Original subtitles

Al cui e copilul ăsta?

- Giovanni. - Haroon.

Bastian!

Au tras în rezervorul de benzină.

O să o luăm prin munți.

Statul Islamic va ataca în timpul evacuării.

Toată lumea la pământ! Impact în cinci...

Suspectul numărul doi, asigurat. El e cârtița noastră.

Credeți că Franța va acorda azil unui lider taliban?

- Unde suntem? - Mergem la aeroport.

Inspirat din fapte reale

Când Ashkan aducea argilă roșie,

copiii din sat

năvăleau spre atelierul lui.

Roata de piatră se învârtea

într-un ritm constant

și el făcea o ceramică minunată.

Copiii strigau:

"E un magician!"

Ashkan mai avea și un măgar,

un măgar frumos, gri,

cu care mergea până la Kabul să-și vândă ceramica,

care era renumită în Orient.

- Ești bine? - Mă doare capul.

Trebuie să mai păstrăm. E ultima noastră sticlă.

Hai să găsim umbră.

Mulțumesc.

Haide.

- Poate sta fiica mea aici? - Sigur.

Nu putem sta aici la nesfârșit.

Trebuie să-l sun pe tata, ne va ajuta.

- Nu mă lăsa singură. - Nu va dura mult,

trebuie să stai la umbră.

Nu te mișca, Nooria.

Promiți că nu mă lași singură?

Să nu te miști sub nicio formă. Promiți?

Promiți?

Un avion a lovit World Trade Center azi dimineață.

Armata americană a lansat atacuri

împotriva regimului taliban în Afganistan.

Femeile afgane se tem pentru drepturile lor,

de când americanii au decis să părăsească țara.

Statele Unite și talibanii au semnat un acord

care pune capăt unui conflict care durează de peste 2 decenii.

Ambasadele se închid una după alta.

Americanii sunt evacuați de urgență.

Nu-i afectează doar pe afgani.

Ne afectează pe noi și siguranța noastră.

Talibanii înconjoară capitala

și amenință să invadeze orașul în orice moment.

Oamenii din jurul Kabulului sunt panicați.

- Câți soldați ne-au mai rămas? - Unii vin din Nangarhar.

- Toți la pământ! - Acoperiți-mă!

- Haide, haide, haide! - Om la pământ.

Puneți-vă la adăpost! Ainullah, stai în spatele meu.

Acoperiți-mă.

Haide, acum!

Intră!

Haide, haide, haide!

Nimic aici.

Salvează-te!

Ainullah, ce faci?

Haide!

Intră.

Stai!

Îl avem.

Mai e mult, generale?

E un sat dincolo de deal.

E la o oră de aici, găsim o mașină acolo.

Familia dumneavoastră e în siguranță?

Era prea periculos pentru ei să rămână aici.

Au plecat în Anglia acum câteva luni.

Cum mai e soțul dumneavoastră?

A fost greu când m-am întors.

Foarte greu.

Abia dormeam.

De fiecare dată când închideam ochii, vedeam scena.

Bandajul trebuie schimbat curând.

Sunt bine.

O să-l schimb eu.

Actele celor care au sosit ieri.

Ați reușit să dormiți puțin?

Le-am terminat pe astea.

La ce oră pleacă următorul avion?

La ora 15:00. O să mai avem două în seara asta.

Ultimul pleacă mâine.

Ultimul?

Deja?

Da.

Am putea să-i căutăm pe părinții băiatului de lângă Abbey Gate.

Încă o dată.

Erwan?

Hei, omule.

- Sunt eu. - La naiba.

Cafea.

Cât e ceasul?

Stai liniștit, n-ai pierdut nimic.

Nu știu cum poți să dormi cu atâta zgomot.

N-am închis un ochi toată noaptea.

Am avut o zi lungă ieri. Probabil de-asta.

Un autobuz s-a întors să-i ia pe ceilalți de la ambasadă.

Au ajuns?

Încă n-am vești.

O să supraveghez convoiul cu Benoît.

Sunt dușuri pe-aici?

Du-te la nemți, mai au apă caldă.

Da,

încă o dată, șeful meu de securitate n-a avut de ales.

A luat decizia asta cu bună credință.

Cu aprobarea mea.

Da, e ușor de zis pentru dumneavoastră.

Eram puși în fața unei alegeri imposibile.

Dar n-aveam timp.

Foarte bine, sunați-mă când vreți.

Externele se tem să nu afle americanii

de talibanul vostru.

- Dar DGSE l-a exfiltrat, nu? - Da.

Acum e în Doha.

O să ai un debriefing greu, când te întorci la Paris.

Dar acum, avem o altă problemă.

Aproape 100 de persoane cu dublă cetățenie,

din nord și Kandahar,

au venit la ambasadă aseară.

N-au putut ajunge la aeroport

pentru că talibanii și-au întărit punctele de control.

după atacul de ieri.

- Cetățeni francezi? - Da, franco-afgani

care își vizitau familia în august

și au rămas blocați când au venit talibanii.

- Ce timing prost. - Nu contează.

Au pașapoarte franceze,

deci sunt sub responsabilitatea noastră.

Ar trebui să merg, n-o să se descurce.

Nici vorbă.

Nimeni nu părăsește aeroportul sub niciun pretext.

Va trebui să cerem ajutor americanilor

ca să protejăm convoiul.

- Avem destule autobuze? - Ne-a mai rămas unul.

Va trebui să facem cel puțin două convoaie, poate mai multe.

OK, ne concentrăm pe primul.

Cum o să găsim o mașină aici?

E de ajuns să întrebăm.

Ce vreți? Plecați de aici.

Nu vrem probleme!

Avem nevoie de o mașină ca să mergem la Kabul.

Plecați de aici!

Vrem doar să vă cumpărăm o mașină.

Știm exact cine sunteți.

Nu mai sunteți bineveniți aici. Poporul vrea ordine.

Îi vrea pe talibani. Nu vă vrea pe voi, nici pe americani.

- Nu suntem americani. - Tot aia e. Dispăreți de aici!

Ar fi bine să plecăm înainte să-i anunțe pe talibani.

Ce vreți de la noi? Lăsați-ne în pace.

Necredincioși.

Necredincioșii trebuie să plece.

Nu sunteți bineveniți aici.

Fratele meu a luptat sub ordinele dumneavoastră, generalul Hassan.

Haideți, vărul meu vă poate duce.

Nu trebuie să fim văzuți. Haideți. Repede.

Vă rog, am nevoie de un telefon pentru o clipă.

Sunt aici cu o fetiță.

Aici, telefoanele sunt chiar mai rare decât apa.

Ai noutăți?

Două A400M pline au plecat astă-noapte.

- Următorul pleacă peste două ore. - Poți comanda pentru mine?

Cum sunteți?

V-ați odihnit?

Nu mai avem nicio veste de la copiii noștri.

Poate sunt la ambasadă. Organizam un nou convoi.

Sperăm că fiica noastră e cu ei.

Și eu sper, dar trebuie să mergeți pe pistă.

Următorul avion pleacă peste două ore.

Nu putem lua următorul?

Situația nu e sub control.

Nu putem pierde timp având în vedere situația.

Dacă fiica dumneavoastră ajunge la aeroport,

vom găsi o modalitate să o urcăm la bord.

Mulțumesc, domnule. Mulțumesc mult.

Dacă aveți nevoie de ceva, cereți-mi.

- Eu mă ocup de evacuare. - Mulțumesc.

Hai să mergem.

Scuzați-mă...

- Pot să folosesc telefonul dumneavoastră? - Nu, îmi pare rău.

Bună ziua, doamnă, aș putea folosi telefonul dumneavoastră o clipă?

Îmi pare rău, mai am 3% baterie.

Înțeleg, mulțumesc.

Păstrați-vă calmul. Unul câte unul.

Nu, oamenii se îmbarcă acum în avion.

- Înainte, vă rog. - Da, bine.

O să încercăm să-i urcăm pe toți.

Sperăm să reușim.

Unul câte unul, vă rog.

Unde te duci?

Zahara, unde te duci?

Zahara!

Bună ziua, domnule. Pot să vă împrumut telefonul un minut?

Aveți apă?

- Nu prea multă. - N-am mai băut de 24 de ore.

Dacă-mi dați apă, vă împrumut telefonul.

- Tată? - Amina.

Slavă Domnului.

- Unde ești? - Sunt în fața aeroportului.

Unde anume?

E un container mare, roșu.

- Suntem aproape de o poartă. - Ce poartă?

Nu știu.

- Domnule, la ce poartă suntem? - Abbey Gate.

Abbey Gate, tată.

Abbey Gate.

OK, stai pe loc. Vin să te iau.

Te pot contacta la numărul ăsta?

Nu, am împrumutat telefonul ăsta.

- Nu mai am baterie. - OK.

Abbey Gate, container roșu.

Vin cât pot de repede. Nu te mișca.

OK, tată. Te aștept.

O să ajung.

Zahara!

- Amina e lângă una din porți. - Slavă Domnului.

Trebuie să o scot prin securitate.

Dar e nebunie afară.

Cum o să o găsești?

A găsit un telefon.

Ne-am dat întâlnire, mă așteaptă.

- Vin cu tine. - Nici nu se pune problema.

Te urci în avionul ăsta, noi îl luăm pe următorul.

Baqir, nu pot să fac asta.

Ai auzit ce-a zis francezul? Ești în pericol.

Talibanii ar putea invada aeroportul.

Trebuie să te pui la adăpost.

Baqir.

Pentru o dată, fă ce-ți spun!

O s-o protejez pe fiica noastră, promit.

Ai încredere în mine, totul va fi bine.

Nu voi reuși fără tine.

Ba bine că nu.

Du-te.

- Du-te. Ne auzim. - Baqir.

Îmi pare rău, doamnă.

Știți unde e Erwan?

Ce faceți aici? De ce nu v-ați urcat?

Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Fiica mea m-a sunat.

Vă gândiți la o intervenție terestră, dacă e vreo problemă?

Nu chiar, suntem bine cu timpul.

Talibanii și-au schimbat poziția în noaptea asta.

Tot traseul a fost aprobat de americani.

Primul punct de control e la 8 km de ambasadă,

în afara Zonei Verzi.

Aeroportul nu e departe.

Avem și noi un traseu ocolitor,

în caz de probleme.

- Și sprijin aerian american. - Sunteți în legătură cu ei?

- Da, avem un emițător în autobuz. - Trebuie să vorbesc cu dumneavoastră.

OK, te las să te ocupi de operațiune.

Vreți să vă dau detaliile traseului ocolitor,

sau a doua listă pe care v-am trimis-o?

Ce se întâmplă?

Un jurnalist francez de rahat a scris pe Twitter

că am evacuat un taliban.

Cine ar face așa ceva?

Externele care vor să ne pună bețe-n roate, un martor afgan,

un diplomat care-a auzit o bârfă, nu contează.

Problema e reacția americanilor.

La naiba.

Nu pot pleca cu voi de la aeroport, dar vă aștept aici.

Imediat ce vă-ntoarceți, vă bag înăuntru.

Bună ziua, comandant Dussault, de la poliția franceză.

Trebuie să-l lăsați să iasă pe omul ăsta.

Nu lăsăm pe nimeni să iasă.

Omul ăsta a fost evacuat de la ambasada franceză

și fiica lui e pierdută lângă Abbey Gate.

- Trebuie să o găsească. - Atunci duceți-vă la Abbey Gate.

E nebunie acolo.

Dacă iese pe aici, poate ocoli.

- Arătați actele. - Glumiți?

- Vreau și eu actele dumneavoastră. - Ce se-ntâmplă?

De ce lăsați să intre un lider taliban?

- Nu-i treaba dumitale. - Ba da, sigur că da.

Îți bați joc de mine?

Am pierdut 3 oameni luptând cu nemernicii ăștia.

Țara ta negociază cu talibanii, nu a mea.

Nu mă atinge!

Hei, băieți, calmați-vă.

Dă-mi drumul! Du-te dracu'!

- Du-te-n p*** mea. Dispari! - Puștiule.

- Nenorociți de francezi! - Încercăm poarta Abbey.

Ce mai e și asta?

Trebuie să găsim părinții băiatului.

Nu mai are voie nimeni să intre. Am primit ordine.

Situația e tensionată afară.

De ce? Ce se întâmplă?

Și eu vreau să ajut băiatul ăsta, dar nu pot face nimic. Îmi pare rău.

Dacă se calmează, vă anunț. Nu puteți rămâne aici.

OK, mergeți.

Doamnă.

Bună ziua, sunt consulul italian.

Bună ziua, suntem de la ZDF.

Putem arunca o privire la filmările voastre?

Te ducem la aeroport.

Te scoatem de aici.

- Mulțumesc pentru ce ai făcut... - A vorbit Ainullah?

- Nu încă. - Martin, e un emir.

Dacă se pregătește un alt atac, el știe.

Lasă-mă să-l interoghez. Știu că-mi va spune.

Mă îndoiesc.

Și chiar dacă aș putea,

n-am autoritatea să vă pun în aceeași cameră.

Aveai autoritatea să mă trimiți acolo.

Ai pierdut controlul, lucrurile puteausă se termine foarte rău.

- Dar nu s-a întâmplat. - Martin, s-a terminat.

Nu mai ai toate cărțile în mână.

Lumea s-a schimbat și ai pierdut războiul.

Mai avem o șansă.

- Vin cu tine. - Hei!

Stai!

Fazal, vino înapoi!

Am reușit să accesăm mesajele lui criptate.

Era azi, cu o oră înainte să intervenim.

Deja revendică un atac asupra aeroportului.

Trebuie să vorbim cu el.

Plecați de aici! Trebuie să fortificăm zona!

- Împrăștiați-vă! - Plecați repede de aici!

Ați văzut o fetiță care era aici cu mine?

A fost multă agitație când au venit talibanii. Plecați.

- Plecați! - Geanta mea!

Nooria!

Scuzați, ați văzut o fetiță? O cheamă Nooria.

Daesh va ataca aeroportul. Trebuie să ajung acolo.

- Nu! - Trebuie să merg.

Nu putem rămâne aici.

Nooria!

Nu e apă, nu e mâncare, nu e nimic de băut.

Nu e nimeni care să ne dea o mână de ajutor.

Ți-ai văzut părinții?

Tată? Mamă?

- Giovanni, pot să vă vorbesc? - Da.

Întreabă-l cu ce erau îmbrăcați părinții lui.

Americanii sunt în alertă.

Un grup de jihadiști se îndreaptă spre aeroport.

- Ar fi un masacru. - Poate e doar un zvon.

Toate porțile se vor închide. Mai avem puțin timp.

Trebuie să terminăm evacuarea.

Și să ne asigurăm că avioanele decolează în siguranță.

Băieți, și-a recunoscut mama.

Unde e?

- La Poarta de Nord. - Poarta de Nord.

Trebuie să mergem s-o luăm.

- Americanii n-o să... - Trebuie să o facem. Vă rog.

Haideți, băieți, trebuie să urcăm sacii ăștia cu nisip. Trebuie să mergem.

Îngrămădiți-i. Toată lumea se pregătește să meargă la bază.

I-am văzut pe părinții lui în mulțime.

Lăsați-ne 5 minute, știm cum arată.

Mulțimea a fost dispersată. Încercați Poarta Abbey sau Poarta de Est.

- Dar n-o să-i găsiți. - De ce nu?

Domnule, poarta e închisă. Nu pot face nimic.

Haide, mergem.

Trebuie să ne ocupăm de zboruri, Giovanni.

Ai grijă.

Așa că o să mai stai puțin cu noi.

N-ai nicio idee ce spun, nu-i așa?

Hai să mergem.

Ți-am verificat telefonul.

Cei care sunt pe drum spre Poarta Abbey.

Dă-mi numele lor.

Cum ați reușit să-l faceți pe Fazal să schimbe tabăra?

Cu bani?

Nu l-am făcut să schimbe tabăra.

Lucrează cu noi din ziua în care l-ai cunoscut.

Nu vă cred.

N-o să crezi cât de mult nu te plăcea, pe tine și pe prietenii tăi.

Vă ura, pe tine în special.

Ajunsese să fie aproape o problemă pentru noi.

Îmi cunosc tehnicile.

- Fazal era... - Un prieten, da, știu.

Un prieten care știa totul despre tine.

Stările tale, numele copiilor tăi.

Ai două soții? Uau!

Două soții.

Khadija și Hadia. Nu, Hasna.

Pardon, Hasna.

Khadija ți-a dăruit doi băieți.

Și Hasna e preferata ta.

Te înțeleg, e frumoasă.

Taci, nemernicule.

A fost și foarte inteligent să-i trimiți în Pakistan.

Foarte inteligent.

Să vedem.

Recunoști

casa asta?

O altă familie locuiește acolo.

Nu i-am identificat încă.

Am greșit. După mesajele tale,

sora ta locuiește acolo.

Cu copiii ei.

Imaginile de la dronele Predator nu sunt foarte clare.

Ne concentrăm mai mult pe tehnologia balistică.

Ai auzit vreodată de rachetele Hellfire?

Nu aveți dreptul să atacați Pakistanul.

- Știți ce ar implica asta. - Ești sigur de asta?

În fine.

Cine-i fetița asta?

E nepoata ta?

Nu, e fiica ta?

Mă ajuți să-i găsesc pe jihadiștii care merg la aeroport

îți jur

că fac să cadă rachete Hellfire peste toată existența ta.

Du-te dracului, dobitocule!

Vrei să mă pui la încercare?

Fiul lui curva, n-ai face niciodată asta!

Generale O'Connor, aici Martin Cutter de la CIA, unitatea afgană.

Da, exact.

Începeți lansarea.

Da, avem confirmarea video.

Ținta confirmată, începem numărătoarea inversă.

Ascultă,

știi ce ai de făcut ca să oprești asta.

30 de secunde până la impact.

20 de secunde până la impact.

Vă spun unde sunt!

Un loc la nord de Kabul, vă pot duce acolo.

Opriți asta!

- 10 secunde până la impact. - Opriți asta!

Da, generale O'Connor.

Anulați focul.

Așteptăm.

Când ajunge vărul dumneavoastră?

E pe drum,

nu vă faceți griji.

Ești bine?

De ce?

De ce mergeți cu ei la Kabul?

De ce nu vă alăturați Alianței Nordului?

Vă pot duce acolo.

Trebuie să rezistăm, nu-i așa?

Da, trebuie să rezistăm.

Dar generația mea a eșuat.

Dar avem nevoie de voi.

Acum mai mult ca oricând.

Cine ne va salva de talibani dacă părăsiți țara?

Opiul îl va ajuta pe prietenul tău.

Nu au nevoie de voi la Paris sau Londra.

Oamenii...

Oamenii au nevoie de voi aici.

Într-o zi, voi...

Voi, poporul afgan, le veți lua puterea înapoi.

Nu se poate termina altfel.

Are febră.

Trebuie să plecăm de aici.

Știu. Și americanii? Da?

Te sun eu înapoi.

Am pierdut conexiunea cu drona.

Convoiul a fost oprit la punctul de control lângă drumul spre aeroport.

Sunt pe fir cu șoferul care așteaptă să vorbească cu talibanii.

Și drona? E o răzbunare pentru taliban?

- Uitați de dronă. - Da?

De ce...

Nu pot să cred.

Comandantul vostru a dezertat, niciun taliban n-a venit cu noi.

Oamenii ăștia au pașapoarte și vize,

nu puteți să le refuzați trecerea.

Sunt foarte calm.

Foarte bine, dați-mi-l iar pe șofer.

Da, spuneți-le să continue pe jos, vin eu să-i iau.

Ce faceți?

- Nu putem părăsi aeroportul. - N-avem de ales.

E un ordin!

Gilles!

- Calmați-vă, nu vă îmbulziți. - Cine e responsabil de ușă?

Da, aici.

Acum e rândul grecilor.

Am preluat noi, ce doriți?

Omul ăsta trebuie să iasă să-și caute fiica.

Nu, nu puteți ieși.

- Dați-mi voie să trec. - Nu, nu pot.

- Dați-vă în spate. - Înțelegeți, copilul meu e acolo.

- E responsabilitatea mea... - Dați-vă în spate.

Lăsați-mă să încerc din nou.

- Ce faci acolo? - Convoiul a fost blocat.

- Mă duc să-i caut. - Glumești, sper.

- Lăsați-mă să ies. - Nu pot.

Deschide ușa asta nenorocită sau îți scot ochii

și o deschid singur, ai înțeles?

Yorgos? Deschide ușa.

Vin cu tine.

Așteaptă-mă aici. Ținem legătura la telefon.

Dați-vă înapoi, vă rog!

Nu e departe de aici, ajutați-mă să cobor.

Sunteți sigur?

Da.

OK, e bine.

- Ești bine? - Știu unde mă duc.

Ai grijă.

Unul câte unul. Nu vă îmbulziți.

Nu, sunt la 400 de metri.

Înaintați cât de mult puteți. Vă ajung din urmă cât mai repede.

Scuzați-mă. Pardon.

Amina!

Nooria!

Unde? Nu vă văd.

OK, sunt pe drum.

Bună ziua, nu ați văzut această tânără?

- E fiica mea, Amina. - Nu.

Bună ziua, nu ați văzut această tânără?

Nooria!

- Bună ziua, ați văzut-o pe fiica mea? - Nu.

- Pot să folosesc telefonul dumneavoastră? - Nu, îmi pare rău.

Amina! Amina! - Nooria! Ești aici!

- E mama mea. - Sunteți mama ei?

- Da. - Unde erai?

- E mama ta? - Da.

Unde erai?

- Ești bine? - Da.

Unde erai?

Domnule!

Domnule.

- Sunteți singurii? - Nu.

Eram vreo 30. Restul sunt încă pe drum.

OK, rămânem aici să-i așteptăm și plecăm după, bine?

Mulțumim pentru ce ați făcut pentru noi, prietene.

Vă duc la aeroport.

E prea periculos.

E căutat.

Nu putem accepta asta.

Ați putea cumpăra orice mașină.

Ospitalitatea este sacră la noi.

Ar fi insultant să acceptăm bani.

Nu e pentru ospitalitatea dumneavoastră, ci pentru mașină.

Mulțumesc.

Tu conduci. Să zicem că ești ghidul nostru.

Pot să conduc.

- Pot să conduc. - Da, sigur.

Nu-l putem smulge pe băiatul ăsta din familie.

Știu.

Dar trebuie să plecăm, Giovanni. Tu decizi.

Nu putem să-l lăsăm singur aici.

Și să-l luăm cu noi în Italia ar fi aproape...

o răpire.

Nu noi suntem răpitorii.

Atunci ce facem?

Ce facem? Îi găsim o familie de plasament?

Un orfelinat, Marco?

- Domnule Consul? - Da.

O femeie vrea să vă vorbească.

A recunoscut familia băiatului

din pozele pe care ni le-ați dat.

Bună ziua, doamnă.

- O cunoașteți pe băiat? - Nu,

dar am recunoscut-o pe mama lui în poză.

E familia Mamoor din Badam.

- Un cartier sărac lângă aeroport. - OK.

Tatăl lui vinde suveniruri.

Mulțumim mult, doamnă.

Îl luăm cu noi și decidem ce facem în Doha.

Le căutăm părinții pe rețelele sociale.

O să anunț Roma.

Tot ce mai rămăsese era Orașul Grădinilor.

Știu la ce te gândești, Hassan.

Pe cale să devină o ruină fumegândă.

Ranch-uri distruse și familii se îneacă.

Dar indiferent pentru ce cauză lupți...

să devii martir...

nu merită.

Poate că merită.

Trupele erau bucuroase să se întoarcă

în cazărmile lor indiene...

Cortegiul care părăsea orașul

oferea totuși un spectacol trist.

Alături de britanici, era o varietate de grupuri

ale căror vieți fuseseră ruinate de aventura eșuată a lui Auckland.

Șirurile lungi de cipai mutilați și schilozi

care fuseseră abandonați propriului lor destin.

Supraviețuitorii dinastia Sadozai,

care se confrunta din nou cu un viitor incert

într-o țară străină.

Afganii aliați cu englezii

nu au avut de ales decât să-și strângă lucrurile

și să-i urmeze pe aliații lor în retragere.

Scuzați-mă,

vorbiți engleză?

Da.

Familia dumneavoastră este cu dumneavoastră în Doha?

Sunt în siguranță?

Mănușile, șosetele, pieptenii și porțelanul spart

ne amintesc de mizeria și umilința trupelor noastre.

E fiica mea, ați văzut-o?

- Am văzut-o mai devreme. - Unde?

- Pe-acolo. - Amina.

Fiica mea. Scumpa mea fiică.

Amina.

Trebuie să plecăm. Repede.

Cele 500 de familii hinduse sărace,

distruse și fără adăpost

după violențele și distrugerile din cartierul lor din Kabul.

E tot un haos aici.

Și din câte am înțeles,

toată lumea fuge, cam cum sunt și eu acum.

Bună ziua! Am ajuns.

Ei sunt.

Bună ziua.

Bine.

Bine, vă așteptam.

- Dar ceilalți? - Sunt sigur că vor ajunge.

Te aștept mereu.

Shekeb a aprobat o intervenție terestră sau aeriană.

Ne acoperă dacă e nevoie.

Shekeb?

Psihopatul ăla? De la contraspionajul taliban?

Datorită lui te-am găsit.

Lunetiști, la posturi.

Stai aici.

OK, intrăm.

- Liber. - Liber.

Liber.

Erau aici.

La naiba.

Închideți toate porțile aeroportului. Acum!

Închidem tot și așteptăm. Evacuăm!

Toată lumea evacuează!

Haideți, repede!

Hai!

- Grăbiți-vă! - Închide ușa!

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania