i primim.

- Albert. - Cum zic în rusă „tupeu”?

Poate îi e foame. E drum lung din Rusia!

- Ai traversat stepa? - Da. M-am împiedicat.

- Un rus din Bolton. - Tati, e doar noul meu iubit, Sebastian.

- Cine? - Sebastian.

- Simte-te ca acasă! - N-o lăsa pe Sue să iasă cu el!

- Cine știe ce-i face! - Cred că i-a făcut deja.

- Cum te cheamă, băiete? - Green.

Atât. Sebastian Green.

Ăsta-i numele meu.

Mă mândresc cu el.

- Crezi că-i epileptic? - Nu-l lua așa pe viitorul meu soț!

- Care viitor soț? - Ai uitat ce m-ai sfătuit?

Să caut un băiat de ispravă. Cu picioarele pe pământ.

Nu foarte deștept. Ca soțul mamei.

Ei bine, iată-l!

Sebastian, eu sunt tatăl lui Sue. Ce mai faci?

Ridică-te, Sebastian!

Ei sunt prietenii noștri din vecini, soții Holmes.

Doamna Holmes e cea cu părul lung.

- Ce faceți? - Bine, mulțumim.

Deci ești pretendentul lui Susan?

- Ce prostii ai făcut, Sue? - E doar timid.

Ai vreun program diseară?

- Nu. - Avem nevoie de tine!

- Mă duci la cinema? - N-am terminat ceaiul.

- Să mergem, ca să facă curățenie! - Pot să vă ajut?

Nu cred… Stai puțin! Poftim!

Ai putea scrie pe coala asta un mesaj de întâmpinare pentru ruși?

Pune-o lângă șemineu.

- Da. - Poți?

Profesoara de desen mă laudă că-s dotat.

Ce ești?

Dotat.

Pune un stop de tărie în ceai! Să te liniștești.

Vino, Wilf!

- Atunci mă schimb. - Bine.

Ce zi! Mi s-a zis că trebuie să dorm în cadă.

- Și s-a ivit Sebastian. - S-a trezit. Îl mai dau într-un clocot.

Îi trebuia mai puțin zahăr.

- Mai multă drojdie. - Mai puțin zahăr.

- Mai multă… - Ți-am zis…

De-ar merge mai repede! Mi-e foame.

Trenurile sunt ale statului, tovarășe. Nu le putem critica.

Da. Așa e, tovarășă!

- Dar sunt flămând! - Tovarășe, uiți!

Am fost instruiți să nu vorbim în rusă. Le-am da de bănuit englezilor.

- Ar crede că-i vorbim de rău. - Da… Am uitat.

HOTELUL FEROVIAR

Vino, George!

- Ai de dat 20 dublu. - Încă n-au ajuns. Trenul întârzie.

„Muncitorii englezi sunt harnici, vorbind în general…”

Cum să fie harnici dacă vorbesc în general?

Nu scrie.

„Sunt harnici, vorbind în general, nebăutori și foarte primitori.”

„Primesc cu brațele deschise străinii prietenoși.”

Propagandă burgheză!

Mă lași să dau de două ori unu!

Ascultați! A ajuns trenul! Veniți!

Salut! Voi sunteți rușii? Bun-venit la Bursley!

- Previci, Nikita. - Garenskova, Olga.

Ne bucurăm să ne aflăm aici.

- Cu gând de pace… - Da.

Ei sunt prietenii mei, Bill și Alfie.

- Garenskova, Olga. - Da. Și…

- Previci. - Garenskova, Olga.

- Previci. - Da.

Veniți cu mine, vă rog!

- Vă duc la soții Grimshaw. - Mulțumim!

- Miroase bine, Lil. - E aproape gata.

- Au ajuns! Pune repede discul! - Fără emoții! Vorbește tare!

Domnule și doamnă Grimshaw, premiul de la tombolă!

- Aduc valizele. - Noapte bună!

- Previci, Nikita. - Îmi pare bine.

- Noapte bună! - Regret că nu stai.

Unde e colegul?

Bună seara!

- Bună seara! - Ăsta și-a adus nevasta.

Nu e nevasta mea. E tovarășa Garenskova, Olga. E inginer.

O să se distreze în patul matrimonial.

- Iau eu servieta? - Mulțumesc!

Sper să vă simțiți bine la noi.

Nu am venit ca să ne simțim bine.

Ce coincidență! Atunci ați picat bine.

Am cerut special să nu stăm la hotel.

Vrem să vedem casele țăranilor englezi.

- Pe cine faci țăran? - Albert, fii politicos!

A înțeles greșit.

- Cum e acest oraș? - Ca multe altele. Cam murdar.

Dar în apropiere sunt locuri frumoase. Bălțile sunt la o aruncătură de băț.

Aveți baltici aici?

Ce spune acolo?

Crede că vorbești de cei din Țările Baltice.

Da!

Nu. Nu la asta mă referam. Bălțile!

Alea dintre dealuri.

Ai zis că-s la o aruncătură de băț.

- De ce aruncați bețe în ele? - Nu asta facem! E un fel de a spune.

Un fel de a spune.

- Mulțumesc! - Cu plăcere!

Aveți parcuri?

- Noi avem multe acasă. - Da. Sunt destule și pe aici.

Cooperativa are mare grijă de ele.

E interzis să călcăm pe iarbă, dar florile sunt minunate.

Minunate! Trebuie văzute.

Și teatre?

Ar fi Empire. E drăguț.

Îi spunem „Balamucul”, dar au spectacole frumoase.

Noi avem balet și operă la Moscova. Cu cei mai buni cântăreți și dansatori.

Nu-mi prea place baletul.

Nu pricep de ce se vântură pe scenă în combinezoane.

- E o scrânteală. - Scrânteală? Ce înseamnă?

- Fără noimă. - Ce e noima?

- Nu. Fără noimă. - Da, știm. Dar ce e noima?

Păi e… Nu contează.

Cum să fie fără noimă? Ar trebui să fi avut mai întâi noimă.

E logic. Toți englezii sunt fără noimă?

Nu înțelegi.

- E un fel de a spune. - Un fel de a spune!

Da!

Da.

Ce faci?

Strâng vasele și le spăl la bucătărie.

Bucătăria!

- Cea mai importantă încăpere. - Cu o excepție.

- O putem vedea? - Chiar vă rog! Veniți!

- Paradisul în rate al casnicelor! - Aproape am achitat complet.

Știu. Poftiți!

Uitați! Pun pariu că nu știți ce e.

- E un frigider. Aveți și voi? - Noi le-am inventat.

- Câți membri de partid sunteți? - Partidul?

- Șase milioane, cu carnet. - Destui pentru un joc de whist.

Albert, dă-mi șorțul!

- Întrebam câți membri ne vizitează țara. - Doisprezece.

E ciudat să văd o femeie inginer!

Asta-i o meserie de bărbat.

Femeia poate practica aceleași meserii ca bărbații.

Dacă vrea să fie inginer, nu are de ce să nu-și realizeze ambiția.

- Aveți televizoare? - Noi le-am inventat.

Deci voi sunteți de vină!

Din ce parte a Rusiei vii?

Dutenaiba.

- Poftim? - Dutenaiba!

Eu am întrebat frumos.

- Merge de minune! - Da. A prins 32 km/h.

- Mi-a părut bine, Sebastian. - Mama ta nu m-a invitat la cină?

- Încă ți-e foame după cât ai mâncat? - Era doar o gustărică.

- Atunci intră! - Sigur!

O să vă placă la Londra. Eu am stat o zi acolo.

Dacă ai timp, mergi la Windmill, să te încălzești.

O fată stătea pe un piedestal. Și era…

- Ce-i? - Dacă ești prea prost să știi, nu-ți zic.

- Ce am zis? - Scoți prostii cu carul pe gură!

Ai gura bogată!

Nu, doar spartă.

Rușine să-ți fie! Îl trimiți la Windmill? Nu-s toți bărbații ca tine!

Evident, dacă mergi la Windmill. Ce-i dacă vede și el niște coriste?

Nimic, dacă sunt pe scenă. Dar tu ești în stare să urci lângă ele!

Doamnă Grimshaw, cred că faci din țânțar armăsar.

Are voie să admire silueta femeilor.

Fii pe pace, doamnă Grimshaw. Pe Niki nu-l interesează femeile.

E mai frig în Rusia decât credeam.

Domnule Grimshaw!

Windmill asta… Care e adresa?

- Iei metroul spre Piccadilly Circus… - Fițe meschine de burghezi!

Nu fac decât să scoată la lumină decadența regimului capitalist!

- Ce spune? - Că te trimite în mina de sare.

- Fii pe pace, Anastasia. Ia o țigară! - Mulțumesc frumos!

Dar nu am vicii.

- Vrei o țigară? - Da, te rog. Eu fumeg.

Serios? Atunci ia măsuri!

Au apărut chestii noi pe piață. Niște sticluțe verzi. Le scoți doar dopul…

- Fac minuni. - Albert!

- Spune că fumează. - Atunci ia o țigară!

Nu. Ia dumneata o țigară de-a mea! Cea mai bună din Rusia.

- Și singura. - N-o iau pe ultima.

M-am prins!

„A nu se ține în mână.”

Lavikov?

Nu sună prea promițător. Lavikov.

Bună, mamă! Tată…

Bună seara.

Bună! Fiica mea, Susan și prietenul ei.

- Bună seara. - Bună seara!

Noapte bună!

- V-a plăcut la film? - Nu prea știu.

- Cum așa? - N-am văzut mare lucru.

Un zdrahon despuiat bătea în gong și cineva mi s-a așezat în față.

- De ce nu te-ai mutat? - Dacă mă ridicam…

Nu m-am gândit.

Susan, du-l pe Sebastian la bucătărie să faceți un ceai!

Și mâncați ceva!

- Mama ta zicea ceva de mâncare. - Știu, lacomule!

Castraveciori murați!

- Merg cu brânză. - Fac un ceai.

- Albert, ai dus bagajele sus? - Am uitat.

Sunteți obosiți. Poate vreți să vă culcați.

Da. A fost o zi grea și aerul de aici e extenuant.

Nu v-am zis, ducem lipsă de dormitoare. Îl veți împărți cu fiica mea.

- Am schimbat lucrurile prin casă. - Mersi!

Ce cărați? Cortina de Fier?

Sebastian!

Ce-i?

- Sebastian, mă găsești atrăgătoare? - Da. Ești superbă!

Ascultă… Te-ai putea îndrăgosti de mine?

Cât mănânc castraveciori murați?

Nu te mai furișa! M-ai speriat.

Lilian Grimshaw, la vârsta ta, îți spionezi fata!

Rușine să-ți fie! Tragi cu ochiul printre perdele!

Uită-te pe gaura cheii! Vezi mai bine.

Se îndoapă cu brânză și murături. Albert, băiatul e cam greu de cap.

Nu chiar. A vârât un castravecior în gaură.

Romeo, du-te „acasao”!

- Albert, găsește singur drumul? - Nicio grijă!

Cercetașii m-au premiat.

- Ai fost cercetaș? - Da. Șef de patrulă.

- Încă caută patrula, nu? - Tată!

- Vino, Sebastian! - Da. Vin mâine la ceai.

Ce amabil că ne permiți să te poftim!

- Ești binevenit! - Știu, mulțumesc.

Noapte bună, băiete!

- Noapte bună! - Ai grijă!

O să am grijă. Pe mâine…

Ușa nu-i acolo.

Biata maică-sa…

- Noapte bună! Mersi că m-ai ajutat! - Pentru puțin.

- Crezi că l-am impresionat pe tatăl tău? - Cu siguranță.

Noapte bună, dragă Sebastian!

- N-ai uitat nimic? - Ce?

Da!

- Să-mi țină de foame pe drum. - Du-te odată!

Romanticule!

- A plecat cu bine? - A căzut pe trepte.

A căzut pe trepte!

- S-a lovit? - Nu. A doborât trandafirii tatei.

A doborât… Îi rup gâtul mâine!

N-a făcut-o intenționat. Șezi și taci!

Să șed și să tac? De trei ani îngrijesc trandafirul ăla!

Trei ani de trudă! Am urmărit toți caii din oraș.

Tu ai trudit doar la Queen's Arms, când puneai coatele pe tejghea!

Dacă asta crezi, mă bag în pat!

- Adică în cadă. - Să n-aud de ea!

Mă apucă năbădăile la gândul ei!

Pic, pic…

- Cine e? - Eu. Vreau să mă spăl pe dinți.

- Bagă-i pe sub ușă și îi spăl eu! - Tată!

Grăbește-te, draga mea! Vreau să mă culc.

- Ieși odată! Îmi trebuie așternuturi. - Mi-au făcut bucata!

Mâine o să se schimbe lucrurile, jur!

Hai odată!

- E liber, tati! - Era cazul!

Continuă să te dezbraci, domnule Grimshaw! Doar mă spăl pe mâini.

Mă duc să scot pisica afară.

Olga aia e o deșucheată!

Nu spune prostii! Se poartă ca un bărbat.

N-am mai pomenit așa bărbat!

- Ia-ți acolo pijamaua! - Bine.

Iarăși?

Domnule Grimshaw, am venit să fac un duș rece.

- Un duș rece? La ora asta? - Da. Răcește sângele.

- Nu te deranja. Pot aștepta. - Nu-i nevoie. Te rog!

Fă duș rece.

Poftim! Cada îți aparține.

Și-ți urez noroc rusesc!

Noapte bună, Albert!

Noapte bună!

Gata, domnule Grimshaw.

Olga…

Am terminat în baie. Mă bag în pat. Cum te simți?

Mai știi unde e camera ta?

- Pe aici… - Da.

Mulțumesc pentru o zi frumoasă. Noapte bună!

„Noapte bunăski!”

Îl iubești pe Buddy?

L-am iubit. Acum îl urăsc!

Adică îl vrei.

- Da! - Atunci ia-l!

Așa fac femeile din Rusia.

În sezonul de împerechere, îi luăm pe sus pe bărbați.

Nu acceptăm un refuz.

- Nu? - Nu!

Dar numai politicienii ruși spun „nu”.

Noapte bună!

Ce-ți veni?

Olga avea dreptate.

Dacă vrei mult pe cineva, trebuie să-l iei pe sus!

De ce nu?

Ce am de pierdut?

- Hei, ce faci? - Gura! Dispari!

- Treci încoace! - Poftim?

Treci încoace!

Hai!

Noi doi o să facem amor.

- Ce te-a apucat? Ne aud toți. - Atunci să audă!

Să afle că bărbații și femeile nu-s făcuți doar pentru cântece și dansuri.

M-am săturat de fițele bur… burgheze… Mă rog. De convenții.

De acum, facem amor ca rușii! Liberi, fără rușine!

- Sue, te rog! - Te vreau!

Mai întâi, mă asigur că meriți.

Hai, fii bărbat! Îmbrățișează-mă! Sărută-mă!

Buddy!

Luați-o pe nebună de pe mine!

- Ce-i? Ce facem? - Du-mă acasă, Sebastian!

Centrul comercial. Avem doar supermarketuri.

Poate nu știți ce sunt.

- Ba da. - Rușii le-au inventat.

Zău?

Ia te uită!

- Era un „huligan”, cum le spuneți voi? - Dacă n-am grijă, unul îmi va fi ginere.

- E o țară liberă, Bert. Lasă-l! - Da, o țară liberă.

- Deoarece avem Magna Charta. - Magna…

- Ce e Magna Charta? - Magna Charta?

Păi… e o chestie… Explică-le tu, Wilf!

- Cum ar veni… - Un document semnat de rege mai demult.

- Înțeleg. - Oricum, ne-a eliberat.

Fără îndoială, e țara libertății și toți oamenii sunt egali.

- Cine era? - Sir Harry Sherlock, șeful nostru.

Ai zis că toți oamenii sunt egali, dar vă ploconiți la șef.

Pentru că-i admirăm șiretenia.

Prin matrapazlâcuri, mișmașuri și pură șiretenie,

a ajuns șeful companiei de transport în doar 15 ani.

Să traversăm!

- Asta se numește zebră. - Zebră?

Și la Moscova traversăm la ordin.

- Nimeni nu ne dă nouă ordine! - Fac ce le spunem noi.

Când pășim pe zebră, toate autoturismele se opresc.

- Sigur! - Priviți!

Nesimțitule!

Ca la Moscova.

Probabil părem cam ciudați în ochii străinilor.

Poate, dar nu uitați!

Pentru concesiile mutuale și libertatea personală,

prefer oricând Marea Britanie.

Privește! Tovarășe!

- Somon rusesc adevărat! - Pește din cel bun din Kamceatka.

Magazinul e deschis. Să cumpărăm o conservă!

Și le spunem apoi tovarășilor ruși că e dintr-o prăvălie cochetă englezească.

Bună dimineața!

De ce-ar fi așa bună?

Somonul nostru.

- Pot cumpăra o conservă? - Nu. Magazinul e închis.

Ba e deschis!

Doar pentru mărfuri perisabile și cărnuri gătite.

Nu pentru altceva.

- Dacă e gătit, e perisabil. - Nu la conservă.

Nu poți deschide conserva să vinzi peștele în pungă?

Vrei să încalc legea comerțului de duminică?

Sunt străini, dar dumneata ar trebui să știi ce faci.

Nu înțeleg!

Să-ți explic! Magazinele mari nu vor să deschidă duminica,

așa că le-au închis prin lege pe toate.

- Dar ăsta e deschis. - Doar pentru anumite mărfuri.

E și deschis, și închis?

- E un fel de a spune! - Da.

'Neața, dle Morgan!

- Ai pregătit comanda? - Da. Poftim!

- Și o conservă mare de sardine. - O conservă mare…

Portugheze. Șase șilingi și șase penny.

- Mulțam frumos. La revedere! - La revedere!

Sardine!

De ce nu vinzi somon, dar sardine da?

N-am voie nici sardine, dar e sticlete. Nu mă denunță.

Mai întâi e închis, apoi e deschis. Apoi poți, apoi nu poți, dar poți de fapt.

- Nu înțeleg. Explică-mi, te rog! - Ascultă!

E deschis pentru mărfurile astea.

E închis pentru celelalte.

Asta e legea.

Dacă vrei să ți se explice, nici eu, nici ei, nici parlamentarii,

nici guvernanții, nici arhiepiscopul de Canterbury nu putem.

Acum pricepi?

Nu. Dumneata?

Nu.

Atunci ar trebui schimbată legea, nu?

Încearcă tu să schimbi vreo lege în țara asta anapoda! Veniți!

Foarte bizar.

Revoltați-vă ca noi! Faceți revoluție!

În țara asta? Poliția ne-ar pune pe fugă.

- Întocmai! - Trebuie să luptați pentru libertate!

- Avem deja liberate. Nu, Wilf? - Firește. Veniți!

- Să vă arăt cum arată o cârciumă. - Așa mai vii de-acasă!

BARUL SWAN HOTEL

Ce ați vrea să beți?

Nu știm băuturile englezești. Comandați voi!

- Ca de obicei? - Da.

- Ia loc! - Mulțumesc!

Fred, servește-ne!

Susțineți că sunteți liberi.

Privește! Nu e voie cu jocuri de noroc, pariuri, băut pe datorie.

Domnilor, a trecut ora închiderii!

Și nici cu băutură. Veniți!

Albert, mă bucur că am venit. Ce plăcut e la aer curat!

Domnul și doamna Grimshaw. Ce mai faceți?

Bine, domnule Dobson. Ei sunt rușii noștri.

- Bună ziua! - Previci, Nikita.

- Garenskova, Olga. - Desigur.

Sper că n-ați bătut degeaba drumul până în Anglia.

- Nu. Cum spuneți voi, ne-a închis ochii! - Înțeleg…

Sper că le explici acest joc minunat și nobil prietenilor noștri ruși.

- Asta aveam de gând. - Minunat!

Bine jucat, domnule!

A fost o lovitură splendidă.

Ce spectacol!

Scuzați-mă.

De ce nu te-ai ridicat când a venit popa? E prea târziu acum. Așază-te!

Să vă povestesc despre minunatul joc de crichet.

De ce îl jucați?

- De ce? - Da. De ce?

Ca să înscriem puncte.

Ce sunt punctele?

Nu. Termină ce-ai început!

S-o luăm cu începutul. Sunt două echipe. Una la bătaie, alta la aruncare.

Jucătorul la bătaie trece la aruncare.

Aruncă, trece la bătaie și intră la aruncare următorul.

Cei care erau ieșiți intră iar și ies cei care erau intrați.

Vezi tu… se joacă pe gazon.

Pe gaz adică!

Nu. Acela e gazonul. Are 20 m lungime.

- Și alea care se ițesc sunt porți. - Morți? Cum așa?

Sunt… Jucătorul dincoace e la lovire.

Nu lovește el, ci jucătorul din capătul opus. Vezi?

Cel cu mingea e jucător la prindere. Și stă crăcănat.

Uite cine vorbește de crăcănați!

Putea să stea la stânga sau la dreapta porții. Vezi?

Aruncătorul dă un „chinez”. Prinzătorul ratează.

Portarul doboară poarta și arbitrul strigă „afară”.

Cel la lovire nu vrea să iasă.

Arbitrul îi zice că are două cu mânerul, șase și afară peste zid.

Foarte simplu!

Am înțeles perfect tot ce ai spus, cu o excepție.

Ce-a pățit chinezul?

L-au eliminat fără puncte și nu l-am mai văzut.

Pe Buddy îl înveți minte doar dacă-l faci gelos.

Oare?

Dacă m-ar vedea sărutând alt băiat, poate că ar avea efect.

Sebastian?

Am găsit! Bomboana cu marțipan! Cât am căutat-o!

- Ai putea face asta? - Ce anume?

- Să mă săruți în fața lui Buddy. - N-aș putea, Susan.

- De ce? - Păi…

N-am mai sărutat nicio fată.

- Nu prea văd rostul. - Încearcă!

- Haide! - Cu gura plină?

- Ce-i? - Nu era marțipan, ci nuga!

Ce naiba? Sărută-mă cum trebuie!

Așa!

Și-am pierdut atâta vreme?

E minunat! Întrece mâncarea.

- Mersi frumos! - Mă trec toate nădușelile.

Parcă am înghițit un cartof copt.

Mai vreau o porție!

Ce crezi că faci?

Nimic, mamă.

Nu mi-ar plăcea să vă surprind când chiar faceți ceva!

Sebastian îmi dădea un pupic, atâta tot.

Atâta tot? Sebastian, ți-a trecut timiditatea?

- Da. E grozav! Încercați? - Mersi, am încercat deja. Și fac ceai.

- Susan, hai să mă ajuți! - Da, mamă.

- E un joc de vară, nu? - Da. Nu se poate juca iarna.

Mulțumesc că mi-ai explicat cum e cu crichetul.

Dar n-ai răspuns încă la prima întrebare.

- Care? - De ce jucați crichet?

Ca australienii să rămână în Commonwealth.

O să vă placă mult! Berea englezească n-are egal.

O preparăm de pe vremea saxonilor. Aia-i pentru George.

- Să nu ruginim! - Poftim? Ruginim altfel?

E un fel de a spune. Dă-o pe gât! Noroc!

- Noroc! Na zdorovie! Da! - Noroc!

Cum e?

- Zici că-i apă din Dunăre. - Mai degrabă, din Volga.

- Saxonii ăștia nu beau alcool, nu? - Cum așa? E o bere tare!

Scuze, n-am înțeles.

După un gât de votcă, mă simt minunat.

După un gât de bere, mă simt ca la înmormântare.

Stai să bei a noua halbă!

Tovarășe, din ce aflu despre englezi,

sunt convinsă că au multe în comun cu chinezii.

Așa e, tovarășă! Chinezii.

- Fiți amabili! Alea sunt carafe? - Nu. Sunt premiile echipei de darts.

Avem echipă bună! Albert e vice-căpitan.

Vezi ce depravați sunt?

- Au și căpitan de vicii. - Da…

- Ce-s aceste „darts”? - Darts?

Un soi de rachete ghidate.

- Poftim? - Păi… Să vă arăt!

George, deschide ținta!

Săgețile trebuie înfipte așa în țintă.

E un sport! Mi-ar plăcea să încerc. Poate câștig și eu o cupă.

Dacă-l întreci pe Albert, le iei pe toate. Dar n-o să fie ușor.

Joci ca el abia după ani de antrenament.

Rușii sunt ași la orice joc. Înfrângem lumea întreagă.

Zău?

- Accepți provocarea, Bert? - N-ar fi corect.

Hai, Albert! Mai taie-i din nas în materie de sporturi!

- Bine, Niki. Să jucăm! - Bun.

- Tragem la sorți. - Ce-s sorțile?

Scrie în Magna Carta. N-ai înțelege. Cine dă mai pe centru e primul. Așa.

- E bine, da? - Nu-i rău.

Poftim!

Nu așa!

- Nu pot să lansez cum vreau? - Firește! Lasă-l să lanseze cum vrea!

Da.

- Moment important. - Te rog.

E mai bine, nu?

- Bravo, tovarășe! - Da. Nu-i rău.

Ai avut noroc chior! Începi tu.

Trebuie să dai dublu, din păcate. Adică pe raza aia.

Și pe raza cealaltă dai triplu. În zona aia.

Așa?

Măi să fie!

Zece dublu.

- Iar am câștigat, nu-i așa? - Da, ai câștigat iar.

- Mulțumesc! - Le-ai câștigat pe toate!

O să-mi facă mare plăcere acasă, în Rusia.

O să ai de dat explicații în fața comitetului, Albert Grimshaw!

- Mai bine mergem acasă, Bert. - Ai dreptate.

Bună! Ai probleme?

Nu-i a bună. Nu pornește.

- Trebuie s-o împingi, băiete. - Nu poate. Frâna e trasă.

Stați!

- Aș putea înnopta aici. - Nu. Casa e deja plină.

- Și eu dorm în vecini. - Trebuie să se culce undeva!

- Nu aici. - Mamă!

Susan, ascultă-mă, nu poate…

Bine. Pe canapea.

Taică-tău va dormi iar în cadă. Susan, treci la culcare!

- Noapte bună! Sebastian! - Noapte bună!

- Noapte bună, doamnă Grimshaw! - Noapte bună!

Ne vedem dimineață.

- Aici. Fă-te comod! - Așa voi face.

Să te ajut.

Mă culc. Spală-te înainte să se întoarcă tata!

- Îți arăt unde-i baia. - Bine.

TATA

Da!

O fi fost lapte condensat.

Pijamaua mea!

O fi radioactiv!

Mi-o mai trebui ceva?

Mai bine merg la baie.

Câtă amabilitate!

Bluza nu-mi trebuie.

Stai așa! Unde-s pantalonii?

Șoarecii ăia ar mânca orice!

Dorm în izmene.

Ce naiba cauți aici?

Doamna a zis că pot dormi pe canapea.

- Serios? - Da.

- Și eu unde mă culc? - În cadă.

Nu. Culcă-te tu în cadă!

Să dăm cu banul!

- Dăm cu banul? - Da.

O cauți cu lumânarea.

Mi se zice „norocosul Grimshaw”.

Să vedem!

- Alege! - Cap.

- Deci aici vine tineretul? - Da. Mulți puști. Îi ferește de belele.

Desigur, dacă intră vreun golan, îl dau afară în șuturi.

- Clienții mei sunt copii cuminți. - Foarte nevinovat.

Dă-mi o cola, Sid! Pe caiet.

Ce-a pățit gașca?

Casa de discuri v-a refuzat. Nu vă mai dau la radio.

Te cheamă Buddy, nu-i așa?

Susan mi-a povestit despre tine.

Mi-a dat papucii, ca toți ceilalți. Publicul e nestatornic.

- Vorbește cu ea. - Eu?

Cred că Susan ar vrea să te vadă.

În Rusia, de unde vin eu,

când un bărbat vrea o fată, nu acceptă un refuz.

O ia pe sus!

VIOLET PETERS COAFOR

Sue, vreau să vorbim!

Nu accept un refuz. Sue!

Olga și Niki!

Spun, în numele tuturor, că ne pare rău că plecați.

- Bine zis! - Taci!

Propun să cimentăm prietenia noastră eternă

cu un pahar de vin de casă.

Ba nu, Albert. Încă-i must.

Am o idee mai bună. Să ciocnim cu votcă!

- Da! - Votcă?

- Aici nu bem poșircă. - Poșircă?

Crezi că votca e poșircă?

E ca limonada cu sifon, nu-i așa? Tragi pârțuri de la ea.

E cea mai bună băutură din lume. Încălzește sufletul, ia mințile.

- Te face să plutești! - Te face iubăreț!

Am șase sticle în cameră.

- Le aduc. - Atunci strâng farfuriile.

- Permite-mi! - Mersi, Doris!

- L-ai văzut azi pe Buddy? - Și încă cum!

- A dat buzna în coafor ca să mă sărute. - Și nu ți-a plăcut?

- Eu l-am pus. - Tu…

Înțeleg.

Voiam să-ți spun.

S-a angajat în seara asta la compania de transport.

Ca taxator.

- Buddy Fisher? - Da.

Măi să fie!

Scuze! Trebuie să ies.

Scuze! Te rog!

- Unde pleacă? Nu-i place votca? - Cred că-i place altceva mai mult.

Am adus paharele. Așa!

Ai grijă, Vladimir!

Era să le spargi.

Cine toarnă?

Până la fund!

Nu prea are culoare. E cam apoasă.

- Cap de plută, vrei un gât? - Încerc orice măcar o dată.

Mersi.

Cum e?

Minunată! Foarte răcoritoare. Simt că mă încing…

Vezi? Ți-am zis eu? E tare!

Nu mai spune! Băiatul nu e învățat cu tăria.

- În picioare! Să toastăm. - Nu.

Iertare, noi avem onoarea!

Pentru doamna Grimshova și doamna Wilfova.

- Sănătate și fericire! - Na zdorovie!

Ce-a zis?

- Paharele cele bune! - Așteptați! N-am terminat.

Pentru draga mea gazdă și toți tovarășii mei!

Viață lungă și fericită!

Na zdorovie!

- Mai aveți toasturi de făcut? - Sute! Abia am început.

- Am niște păhărele vechi acasă. Le aduc. - Te ajut.

Să nu ne zgârcim!

Haide!

Mersi!

- Pentru Olga și Niki. - Noroc!

- Deci? - E cam slăbuță.

Parcă-i petrol lampant cu șerbet.

- Ce? - Petrol din cel bun, desigur.

- Nu bate vinul meu de ciuboțica-cucului. - Adu-l, să-i înveselim!

Dacă n-ați gustat vinul meu, degeaba ați trăit!

Să turnăm. Hai, Olga!

- Mulțumesc! - Și ție, Niki.

Acum…

- Cum e vinul de ciuboțica-cucului? - Are gust de ciubote.

- Ar trebui să fie tare? - Întrece votca voastră.

- Votca e cea mai bună. - Nu.

- Ba da! - Nu se compară.

Să nu ne certăm!

- Uitați cum facem! Să le amestecăm! - Antanta Cordială.

Compromisul perfect.

Delicios!

Pentru Marea Britanie și clasa muncitoare de pretutindeni!

Și mai spargem câteva din paharele bietei Lily.

Așa, Al!

Vă spun ultima oară…

Dragi „prieteniski”!

Veseli „prieteniski”

Vreau „prietenișovici”

A vechilor amici

Acum pe limba noastră. Sunteți gata?

Dragi prieteni

Veseli prieteni

Să bem! Gata!

- Grozav, domnule Grimshaw! - Să bem!

Acum beau una mare.

Ai dreptate!

Dragă prietene, vinul de ciuboțica-cucului e excelent!

Nu-i așa bun ca votca.

- Să bem ca amorezii! - Ce năstrușnic ești, domnule Grimshaw!

- Să punem și o cireașă. Poftim! - Mulțumesc!

Cu măsură! Ți-ai udat cămașa.

Ce politicos ești, domnule Grimshaw!

Nu mă mai domni atât!

- Spune-mi „Albert”, iubire! - Aș prefera.

Vinul de ciuboțica-cucului mă umple de romantism.

Albert, dragule!

Hai încoace! Stai lângă mine pe canapea!

Da, dragul meu!

Albert, dragule! Să ne cimentăm prietenia!

Trebuie cimentată mult și bine!

Cine zicea că englezii sunt scorțoși?

Suntem de-a dreptul apretați!

Stai… Olga, nu fi obraznică!

Nu-mi spune „Olga”, ci „golubchik”.

Cum?

Golubchik.

Înseamnă „draga mea” în rusă.

Bine că mi-ai zis, să nu merg în Rusia de sărbători!

Spune-mi din nou!

Golubchik.

Mă simt ca un cocoș.

Fiți cuminți! Nu se face așa.

Cum altfel?

Scuze, domnule Holmes! Dragul de Albert e foarte atrăgător.

Îmi amintește de un cazac focos.

Atunci să ascultăm muzică focoasă!

Și să bem băuturică focoasă!

Muzică!

Voi dansa pentru tine, micul meu tătar!

Trăiască!

Fă amor cu mine! Vino, focosul meu!

- Da! Micul meu cazac! - Nu…

- Dragule! - Nu cred…

Hai aici!

- Micuțul meu cazac! - Nu-i o idee bună.

Vino! Te doresc!

Ce naiba…

Frumoasa doamnă Grimshaw! Să dansăm!

- Să dansăm! - Unde-i Albert?

Nu-ți bate capul cu el! E cu Olga.

Ea are chef de amor și eu, de dans.

- Să dansăm! - Niki, nu! Albert!

Albert, dragostea mea!

- Haide! - Niki, nu!

- Nu fugi de mine! - Ajutor! Dă-mi pace!

- Lasă-mă! - Nu fugi!

- Ce sfioasă ești! - Albert!

- Nu! Dă-mi pace! - Hai, micuțul meu!

- Lasă-mă… Nu! - Hai aici!

- Dă-mi pace! Ascultă! - Albert, micuțul meu!

- Te doresc! - Nu!

- Nu fi rău! - Ajutor!

Hai, micul meu tătar!

Aoleu! Eu o șterg. Ajutor!

Albert, iubitule! Hai aici!

- Micuțul meu cazac! - Nu-i o idee bună. Ajutor!

- Bomboana mea! - Ajutor! Albert! Lasă-mă!

Ajutor! Albert!

Dulceața mea!

Draga mea!

Bombonica mea!

Unde ești, porumbița mea?

- Iubita mea! - Lasă-mă în pace, Olga!

- Olga! - Hai să te sărut!

Hai, iubito! Aici!

- După mine! - Așteaptă-mă!

Ajutor, Albert! Lasă-mă să intru!

- Iute! Au luat-o razna. - Bombonico!

Ieși, micuța mea Venus!

Vino, armăsarul meu!

- De la votcă vi se trage. - Ți-am zis că Olga e o dezmățată!

Tovarășă, nu vor. Au fugit de noi.

- Poate că-n Anglia nu se face amor. - Da. Din pricina climei.

Da.

- Au plecat? - Da. Și știi ceva?

Azi dorm la vecini.

Ce bine că pleacă mâine!

Nu uitați, schimbați la Crewe, Omsk și Tomsk.

Albert, nu vă vom uita niciodată.

- Ați fost niște tovarăși adevărați. - Da…

Rămâi cu bine…

golub… chik.

La revedere, Doris!

- La revedere! A fost minunat. - Mulțumim!

- Sper să ne revedem. Atenție la urcare! - Pa!

- Pa! - Salutări celor de la Stalingrad!

- Ne-a părut bine! - Cu siguranță!

Pa!

La revedere!

- La revedere! - Pa!

Pa!

La revedere!

- Nu e minunat să avem iar pace? - Să dorm iar în patul meu.

Mă săturasem de cadă. Mă simțeam ca o rățușcă de cauciuc.

- Unde-i Susan? - L-o căuta pe Buddy Fisher.

A venit azi la companie.

- L-am poftit la noi pe seară. - Nu cred, Albert!

De ce nu-ți place? E băiat bun. Mereu am spus asta.

Mă rog, aproape mereu.

Ce faceți cu sticlele de votcă rămase?

- Sper că le aruncăm. - Le aruncați?

La cât costă erbicidele? O să facă minuni în grădină.

- O fi Buddy Fisher. - Cum o arăta în uniformă?

Minunat, sigur!

Fără îndoială. Uniforma îl prinde pe un bărbat.

Te-am văzut.

Dragi prieteni, ne-am întors.

Cu o veste foarte bună. Vom petrece la voi restul vizitei!

Și avem o surpriză și mai încântătoare.

- Ce anume? - I-am adus și pe ceilalți!

- Nu! - Veniți!

Wilf. Doris.

Domnul și doamna Grimshaw.

Wilf, Doris.

Avem votcă!

Începe iar bâlciul!

SFÂRȘIT