Original subtitles

DIN NOU ÎNDRĂGOSTITĂ

Traducerea și adaptarea: LionKing09 playSUBS Team - FILELIST

- Bună. - Bună.

- Ce faci? - Desenez, tu?

Mă uit la o femeie superbă și cred c-ar putea fi ALEASA...

ALEASA, zici?

Da, dar mă tem că nu-i de nasul meu.

Nu știi până nu încerci.

Ai dreptate. Voi vorbi cu ea.

Scuză-mă. Pare o nebunie,

dar mi-ai atras atenția din capătul camerei.

- Bună. - Bună.

Ador mirosul tău.

- Ți-am adus ceva. - Ce mi-ai adus?

Oare ce ți-am adus?

Favoritele mele!

De ce să mănânci normal când poți mânca tropical?

Da, tropical.

Ce-ai acolo? Ce-ai desenat?

Nu poți vedea încă.

Bhoomi e în sfârșit pregătită să devină un fluture?

Nu, se simte bine așa cum e.

- Nu tot încercă s-o schimbi. - Bine.

Mergem la Roxy's diseară?

Mă gândeam...

să stăm acasă și să gătesc?

- Nu, mulțumesc. - Ce vrei să spui?

Dragă, crezi că te mai las în bucătărie după data trecută?

Stai puțin, era rețeta de branzino a mamei tale.

- Favorita ta. - Nu știu ce era.

Nu-ți mai gătesc niciodată.

Mulțumesc.

Trebuie să plec.

- De ce? - Trebuie.

- Am o întâlnire. - Nu pleca.

Dragă, știi că mă voi gândi la tine.

Vreau să-ți arăt ceva.

Știam c-ai fost aici de la început.

Ce sfârșit ciudat. Cum?

Te-am simțit.

Și te-am văzut în reflexia aia.

La naiba, bine arăt!

- E doar atingerea unui artist. - Ești o doamnă norocoasă.

Sunt. Ne vedem mai târziu?

- Te iubesc enorm. - Și eu te iubesc.

- Pa. - Pa.

Ai grijă!

Doamne!

Chemați ajutor!

DOI ANI MAI TÂRZIU...

Sunt sora ta, cu apelul zilnic.

Ce faci azi? Ce fac mama și tata?

Mă suni să povestim?

Mamă?

Sunt tot Suzy. Nu m-ai sunat înapoi, dar nu-i nimic.

Tată?

Ce faci cu mama și tata seara?

Sunt doar curioasă. Stați și vă uitați la British Bake Off?

Știu că încă suferi,

dar voiam să-ți spun că îmi este foarte dor de tine.

Bună, Suzy din nou.

Îmi plac noile picturi. Cam sumbre, totuși. Nu crezi?

Poate ar fi bine să te întorci în oraș, la camera ta,

care stă goală în apartamentul nostru.

Mira, e suficient.

Știi că nu mă pricep la cuvinte, dar John te iubea.

Sunt sigură că n-ar fi vrut să te vadă blocată așa.

Mama și tata își vor casa înapoi! Trebuie să vin după tine?

- Pa, tată. - Pa, copila mea.

- Condu cu grijă. - Așa voi face. Pa, mamă.

Bine. Pa.

- Pa. - Pa.

- Ne mai vedem, mamă. - Pa.

Spune-i lui Suzy să ne răspundă la mesaje.

Bine.

A ajuns!

Nu pot să cred că încă conduci camioneta lui John.

Încă are mirosul lui.

Vino încoace.

Nu, eu deasupra.

- Sunt mai puternică. - Bine.

Mă bucur mult că faci asta.

La naiba.

La naiba.

La naiba.

Céline Dion?

Gen...

Gen, "My Heart Still Goes On," acea Céline Dion?

Prea comercial pentru tine?

Dacă erai atent la ce spuneau copiii,

știai că ne aflăm în mijlocul unei "Célinaissance".

Drake se gândește să-și facă un tatuaj cu fața ei.

- Ce? De unde știi asta? - De pe Instagram.

Ar trebui să încep podcastul pentru ziar.

Nu, ar trebui să pleci din biroul meu

și să lucrezi la treaba cu Céline Dion.

Se pare că uiți, Rob,

c-am riscat enorm să te angajez, colegule britanic.

De când ai fost umilit în public de către acea femeie...

Elizabeth.

De când Elizabeth a dat cu tine de pământ,

cu câteva zile înainte de nunta ta, nu ai mai pus suflet în muncă.

Céline Dion e despre a pune suflet, știi?

Oamenii o adoră. Eu o ador.

Așa că treci la treabă, sau găsesc pe cineva s-o facă.

Trist, trist.

- Glumești? - Taci.

Doar asta am găsit.

Sunt doar cinci. Voi pierde meciul.

Bernard mi-a răspuns.

S-a întors?

Nu știu sigur.

Dar a scris: "Ne vedem curând...".

Și a pus emoticonul cu ochiul. Înseamnă că vrea să mă vadă.

Nu știu ce să zic. Cred că îți pierzi vremea.

Ce? Nu. Emoticonul cu ochiul.

Are o semnificație mai profundă decât emoticonul normal.

Știi ce e o nebunie, Suzy?

Părinții noștri au muncit din greu să ne trimită la facultate,

iar noi stăm aici și încercăm să decodăm niște emoticoane.

A venit comanda, doamnelor. Doi burgeri Mira, în sânge.

Stați puțin, ce e un Mira?

Când pun cartofii în burger.

Mo, ai numit un burger după mine?

Desigur.

Numesc burgerii după clienții mei favoriți.

Mă bucur să te văd. Mi-ai lipsit mult aici.

Tu... nu prea mult.

Cum reziști?

- Știi tu... - Da.

E nevoie de mult timp.

Da, trebuie să mai aștept.

Nu există cronometru.

Dumnezeu mi-e martor...

mi-e dor de Roxy în fiecare zi.

Și cum reziști, Mo?

Îmi torn un pahar de vin, mă așez jos să iau cina

și îi povestesc despre ziua mea.

Doar pentru că nu mai e nu înseamnă că nu-i pot spune ceea ce simt.

Gheața devine mai groasă.

Într-o zi... îți va ține greutatea.

Îți promit.

Puternică din nou...

N-am pierdut vremea degeaba...

Cu tine...

Dar dacă te ating cumva...

Și mă săruți așa...

După atâta timp, încă îmi amintesc...

Te pot ajuta cu ceva, Lisa?

Ești norocos. O ador pe Céline.

Hughes a vrut să mă asigur că ai primit și tu unul.

Nu. Am deja telefon.

Da, ai un telefon personal.

Acesta e un telefon de serviciu, de la noii noștri stăpâni corporativi.

Nu vreau să am de-a face cu un alt telefon.

Eu am luat telefonul! Ia-l și tu! Nu-i o alegere!

Și tu?

- Bine. Bine. - Da. Ai grijă.

Se zvonește că Hughes urmărește tot ce spunem și facem pe telefon.

- Ce? - Da.

Când îi vei trimite mesaj lui Jessica?

I-am spus că o vei face. E nepoliticos s-o lași să aștepte.

- Ți-am spus că nu caut pe cineva. - De ce nu?

Ești la vârsta potrivită.

Nu are rost să o faci când vei fi prea bătrân.

Da, are dreptate. Lasă-mă să te ajut.

- Nici nu mai intri pe aplicații. - Iubirea nu-i reală.

Sunt doar niște feromoni care dispar.

Apoi îți e frântă inima,

spălată, călcată în picioare,

aprinsă în fața prietenilor tăi și a familiei...

Bună. E vreun motiv pentru care ai lăsat astea în mașină?

Mama lui mi le-a dat.

Dar n-am deschis cutia.

Nu, așteaptă.

Serios acum, au trecut doi ani.

Dacă nu erai sora mea, îți spuneam să te calmezi,

dar nu, înțeleg și eu.

Orfeu și Euridice?

Îmi punea asta mereu,

spunând că ar merge până în iad și înapoi pentru mine.

Despre asta era piesa de teatru.

Doamne. A fost cel mai bun.

Dar n-a avut nicio șansă.

Poate că nu-i prea sănătos, nu?

Care-i problema?

Port puloverul iubitului meu mort,

plus inelul de logodnă pe care n-a apucat să mi-l dea.

Vino încoace.

Bine.

Bine.

Bună, John.

E foarte ciudat. Doamne.

Se întinde și înscrie!

Înscrie două puncte.

John...

Îmi lipsești foarte mult.

Către Barrett.

Da! Așa.

Da!

Ce?

Ce naiba?

Inima mea e frântă. Mă doare sufletul.

Încerc să ignor, dar o simt mereu. În gât. În inimă. Nu-mi place.

Ar trebui să fim împreună...

Randle.

Randle... nu!

O înfrângere pentru Knicks în seara asta.

Mă gândesc zilnic la tine și mă supără locul gol din patul meu.

- Scuze. - Scuze.

Interesant.

Își șterge lacrimile cu o frunză?

Da, ar fi fost ciudat să-i fi desenat un șervețel.

Uite ce e, Mira.

Noi facem cărți pentru copii aici.

Copii. Îți amintești de ei?

Oameni micuți cărora le place să se uite la poze drăguțe și să râdă.

Poate e mai bine să-i pregătim.

Viața le va zdrobi inevitabil speranțele și visele.

Ne cer să nu-i presăm pe cei creativi.

Dar după doi ani, cred că îmi permit cu tine.

Molly, poți să intri, te rog?

Da, dnă Valentine?

Mira, ea e Molly.

- Bună. - Sunt o mare fană.

Molly e o stagiară plătită de la NYU.

O fată cu bursă.

Crescută de o mamă singură.

E uimitor.

Își va pierde slujba dacă nu găsești o cale

să transformi asta în ceva ce putem publica.

Și te voi da în judecată și pentru avansul tău.

Mulțumesc, Molly.

Un jucător.

Bună.

Lisa.

Putem vorbi?

Undeva în privat?

Bine.

Îmi primul rând, să știi că mă simt flatat.

E nevoie de mult curaj să-ți împărtășești sentimentele cu cineva...

Ce?

Da...

"E o nebunie să îți vorbesc așa..."

"Ar trebui să fim împreună..."

Doamne. Scârbos.

Rob, mi-ai putea fi tată.

Am 35 de ani.

Nu cu mult mai bătrân ca tine.

Și sunt un tip mișto.

Da, în fine. Credeam...

- Nu tu mi-ai trimis mesaje? - Ce mesaje?

Nu, eu nu filtrez așa. Eu mă pricep.

Mi se par drăguțe.

Îți tot miros haina, dar mirosul e tot mai slab și simt că te pierd din nou.

E foarte trist.

Cine îmi trimite mesajele astea?

Cineva vrea să te înșele.

Prin mesaje.

Mai întâi te ademenește, iar apoi îți cere datele bancare.

- Șterge mesajele. - Bine.

Céline, ești mult mai populară acum, decât când ai început.

Cum crezi c-ai reușit să rămâi relevantă așa mult timp?

Ce întrebare.

Te-ai oprit să te întrebi vreodată

de ce lumea continuă să-ți citească munca de jurnalist la vârsta a doua?

Deoarece dacă munca e bună, rămâne atemporală. Da?

Domnișoară Dion,

a trecut peste un deceniu de la ultimul concert din State.

Sunt curioasă. De ce acum?

Au fost cinci ani dificili.

Să-mi cresc copiii după moartea tatălui lor,

iubirea vieții mele, soțul meu, Réne.

Și în același timp,

n-am vrut să stau acasă supărată.

Așa că am decis să mă pornesc la drum și să fac ce-mi place.

- Timpul trece greu când suferi. - Mie-mi spui.

Ce-ai spus?

Nimic. Doar răspundeam unui mesaj.

- Scuze. - Super.

Poți vorbi cu prietenii tăi, dacă eu te plictisesc.

Nu, nu-i vorba de asta...

N-aș zice că e o prietenă.

Aș da orice să fiu dezbrăcată lângă tine.

Ai vreo întrebare pentru mine?

Da, da. Sigur.

Domnișoară Dion...

Céline, cânți mult despre iubire. Evident.

De exemplu, în "Asta Este", spui:

"Când ești gata să pornești și ai îndoieli,

nu-ți pierde speranța, iubirea vine pentru cine crede în ea."

Dar în "Când mă îndrăgostesc" spui:

"Într-o lume agitată, iubirea se termină...

înainte să înceapă."

Care-i întrebarea?

Chiar crezi în toate lucrurile acestea pe care le cânți?

E evident că nu știi nimic despre asta.

Despre ce?

Despre iubire.

Céline, îți vei lua copiii cu tine în turneu?

Cui îi trimiți mesaj?

Nimănui.

E aceeași persoană de aseară?

Da, de fapt.

Te asigur, nu-i ceea ce crezi.

Mira, nu-i nimic greșit să te faci disponibilă din nou.

Doamne, oprește-te, te rog. Nici n-aș ști de unde să încep.

E tare că spui asta,

deoarece sora ta, care te iubește,

care e super și te ajută,

ți-a deschis un cont pe o aplicație.

Scuze, ce?

- Urăsc aplicațiile! - Știu.

Sunt groaznice, dar...

ești o femeie frumoasă și tânără, cu toată viața înainte.

Nu poți renunța la întâlniri.

Aruncă doar o privire.

Ce? Nu sunt pregătită.

De ce sunt fără tricou toți?

N-aș vorbi cu ei.

Nu trebuie să-ți faci griji, ești pe Bumble.

Femeia scrie prima.

Ce? Ce părere ai?

Nu? Dar acesta?

Să glisăm puțin aici.

- N-am spus s-o faci. - Așteaptă.

E o potrivire din prima. Cine ești tu?

E un semn.

Să-l salutăm.

- Să vedem ce... - Nu-i scrie.

- Stai. - I-ai scris?

Da. Doamne, scrie înapoi.

"Drăguță poză."

- "Ieșim la un suc?" - Nu.

- Nu. - Da! E super.

Fă-o pentru mine, sora ta,

care te iubește foarte mult.

- Fericirea ta e și fericirea mea. - Taci.

- Un singur pahar. - Mergi?

- Dacă taci. - Promiți?

Un pahar.

- Cat de agresivă. - Știu.

Bună, Rob.

Îți verifici telefonul foarte des. Încă primești acele mesaje depresive?

- Poftim? - Lisa mi-a spus.

Nu cred că e o înșelătorie.

Serios?

Mai degrabă o urmăritoare nebună.

Sau o bătrână confuză.

Nu mă crezi? Răspunde la mesaj.

Nu pot. E prea personal.

Nu vreau ca persoana respectivă să se simtă rușinată.

Bunica nebună ți-a trimis alt mesaj?

"Ghici cine merge la îngrozitorul bar Render diseară?

Te rog să nu mă judeci, deja mă simt vinovată.

Și nu sunt pregătită.

Dar cred că dacă nu mă forțez, nu voi fi niciodată."

E un bar bun, îl știu. E bun pentru agățat.

- Plec. - Ce? Unde?

De ce?

Pleci acum? De ce?

Îmi tot spui să intru în joc.

Da, e adevărat,

dar sunt niște mesaje de la o străină.

Da, dar îmi vorbesc.

Îți vorbesc?

Nu. Ce faci, Rob? Vorbești ca un nebun.

Trebuie să văd cine e, bine?

Atâta tot.

Mergi cu el, nu?

Da, bine. Mulțumesc.

Crezi că e sănătos să faci asta?

Cum vei ști cine e?

Habar n-am.

- Hai că poți. - E un plan bun.

Te descurci bine. Și arăți super.

- Simt că poți. - Nu știu dacă pot.

- E doar un pahar. - Suzy.

Nu, nu. Intră acolo, bine?

Dacă nu e ce trebuie, îmi dai mesaj și te sun,

îi spunem că e o urgență de familie. Nu-i nicio problemă.

- Ține telefonul deschis permanent. - Jur.

Toată noaptea. Jur pe roșu.

Bine. O fac.

Mira.

Știu.

Știi că l-am iubit pe John ca pe un frate, nu?

Îți spun asta cu cea mai mare iubire și cel mai mare grad de respect.

Tipul din seara asta nu trebuie să fie sufletul tău pereche.

Nu trebuie să-l placi.

Dacă arată bine,

treci la acțiune.

Nu va fi nicio acțiune.

Crede-mă, ai nevoie de P.

Faci să pară că am deficiența de vitamine.

Dar ai deficiență de vitamina P. Treci la acțiune.

Și fără întrebările tale de genul "Mai degrabă ai..."

- Te cunosc. - Tuturor le plac întrebările mele.

Nu-i adevărat.

Hai că poți!

Bine bine.

Mira se descurcă.

Da, bine.

Scârbos.

Prostia asta e echivalentul muzicii lui Cheez Whiz.

Rob, vezi pe tipul de acolo. Dar să nu vadă că te uiți.

Nu...

- Da? - Ce vrei să spui?

Poate el îți trimite mesaje.

Spuneai că sunt de la o bunică nebună.

Sau o vulpe argintie sensibilă.

Are niște ochi blânzi.

- Vrei să mergi să vorbești cu el? - De ce m-ai insulta așa, Rob?

Eu sunt aici pentru tine. Nimeni altcineva.

Cum poți să-mi spui asta, Rob?

Ce?

Stai puțin.

- Cred c-am mai văzut-o. - Super.

- Mira. - Da. Bună.

Bună.

Ia loc.

Încă un margarita cu puține calorii.

Toți cred că antrenamentul ține doar de corp.

Dar nu poți face 400 de repetări...

fără un creier.

Ei bine...

Nu poți face nimic fără creier.

Tu înțelegi.

Două martinii Ketel One.

Din partea domnului de acolo.

Mergi odată să vorbești cu el?

Rob, încetează!

Mă întorc în două minute.

Îmi place cântecul acesta.

Linia de bas.

Scuză-mă puțin.

- E totul în regulă? - Îl pun pe silențios.

Să te întreb ceva.

Mai degrabă ți-ai trăi toată viața...

cu pârțuri silențioase, dar incontrolabile,

sau cu strănuturi gălăgioase și incontrolabile?

Cu niciuna.

Alege una. Sau le primești pe ambele.

Încetează.

E prea multă tensiune.

Am numărul lui.

Destochează-ți telefonul.

Să ne asigurăm că nu el îți trimite mesaje.

Și nu e el.

Ce bine, pentru că ne-o vom trage mai târziu.

- Bun. - Da.

- Merg la toaletă. - Bine.

Doamne...

Așteaptă.

Cred că s-a dus la baie să facă flotări. E groaznic!

- Ar putea fi ea. - Serios?

- Pentru că stă pe telefon? - Da.

El trimite mesaje. Barmanul trimite mesaje.

Ar putea fi oricine. De unde știi că e ea?

Tipul ăla pare să facă prea multe flotări?

Nu, nu face prea multe. Face numărul perfect de flotări.

Nu se distrează cu el.

Nu, nu o face.

Se simte foarte rău, dar ce bine că ești tu aici.

Pleacă.

Pun pariu că pot face flotări cu tine deasupra.

Știi ceva, Rob?

Nu-i o seară pierdută, știi?

Pentru că...

Eu voi face sex.

Vrei s-o luăm mai încet?

- Da. - Da?

- Sigur. Nicio problemă. - Bine.

Ce faci?

O iau mai încet.

Nu, nu la asta mă refeream.

Stai, nu vom face sex la tine acasă?

Nu! Când am spus asta?

Ți-am dat semnale mixte sau ceva?

Nu, dar nu-i nimic. Puteai să-mi fi spus mai repede.

Bine.

Îți cauți o altă întâlnire acum?

Da. Da.

Pentru că tu nu vrei să facem sex, iar eu trebuie să ard caloriile astea.

- Băuturile aveau multe. - Știi ceva? Ieși afară.

- Afară, acum. - Bine, bine.

Aleargă puțin naibii! Și vei arde caloriile!

Obișnuiam să cred că suntem singurii oameni de pe pământ.

Atât de beți de fericire, încât pluteam.

Îmi e dor de acel sentiment.

Și mie îmi e dor.

- Ești gata? - Da.

Haide.

Rob Burns, de la New York Chronicle. Încântat de cunoștință.

Da, nepoliticosul cu mesajele.

Eu sunt.

Să-ți văd mâinile.

- Acestea? - Te rog.

Vino și dă-mi mâinile tale.

Ciudat. Ai mâini foarte bărbătești.

- Dar te comporți ca un copil. - Poftim?

- Nu mă comport ca un copil. - Să te întreb ceva.

- Și vreau să fii complet sincer. - Bine.

Ești un fan al muzicii mele?

- Da. - Mincinosule.

- De ce spui asta? - Nu știi cum s-o asculți.

Fără supărare.

Céline.

Dacă luăm versurile tale...

"Dacă îți aud respirația, simt că pot să zbor..."

Te-a făcut vreodată cineva să te simți așa?

Ai făcut vreodată pe cineva să se simtă așa?

Ai făcut, așa-i?

Îmi dau seama.

Așa credeam.

Acum ceva vreme, dar...

N-a fost să fie.

Și te-ai simțit blocat de-atunci?

De unde știi?

Pentru că semeni cu o lenjerie uzată.

Stai drept. Stai drept.

Omule, ești cu Céline Dion!

- Bine. - Bine, dle Lenjerie.

Ai pe cineva în viața ta acum?

Cred că am sentimente pentru o persoană pe care nici n-am cunoscut-o încă.

Ești mai interesant decât pari. Continuă.

La naiba.

Simt că am ajuns s-o cunosc prin aceste mesaje.

Poate că mă amăgesc singur.

Mesajele pe care le primești au o semnificație.

Lucruri de genul nu se întâmplă aleatoriu.

Trebuie să verifici.

Serios?

Nu crezi că e o nebunie să te îndrăgostești de cineva așa?

S-ar putea să fie o nebunie, dar iubirea nu respectă mereu regulile.

Ia-mă exemplu pe mine.

René a fost managerul meu întreaga mea carieră.

Dar nu m-am gândit altfel la el...

până într-o noapte în Dublin.

Ce s-a întâmplat în Dublin?

Eram acolo pentru concursul Eurovision

și era noaptea dinainte de finală.

Eram pe cale să merg la culcare în camera de hotel.

René mi-a urat noapte bună și m-a sărutat pe obraji.

La fel ca întotdeauna.

Dar în noaptea aceea, s-a oprit și s-a uitat la buzele mele...

și mi-a dat un sărut mic și dulce.

În acel moment...

sărutul acela a fost răspunsul a tot ce simțeam adânc în inima mea.

De parcă acel sărut a deblocat un secret din inimele noastre.

Am fost a lui.

Iar el a meu.

Iubirea are un plan pentru fiecare dintre noi.

Cred că acest mesaje fac parte din planul tău.

S-a terminat timpul.

N-am început interviul.

Întoarce-te la mine ca bărbat și mai încercăm o dată.

- Da, am 35 de ani. - Atunci, încă ai timp.

Iubirea necesită curaj.

Deschide-te Universului și el va alerga spre tine, Rob Burns.

Bine.

Credeam că mă va ajuta dacă îți scriu, dar îngreunează totul. Mă simt blocată.

Poate n-a fost o idee bună. Am nevoie de o pauză...

Nu.

Nu, nu.

Bună, Rob.

Rob?

Înghețată vegană.

Ce-i aia? Sunt revoltat.

Foarte sexi.

Rob?

Ești bine?

Doar eu cu mine

Nu vreau

Să fiu doar eu cu mine

Nu mai

Doar eu cu mine

Nu vreau să fiu

Doar eu cu mine

Nu mai

Nu te mai uita la telefon, prietene!

Doamne.

Bine.

- Bill, dă-mi-l. - Nu.

Trebuie să treci peste. Nu e ceva sănătos.

Dă-mi-l.

- Billy. - Nu, nu.

- Dă-mi telefonul. - Nu. Nu mă urmări.

Nu te urmăresc.

- Dă-mi telefonul! - Ajută-mă, Lisa!

Lisa, sună la Resurse Umane.

- Dă-mi-l! - Calmează-te, bine?

Calmează-te. Respiră, bine?

Nici nu știi dacă e de la ea, bine?

Dar e de la ea. Așteaptă.

N-are niciun sens.

"Acolo unde nu sunt cuvinte descurajatoare,

este doar bucurie și dorință."

E din Orfeu și Euridice.

Piesa de teatru? De Gluck? Rulează la Manhattan Opera House.

- Scuze. Mergi la teatru acum? - Nu mă cunoști.

Iluminează-mă, te rog.

Orfeu călătorește în Hades ca să-și recupereze soția moartă.

Și primește permisiunea să se întoarcă cu ea pe Pământ,

cu condiția să nu-i privească fața până ies din Hades.

- De ce? - Nu știu. Zeii sunt nemernici.

În fine, Orfeu nu se poate abține să o privească pe Euridice,

pentru că oamenii sunt slabi, iar iubirea ne prostește pe toți.

Așa că o pierde din nou.

Merg s-o văd.

- De ce? - Evident, înseamnă ceva pentru ea.

Bine. Dar de unde știi că ea merge?

Și dacă merge, nu știi când.

Voi continua să merg până apare.

Vei continua să mergi?

E o mare nebunie.

Da.

Da, dar cum spunea ea...

iubirea ne prostește pe toți.

N-am găsit-o, dar cred că ador opera?

Te cunosc?

Eu...

Nu știu sigur.

- Scuze. - Toți ne uităm după străini.

Nu cunosc multă lume.

- Bine. - Văd că preferăm papucii confortabili.

Jordani 1, văd. Eu prefer modelul 11.

Ce tare, îi am și eu...

Îi am acasă.

Drăguț. Nu i-am luat azi că nu se potriveau cu ținuta.

Nu.

- Ți-a plăcut spectacolul? - Da.

Foarte mult, de fapt. Ție?

Da. Mi s-a părut...

încrezător.

Încrezător?

- Serios? - Da.

Există multă durere și suferință, dar în final iubirea învinge.

Nu există bucurie fără luptă, ele merg mână în mână.

Ai credință. Și mergi înainte.

Cel puțin, asta am văzut eu.

E foarte ciudat.

Am văzut piesa de foarte multe ori, dar n-am privit-o niciodată așa.

Cred că depinde cum o interpretezi.

- Da. - Da.

Vrei numărul meu?

Dacă vrei să mai vorbim despre piesa, sau despre Jordani.

- Sigur. - Bine.

Eu sunt Rob. Rob Burns.

Bună, Rob Burns. Eu sunt Mira Ray.

- Bună. - Bună.

- E numărul meu personal. - Câte numere mai ai?

Doar unul. Pentru muncă.

- Desigur. - Nu mai suntem străini.

Așa se pare.

- Îmi cer scuze. - Nu-i nimic.

Acesta e numărul meu.

"Unde nu sunt cuvinte descurajatoare, este doar bucurie și dorință."

Acesta e numărul meu.

Cărți pentru copii.

Ce tare.

Am întâlnit pe cineva interesant la operă aseară.

Cred că l-ai plăcea.

Am vorbit.

Aseară. La operă.

Bravo!

- Da! - Nu cred!

E adevărat. Și ghiciți ce.

Ea crede...

că sunt interesant.

Serios? De unde știi?

I-a scris iubitului ei mort despre mine.

- I-am găsit profilul de Facebook. - Ce?

Da. Lui îi trimitea mesaje în tot acest timp.

Probabil că eu am primit numărului lui.

Nu-i prea bine.

Doamne, ea e. Mă sună chiar acum.

- Nu răspunde. - Lasă-i un mesaj.

- Ce mă fac? - Răspunde, Rob.

- Răspunde! Acum! - Răspunde!

- Rob, serios. Nu mai rezist. - Răspunde la telefon.

Yo!

Bună. Sunt Mira Ray.

De aseară de la operă.

Da, bună!

- Ce mai faci? - Bine.

Dar tu? Sper că nu te deranjez.

Nu, nu. Eu sunt la lucru. Dar nu mă deranjezi deloc.

Lucrez să trăiesc, știi tu, nu trăiesc să lucrez.

Sunt critic muzical pentru The Chronicle.

Ce tare. E critic muzical.

Ce frumoasă e vremea.

Ador o zi liniștită de iarnă în New York.

Da, îmi place vremea.

A fost foarte bună?

Eram curios, tu mănânci?

M-a întrebat dacă mănânc.

Adică, știu că mănânci. Presupun c-o faci.

Dar unora nu le place mâncarea.

Mănâncă doar ca să nu moară.

Dar eu ador mâncarea.

Nu mă mai satur de ea. Dacă nu sunt sătul.

Atunci mă opresc.

Da, dar eram curios dacă vrei să mănânci?

Cu mine?

Diseară.

Da. Și eu ador mâncarea.

Îți plac cheeseburgerii?

Glumești? Ador cheeseburgerii.

Știu un loc drăguț numit Roxy's.

Vrei să ne vedem acolo, să zicem la 19:00?

Da.

Perfect. La 19:00. Timpul meu favorit să mănânc.

- Bine. - Ne vedem acolo.

Ne vedem.

N-am cuvinte.

Doamne. Felicitări.

Ai o întâlnire normală. Fără aplicații.

Mergem să mâncăm cheeseburgeri la 19:00.

În 45 de minute.

Perfect. Îi poți spune despre mesaje în persoană.

Dar dacă o fac, nu va mai vorbi cu mine.

- Adevărul doare. - Rob.

Poți veni la mine în birou, te rog?

De fapt, dle, sunt cam ocupat.

Era o întrebare retorică. Acum!

Cum e articolul cu Céline Dion?

Bine. Foarte bine.

Ai pregătit ceva să citesc?

Încă nu, dar în curând.

Ciudat, pentru că am observat câteva mesaje interesante pe telefonul tău.

Poftim?

Nici nu știu de unde să încep.

"Inima mea e frântă.

Și am o durere în suflet."

Nu par să aibă legătură cu munca.

Sunt...

versuri din melodii.

De la Céline Dion.

Pare că aveți o conexiune, dacă îți trimite versuri.

Da.

- Țin versurile lui Céline în mână. - Da.

Eu și soția mea am dansat pe "Have You Ever Been in Love"

la nunta noastră.

Nu e o melodie cunoscută, dle. Nu știam.

- Bună. - Bună. Scuze c-am întârziat.

Nu-i nimic. Mă bucur c-ai reușit.

Da.

Da.

Frumoși adidași.

I-am luat pentru tine.

Mă simt onorat.

Numărul 1.

Bună alegere.

Da, mulțumesc.

- Ai așteptat... - A fost...

- A durat mult... - Continuă. Scuze.

- Continuă. - Voiam să spun...

că abia așteptam.

Am simțit aseară la operă că parcă te cunosc.

Da, eu...

Da, am fost...

Mă scuzi puțin?

- Ești bine? - Da.

Nu-i momentul potrivit să-i spun.

În curând. Dar nu acum.

Ești bine.

Da.

- M-am întors. - Așa e.

Ești bine?

- Da. - Bine.

Arată super.

Scuze, ți-am comandat eu. E cel mai bun din oraș.

- Începem? - Da.

Doamne.

- Nu cred. - Ce?

Mereu faci așa?

- Cum? - Pui cartofi în el?

Da.

E cea mai bună cale.

- Așa-i? - Da.

- Noroc. - Noroc.

Mai am o întrebare pentru tine.

Mai degrabă ai avea zece pisici,

sau un papagal pe umăr 22 de ore pe zi.

Ce fel de întrebare e asta?

Doar...

O pasăre.

Aș alege de fiecare dată.

Nu înțeleg pisicile.

Într-un moment sunt drăguțe, iar în celălalt...

- Îți scot ochii. - Exact.

- Sunt malefice. - Imprevizibile.

Da. De acord.

Aleg papagalul pirat.

E amuzant să vorbesc cu tine.

Mulțumesc. Accentul face toată treaba.

Pot să întreb...

Da.

Inelul tău.

Scuze.

- Trebuia să-l dau jos. - Nu.

Cumva...

N-am vrut să încep cu: "Bună, iubitul meu e mort."

Eram foarte îndrăgostiți,

iar el a cumpărat un inel, dar n-a apucat să mă ceară.

Îmi pare rău.

Am fost logodit.

Ce s-a întâmplat?

Nu știu.

S-a decis că nu mai dorește.

Cu o săptămână înainte de nuntă.

- Doamne. - Partea proastă e că...

am rămas cu atâtea întrebări.

Sincer, cred c-am exagerat încercând să aflu ce s-a întâmplat.

Și ai aflat până la urmă?

Iubirea e un mister.

Și într-o lume neliniștită ca asta,

se poate sfârși...

înainte să înceapă.

Ești amuzant.

Haide.

Bine.

Bine, încă una.

Mai degrabă ai spune tot ce simți,

sau n-ai vorbi deloc?

Ce? Nu cred.

Ce? Ce?

Vrei să spui că tu ai alege să spui tot ce gândești?

Da. Deja o fac.

Bine, la ce te gândești acum?

Cred că ești foarte drăguț.

De ce îți plac întrebările astea atât de mult?

Pentru că poți afla repede foarte multe despre cineva.

Crezi că te-ai putea îndrăgosti de cineva doar prin cuvinte?

Da, sigur.

Dar știi cum se spune.

Acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele.

Ce zici de aceste acțiuni?

Ce... dansăm?

- Mă lași cu mâna întinsă? - Nu, nu. Nu știu ce să fac.

Bine.

- Ce elegant. - Mulțumesc.

Chiar simți muzica asta, așa-i?

Da. Cântă melodia mea preferată.

Bine.

Știi că s-a oprit, nu?

Încă aud muzica.

Mereu ți-a plăcut așa mult muzica?

Da, cu siguranță.

Mama umplea casa de muzică când eram mic.

- Punea de toate. - Serios?

Clasică, rock,

tradițională scoțiană, jazz.

- E foarte tare. - Da, era tare.

Dar tu? Ce îți place?

Îmi place hip-hop. E genul meu favorit.

- Da? - Da.

Cardi B în fiecare zi.

- Ai auzit de ea? - Te prinde rapid.

Ce e?

Te plac.

Și eu pe tine.

Mira...

Trebuie să-ți spun ceva.

Ce?

Nu vreau ca întâlnirea asta să se termine.

Cine spune că trebuie?

E dimineață acum.

Ceea ce e o nebunie.

Da, așa e.

A fost o noapte bună...

Ne mai vedem. Scrie-mi.

Ne vedem.

Sau...

Dacă tot suntem copii nebuni...

Am putea să ne întoarcem acasă, să facem duș, să ne schimbăm,

și să ne vedem diseară la mine să pregătim cina?

Da, sună bine.

- Da? - Te avertizez, nu știu găti bine.

Perfect. Nici eu.

Bine, pe diseară.

Pe diseară.

- Delicioase. - Compania aceea și-a dorit să eșuăm.

Absolut.

Și suntem și bucătari groaznici.

Raportul cereale-lapte din acest bol de cereale cu scorțișoară e perfect.

Mulțumesc, bunule domn.

- Noroc. - Noroc.

Știii...

Aș învăța să gătesc pentru tine.

Cum a murit?

A fost un șofer beat.

În mijlocul zilei.

Au trecut doi ani.

Dar încă nu-mi vine să cred.

- Scuze... - Nu, nu.

Nu te poți pregăti pentru așa ceva, așa-i?

Eram sigură că vom îmbătrâni împreună.

Acum doar eu o fac.

El a rămas la fel.

Aceeași ochi.

Aceeași voce, același zâmbet.

Exact cum îmi amintesc.

Doar eu mă schimb.

Destul despre mine.

Spune-mi despre tine.

Ce îți mai place?

În afară de muzică.

E ușor.

Ador baschetul.

Ne-am putea juca cândva.

Mi-ar plăcea.

Dar ești bună?

Vei vedea, domnule.

Chiar îmi place vocea ta.

Mai spune-mi de ce îți place baschetul.

Simt că pot învăța mai multe

jucând baschet zece minute cu cineva,

decât vorbind o oră.

Cum lucrează cu alți oameni.

În opoziție.

Și nu vreau să par prea grandios,

dar simt că jocul se reprezintă singur.

Toți oamenii din locuri diferite...

adunați să joace același joc.

Culturi, rase diferite.

Nu contează de unde ești.

Da.

E ceea ce face țara asta...

Așa frumoasă.

Ei bine...

Bună.

Bună.

Bună?

Nu te speria. Sunt prieten cu sora ta.

- Doarme și n-am știut ce să fac. - Ce?

Doamne, tu ești...

- Rob de la operă. - Da.

Sunt Rob de la operă.

- Tu trebuie să fii Suzy. - Da.

A adormit?

- Da. - Iar tu...

ai decis să stai pe canapea?

Am vrut să mă asigur că e bine.

Da.

Scuze că ți-am tăiat respirația.

Nu-i nimic.

Vrei o bere?

Da.

Da, eu...

Și-a scris întregul album pe iPhone.

E tare.

Bună!

- Bună! - Bună.

Uite! Ruladă, cafea. Cafea, ruladă.

Rob le-a cumpărat.

Ce drăguț.

Trebuie să merg la Soul Cycle.

E ceea ce fac duminica. Scuze, nu pot...

Da, și eu trebuie să plec.

Nu, nu pleca!

Rămâi și termină-ți micul dejun.

Bea-ți cafeaua.

Ne vedem mai târziu.

Scrie-mi. Îți scriu eu. Bine.

Soul Cycle e un cult.

Probă. Unu, doi.

Curaj

Nu mă părăsi acum

Am nevoie de tine

Să mă scapi de îndoieli

Privesc către ceva nou

Dar tu mă poți ajuta

Curaj

Nu mă părăsi acum

Rob? Ce-ai pățit?

Nimic, doar...

- Ce vrei să spui? - Pari mai strălucitor.

Mai concentrat.

Stai chiar și mai drept.

Ai vorbit cu persoana necunoscută?

Nu mai e necunoscută.

Vino, să vorbim puțin.

Cu cât o cunosc mai bine, cu atât o plac mai mult.

Dar încă e blocată la vechiul iubit.

Care e mort.

E o problemă mare.

Cum o cheamă?

Mira.

Mira Ray.

Mira Ray, cea care scrie cărțile cu omida?

Le-ai citit?

Am trei copii, normal că da. Sunt superbe.

Ce părere ai?

Vorbești serios?

Nu-mi place. Ce fac acolo?

Parcă aș sta în iad.

Conceptul trebuie să fie mai mare, mai strălucitor.

Mai vesel.

Da?

Céline, poate că cer prea mult, dar am o idee.

Bună.

Mira Ray?

Bună, sunt Céline Dion.

Sigur. Iar eu sunt Mariah Carey.

Nu renunța, fată

Iubirea vine la cine crede

Și chiar sunt eu

Da.

Doamne. Bună.

Chiar ești tu.

De unde ai numărul meu?

Am conexiunile mele.

Cu ce te pot ajuta?

Sunt o mare fană.

A mea?

A cărților tale cu omida încăpățânată.

Doamne. Serios?

Mă simt onorată. Mulțumesc mult.

Ești liberă acum?

Mereu mi-am dorit s-o întâlnesc pe creatoarea cărților Bhoomi.

Mi-au plăcut foarte mult.

Chiar îmi place prezența ta.

Și mie îmi place prezența ta.

Prezența ta e...

A trecut ceva vreme de la ultima carte Bhoomi.

Da, am fost...

Ai dori să-mi proiectezi posterul pentru turneul meu?

Vorbești serios?

Expresia mea spune altceva?

Mă simt onorată să mă iei în considerare.

Vreau ceva măreț.

Și știu că poți s-o faci.

Vreau să văd câteva idei la sfârșitul săptămânii.

Da. Desigur.

Super.

Ciao.

Trimite-mi poză cu tatuajul când e gata.

Da.

Sigur!

Bună.

Ce faci acum?

Céline Dion mă sună aleatoriu

și spune că vrea să-i proiectez posterul pentru turneu.

Tocmai o întâlnisem. Ce?

Dacă te deschizi Universului, acesta aleargă spre tine.

Da, dar e o nebunie.

E o nebunie, da.

Bine, uite...

Îmi cer scuze că am dispărut ieri.

Nu, nu e...

Așa îmi cer scuze, bine?

Uite.

Ce e?

Șampanie, într-o doză. Pentru că suntem clasici.

Ce sărbătorim?

Schimbarea.

De asemenea...

Cred că e momentul potrivit...

să vedem ce fel de persoană ești.

- Da. - Bine.

- Ești gata să îmi spui... - Înțeleg.

Totul despre tine?

- Da. - Haide.

- Să mergem. - Pe aici.

Nu-i corect, ai trișat.

Nu ești singurul fan Knicks de pe terenul ăsta.

Bine.

Ce e?

- Mă lași să arunc? - Da, ești cam ruginit.

- Haide. - Bine.

Ia te uită. Câtă încredere.

Îmi place.

- Cine înscrie câștigă. - Bine.

Ești pregătit să pierzi?

Niciodată.

- Putem face să fie mai interesant? - La ce te gândești?

Dacă câștig...

ne întoarcem la tine acasă.

Și pot să fac ce vreau cu tine.

Și dacă câștig eu?

Îți pot găti din nou.

Bună dimineața.

Bună dimineața.

La naiba.

Ce e?

Trebuie să fiu la redacție în 15 minute.

Serios?

Nu.

Scuze.

Bine.

Mă duc să mă pregătesc.

Bine.

Când mă atingi așa

Și eu te țin așa

E mai mult de-atât

- Dragă, dragă, dragă... - Dragă, dragă.

Dar când te ating așa...

- Unde ești? - Tocmai...

m-am trezit la Rob.

Ai luat vitamina P!

Când mă atingi așa

Și eu te țin așa

A trecut așa mult timp

Dar încă îmi amintesc

Mira, eu...

Mira, așteaptă. Te rog, nu înțelegi.

Știu că trebuia să-ți spun. Voiam să-ți spun.

Voiam să-ți spun, dar...

Dar n-am știut cum. Circumstanțele au fost incredibile.

Mi-ai citit toate mesajele pentru John?

Și m-ai mințit în tot acest timp.

De ce?

Pentru că ești un ciudat sau doar un nemernic?

Niciuna, ambele sunt alegeri rele.

Dar m-am temut că vei înceta să vorbești cu mine dacă știi adevărul...

- Mira, sentimentele mele sunt reale. - Tu mi l-ai luat pe John.

Nu ți l-am luat. El nu mai e.

John nu mai e.

Îmi pare foarte rău. N-am vrut să afli așa.

- Voiam să-ți spun înainte... - Înainte să ce?

Înainte să te culci cu mine?

Dacă ai vreo decență, îmi vei șterge numărul

și nu mă vei mai suna niciodată.

- Mira, eu... - Rămas bun, Rob.

Îți doresc o viață frumoasă.

Knicks preia avantajul...

Mira, îmi pare foarte rău...

Mira, îmi pare FOARTE RĂU.

Se pare că Mo și-a găsit o doamnă.

Da.

- Mo. - Bună.

Cine-i prietena ta?

E Jane. O cunosc de mult timp.

- De mult timp? - De două zile.

- Doamne. Sunteți împreună? - Mira m-a inspirat.

- Ce-am făcut eu? - Te-am văzut cu acel Rob...

Nu, ascultă-mă.

După ce am rămas singur aseară, m-am așezat pe scaun.

Am turnat două shot-uri pentru mine și Roxy.

Și le-am băut pe amândouă, ca întotdeauna.

Am aprins o lumânare și i-am spui lui Roxy:

"Mereu voi fi soțul tău,

dar ce îmi lipsește din toată inima...

e să împărtășesc un banc cu cineva

când mă simt supărat."

Morții nu sunt prea amuzanți.

Deci...

Mulțumesc.

Ce putem face?

Nimic.

Nimic. Rob a stricat totul.

Ce era să fac?

Trebuia să-i spui ceva din prima.

Ce era să-i fi spus?

"Scuze, aș dori să te cunosc,

pentru că primesc mesajele tale pentru iubitul tău mort.

Ți-aș fi spus ceva mai devreme,

dar n-am vrut să îți iau posibilitatea

de a păstra legătura cu el.

Știu că e cea mai ciudată cale să cunoști pe cineva

și înțeleg dacă vrei să ne oprim.

Dar n-am vrut să începem cu o minciună."

Da. Exact.

La naiba.

Ar fi putut funcționa.

Ce faci acum?

Nu știu.

Nu pot s-o sun și nu am cum să dau de ea.

Nasol.

Care e termenul limită?

De ce?

Nu-mi place privirea ta. Rob!

Ce stresant e.

Unde mergi? Rob?

- Te poți calma? - Rob!

Ai văzut asta? "Mesaje pentru Mira"

Să fiu a naibii!

Ce e?

Bernard mi-a trimis asta și m-a întrebat dacă am văzut.

Nu vreau să citesc.

"Mesaje pentru Mira...

- De Rob Burns." - Încetează.

"Trebuia să fie un articol despre Céline Dion,

care își continuă primul tur american

după mai bine de zece ani, la Barclays Center în acest weekend.

Misiunea mea a fost s-o fac să se deschidă, să aflu cine e cu adevărat.

Din păcate, n-am reușit.

În schimb, dră Dion m-a făcut pe mine să mă deschid.

Când mi-a spus că nu sunt capabil să-i aud muzica, m-am enervat.

Ce era de auzit? Niște versuri sentimentale despre viață și iubire?

N-aveam loc de astfel de aberații în viața mea, deoarece...

Știam că iubirea este un mit.

O amăgire comună a două persoane,

care se putea sfârși de îndată ce una își schimbă părerea.

Apoi, am primit mesajele tale.

Încet, am început să realizez că Céline avea dreptate.

N-am putut să aud muzica, deoarece inima mea renunțase la iubire.

Știu că nu mie ai vrut să-mi trimiți gândurile și sentimentele tale intime,

dar ai făcut-o.

Și am greșit foarte mult că nu ți-am spus de la început.

Și nu merit o a doua șansă.

Dar, datorită ție, pot să aud muzica din nou.

O aud în sunetul vocii tale, când îmi rostești numele.

În râsul tău când îmi adresezi ridicolele tale întrebări "mai degrabă".

Și în respirația ta ușoară înainte să adormi.

Știu că iubirea este reală,

deoarece m-am îndrăgostit de tine.

Și dacă ai putea să mă ierți...

Îți promit că voi face orice e necesar să-ți recâștig încrederea.

Este o nouă zi pentru mine, Mira.

Unde era întuneric, acum e lumină.

Unde era durere, acum e bucurie.

Unde era slăbiciune, mi-am găsit puterea.

Și nu îmi e frică să spun lumii...

Că m-a atins un înger cu iubire.

Vino să ne întâlnim diseară în locul unde am învățat să aud muzica din nou.

"Te rog să mai acorzi o șansă.

Te rog să-mi mai acorzi mie o șansă."

Serios? Ne ascultă?

Céline Dion.

Ce e cu viața ta acum?

Doar...

- Alo? - În primul rând,

vreau să știi că nu Rob m-a pus să te sun.

- Sigur. - Știi că mi-am pierdut soțul, da?

A fost prima și singura mea iubire.

Îmi pare foarte rău.

René m-a mințit o dată înainte să ne căsătorim.

Da?

Da.

În legătură cu Seal (focă).

Animalul...

Cântărețul, Seal. Desigur.

S-a întâmplat în 1991,

iar Seal, cântărețul,

își publicase primul album.

Îmi doream foarte mult să cânt un duet cu el,

dar René mi-a spus că n-ar fi prea interesat.

René era gelos.

Nu mă voia în preajma lui Seal.

Te-ai supărat că a mințit?

Normal că da.

Dar am rezolvat lucrurile.

Asta faci când ești îndrăgostit.

Rezolvi lucrurile.

Iar René a fost de acord să spele vasele pentru tot restul vieții.

- Vă spălați singuri vasele? - Nu.

Nu prea spălăm vase. Dar înțelegi ideea?

Sunt puțin confuză.

Uite ce e, Mira.

Nu-mi prea pasă dacă tu și Rob rămâneți împreună.

Nu?

Nu. Îmi pasă doar de tine.

Acum...

Cum stai cu posterul meu?

Lucrez la el.

Ți-ai pierdut mințile?

Acesta e un ziar.

Nu un serviciu de întâlniri.

Ce le voi spune editorilor noștri?

Cum vor reacționa?

Sunt oameni serioși.

Ai riscat întreaga reputație a ziarului!

Rob, e cel mai neprofesionist comportament

pe care l-am văzut în viața mea!

Nu!

- Idiotul naibii! - "BRAVO."

Trebuie să-i fac să creadă că te calc în picioare.

Altfel vor încerca toți să publice povești despre viața lor personală.

Nu te suport!

- Credeai că nu te prind? - Pardon?

Ce? Nu-mi vorbi înapoi!

- Bravo. Foarte emoționant articol. - Mulțumesc.

Te-ai descurcat foarte bine. Îți voi oferi propriul podcast.

Ce? Serios?

E super.

Trebuie s-o câștigi înapoi.

Va urma un articol superb.

Ți-ai recuperat inima, Rob.

Bravo.

Mulțumesc, șefu'.

- Acum ieși afară! - Bine.

N-am realizat că va fi ultimul mesaj pe care ți-l trimit.

Ce-ai fi trimis?

Nu știu.

"Te iubesc. Pentru totdeauna."

Sau poate un cadou din The Notebook.

Un cadou din The Notebook.

Ce prostesc.

Ce mă fac acum, John?

Cred...

că trebuie să-ți continui viața.

Îți e ușor s-o spui.

Tu ești mort.

Așa e.

De ce vorbești cu mine?

Îmi e foarte dor de tine.

Și mie de tine.

Dar știi că vreau să zbori, nu?

E aici?

Nu. Nu știu unde e și nu răspunde la telefon.

Bine.

Așteaptă.

Vino să vezi ceva.

E frumos.

Cred că trece în sfârșit peste.

Și mă bucur pentru ea.

Îmi pare rău, tipule.

Uneori oamenii nu sunt pe aceeași frecvență, știi?

Da.

Stai, asta e. Suzy, e...

- Ce e? - Mulțumesc.

Da, sigur. Oricând. Mă bucur...

Bine. Ne vedem mai târziu.

Mulțumesc.

Mira!

Unde te grăbești așa?

Mira!

Începusem să mă întreb dacă te-ai răzgândit.

- Scuze. Am fost în parc. - Mi-am dat seama.

Suzy mi-a trimis o mie de mesaje că să-mi spună.

Am câteva condiții, Rob.

Desigur.

În primul rând, fără alte minciuni.

N-o voi mai face niciodată.

Vreau adevărul gol-goluț de fiecare dată.

Chiar și dacă e groaznic și dureros.

În special dacă e așa.

Pentru că asta-i viața, știi?

Dacă nu putem rezolva împreună,

atunci care-i rostul?

Da.

Mereu îl voi iubi pe John.

Știu.

Mereu îmi va fi dor de el.

Știu.

Și nu știu cum se va schimba durerea asta cu timpul...

dar mereu va fi o parte din mine.

Înțeleg.

Înțelegi.

Știu asta.

Și apreciez enorm.

Altceva?

Va trebui să înveți să gătești, dacă eu nu știu.

O să iau lecții de azi.

Și Céline a spus că trebuie să speli vasele.

Desigur.

Orice spune Céline.

Altceva?

Da.

Sărută-mă.

Bine.

Traducerea și adaptarea: LionKing09 playSUBS Team - FILELIST

Bună și bun venit la noul nostru podcast, "Mai Degrabă",

cu mine, gazda voastră, Rob Burns.

Unde discutăm cele mai ciudate lucruri

cu artiștii voștri favoriți.

Fără alte prezentări, să-i urăm venit primei noastre musafire.

Ea este foarte talentată,

o compozitoare cu multiple fațete, extraordinară,

filosoafă, cupidon,

iar lista poate continua.

Vă rugăm s-o aplaudați pe nimeni alta...

domnișoara Céline Dion!

Mulțumesc, mulțumesc.

Céline, bine ai venit.

Înainte să trecem la lucrurile mai interesante,

am o întrebare pentru tine.

Mai degrabă ai avea zece pisici,

sau un papagal care stă pe capul tău 22 de ore pe zi?

Aleg papagalul.

- Răspuns corect. - Da!

Céline, vrem să discutăm despre noul tău turneu.

- Noul album. Noile schimbări. - Da.

Noua Céline Dion.

www.filelist.io

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania