Original subtitles

- Poftim, Jake! - Mersi!

Ce-i aia?

M-am dus la bibliotecă și am găsit o hartă topo veche…

- „Hartă topo”? - Topografică.

Arată localitățile de dinaintea barajului, când s-a format lacul.

Aici odihnește Reedsville. Avea 103 locuitori.

Deci chiar există un sat sub lac? Credeam că e vrăjeală.

Nu e. Și, mulțumită secetei, putem ajunge acolo.

- Acum câțiva ani ar fi fost prea adânc. - Mare tocilar ești!

Dar unul drăguț.

- Cred că frate-tău o place pe Hayley. - Cum ți-ai dat seama? O ascunde bine.

Unii dintre noi suntem degajați. Alții nu reușesc.

Mie-mi zici?

- Ce? - Fiți atenți!

Dacă harta mea e bună, Reedsville e acolo.

Așadar, cine face cu mine prima scufundare?

Îți trebuie o persoană trează.

Bine. Familia e pe primul loc.

Să vă distrați! Aduceți-mi ceva mișto!

Ce-mi faci? Ești soră-mea! Ajută-mă nițel!

Te ajut. E parașută. Le-a tras clapa tuturor gagiilor ei.

Dar eu o plac!

Vreau să-mi tragă clapa de câte ori vrea!

N-am nevoie să mă salvezi.

Bine?

Ba eu cred că ai.

- Da, da… - Sigur…

Echipează-te!

FABRICA DE JELEURI LUSHUS

Jake!

Ajutor! Se îneacă! Ajutați-mă!

„LACUL”

PATRU LUNI MAI TÂRZIU

Pot să merg, mamă.

Bine, dragă.

Îți pun ceva de mâncare?

Nu, mersi…

Doar vreau să moțăi în pat.

Bine, dragă.

Cum vrei tu.

Ne bucurăm tare mult că ești acasă.

Îmi fac griji.

- Poate am adus-o acasă prematur. - Doctorul a zis că era pregătită.

Încă două săptămâni la ospiciu n-ar fi ajutat-o.

Nu era orice ospiciu. Era cel mai bun din oraș.

- Zici că e zombi. - Se obișnuiește și ea să fie acasă.

O să dureze, Jeffrey.

Trebuie să-și reia viața și să înceapă să revină la normal.

Toți trebuie.

- Adică eu. - Cu mine nu mai vorbești.

Vii acasă de la serviciu și te încui în biroul tău.

Sunt copleșit! Am de recuperat o groază la muncă după…

Cred că lui Finn i-ar prinde bine dacă ai fi mai…

Dacă aș fi mai puternic?

Ca tine?

Mai prezent.

Să fii acolo.

Știu că suferi.

Cu toții o luăm pas cu pas.

Cu toate că e greu, va trebui să încercăm să mergem înainte.

Ne-a murit băiatul, Erin.

Fac față cum pot!

Sigur nu-ți aduc nimic?

Nu?

Bine. Cum vrei tu, puiule.

- Mamă? - Da, scumpo?

Ce ați pus în sicriu?

În sicriu?

Jake nu era în el, deci…

ce ați îngropat?

Niște amintiri.

Compunerea scrisă de Jake la gimnaziu despre excursia la Disneyland…

Cărțile Pokémon ale lui…

Adidașii ăia maronii cu care mergea zi de zi la școală…

Bine că s-au dus.

L-am făcut o capsulă a timpului.

Frumos!

- Păcat că n-am fost acolo! - Scumpa mea…

Te însănătoșeai.

- Făceai ce era nevoie. - Dar m-am însănătoșit, mamă?

Tot mai cred ce am văzut.

E nevoie doar de timp.

Timpul va pune totul în perspectivă. Vino aici!

E Blestemat Lacul Prescott?

Ușor! Sunt doar eu!

- Nu puteai să zici ceva când intri? - Am zis și nu m-ai auzit.

Ce-i așa interesant?

Căutam să văd dacă există posturi de profesoară,

dar e penurie.

Poate e mai bine așa. E bine să fiu acasă acum.

Eu aș zice să cauți în continuare.

- Da? - Aveai dreptate.

Ar trebui să mergem înainte.

Pentru Finn și pentru tine.

Și despre mine aveai dreptate. M-am lăsat copleșit.

În loc să am grijă de tine și Finn…

m-am închis.

O să mă schimb, Erin. O să încerc să fiu mai puternic.

Nu vrem să fii mai puternic.

Vrem doar să fii cu noi.

Mamă!

Găsește-mă…

Mamă! Găsește-mă!

Găsește-mă…

Găsește-mă!

Vrei să retrăiești trauma asta din cauza unor coșmaruri?

Coșmaruri ai atunci când dormi, Jeffrey. Eu eram trează în ambele cazuri.

Cred că e vorba de altceva.

Jake mă implora să-l găsesc.

Isuse…

Nu pot să ignor ce am văzut și ce am auzit.

Vreau să mă întorc acolo și să-l caut!

Scafandrii l-au căutat cu săptămânile. Lacul are zeci de metri adâncime!

- Nu în locul în care a dispărut. - Jake e mort, Erin!

N-a apărut în fața ta, înțelegi? Vezi ce vrei să vezi.

E o nebunie, Jeffrey! Nu voiam să văd ce am văzut!

Tu ziceai că era important să mergem înainte, nu?

Cum o să fie pentru Finn să dezgropăm iar totul?

Nu e musai ca ea să știe.

Jeffrey, e fiul nostru.

- S-a dus, Erin! - Știu asta!

Dar n-ai văzut ce am văzut! Vrea să se întoarcă acasă!

Are nevoie de mine! Are nevoie de noi!

Dacă vrei să faci asta, o faci de capul tău.

Îmi pare rău.

Eu mă pregătesc.

Eu te cred.

Cred că l-ai văzut pe Jake și cred că vrea să-l aduci acasă.

Cum ai…

Am auzit cam toate certurile dintre tine și tata.

Mă sperie gândul ăsta.

- Vreau să vin cu tine să-l căutăm. - Să vii cu mine? Nu, scumpo!

Va trebui să-ți arăt unde s-a întâmplat.

Abia te-ai întors de la ospiciu. Ești în convalescență.

- Nu te pot duce acolo. - Încă am coșmaruri, mamă.

N-au dispărut.

O să mă vindec mult mai repede cu Jake înapoi acasă.

Pot face asta.

Trebuie să fac asta.

Lasă-mă să vin cu tine.

- Nu-i spunem lui taică-tău. - Atunci plecăm acum.

Îi scriem pe un bilet unde suntem și, până-l citește, suntem deja pe lac.

Nu te știam atât de șireată.

Pentru că, de multe ori, eram șireată cu tine.

Sigur vrei să faci asta? Nu e nevoie să vii.

Nu vreau să te las singură.

- Finn… - N-am nimic.

O să-mi fie bine când vom ajunge acolo.

Să mergem!

Mamă, hai să ne plimbăm!

Ce faci?

- Ce bună e! - E a mea!

- Tată! - Ce?

Mamă!

- Pot să vă mai fac. - Da, dar ale ei sunt mult mai gustoase.

Gata, fugi! E gofra mea! A mea!

Dispari!

- E gofra mea! A mea! - Prinde-mă!

- Ți-e bine? - Da, scumpo.

Nu pot să cred că-s iar aici!

Am jurat să nu mă mai apropii de locul ăsta.

E atât de nedrept…

Totul! Ar fi trebuit să…

Ar fi trebuit să fi putut să-l ajut. Sunt…

E frățiorul meu. Trebuia să am grijă de el.

Încetează! Nu începe! Nu e vina ta, știi bine.

Trebuie să mi se repete.

Vino!

Să ne ducem acolo și să ne facem treaba!

Acolo eram.

Când l-am văzut ultima oară era îngrozit.

O să-l găsim. Sunt sigură de asta.

- Ai grijă, mamă. Bine? - O să am foarte mare grijă.

Am luat asta din port.

- Sunt 2,4 m până jos, nu? - Corect.

O să-mi leg asta de talie.

Dacă nu ies în două minute, ridică-mă cât de bine poți.

Bine.

Ești sigură că ăsta e locul?

Sunt sigură! Ia-o încolo! E o tricicletă jos?

O tricicletă? Nu.

Poate ar trebui să plecăm. Ce zici? Ești obosită, mamă!

Nu. Mă mai scufund de câteva ori.

Mamă?

Mamă! Urcă!

Mamă!

Mamă!

Am căutat acolo cu săptămânile și n-am găsit nimic.

E incredibil.

În câteva ore, voi ați găsit ce n-au găsit oamenii mei.

Știu, domnule șerif. Și mie mi se pare incredibil.

Cred că o parte din mine nu crede incredibilul.

Spuneți că ați văzut cadavre. N-am găsit nici urmă de ele.

Nu știu. Eu le-am văzut. Sunt acolo.

- Oameni legați de o lespede de beton? - Lăsați să se înece.

Am găsit asta pe unul dintre cadavre.

- „Boone.” - Recunoașteți numele?

E al unei familii de fermieri de dinaintea lacului.

Cred că are încă o urmașă în viață. Millie Boone.

Când ești de mult timp aici, auzi multe zvonuri despre locurile astea.

Secrete. Unele sunt destul de urâte.

N-am venit aici să descopăr secrete, domnule șerif.

Am venit să-mi găsesc fiul.

- Mă bucur pentru dv., doamnă. - Mulțumesc.

Scuzați-mă.

Ce-ți veni?

Ne-ai dus fata înapoi la lac după tot ce a pățit?

- Jeffrey, ascultă-mă… - Nu! Vin acolo și-o aduc acasă!

Jeffrey, l-am găsit pe Jake!

Ne aducem fiul acasă!

Era chiar acolo unde a dispărut.

Autopsierul trebuie să-și facă treaba.

Dar se întoarce acasă!

- Nu-mi vine să cred! Ce… - Vreau să ținem încă o slujbă.

- Una adevărată, cu fiul nostru. - Erin, trebuia să fi fost cu tine.

Știu că zic foarte des „trebuia să fi”…

dar e adevărat.

Vorbim despre asta acasă.

Plecăm de aici cam într-o oră.

Cum a reacționat Finn?

Se bucură că fratele ei se întoarce acasă.

E foarte puternică.

- Trebuie să închid. - Bine.

- Era tata? - Da.

Cum a reacționat?

Ca noi și restul lumii. Nu-i vine să creadă.

Ce-ți face mâna?

Mi s-a jupuit pielea un pic, dar e bine.

- Paramedicul era drăguț. - Doamne… Nu începe!

- Sunt foarte mândră de tine, puiule! - Și eu sunt mândră de tine, mamă.

Mă bucur că s-a terminat.

Ce e, mamă?

Se întâmplă ceva ciudat aici.

- Mă crezi, deci? - Da.

L-am găsit pe fratele tău, dar trebuie să aflăm de ce a murit.

AZIL

Știi de ce am ales să-l aștept aici pe Scaraoțchi?

Pentru că e chiar la hotarul satului Prescott.

N-o să trăiesc vreodată în rahatul ăla de loc inventat!

Doamnă Boone, vreau doar să vorbim despre lacul Prescott

și de ce mor atâția oameni acolo.

Oamenii mor acolo din prostie. Se îmbată și cad în apă.

Sau se prostesc pe marginea bărcii și nu știu să înoate.

Fratele meu a murit în lac.

Și nu era prost. Și știa să înoate.

Ceva l-a apucat de picior și…

s-a înecat.

Abia azi i-am găsit trupul.

Am auzit sirenele.

Nu l-am găsit doar pe el.

Am văzut trei morți pe fundul lacului, legați de o placă de beton.

Unul dintre ei purta asta.

Poate fi al unui singur Boone.

Maynard Nathaniel Boone, străbunicul meu.

De ce a fost ucis? De cine?

De către celebritatea statului, domnul Wrede Prescott.

În Georgia apăreau baraje ca ciupercile după ploaie,

iar el nu voia să fie mai prejos Carolina de Nord.

În plus, primea comision la curentul de la baraj.

El urma să facă avere,

însă multora nu le convenea ideea barajului.

Numai din ciudă,

i-a adunat pe trei dintre bărbații care i-au făcut cele mai mari belele.

Ai ceva de zis, soldățel?

Dacă ne eliberați, eu nu zic nimic! Jur! Vă rog, conașule!

Acum sunt „conaș”?

Mai devreme eram „hapsân nenorocit”.

În locul tău, aș începe să exersez.

Ce să exersez?

Ținutul respirației.

Nu. Nu!

Nu! Nu ne lăsați aici! Nu ne puteți lăsa! Vă implor!

Cred că a fost groaznic. Apa creștea centimetru cu centimetru…

Nici nu-mi pot închipui.

Chiar și după ce au pățit acei oameni,

lupta pentru distrugerea barajului continuă și azi.

Dar cum de mai continuă? Barajul are aproape 90 de ani.

- Cine conduce lupta? - În fiecare an depunem o petiție semnată.

Strângem semnături pentru a dărâma barajul

în numele celor care au murit la clădirea sa

și celor care au murit de-a lungul anilor!

Și, în fiecare an, petiția e respinsă, indiferent câți oameni ar semna!

De ce?

Wrede Prescott a dat mită pentru apărarea barajului.

Nu pentru că era el însuși interesat de drăcia aia.

El știa că drenarea lacului

i-ar dezvălui crima și ar distruge reputația prețioasă a familiei lui!

Banii lui sunt în fondul unei firme de avocatură

care luptă cu îndârjire să păstreze barajul.

Combate orice tentativă de a demola barajul.

Spengler și Webber! Asta e firma!

Sunteți sigură că acela e numele firmei?

Am avut destul de-a face cu ei de-a lungul anilor. Știu!

Ce facem?

Acum ne facem bagajul și mergem acasă.

După, mă refer. Tu și tata…

Să plecăm odată din locul ăsta nenorocit!

Tată?

- Ce? - Bună, scumpo!

Ce-i cu tine aici?

Mi-ai zis la telefon că veneați acasă. Au trecut patru ore.

Du-te în dormitor și strânge-ne lucrurile, ca să discut cu taică-tău.

- Mamă… - Stai! Ce e? E legat de Jake?

Firma ta împiedică demolarea barajului Prescott.

Poftim?

Ai luat parte la asta, corect?

Nu înțeleg.

Ai participat la eforturile de menținere a barajului Prescott.

Da sau nu?

Da. Tot cazul e al meu.

Ce importanță are?

Cel pentru care lucrezi,

cel care a construit barajul ăsta, Wrede Prescott, e un monstru.

Ce vorbești? E mort de ani buni.

Sigur că a fost acuzat de multe rele, dar așa pățesc toți oamenii de afaceri.

Toți oamenii de afaceri leagă oameni de beton să se înece?

- Unde ai auzit așa ceva? - Nu doar am auzit. Am văzut.

Așa cum l-ai văzut pe Jake în baie și la piscină?

- Cred că ai nevoie de ajutor. - O trimiți și pe mama la ospiciu?

Tată, în lacul ăsta au murit sute de oameni.

Lumea moare adesea în lacuri, mai ales în cele circulate.

Lacul Prescott e printre cele mai circulate din stat.

Prescott a ucis oameni ca să-și facă damblaua,

deci tu ai fost plătit de un ucigaș!

- Da. Și tu, de altfel. - Eu?

Nu știai și n-ai vrut să știi.

Nu te-a interesat de unde avem bani. Câteodată te ia cheful să predai,

dar nu asta plătește școli particulare, cardul Country Club,

BMW-ul tău cu toate opțiunile, casa noastră…

Nu e corect, tată!

Mereu mi-ai zis că e casa familiei tale de mulți ani!

Exact. A familiei mele.

Casa noastră, banii noștri, căsuța asta, lacul, localitatea,

există datorită familiei mele!

Localitatea asta?

Tată…

Ești un Prescott.

Sunt. La fel și tu.

Bunica ta era mândră că se trăgea dintr-un neam de vază.

Wrede Prescott a fost un mare om. El a construit din nimic tot ce-i aici.

Din țărână și bălegar,

el a făcut din acest loc o destinație prosperă.

Lumea vine de peste tot să vadă ce a făcut.

Asta e moștenirea lui!

Și, într-o zi, Finn…

toate astea îți vor aparține.

Dumnezeule!

Totul se leagă acum.

- De ce l-au luat pe Jake… - Jake a murit într-un accident.

Ba nu! Din cauza lacului.

Vrea să se răzbune. Jake a murit din cauza ta.

- Din cauza faptelor familiei tale. - Tu vorbești serios?

Adică eu sunt cumva de vină pentru ce a pățit fiul nostru?

Asta îmi spui?

Normal că n-ai vrut să se întâmple asta!

Dar totul se leagă!

Wrede Prescott le-a făcut rău multor oameni…

iar ei sunt furioși pe noi acum!

Ni l-au luat pe Jake pentru că avea sânge de Prescott.

Înseamnă că m-ar putea viza și pe mine.

Erin, jur că aproape aș înțelege de ce ai da crezării așa ceva.

Dar s-o faci pe fata noastră să creadă? Zău așa! Ce Dumnezeu ai?

Nu m-a făcut ea să cred nimic, tată! E singura explicație pentru tot!

Ajunge, în Paștele mă-sii!

Deci… E clar că avem multe de lămurit.

Dar în primul rând, cel mai important, trebuie să ajungem acasă!

Greierii…

Să plecăm de aici!

Cum dracu' nu merge nici telefonul? Ce-i asta?

Am tot încercat să-ți spunem. E adevărat.

Nu poate fi adevărat.

- Scumpo! - Fugiți!

Tată, nu!

- Veniți! - Nu!

Tată?

O să fie bine.

Nu! Tată!

Fugi!

Tată!

- Doamne! - Tată, nu! Tată!

Tată, nu! Tată!

- Tată! - Nu!

Tată!

Tată!

Tată!

Nu! Tată!

Tată!

- Tată! - Puiule…

Trebuie să facem ceva, să-l ajutăm! Trebuie să chemăm ajutoare!

Nu putem.

A murit.

Cred că asta și-au dorit dintotdeauna.

Totul!

Moartea lui Jake, viziunile mele…

Toate au fost menite să-l aducă pe Jeffrey aici, ca să-l ia.

Ce o să le spunem tuturor?

Adevărul.

N-o să creadă așa ceva.

Chiar de nu vor crede…

Seceta se agravează. Nivelul apei scade.

Adevărul va ieși la iveală.

Subtitrarea: Adrian Oprea