Original subtitles

BAZINUL CARPATIC SECOLUL VII D.HR.

SLAVII

E făcut de avari?

Da. L-a furat unchiul meu când au venit astă iarnă.

Unchiul tău n-o să caute arcul?

O să-l pun la loc.

Exersez cu el și-l pun la loc.

O să am arcul meu după ceremonia tunderii. Și un topor.

- Atunci o să devin bărbat. - Așa e.

Dacă reușești.

Una e să vânezi un animal,

dar am auzit că-n timpul ceremoniei se întâmplă alte lucruri.

- Ce? - Nimic.

Haide, spune-mi!

Nu-ți zic. Nu vreau să te sperii.

N-are importanță. Nu mă deranjează poveștile astea.

- Ce ți-am zis? Te-am speriat. - Nicidecum. A luat-o vântul.

Stai liniștit. Totul o să fie bine. Simt asta.

Bun. Mai ai darul ăla?

- Mai poți vedea viitorul? - Țintește!

Lemn.

Ciupercă.

Nu-i face rău!

De unde știi la ce mă uitam?

Nu știu. Simt.

E doar Carad, se pregătește pentru tonsură.

Stai pe loc!

Stai pe loc!

Dă-mi-o!

Nu. E timpul să mori!

Ești prea mic pentru a mânui sabia.

- Riști să te rănești. - Pregătește-te de moarte, Radúz!

Deschide imediat, lașule! Deschide! Te omor ca pe o broască!

Sunt curajoși. Erau să-mi facă felul.

Nici nu spui că sunt ai lui Mojmír.

Așteptarea noastră v-a lua sfârșit într-o zi.

O să te urmeze peste tot, ca gâștele.

Dar când?

O să aflăm.

După tonsură, trebuie să te duc la poalele muntelui Vtáčnik,

ca să ți-l prezint pe fratele meu.

Se dezvoltă foarte repede. Parcă mai ieri era pui,

iar acum s-a făcut mare. O să vezi.

Draha, ți-am mai spus asta. Nu vorbi despre fratele tău cerb.

De ce?

Fiindcă toată lumea te crede dusă cu pluta.

Ce ar trebui să fac, să mint?

Belo, stai! Nici tu nu mă crezi?

Vii mâine? Bărbații o să vină după noi la răsărit.

Vin să-mi iau rămas-bun.

Rămas-bun? O să mă întorc.

Dar o să fii matur, plin de aere.

Nici n-o să mai vorbești cu mine.

Dacă mă mai bați la cap, o să am motive.

Nu-i de bine.

Nu te aștepta la vreun miracol, Bohdan.

Morena o cheamă.

De ce-l tot chemi aici pe Carad?

El e vraciul nostru.

Nu face nimic bun.

Simt doar răutate în el.

Sunt pe moarte.

Bohdan...

Te rog!

Când respir pentru ultima dată,

vreau să mă uit în ochii tăi, nu ai lui.

Dacă nu el, atunci, cine să te vindece? Spune-mi!

- Ce s-a întâmplat? - Taci și hai cu mine!

Deci, vezi ceva? Când?

Aveți răbdare.

Am stat mult aici. Mi-au amorțit picioarele.

Nu văd nimic.

Dar nu este neapărat un semn rău.

Atunci, ce este?

Poate că Mokosh nu dorește încă să deschidă subiectul ăsta.

Am dat banii degeaba pe cocoș. Profeții inutile, Sokol!

Am văzut altceva.

Ești războinic, Radúz.

Și viitorul tău e presărat cu sarcini dificile.

Am venit să aflu ceea ce nu știu, nu ceea ce știe toată lumea.

Te așteaptă un test important, o imensă încercare.

Hai la alt vraci!

Apără-l, Mokosh!

Împiedică-l să facă prostii pentru a satisface capriciile tale.

- Cum e? - Mai bună decât lipitorile lui Carad.

O să mă caute pe acasă. Poftim, în caz că i se face rău.

Ești fiica lui Zvonko, nu? Părinții tăi vitregi te tratează bine?

Să-mi spui dacă-ți fac rău. Tatăl tău mi-a fost ca un frate.

Pot pleca?

Da, dar să vii pe aici zilnic. Ca să faci poțiuni pentru soția mea.

Cu mare drag.

Mulțumesc.

N-o să-l mai aduc pe Carad aici. Îți promit.

Stai! Ține asta.

- Ce faci? - Un giulgiu.

- Pentru cine? - Pentru soția căpeteniei.

- Încă trăiește. - Dar nu mai are mult.

Logodnicul tău ne-a vizitat. Ar trebui să-mi mulțumești.

Am găsit, în sfârșit, un bărbat dispus să te ia de femeie.

Vă căsătoriți după solstițiu. O să devii soția lui.

Ești orfană. Ești o mare povară de patru veri.

E timpul să te măriți.

Cine e? Îl cunosc?

Convinge-te singur! E în groapă.

De ce ai venit la mine? Aveți propriul vraci în Furnau.

Da, pe Sokol.

Sokol. Du-te la el!

N-am timp de prostii. Mâine e ritualul tonsurii.

Sokol e fie bătrân, fie mincinos.

Nu poate vorbi cu zeii. Mănâncă rahat. Dar lumea spune că tu...

Ce se spune despre mine?

Că-i poți invoca.

Că tu mergi unde alți vraci nu îndrăznesc.

Poate.

Vreau să discut cu Veles. Despre viitorul meu.

Zeul câmpiilor și al animalelor. Nu e o sarcină simplă.

- Știu. - Nu ajung cinci grivne.

Ia loc aici!

Indiferent ce vezi sau se întâmplă, nu scoate o vorbă. Ai înțeles?

Ce e? Ce sunt alea?

Am văzut o cireadă de boi!

E aici!

Radúz!

Radú!

Nevastă-ta îți va oferi un fiu!

Dar asta abia după ce devii...

Trebuie să devii mai întâi căpetenie!

Când se va întâmpla asta?

Carad!

Carad!

Trezește-te, Carad! Lua-te-ar dracu'! Carad!

- Imbecilule! - Ce?

Nerăbdarea o să-ți aducă moartea.

- Veles a zis asta? - Nu. Eu am zis-o.

Ai auzit profeția.

Du-te și te spală! Ai grijă să nu te vadă așa cei din Furnau.

Știu prea bine la cine ai apelat.

El vorbește cu spiritele pădurii, nu cu zeii.

Deschide porțile care ar trebui să rămână veșnic închise!

Belo!

De ce continuă să mă facă de râs?

Nu mă întreba pe mine.

Belo!

Succes!

O să te aștept.

Mulțumesc.

Nu vrei?

- Hai, să mergem! - De ce?

Iar îmi dă târcoale fata fierarului.

- Unde e? - Nu!

Pentru noroc.

- Mersi. - Ești palid.

Nu, nu am nimic.

V-au zis ce-o să vânați azi?

O să ne spună abia când ajungem acolo.

Ce faci?

Încă am voie s-o fac. Suntem încă doi copii, prieteni buni.

Flăcăi!

O să părăsiți satul băieți, dar o să vă întoarceți bărbați!

Casa mamei voastre nu vă va mai fi cămin!

Vă veți găsi propriul cămin. Luați-vă rămas-bun! Haideți!

De ce întrebi acum?

Nu obișnuim să alegem urmașul dinainte.

La momentul potrivit, când îmi bate moartea la ușă,

pe scaunul meu va urca moștenitorul meu, primul bărbat

care se dovedește iscusit cu arma-n mână.

Asta-i tradiția de când lumea.

Eu sunt fiul tău cel mai mare.

Ai putea s-o spui clar și răspicat, de față cu ceilalți.

Mereu ai fost nerăbdător, dar acum ai sărit calul.

De ce vrei asta?

Ca să știe oamenii, ca să stau liniștit.

De ce n-o poți spune?

Ce e?

Poate că ai alte planuri.

Doar nu vorbești serios!

Mojmír n-are stofă de lider!

El ară câmpul și e ținut în frâu de nevastă-sa!

Uită-te la tine! Ești vai de capul tău!

Ai putea să crapi mâine.

Chiar vrei să le oferi supușilor tăi o așa incertitudine?

Potolește-te!

Am zis să te potolești!

Hai să lămurim problema! Du-te la joacă!

Îl aleg de zece ori pe Mojmír ca succesor în detrimentul tău.

Și-ți spun și de ce. Fiindcă ești nesăbuit și aprig la mânie.

Le vrei pe toate dintr-odată. Ca acum.

Vreau să aud decizia ta finală, nu presupuneri!

Prea bine. Ți-o zic!

Până nu înveți ce înseamnă să fii o căpetenie bună,

Mojmír va fi moștenitorul meu.

- Nu poți face asta! - Ba pot!

Sigur că pot, fiule!

Și-mi pot justifica ușor decizia în fața oamenilor!

Mai ales că Mojmír are un lucru care ție îți lipsește.

Un moștenitor.

- Ce s-a întâmplat? - Profeția ta e greșită.

Îmi vreau banii înapoi.

Sau crezi că Veles mă tachina?

Hai s-o luăm de la început. Cum a fost greșită?

Ai spus c-o să am copii când o să fiu căpetenie.

Dar azi am aflat că nu voi fi căpetenie fiindcă nu am copii.

- Cine a spus asta? - Tatăl meu.

N-a vrut să mă numească succesorul lui. Când l-am presat,

l-a ales pe Mojmír.

Fiindcă eu sunt nesăbuit și nu am copii.

Sunt prins într-un cerc vicios.

Tatăl tău te-a mințit.

Aici nu-i vorba de nesăbuință sau de lipsa copiilor.

- Atunci? - Nu ești fiul lui.

Știi că ești diferit de el, știi asta de mic copil.

Mereu te-au atras bătăliile, sângele, caii.

De câte ori ai căutat taberele avarilor în tinerețe?

De ce crezi c-ai făcut asta? Care să fie motivul?

- De unde știi asta? - Știu totul.

Știu că ascunzi o sabie avară pe care ai găsit-o în apropiere.

Ești pe jumătate avar, Radúz.

Mama ta a fost violată în timpul unui raid de iarnă.

Slavomír te-a adoptat ca să-i salveze onoarea.

Dar acum se teme că frâiele ar putea ajunge

la un om care nu-i este fiu, care, mai grav, e avar.

De ce a zis Veles c-o să devin căpetenie dacă e imposibil?

- Cine spune? - Al meu...

Tată? Veles nu minte.

Doar de tine depinde dacă profeția devine sau nu realitate.

Au plecat toți bărbații. Din senin, aerul e mai curat.

Iar treaba e făcută mai repede.

Dacă suntem harnice, giulgiul e gata până mâine.

Biata de ea o să poată muri liniștită.

Ce? Măcar o să fie ușurată.

Bărbații se vor întoarce de la altarul de sacrificiu

cu tot ceea ce vor reuși să vâneze flăcăii.

Nici nu mai știu de când n-am mai mâncat carne de căprioară.

De unde știi că vânează căprioare?

Se duc la Vtáčnik.

Dacă femeia chiar vrea să afle, un bărbat îi spune totul.

Chiar și ceea ce nu credea că știe.

O să te învăț de toate după ce te măriți.

Unde te duci? Cine o să dea de mâncare la câini?

N-am de gând să mă duc la ei! Bestiile alea m-ar sfâșia!

Dalibor!

Dalibor!

Dalibor!

Dalibor, ești bine?

Trebuie să ai grijă, frățioare.

Dormi?

Fugi! Lasă-mă aici! Te vânează! Fugi!

Nu te mai prosti!

Ridică-te și ia-ți arcul!

Ridică-te!

Ridică-te și ia-ți arcul!

Ridică-te!

- Trebuie să se ridice singur. - Ridică-te!

Ai luat-o razna? Vrei să le strici ritualul?

- Nu. Dar tre' să vii cu mine! - Nevastă-mea a pățit ceva?

- Nu. - Ce se întâmplă aici?

Am găsit un bărbat în dumbravă. Nu respiră, dar e viu.

Acolo! O fi zeu.

Nu l-am putut căra mai departe.

Nimic neobișnuit. Avarii...

L-au omorât când ne-au străbătut pământurile.

E mort. L-aș îngropa mâine. Poate-l devorează lupii.

Nu, nu trebuie să-l lăsăm!

Simt că trăiește!

Știu că nu respiră, dar e viu.

- E un zeu. - Gura! Nu e zeu!

O fi slav, avar. Dar sigur nu e zeu.

Eu cunosc toți zeii. Ăsta-i un simplu om.

N-are nimic interesant.

Dacă-ți pare rău pentru el, îngroapă-l!

În felul ăsta, n-o să ne mai întrerupi,

n-o să strici ceremonia băieților.

- Dar... - Dacă am zis că-i mort, e mort!

Nici tu nu simți nimic?

Avar...

Alătură-mi-te, Mojmír!

Nici nu mai știu de când n-am mai vânat împreună.

Tată, știi că nu mă pricep la vânătoare.

Sigur că știu. Dar știi ce impresie lași?

Nu poți sta toată ziua acasă cu nevastă-ta!

Bine.

Pregătiți un cal pentru Mojmír!

- Tată... - Da?

M-am gândit la vorbele tale de ieri.

Ai dreptate. Iartă-mă.

- Nu știu ce m-a apucat. - N-are importanță.

Nu iese bine când gura o ia înaintea minții.

Amândoi am pățit asta ieri.

Ești fiul meu, la urma urmei.

- Mergi la vânătoare? - Mă duc cu Mojmír.

Pot să vin și eu? Sunt agitat și pus pe harță.

Sar la gâtul oamenilor, cum am făcut ieri.

Așa te vreau! Haide!

Mă duc să mă pregătesc.

Unde te duci?

- Îl duc înăuntru ca să-i tratez rănile. - Cine e?

Nu știu. L-am găsit în pădure. Îmi poți aduce niște apă?

Nici vorbă! O povară ca tine nu ne-a fost de ajuns...

Ai mai adus o gură de hrănit. Du-l de aici!

- Unde să-l duc? - Nu știu.

Dacă nu-l poți căra singură, apelează la cineva.

Poate-l primește vreo baborniță.

Dar n-o să treacă pragul ușii mele!

Hai, mișcă!