Original subtitles

MADDALENA

Dă-mi ceva. Haide, repede.

Haide. Grăbeşte-te.

Nenorocito ! Ajută-mă !

Fugi și găsește pe cineva.

Ajută-mă. Nu vezi că nu mai rezi... ? Auu !

Auu ! Oh, Doamne ! Cred că este rupt.

Auu !

Nu ! Termină ! Ce faci ? Cretino ! Lasă-mă pe mine !

Fugi... fugi și găsește pe cineva.

Du-te... du-te, repede. Repede !

Ce mama dracului aștepți ?

Grăbește-te ! Du-te !

Ce mai aştepţi ? Nu vezi că crăp aici ?

Nu mă auzi ?

Uite cât sânge.

Cât sânge.

Stai. Nu poți trece pe aici. - Cui îi pasă ?

Trebuie să-ți pese. Întoarce-te înapoi.

Cum se poate trece pe aici ?

Ce Revelion de rahat ! Haide, întoarce-te.

Uite-l. Acolo. Îl vezi ?

El este. Fii atent, acum ! Uşor.

Uşor...

Uşooor...

Haide ! - Auu !

Urcă în mașină și taci. Ţine-ţi gura închisă.

Liniștește-te ! Nu te teme. Nu-ți vom face nimic.

Nu-i face rău.

Legați-l la ochi.

Să ne grăbim.

Nu te teme.

Hei ! Dar ăsta vede totul. Haide, pune-i bine aia pe ochi.

Bine. Repede. Să mergem.

Haide. Repede. Nu faceţi zgomot. Ajutaţi-mă. Grăbiți-vă !

- Este ca și cum ai urca pe Golgota. - Taci, tâmpitule.

Închide ușa.

Ia-o ușor.

Nu-ți face griji.

Vai de voi, pământ și mare !

A venit vremea durerii voastre ! Acum că Diavolul a coborât la voi...

... cu mare furie, căci el știe că mai are doar puțină vreme.

Atunci când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ...

... a început să chinuie femeia...

... care născuse copilului bărbat.

Îmi place de voi, să știți. Vă iubesc pe toţi.

Îmi place modul în care vorbiți. Îmi place felul în care vă îmbrăcați.

Nici el nu este așa de rău. Dar aș spune că... nu este complet.

Nu este complet.

Nu este complet... Nu.

Nu este complet... Nu.

Nu este complet...

Aici.

Aici.

Uite. Acum arată mai bine.

Îmi place mai mult acum. Mult mai mult !

Ai vrut un preot ? Iată-l, este numai al tău.

Acum trebuie să-i plătești pariul.

Cine mi l-a îmbrăcat în preot ?

Când a rupt al șaselea sigiliu a avut loc un mare cutremur.

Iar soarele s-a făcut negru ca pânza de sac întunecată și...

... întreaga lună a devenit ca sângele. Stelele de pe cer...

... au căzut pe pământ precum... Smochinele necoapte scuturate...

... din copac de un vânt puternic...

Cine este ăsta ?

Cine este ?

Primul, ultimul, cel care trăiește.

Mai aveți nevoie de mine ?

Chiar aveți nevoie de un preot pentru a juca ?

Fața lui, părul capului lui erau albe ca lâna sau ca zăpada.

Nu. Acum nu mai am chef.

Nu vreau ! Nu mai vreau !

În acele vremuri, oamenii îi vor căuta moartea, dar nu o vor găsi.

Se vor ruga să moară, dar moartea va fugi de ei.

Atunci lăcustele ajunseseră la fel ca și caii gata de luptă.

Pe capul lor purtau coroane de aur...

... și fețele lor erau ca fețele oamenilor.

Și aveau păr ca părul femeilor...

... și dinții lor erau ca dinții leilor.

Aveau piepturi ca și cum erau protejate de pieptare de fier.

Sunetul aripilor lor era asemănător cu cel al zgomotului carelor trase de cai...

... care galopează în luptă. Aveau cozi ca cele de scorpioni.

Cu cozile lor aveau putere să facă rău oamenilor vreme de cinci luni.

Împăratul lor este îngerul abisului,...

... al cărui nume în ebraică este Abaddon...

... iar în greacă Apollyon.

Bravo ! Bine zis !

Cel puțin ați fi putut să vă apărați sau să cereți ajutor, Părinte.

Sau să încercați să scăpați.

De ce nu ai făcut asta, Părinte ?

De ce nu ai făcut asta ?

De ce nu ai făcut asta ?

Îmi pare rău.

Eu nu știam.

Pune-ți pantofii acum. E frig.

Nu cunoșteam pe nimeni acolo.

Dar în principiu era amuzant.

Dar sunteți înghețată. Haide, hai să alergăm puțin.

- Este mai bine acum ? - Da.

Sunt cam obosită.

Trebuie să mă crezi, Îmi pare foarte rău pentru...

Ah, nu, până la urmă este vina mea.

Chiar nu știu cum de am ajuns pe aici.

Poate că ai vrut să fii singur.

Ce ați aruncat la miezul nopții ?

Oh, nimic. Oamenii încă insistă să arunce lucruri pe fereastră.

Sunt convinși că procedând astfel, în anul care

va urma, va merge totul mult, mult mai bine.

Ei bine, oricum eu nu cred asta.

- Hei, uitați-vă acolo ! - E un preot !

Sa facem hora în jurul lui...

Sper că va fi cu adevărat un an mai bun pentru dumneavoastră.

Și ce urare se poate face unui preot ?

Întoarceți-vă la prietenii dumneavoastră.

De ce să fac asta ?

Acum pur și simplu nu vreau.

Fraților, înainte de a oficia slujba sfintelor taine,...

... să ne aducem aminte de păcatele noastre.

Mărturisesc Dumnezeului atotputernic, si vouă fraților,...

... că am păcătuit mult...

... cu cuvântul, cu fapta și cu gândul, în ceea ce am făcut,...

... și iartă-mă pe mine păcătosul.

Și o rog pe prea binecuvântata fecioară Maria, și pe toți îngerii...

... și sfinții, și pe voi, frații mei să vă rugați pentru mine.

- Domnul să fie cu voi. - Și, de asemenea, cu tine.

Să ne rugăm.

Îți încredințăm, Doamne, sufletul roabei tale, Eva...

... ca să poată trăi mai departe în tine după această viață...

... și păcatele pe care le-a comis din cauza slăbiciunii sale omenești...

... să poată fi iertate în mare mila ta.

Prin Domnul Nostru, Iisus Hristos. - Amin.

Vă rugasem să nu mai veniți.

Dar eu trebuia să vă întâlnesc.

I-am părăsit pentru totdeauna.

De ce ?

Ii urăsc pe toți.

Vreau să uit.

Ce rost are să fugi ?

Tu nu vei putea niciodată să fugi. Niciodată.

Nu este loc unde să poți merge.

Pentru tine nu mai este nicio speranță.

Atâta rău ți-au făcut.

Ți-au răpit totul.

Și într-o zi, pentru a te salva,...

... poate vei fi obligată să ucizi.

Să ucizi...

Am văzut că a intrat aici.

Hei, ce faci ? Te-am căutat.

- Haide, hai să plecăm. - Întoarce-te la noi. Asta este o biserică.

Nu știi asta ? Haide ! Să mergem. - Cred că este beată.

- E moartă de beată. Ești beată. - Nu !

Nu poți intra, ești beată. Stai ! - Nu ! Lasă-mă în pace !

Pleacă de aici !

I-am îngropat pe cei dragi vouă atunci când au murit.

V-am botezat fiii când s-au născut.

V-am legat în sfânta taină a căsătoriei când mi-ați spus că vă iubiți.

Și v-am auzit păcatele voastre, fără a vă putea ajuta.

Astăzi... am încercat să mă mărturisesc vouă.

Dar nu știu dacă am reușit.

Nu știu dacă este posibil.

Am vrut să vă spun totul despre mine...

... să vă spun cât de nedemn mă simt să ascult păcatele voastre.

Și cât de neputincios am fost să-mi îndeplinesc îndatoririle.

Cum m-am simțit... cum am fost nehotărât în fața importanței misiunii mele.

Nădăjduiam atât de mult ca această ultimă predică a mea să fi fost altfel.

Azi îmi iau rămas bun de la voi, ca să merg la o nouă parohie.

Am luat această decizie...

... convins că așa va fi mai bine și pentru voi...

... si pentru mine.

Cu toată smerenia, vă rog să încercați să înțelegeți cuvintele mele...

... și să mă iertați.

Nădăjduiesc că am meritat înţelegerea voastră...

... pentru toți anii în care am fost împreună.

Cred că nu pot găsi cuvintele potrivite...

... în Evanghelie... și nu pot să le găsesc nici în mine.

Știu ce ar trebui să spun.

Dar știu și că... nu o voi spune niciodată.

Astăzi am hotărât să vă părăsesc pentru că...

Pentru că mi-e teamă de responsabilitatea mea.

Pentru că îmi dau seama că nu vă pot ajuta.

Pentru că nu am știut să vă ofer aceeași iubire pe care mi-ați oferit-o voi mie.

Am vrut să vă spun adevărul dar am dat greș.

Am încercat să vă vorbesc despre dragostea creștină...

... dar cuvintele mele păreau false.

Și mi-a fost rușine din cauza asta.

La fel cum vă rușinați și voi de păcatele voastre.

Nu este ușor să fii preot.

Nu este ușor să fii preot într-o lume în care toate lucrurile sunt atât de false...

... și unde adevărul este denaturat !

Tocmai de aceea, astăzi oamenii,...

... și, desigur și mulți dintre voi, care sunteți umili, sinceri și fideli,...

... sunteți paralizați de îndoială.

Îndoielile, oricum, fac parte din natura umană și din viață.

Toată lumea trebuie să fugă de singurătate...

... și să rămână alături de ceilalţi.

Pentru că un om singur are îndoieli despre orice.

Chiar și despre Dumnezeu.

Și este atât de greu să-l ajuți.

Când un om își pierde propria credință,...

... nici măcar în el însuși nu mai crede.

Brusc devine slab,...

... pe măsură ce poftele cărnii îl cotropesc.

Își pierde drumul și fără să-și dea seama de asta...

... alunecă spre nicăieri și se pierde.

Nu sunt decât niște cuvinte confuze, știu asta.

Am încercat să vă spun ceea ce simt eu cu adevărat.

Și acum nici măcar nu știu dacă am făcut asta spre binele meu sau spre binele vostru.

Așa este. Vă rog să mă iertați. Iertați-mă.

Ești surprins să mă vezi aici ?

Nici măcar eu nu mai știu...

... de ce m-am întors și la ce folosește.

Știu doar că sunt obosită,...

... obosită să tot fug. Fug mereu și nu mă ajută niciodată cu nimic.

Dar tu mă poți înțelege, nu-i așa ?

Pentru că nici măcar tu nu reușești.

Tu ai spus-o. Ai recunoscut-o.

Sunt atât de obosită.

Și sunt și beată, vezi ?

Sunt atât de confuză.

Apoi am venit aici...

... și ți-am auzit predica.

Am ascultat-o. Și am înțeles-o.

Dar aceea nu era predica unui preot.

Știi de ce ?

Pentru că tu nu ești un preot.

Ești doar o jumătate de preot, nu eşti un preot pe de-a întregul.

Nu am dreptate, părinte ?

Și să nu mă contrazici,...

... pentru că tu trebuie să mă asculți.

Trebuie să mă asculți chiar dacă nu vrei asta.

Pentru că asta e meseria ta.

Să asculți pe toată lumea. Pe toată lumea.

Cât este de absurd...

... și de inutil...

Cât de stupid...

Dar ce fac eu aici ?

Poți să-mi spui tu ce-o să se aleagă de mine ?

Pot să beau.

Să știi că la băut mă pricep foarte mult.

Apoi mă culc cu oricine doresc.

Și mă culc cu oricine vreau eu.

Ce se întâmplă, Părinte ? Ești șocat ?

Eu fără dragoste nu pot trăi.

Nu reușesc.

Chiar dacă îi cunosc prea bine pe bărbați.

Și încă cum.

Eu nu sunt o soție,...

... nu sunt o curvă,...

... nu sunt nimic.

Da, tu ai dreptate.

Și eu am dreptate.

Și toată lumea are dreptate.

Și eu mă învârt și mă învârt și mă învârt...

... ca o rotiță.

Nu mai știu cum să mă opresc.

Cine mă poate opri ?

Numai băutura.

Aș putea încerca să mă sinucid.

Așadar, ce spui ?

Tu nu mă crezi.

Tu nu vrei să mă crezi !

Câte spovedanii ca aceasta ai ascultat, Părinte ?

Câte spovedanii ale unor oameni disperați, ale

unor oameni meschini și ipocriți ai ascultat ?

Și de ce ? De ce îi asculți ?

Da, sigur, au nevoie de ajutor.

Tu ai dreptate, dar eu nu sunt ca ei. Eu sunt mai rea decât ei.

Și știi de ce ?

Pentru că mie nu-mi pasă de nimic.

Nu este și asta tot o spovedanie ?

Și astea nu sunt păcatele mele.

Sunt păcatele celorlalți.

Este mizeria lor !

Da, sigur.

Și tu tot bărbat ești.

Un bărbat ca toți ceilalți bărbați.

Un omuleț îmbrăcat în negru...

... care nu înțelege nimic.

Nimic, nimic.

Și acum ce-o să faci ? O să mă dai afară, nu-i așa ?

Oh, sigur, e atât de ușor pentru tine, până la urmă.

Nu trebuie decât să rămâi la loc călduţ, încuiat în cămăruța ta și să te rogi.

Să te rogi, să te rogi, să te rogi...

Tu ai mai iubit vreodată pe cineva ?

Haide, spune-mi adevărul.

Haide, nu-ți fie rușine.

Ai mai iubit vreodată o femeie adevărată ?

Este foarte greu să iubești. Foarte greu.

Este aproape imposibil.

Dar totuși tu din înaltul amvonului tău ne vorbești despre dragoste.

Asta e pentru tine.

Am furat-o.

Din biserica ta.

Pentru că pleci.

Da, trebuie să plece.

Trebuie pentru că așa vrea el.

Oamenii vorbesc... șușotesc.

Dar habar n-au de nimic, pentru că sunt doar niște bieți diavoli.

Eu în schimb da, știu. Eu văd totul.

Nu este din cauza superiorilor sau chiar a comuniștilor, să știi.

Adevărul este altul. Adevărul este că și-a pierdut credința.

Eu îi cunosc prea bine pe preoți.

Dar ăsta este altfel față de ceilalți.

Ăsta are barba. Ca mine.

De ce ? Nu i se întâmplă de ieri de astăzi, adevărul este că și-a pierdut credința.

Dar eu îl înțeleg.

Să-l luăm de exemplu pe Mao.

Pe mine Mao mă interesează și încă cum.

Sunt pro-chinez. Recunosc asta.

Dar eu rămân aici.

Fac Sacristia și slujesc Biserica.

La revedere.

La revedere.

La revedere, Părinte.

Părinte, pleci așa ? Este o durere mare pentru noi toți.

La revedere, fiul meu.

Să te întorci la noi repede. Ai fost atât de bun.

La revedere, Părinte.

La revedere, Părinte. Să ai o călătorie plăcută.

Nu uita de noi, Părinte.

Ce mai e și acum ?

Ce mai vrei de la mine ?

Lasă-mă în pace !

Încetează !

Nu mai suport ! Nu mai suport...

Sincer să fiu, nu am fost nici eu foarte fericit.

Ce vrei, sunt prea bătrân.

Este o parohie care nu-mi oferă nicio satisfacție.

Câțiva oameni, nimeni în jur.

Doar vechea închisoare din insulă,...

... unde te duci o dată pe săptămână.

E trist, să știi. - Ce păcat.

Te vei obișnui cu asta.

Vor veni turiști,

vin, mănâncă, fac poze, fac plinul la mașină și pleacă din nou.

Se grăbesc.

Toată lumea se grăbește acum.

Chiar și Biserica.

Mâncare rapidă. Biserica rapidă.

Da, divorț, celibat, protest.

Preoți de stânga și de dreapta.

Criza idealurilor.

Trebuie să fiți în acord cu vremurile.

Așteptați o clipă. Vă voi arăta ceva.

Cum vi se pare ? O biserică ultramodernă și automată.

Nu veți mai găsi pe nimeni mai rău decât mine.

Nu pot să înțeleg de ce oamenii aleargă atât de repede.

Uită-te acolo: se întâmplă cel puțin două accidentele auto în fiecare zi.

Și mai și spun că au instalat o groază de semne de circulație.

Chiar eu le-am binecuvântat.

Nu a ajutat cu nimic.

Continuă să alerge ca nebunii.

Viteză, viteză, viteză...

Cine știe pe unde o să alergăm cu toții ?

Să nu mi se piardă alături de păcătoși sufletul

meu sau viața mea printre oameni de sânge.

Ale căror mâini sunt pline de păcate, și au dreapta plină de arginți.

Eu voi merge pe calea mea cea neprihănită:

mântuiește-mă tu Dumnezeul meu și miluiește-mă pe mine.

Barca asta este de închiriat ?

Am nevoie de ea să merg la pescuit.

Poți să te duci unde vrei tu, pentru mine nu contează.

Dar pentru mine contează.

Nu te voi deranja.

Mergem ?

Trebuie să ajungem departe ?

Tu cât timp poți să vâslești ?

Dacă vâslesc încet, chiar și până la amurg.

Trebuie doar să mă odihnesc din când în când.

Știi că nicio femeie nu a mai fost niciodată pe barca asta ?

Nu mi s-a mai întâmplat niciodată.

Doar pești.

Este ciudat, nu-i așa ?

De fapt, nu este atât de ciudat.

Vremurile s-au schimbat.

Peștele nu prea mai este din belșug ca până acum.

Și nici măcar pescari nu mai sunt.

Trebuie să te descurci.

Vrei să înoți ?

Nu...

Vorbește, poți să vorbești în continuare.

Nu se poate vâsli și vorbi în același timp.

Obosești.

Atunci taci.

Vrei să mergem și mai departe de atât ?

Vrei să mergem și mai departe de atât ?

Tu nu ești de prin părțile astea, nu-i așa ?

Am fugit.

De cine ?

Am fugit de toată lumea.

Sau aproape de toată lumea.

Și tu cine ești ?

Să spunem că acum mă joc de-a pescarul.

Și tu de-a ce te joci ?

Nu închide ochii.

Nu închide ochii...

Nu... nu închide...

Ești fericit să mă vezi din nou, Părinte ?

- Nu. - Eu aș spune că ești.

Nu, greșești.

V-am spus deja că nu pot face nimic pentru dumneavoastră.

Nu ați făcut bine că ați venit.

Dar dacă aș vrea să mă spovedesc ?

Eu îi spovedesc doar pe cei care se căiesc și vor să fie iertați,...

... nu doar pe cei care caută un complice pentru păcatele lor.

Dar trebuie să mă asculți, Părinte.

Am ascultat spovedaniile multor femei ca tine,...

... femei care se simt singure, abandonate,...

... exploatate, fără nicio speranță, incapabile să-și mai continue viața.

Și la fel ca celelalte credeți că sunteţi un caz aparte.

Ești fericită să suferi.

Durerea vă face să vă simțiți importantă și unică.

Încearcă să fii sincer.

Ți-e frică de mine.

De ce fugi de mine ?

De ce te amăgești pe tine însuți ?

Ești conștient de cât de important ești tu pentru mine ?

Cu tine sunt mai serenă ?

Și îmi uit trecutul.

Te apreciez enorm să știi. Mă crezi, părinte ?

M-au învățat să cred.

Dar trebuie să vă spun că sentimentele dumneavoastră nu mă preocupă.

Știți bine câți prieteni dragi a trebuit să părăsesc ?

Oameni pe care i-am iubit cu adevărat !

Dar am fost forțat să fac asta, pentru că nu mai puteam continua să mint !

Trebuie să mă regăsesc din nou.

Și nu pot încă dărui nimic nimănui !

Nu, nu e adevărat.

Nu ești aici să te regăsești, ci ca să scapi de ceea ce ești.

Pentru a te ascunde de tine însuți,...

... pentru că ți-ar plăcea să nu exist !

Nu va fi niciodată posibil ca noi doi să ne înțelegem.

Tu ești o femeie, iar eu sunt preot.

Nu, nu este din cauza asta.

Nu ne putem înțelege doar pentru că eu sunt o femeie...

... și tu un bărbat.

Nu mai este nimic altceva de spus.

Am spus totul și nu mai pot vedea nimic altceva.

Continuați așa.

Așa cum ați făcut și până acum.

Ajunge. Nu mai văd. Acum sunt obosit.

Si tu la fel. Ești obosită.

La fel și tu, ești obosită.

Te deranjez ?

Te rogi ?

Nu, mă gândeam.

În genunchi ?

De ani buni eu... m-am rugat mereu în genunchi.

Dar uneori încetam să mă mai rog.

Și începeam să mă gândesc.

Așa că acum, chiar dacă aș vrea doar să gândesc, trebuie să îngenunchez.

Și te gândeai la mine, Părinte ?

Ai grijă, pleacă de acolo, ai putea să cazi.

Spune-o din nou.

În același fel.

Ai grijă.

Pleacă de acolo.

S-ar putea să cazi.

Tu ești bun.

Tu mă așteptai, nu-i așa ?

Haide, spune-o.

Pacea fie cu voi.

Și, în duhul vostru.

Pacea fie cu voi.

Și, în duhul vostru.

Pacea fie cu voi.

Și, în duhul vostru.

Pacea fie cu voi.

Și, în duhul vostru.

Tu crezi în chiromanți ?

Când eram copil,...

... o țigancă i-a ghicit mamei mele că într-o zi...

... voi ajunge bogat.

Foarte bogat. Un munte de bani.

Ce greșeală.

Și așa, de atunci...

... nu am mai crezut în genul ăsta de lucruri.

Eu în schimb, cred.

Cred în toate.

Cred în pisica neagră, cred în spirite...

... și mi-e frică de vampiri.

De la tine nu pricep nimic. Sunt doar linii confuze.

Nu, nu este adevărat.

Oh, înseamnă că totuși țiganca avea dreptate.

Și eu văd și bogăția, o mare bogăţie.

Ah... iar aici este linia vieții.

Linia fericirii.

Iar linia fericirii este foarte... foarte adâncă.

Și asta este linia inimii.

Și linia inimii este foarte... foarte lungă.

Vezi, coboară, coboară, coboară...

... până aici.

Cunoști zicala ?

Fie ca înțelepciunea să-ți fie surioară și prudența prietenă.

De ce trebuie să ne ascundem ?

Uneori este amuzant.

De ce m-ai adus tocmai aici ?

Vino aici o clipă.

Așadar ?

Am vrut să-ți arăt unde m-am născut.

La Colosseum ?

Nu, acolo jos. Vezi intersecția aceea ?

Nu, unde ? Pe dreapta ?

- Nu, a doua din stânga. - Da.

Bună seara. Ce vrem să mâncăm ?

Atunci în seara asta veți servi ce vă recomand eu.

Vă voi servi ceva foarte apetisant, o adevărată specialitate.

Un fel de mâncare făcut special pentru cei îndrăgostiți.

Vei servi ceva foarte apetisant, o adevărată specialitate,

un fel de mâncare special pentru cei îndrăgostiți ?

De ce ai fost atât de încăpățânat ?

Arăți grozav îmbrăcat așa.

Îmi place atât de mult de tine.

Să știi că și eu sunt foarte fericit să fiu aici în seara asta.

Mi-e foame și mi-e sete.

Și eu sunt foarte bucuroasă că nu trebuie să mai mănânc pe unde apuc.

Ce s-a întâmplat ?

Nu te întoarce.

Cine e acolo ?

Nu contează.

Tu ești bun.

Să mergem.

Nu am plătit.

O să ne întoarcem altă dată.

E moartă.

Sunteți preot ?

Nu, nu sunt preot.

Du mașina la garaj.

Și vino sus.

Întoarce-te...

Uită-te la mine...

Nu trebuie să-ți fie frică...

Întoarce-te...

Privește-mă...

Nu trebuie să-ți fie frică...

Nu trebuie să-ți fie frică...

Nu trebuie să...

Nu trebuie să...

E prea târziu.

Nu mai sunt tânăr.

Acum nu mai pot să-mi schimb viața.

În fiecare noapte nu simt decât frică și angoasă.

Totul mă sperie.

Nu, nu chiar totul, dar...

... cum va fi până...

... până la sfârșit. Prevăd fiecare moment, fiecare zi.

Nu există cale de ieșire.

Nu există cale de ieșire.

Ești foarte frumoasă.

Ca de obicei. Și, ca de obicei apari pe neașteptate.

- Știi de ce am venit ? - Nu, chiar nu știu.

De fapt, să spunem că îmi închipui de ce.

Ai nevoie de bani așa că te întorci la sursă.

Când voi avea nevoie de bani, am să-ți cer.

Foarte bine.

Și dacă nu este vorba de bani, atunci despre ce este vorba ?

Nu, vreau doar să te hotărăști să-mi acorzi divorțul.

Oricum, la urma urmei, pentru tine nu este decât o chestiune de preț.

Sigur ! E numai o chestiune de preț.

M-ai costat foarte mult, așa că nu văd de ce te-aș pierde.

Nu, un obiect prețios nu se aruncă așa.

Mai mult, trebuie să iei în considerare și ceea ce simt pentru tine, chiar și acum.

Te rog, haide...

Oricum, asta nu este totul.

Asta nu este totul...

Mai este și un alt motiv.

Când te-am cunoscut, erai a treia spiță la roată.

Adică nu erai nimic.

Eu sunt cel care te-am prezentat unor oameni importanți.

Eu te-am creat cu dragostea mea...

... și cu banii mei.

De ce ? Nu este adevărat ?

Tocmai de aceea te urăsc si tu ştii bine asta.

Acesta este motivul ? Chiar așa ?

Da, ăsta este.

Nu ai vrut niciodată să mă apreciezi.

Pentru tine nu am fost decât o jucărie.

Pentru că îmi plăceai așa.

Ești cu adevărat inimitabil.

Așadar, ce-mi propui ?

Văd că începem să gândim.

Ei bine, iată propunerea mea.

Voi fi de acord cu divorțul.

Singura condiție este ca tu să devii amanta mea.

Acum ești soția mea,...

... ai mulți amanți.

Așa că vei fi soția altuia, dar...

... vei dormi cu mine.

Este rezonabil, nu-i așa ?

Mă dezguști.

Dar eu în schimb... te iubesc.

Căci nu bărbatul se trage din femeie...

... ci femeia din bărbat.

De fapt bărbatul nu a fost creat pentru femeie...

... ci femeia a fost creată pentru bărbat.

Iată de ce femeia trebuie să aibă pe capul ei

un semn al autorității bărbatului asupra ei...

... din cauza îngerilor.

Pe de altă parte, nici femeia nu poate exista fără bărbat...

... nici bărbatul fără femeie, în Domnul.

Căci așa cum femeia a venit de la bărbat...

... așa și bărbatul se naște din femeie.

Și toate vin de la Dumnezeu.

Cât timp poți să vâslești ?

Nu știu.

Pun pariu că a fost un citat din Biblie.

Din prima scrisoare a Sfântului Pavel către Corinteni.

Chiar așa.

La revedere !

Am uitat să-ți spun că sunt o foarte bună înotătoare.

Prins în această dimineață.

Da, ca peștele pe care obișnuiam să-l cumpărăm de la piață.

E frumos aici, să știi.

Ai de gând să rămâi în apartamentul ăsta mult timp ?

Trebuia să te văd din nou. - Ești nebun !

- Lasă-mă în pace. - Mi-ai rămas în minte.

Nu se poate termina așa...

Vino aici.

Pleacă de aici ! - Nu te mai mișca.

- Nu mai vreau ! Nu mai vreau ! - Ce nu mai vrei ?!

- Nu vreau ! - Liniștește-te.

Am spus nu !

Este și ea femeia ta ?

Eu, tu și cu ea. Adică, suntem în trei.

Tâmpitule ! Idiotule !

Eu deja m-am culcat cu ea ! Ea m-a dorit.

Înțelegi asta ?

Ea m-a dorit ! Nici măcar nu a trebuit să-i cer !

E o minune.

Face dragoste ca o zeiță.

Bietule încornorat.

El are dreptate.

Tu ești vinovată. Răul este în tine și nu vrei să te schimbi.

Așa că, femeile ca tine nu vor niciodată să se schimbe !

Sunteți toate la fel ! Toate la fel !

Nu te-am urmat până aici pentru că ai dreptate tu.

Nu e cum crezi tu.

Uită-te la mine.

Bine.

Atunci, te voi aștepta chiar aici.

Bine ai venit, Părinte !

Intră.

Hei ! Ascultă...

Ai o țigară ?

Frumoaso... frumoaso... Frumoaso...

Nu, nu pleca. Așteaptă... Nu !

Nu ! Nu... Nu...

Nu !

- Ia să văd. - Lasă-mă !

Lasă-mă !

Așteaptă. - Nu !

Așteaptă. - Nu !

- Nu ! - Unde...

Nu !

- Unde te duci ? Vino aici... - Ajunge !

Așteaptă ! Unde te duci ?

Vino aici... Așteaptă ! - Nu, nu, nu...

Vino aici... - Nu !

Curvă frumoasă...

- Nu, lasă-mă ! - Curvă frumoasă...

- Lasă-mă ! - Nu, nu, nu, nu... !

Ce faci, Părinte ?

Dă-mi înapoi cheile. Haide !

Aceasta este cea mai veche parte a închisorii.

Nu a mai fost folosită de ceva ani.

Într-o bună zi se va prăbuși.

Aici sunt cei închiși pe viață.

Iartă-mă. M-am gândit foarte mult zilele astea.

Și acum trebuie să-ți spun că...

Nu spune nimic. Știu că ți-e imposibil.

Tu știi să vorbești despre iubire credincioșilor tăi

atunci când vorbești din amvon.

Dar nu poți vorbi de dragoste unei femei singure.

Stai.

Așteaptă o clipă. Nu te mișca !

Nu te mișca !

Este atât de ușor. Atât de simplu.

Milioane de oameni spun asta în fiecare zi.

Nu !

Nu, nu pot spune eu asta în locul tău.

Trebuie s-o spui tu.

Dar tu ce cauți la el ? De ce te ții mereu de capul lui ? Lasă-l în pace !

- Nu este pentru tine ! - Nu înțeleg ce spui. Lasă-mă în pace !

Bineînțeles că înțelegi. Este fiul meu !

Este doar fiul meu și al lui Dumnezeu și al nimănui altcuiva ! Acum ai înțeles ?

S-a făcut preot pentru mine, pentru mama lui. Și mă iubește.

Până acum era fericit... Liniștit și fericit.

De ce... de ce nu-l lași în pace ? Te implor...

Să ştii că dacă îl distrugi, dacă vrei să-l distrugi

Eu... eu te omor, sunt în stare să te omor.

Ești o femeie rea.

Și tu ești o mamă rea.

M-ai ucide, nu-i așa ?

Cum ai ghicit ?

Te cunosc.

Cel puțin recunoaște că sunt un soț ascultător.

Tu mă chemi și uite... eu ajung într-un suflet.

Știi că aproape mi-a fost dor de tine ?

Așadar, te întorci la mine ?

Nu, nu trebuia să devin amanta ta ?

Când ?

Chiar și acum, dacă vrei.

Eu nu am încredere în tine.

Nici eu nu am încredere în tine.

Ei bine, unde mergem ?

Cum adică „unde”? La tine, bineînțeles.

Nu asta ne-a fost înțelegerea ?

Aoleu !

Dă-mi mâna... repede. Ajută-mă.

Nu mă pot... Nu mă pot mișca.

De ce stai acolo ?

Cheamă oamenii, cheamă pe cineva. Nu vezi că nu mai pot ? Auu ! La naiba !

Ce faci ? Auuu !

Termină ! Idioato !

Cere ajutor. Repede !

Oprește o mașină ! Fă ceva ! Mișcă-te !

Repede...

La ce te holbezi ?

Mișcă-te ! Fugi !

Ce dracu' aştepţi ? Nu vezi că o să crăp aici ?

Nu mă auzi ?

Uite cât sânge.

Cât sânge...

Ce vrei ? Nu te pot spovedi.

Stai. Mi-am ucis soțul.

Oh, Doamne. Dumnezeul meu !

Am făcut asta pentru tine ! Pentru noi ! Acum sunt în sfârșit liberă !

Ești condamnată, ai comis cel mai grav păcat...

Nici că-mi pasă !

Nu spune asta, nu mai vorbi așa.

Pleacă-ți capul. Mă auzi ? Și repetă după mine: mea culpa... mea culpa... mea culpa...

De ce nu mă vrei ? De ce nu mă vrei ?

Taci din gură ! Nu mai blasfemia (huli) !

Mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa, mea culpa, mea culpa,...

Nu mai știi să spui și altceva ?

Te rog, nu mă chinui.

Nu te pot absolvi. Nu te pot ierta.

Nu pot sta cu tine.

Doamne, iartă-mi păcatele.

Și tu... iartă-mă și tu.

Doamne, ajută-mă să trec peste încercarea asta.

Ca să nu mă pierd pe veci. Iartă-mă, Doamne.

Doamne, ascultă rugăciunea mea. Nu-mi refuza ajutorul tău.

Nu te îndepărta de strigătul meu. Sunt oaspetele tău aici doar pentru scurt timp.

Să ne rugăm.

După ce am primit, Oh, Doamne,...

... legămintele mântuirii Tale,...

... te implorăm să ne apere Sfânta Fecioară.

Sub a cărei protecție iubitoare... ne dorim mereu să putem rămâne.

Sub a cărei protecție iubitoare... ne dorim mereu să putem rămâne.

Sub a cărei protecție iubitoare... noi ne dorim mereu...

De ce nu vrei să mă iubești ?

Te iubesc. La fel cum îi iubesc pe toți ceilalți oameni.

Ești mincinos.

Nu poți iubi pe toată lumea în același fel.

Și nu îi poți iubi pe ceilalți așa cum te iubesc eu pe tine.

Hulești.

Atunci... bine ! Ajunge ! Să nu mai vorbim nimic despre asta.

Niciodată.

Acum ce mai faci ?

Vreau să fac o baie.

Nu... te rog.

Dacă ți-e frică că mă sinucid, poți să vii și tu.

Te rog ! Nu face asta !

Încă mă mai poți salva, dacă vrei.

De ce ți-e frică să te uiți la mine ?

Ești beată.

Iar tu ești ridicol.

Ești ridicol. Ești un preot ridicol ! Și eşti un om ridicol !

Ești ridicol ! Ridicol... ridicol !

Bravo ! Haide !

Imediat.

Haide ! Curaj ! Aruncă-te în valuri !

Și acum...

Acum trebuie să-mi spui adevărul.

Îți place de mine ?

Mult.

Am ajuns prea departe !

Să ne întoarcem înapoi !

Sunt obosită !

Oprește-te !

Mă auzi ? Întoarce-te înapoi !

Oprește-te ! Întoarce-te înapoi !

Oprește-te !

Nu !

Nu !

Traducerea și adaptarea în premieră ARCONRAD@SPTEAM

UTF-8, relectura, resincronizare: 41RGB@SPTEAM