Original subtitles

11:55. E aproape miezul nopţii.

Timp suficient pentru încă o poveste.

Încă o poveste înainte de 12:00...

să ne ţină de cald.

În cinci minute, va fi 21 Aprilie.

Acum o sută de ani, pe 21 Aprilie...

din ape, pe la Spivey Point...

o corabie mică înainta către mal.

Deodată, din noapte, a apărut ceaţa.

Pentru un moment, nu se putea vedea nimic...

nici măcar un metru.

Apoi au văzut o lumină.

Dumnezeule, era un foc care ardea pe ţărm...

penetrând negura deasă.

Şi-au îndreptat cursul spre lumină...

dar era un foc de tabără ca şi acesta.

Corabia s-a lovit de stânci.

S-a rupt în două.

Catargul a plesnit ca o ramură...

şi epava cu toţi oamenii la bord s-a scufundat.

Pe fundul mării...

zace "Elizabeth Dane" cu echipajul ei...

plămânii lor umpluţi cu apă sărată...

cu ochii deschişi, privind în întuneric.

Şi deasupra lor, atât de rapid cum a venit...

ceaţa s-a risipit...

s-a retras înapoi spre ocean...

şi n-a mai revenit niciodată.

Dar pescarii povestesc...

auzind de la taţii şi bunicii lor...

că în ziua în care ceaţa va reveni în Antonio Bay...

oamenii de pe fundul mării...

din apele de la Spivey Point...

se vor trezi şi vor căuta focul de tabără...

care i-a condus la moarte întunecată şi rece.

Ora doisprezece, 21 Aprilie.

CEAŢA de John Carpenter

Este doisprezece noaptea...

şi abia am început "Ora vrăjită".

Sunt Stevie Wayne, în seara aceasta "Deasupra Tuturor".

Voi fi aici până pe la 1:00.

Am terminat, Părinte.

Oh, mulţumesc, Bennett.

Până mâine nu mai am nevoie de tine, Bennett.

Bine, domnule.

Doreşti ceva să-ţi ţină de cald în drum spre casă?

Nu, mulţumesc. Părinte, mă puteţi plăti?

De ce nu vii mâine la şase în loc de patru?

Bine, domnule.

Bennett?

Jurnalul Părintelui Patrick Malone 1880

30 Aprilie. Timpul de la miezul nopţii la unu aparţine morţii.

Bunul Dumnezeu să ne izbăvească.

Sunt 59 grade afară.

Şi lasă-mă să fiu primul care felicită Antonio Bay-ul...

pentru aniversare.

Avem o sută de ani astăzi.

Meteorologul încearcă să ne strice ziua.

Spune că poate o să fie ploaie diseară.

Dar de aici cerul pare senin.

Cred că meteorologul lucrează prea mult.

Păi, o să mai stau încă o oră aici...

să văd dacă are dreptate.

Şi te invit să stai şi tu cu mine.

Avem un iaht împotmolit, aici în golful estic, terminat.

Global 1X5. E "Lady Belle Pacific".

Seria 024Kl596. Terminat.

Global 1X5, "Lady Belle Pacific"...

e funcţionabil, fără stricăciuni majore.

Trimite o remorcă până aici...

aproximativ cu 500 m mai sus de Boatel. Terminat.

Aici KAB, Antonio Bay, California.

Au trecut şase minute de la miezul nopţii.

Nicio veste de la meteorolog încă...

aşa că nu pot să fiu sigură în legătură cu ploaia...

dar e lună plină şi nu sunt nori pe cer.

Sunt Stevie Wayne.

Şi dacă nu aveţi nimic de făcut în clipa aceasta...

O să fiu aici punând muzică pe durata "Orei Vrăjite".

Chiar dacă aveţi ceva de făcut...

ţineţi-mă în priză pentru un timp...

şi voi încerca şi eu să fac acelaşi lucru pentru voi.

Bine!

- Unde mergi? - La capătul celălalt al oraşului.

E bine.

- Reuşeşti? - Da. Mulţumesc.

Vrei?

Mersi.

Ascultă, n-am mai făcut autostop până acum.

Îmi place să fiu precaută.

- Pot să te întreb ceva? - Sigur.

Eşti ciudat?

Da, sunt.

Da, sunt un ciudat.

Eşti ciudat. Mulţumesc Doamne, că eşti ciudat.

Ultimul a fost atât de normal, m-a dezgustat.

M-a luat din Santa Barbara.

Până am ajuns la Carmel voia să mă ia de nevastă.

Oh, da. Credem că n-ai mai făcut autostop înainte.

Nu înainte de săptămâna trecută.

Tu eşti al...

treisprezecelea.

Oh, minunat. Ciudat şi ghinionist.

Vom vedea.

Ai grijă!

- Eşti bine? - Da.

- Eşti sigură? - Cred că da.

Ce dracu a fost...

Au trecut exact doisprezece minute de la miezul nopţii...

sunt Stevie Wayne.

Hai să plecăm de aici.

Sunt aici sus în farul KAB de la Spivey Point.

Şi în cazul în care aţi uitat, e 21 Aprilie...

şi la mulţi ani Antonio Bay.

În seara aceasta e planificată o celebrare.

Dacă sunteţi atât de emoţionaţi încât nu puteţi dormi...

atunci staţi cu mine...

şi o să găsim o modalitate să vă ţinem ocupaţi.

Sau nu.

- KAB. - Bună, dragă.

Bună, Dan. Ce ai pentru mine?

Păi, am sunat ca să văd dacă eşti singură...

dacă pot să schimb cu ceva situaţia.

Nu sunt niciodată singură, Dan.

Am crezut că termini la 8:00.

Am schimbat tura ca să ajung la marea petrecere diseară.

O să fii acolo?

Până reuşesc să conving pe cineva

ca să renunţe la distracţie pentru Antonio Bay, sunt aici.

- Asta înseamnă zi şi noapte. - Lucrezi prea mult.

Asta-i răsplata că sunt proprietarul postului.

Şi dacă nu-mi spui de ce m-ai sunat...

în cincisprezece secunde, voi fi nevoită să închid.

- Vrei să vorbim despre ceva? - Da, orice.

Am poziţia unei nave de pescuit la aproximativ...

100 km în larg, numită "Sea Grass" (Iarbă de mare)

Şi am ceva în vizor...

se pare că e un ghem de ceaţă.

Cam la 50 km, îndreptându-se spre ei.

Mersi, Dan. Asta merită cam zece secunde.

Sunt în direct. Pa.

Salut, prieteni.

Aici KAB, Antonio Bay.

Sunt Stevie Wayne şi transmit un semnal peste mare.

Oamenilor de pe "Sea Grass", ieşiţi la 100 km în seara aceasta...

un călduros salut...

şi aveţi grijă la ghemul de ceaţă...

care vine din est.

Acum, între timp...

relaxaţi-vă cu mine, ascultând această piesă...

de la Coupe DeVilles, dedicat numai vouă.

Doamne, ce aş vrea s-o întâlnesc.

Am văzut-o la alimentară într-o zi.

- Şi? - Ai vrea s-o întâlneşti.

E nebună. Nu e niciun ghem de ceaţă afară.

Ce ştii tu despre ea?

- E proprietara farului. - Ştiu asta.

Fiul ei joacă în Liga Mică cu copilul fratelui meu.

E mama?

Am crezut că eşti fericit în căsătorie.

Nu chiar atât de fericit.

Nu e ceaţă afară.

Este ceaţă afară.

Bine. Sunt destul de beat.

Hai să ne întoarcem.

Bine, bine.

Al, vino aici.

- Dă-i o mână de ajutor. - Vino aici.

Ce-a fost asta?

Vino aici.

Ce-a fost asta?

E generatorul.

Al.

A dispărut.

A fost o corabie acolo.

Al, ascultă.

Nimic.

- Ascultă. - Cine-i acolo?

Cine-i?

Al, e chiar lângă noi.

E mare, Al. E o corabie.

E o corabie mare!

Ce s-a întâmplat? Te-ai udat?

E 12:43...

şi am patru la rând pentru voi...

chiar aici la KAB.

Nimic altceva decât apă, Stevie.

Dar sigur e mai bun ca Chicago.

KAB.

Îmi place ce-ai spus...

dar, dacă vrei să ştii, ai minţit.

Ceaţa se îndreaptă spre vest...

şi probabil a ocolit de tot vaporul

Atunci, calculele mele sunt greşite.

Vântul bate spre Est.

Ce fel de ceaţă se deplasează împotriva vântului?

- M-ai prins. - Nu sunt sigură că te vreau.

Eşti doar o voce la telefon.

Tu eşti o voce la radio. Am fi o pereche perfectă.

Lasă-mă să te invit la cină diseară, şi am să-ţi dovedesc.

Îmi pare rău, Dan.

Ideea mea despre perfecţiune e o voce la telefon.

Bine, doamnă misterioasă.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Nu-i rău.

Am început acum o săptămână în San Diego...

chiar la ţărm, cinci desene pe zi.

Îmi trebuie probabil o lună să ajung la Vancouver...

şi dacă le pot vinde pe cinci dolari bucata...

- Voi fi bogată. - Da.

- Pot să te întreb ceva? - Sigur.

Cum te numeşti?

- Elizabeth. - Nick.

- Bună, Nick. - Bună.

De acolo eşti, din San Diego?

Stai o clipă. Ai zis, "Pot să te întreb ceva?"

Păi, ceva pentru mine înseamnă un lucru.

- San Diego e deja al doilea lucru. - Ok.

Pasadena, şi o grămadă de bani.

N-am niciodată şansa să fac ceea ce vreau.

Ce vrei să faci?

Nu ştiu.

E bine. Nici eu.

Cred că mi-ar place să-l am pe acesta. Pot să-l cumpăr?

Ţi-l dau gratis.

E 1:00...

e sfârşitul "Orei Vrăjite", şi timpul să ies din emisie.

Deci ne vedem mâine seară, la 6 P.M...

când KAB revine în emisie...

sunt Stevie Wayne, lumina voastră de veghe...

cu speranţa să aveţi o noapte plăcută.

Hei, mamă!

Mama, haide. Scoală-te. Uite ce am găsit.

Andy... te iubesc...

dar câteodată eşti o adevărată pacoste.

Sigur, mamă, dar uită-te aici.

La început a fost o monedă de aur.

Apoi s-a transformat în această bucată de lemn.

Uită-te la ea, mamă.

Bună dimineaţa, Andrew.

Te-ai simţit bine aseară?

Da. Bătrânul Machen ne-a povestit întâmplări cu fantome.

Ai mulţumit d-nei Kobritz pentru că te-a adus acasă?

Da, mamă. Îmi dai o prăjitură şi un suc?

- După masă. - Bine.

Mă duc să văd dacă mai găsesc vreuna.

Poate de data asta reuşesc să găsesc moneda de aur.

Unde naiba-i asta?

A plecat ieri la 4:15.

- Atunci l-am văzut ultima dată. - Al a spus 7:30, chiar aici.

Îl cunoşti pe Al. Dacă aş fi în locul tău

Ai sunat la Paza de Coastă, Hank?

Nick, probabil s-au îmbătat aseară.

- Nu, el n-ar face aşa ceva. - Ar face orice.

Al şi cu mine ne-am îmbătat de atâtea ori, că le-am pierdut şirul...

dar n-am fost niciodată atât de beţi încât să nu ne putem întoarce.

E un marinar prea bun ca să stea în larg toată noaptea...

fără să anunţe pe nimeni.

- Parcă ai fi nevastă-sa. - Doar prietenul.

- Îţi faci prea multe griji, Nick. - Da.

Unde mergem?

Mă duc să-l conving pe Ashcroft să luăm barca lui...

şi să mergem să-l căutăm pe "Sea Grass".

Cine-i Ashcroft?

Cineva care-mi este dator cu o favoare.

Pot să vin şi eu?

Am crezut că trebuie să pleci la Vancouver?

Mai devreme sau mai târziu.

Şeriful va veni cu maşina lui.

Primarul şi soţia lui trebuie luaţi la 6:45...

şi aduşi în loja primăriei.

Pe urmă va lua cuvântul primarul...

şeriful şi eu.

- Ai la tine notiţele mele? - Da, doamnă.

Apoi vom distribui lumânările...

şi vom începe marşul.

Pe urmă mă duc acasă şi o să leşin.

Aproape mi-e frică să mă uit.

Deci...

Nu-i rău. Nu-i rău deloc.

E o operă de artă.

Sandy, fii politicoasă cu mine încă cinci ore.

Asta-i tot ce-ţi cer.

Ia să vedem.

Lumânările. Ai comandat lumânările?

Ce idee - cortegiu la lumina lumânărilor fără lumânări.

Am rezolvat.

Şi materialul promoţional l-ai dat lui Stevie?

Semnat, sigilat şi livrat.

Sandy, câteodată eşti atât de enervantă...

dar ce m-aş face fără tine.

Mulţumesc, d-nă Williams.

... Spivey Point. Astăzi la 1:57...

"Sea Grass" n-a răspuns...

la apelul radio.

Paza de Coastă a început căutarea...

sud de Watley...

pe la Arcom Reef...

ar trebui să fie prin zona Spivey Point...

în aproximativ o oră.

Repetăm acest comunicat al Pazei de Coastă...

se caută "Sea Grass"...

o navă de pescuit de 10 m...

văzută ultima dată la aproximativ 30 km est de Spivey Point.

Dacă vedeţi această ambarcaţiune...

vă rugăm anunţaţi imediat Paza de Coastă.

Nick, pot să-ţi pun o întrebare?

Totdeauna e aşa?

Totdeauna e altfel.

Eşti îngrijorat, nu-i aşa?

Da. Poate deveni rea de tot.

Acolo.

Sper să reuşesc să-mi ţin cuvântarea fără să casc.

- N-am putut dormi noaptea trecută. - Din cauza emoţiilor?

Nu. Al a ieşit în larg cu vasul şi nu s-a întors acasă.

- Încă nu s-a întors. - D-nă Williams!

Am sunat la Paza de Coastă, şi mi-au spus...

"Oh, probabil avusese probleme cu motorul."

Mi-au spus să nu-mi fac griji.

Se plângea săptămâna trecută că nu-i merge bine barca.

Poate ar trebui să mergeţi acasă.

E ultimul loc unde aş vrea să mă duc.

Câinele a început să latre la 12:00 aseară...

şi nu s-a oprit până la 6:00 dimineaţa.

Ce s-a întâmplat?

Se uita spre ocean şi mârâia.

Ce înseamnă asta?

Câinele meu înnebuneşte şi începe să latre la apă.

Am auzit clopotele bisericii la miezul nopţii...

când era să adorm...

alarma maşinii s-a declanşat fără nicio cauză.

- Chiar? - A trezit întreg blocul.

Timp de 100 de ani în oraşul acesta nu s-a întâmplat nimic...

apoi într-o noapte, totul o ia razna.

Ia şi asta.

Al! Tommy! Dick!

În cabină şi la cârmă nu e nimeni.

Poate i-a luat cineva.

E apă în generator.

Dar puntea e uscată.

Uite, următorul meu proiect...

restaurarea cimitirului Morgan Road.

E monument istoric. Strămoşii noştri sunt îngropaţi aici.

- O să coste o grămadă. - Fii serioasă. Şi?

Oraşul acesta ar trebui să fie mândru de trecutul ei.

Dar dacă încerci să implici pe careva...

în treburile comunităţii e parcă i-ai chema la dentist.

Mai bine să pregătim evaluările...

pentru şedinţa de consiliu de luna viitoare.

Da, doamnă.

Sandy, eşti singura persoană pe care o cunosc...

care poate face "Da, doamnă" să sune ca "Du-te dracului".

Da, doamnă.

Acum, dacă rostim o mică rugăciune...

ca să nu fie iarăşi cu cupa în mână.

Nu-i un semn bun.

Părinte Malone?

Încă un semn de îngrijorare.

Încearcă în birou, eu mă uit în faţă.

- Iisuse! - Îmi pare rău, d-nă Williams.

- D-nă Williams - Sunteţi bine?

Trebuie să vă arăt ceva.

"9 Decembrie."

"M-am întâlnit pentru prima oară cu Blake în seara aceasta. "

"A stat în umbră..."

"ca să nu-i pot vedea bine faţa."

"Ce boală depravată."

"Este un om bogat cu o existenţă blestemată..."

"dar acest lucru nu-l împiedica..."

" să încerce să îndrepte situaţia sa..."

"şi a camarazilor săi din colonie."

Toată aparatura e stricată.

- Toate ecranele zdrobite. - Nu-ţi aminteşte de ceva?

- Aseară. - Camioneta ta.

Termometrul e stricat.

Mercurul e blocat la douăzeci de grade.

Apă n-a ajuns aici, dar ceva foarte rece, da.

"11 Decembrie. Propunerea lui Blake e simplă."

"Vrea să părăsească insula Tanzier..."

" şi să restabilească întreaga colonie la nord de oraş."

"El a achiziţionat o corabie..."

" numită 'Elizabeth Dane', încărcată cu o parte din averea lui..."

"cerând permisiunea să se stabilească aici."

" Trebuie să-mi cântăresc sentimentele de milă şi compasiune...

"pentru acest om nefericit..."

"cu repulsia la gândul..."

"unei colonii de leproşi la numai 2 km distanţă."

E ruginit.

Era pornit.

Au băut o grămadă de beri aseară.

În fiecare seară.

Cum e?

E totdeauna la fel. Camera începe să se învârtă

Vreau să zic, pescuitul.

Pescuieşti.

Singurul lucru pe care îl ştiu despre pescuit...

este că foloseşti o mulţime de râme.

Apă sărată.

A fost curată cu două zile în urmă. Am verificat-o personal.

Acum e parcă ar fi fost rostogolită în apă.

"20 Aprilie. Cei şase ne-am întâlnit aseară."

" De la miezul nopţii până la 1:00..."

"am plănuit moartea lui Blake şi a camarazilor săi."

" Îmi spuneam că din aurul lui Blake..."

" vom putea construi biserica..."

"şi aşezarea noastră micuţă ar deveni oraş..."

"dar nu-mi alină groaza ce o simţeam..."

"fiind complice la crimă."

Şi acum?

Aşteptăm Paza de Coastă.

Îmi pare rău.

Pentru ce?

De când m-ai luat cu maşina lucrurile merg din ce în ce mai rău.

Ceasul s-a stricat, geamurile s-au spart...

ciudatul de la uşă, aseară.

- Nu-i vina ta. - Nu sunt aşa sigură.

Mi se întâmplă anumite lucruri.

Aduc ghinion.

Eu nu cred în noroc.

Eu nu cred în mai nimic...

Odată s-a întâmplat ceva.

Tatăl meu fost pescar.

Era cu vaporul la pescuit pe la Whitely Reef.

Într-o noapte, târziu, se întorcea din larg.

Era dincolo de recif, aproape de Spivey Point.

S-a uitat înapoi...

şi a văzut o corabie...

care se îndrepta direct spre el.

A încercat să ia legătura prin radio. N-a răspuns nimeni.

Nu era nicio mişcare la bord, dar îşi ţinea cursul.

Tata şi încă doi dintre ajutori au urcat la bord

pe "Resa Jane".

Nu era nimeni pe ea.

Era mâncare pe masă...

şi o ceaşcă de cafea fierbinte.

Dar la fund, ceaşca era ruginită la masă.

Apoi tata a observat ceva.

Era o monedă de aur bătută în Spania, 1867.

Tata a luat-o şi a pus-o în buzunarul de la piept...

de la jachetă şi a tras fermoarul.

A venit acasă, ne-a povestit întâmplarea.

Şi a desfăcut buzunarul ca să-mi dea moneda.

Nu mai era acolo.

Cred că mă voi duce la Vancouver acum.

"21 Aprilie. Fapta e consumată."

"Blake a urmat falsul foc de pe ţărm...

"şi corabia sa s-a rupt în bucăţi de stâncile de la Spivey Point."

"Am fost ajutaţi de ceaţa cerească..."

"care a apărut parcă trimisă de Cer..."

"deşi Dumnezeu n-a luat parte la faptele noastre din acea seară.

"Aurul lui Blake va fi recuperat mâine..."

"dar Domnul să ne ierte pentru ceea ce am făcut."

N-am putut să citesc mai departe.

Bunicul dvs. se pricepea la vorbe.

Celebrarea noastră este un travesti.

Onorăm nişte ucigaşi.

Partea unu, reclame şi introduceri KAB.

Mai multă muzică deasupra tuturor KAB 1340.

Treizeci şi trei.

KAB 1340.

Cincizeci şi şapte.

Deasupra tuturor...

legendarul 1340.

KAB, Antonio Bay.

Treizeci şi unu.

Deasupra tuturor, legendarul 1340.

Sunetul lin de la KAB, Antonio Bay, California.

Cincizeci şi patru.

KAB 1340.

Treizeci şi unu.

Sunetul valurilor de la Antonio Bay.

KAB 1340.

Treizeci şi nouă.

Legendarul 1340, Kab, Antonio Bay.

Mai multă muzică deasupra tuturor KAB 1340.

EST-111-B, varianta doi.

Deasupra tuturor...

Legendarul 1340, Kab, Antonio Bay.

Părinte, unde aţi găsit asta?

Bunicul şi-a ascuns păcatele în pereţi.

Când aţi găsit-o?

Aseară, cu puţin după miezul nopţii.

Ce mai contează?

În acelaşi timp restul oraşului se destramă.

Şi în acelaşi interval de timp cei şase conspiratori s-au întâlnit...

acum o sută de ani.

Se face târziu.

Nu putem face nimic, în legătură cu asta.

O să binecuvântaţi oraşul diseară, părinte?

Antonio Bay e blestemat.

Să considerăm asta ca un "nu"?

Se poate şi aşa.

Noi plecăm acum, părinte.

Vă simţiţi bine?

O să-l sun pe dr. Thayden şi-l rog să treacă pe aici.

Cred că luaţi toate acestea prea în serios.

Suntem blestemaţi, d-nă Williams...

cu toţii.

1340 KAB.

Patruzeci şi patru.

Sunetul lin. Legendarul 1340 KAB.

Patruzeci şi cinci.

Deasupra tuturor, legendarul 1340 KAB...

Antonio Bay, California.

Patruzeci şi şase.

Sunetul lin...

Ceva ca o greutate în jurul gâtului...

Nu. Mai mult ca o piatră de moară...

un inel de piatră, pe Dumnezeu.

Să fie blestemaţi!

Nouă. Din oră în oră.

Ştirile şi vremea la KAB.

Zece.

Din oră în oră, Ştiri şi vremea la KAB.

Sfârşitul părţii doi, reclame KAB.

Cum poate un om să se înece şi să nu atingă apa?

Avea apă în plămâni...

apă sărată în jurul gurii, algă marină în haine.

Doar dacă...

Eşti bine?

I-ai văzut ochii?

Da, i-am văzut.

Andy, telefonul.

Răspund, d-nă Kobritz.

Andy, unde ai găsit bucata aia de lemn?

Ţi-am spus, mamă. Pe plajă, azi dimineaţă.

- Unde? - Pe stânci.

Ce făcea?

Prima dată a fost o monedă de aur...

apoi s-a transformat în lemn.

Andy, vreau să stai departe de stânci.

Ai înţeles?

Să nu mai iei nimic de pe plajă.

Nu era a nimănui.

Ştiu, dragule. E în regulă.

Nu vreau să mai iei altceva...

doar dacă mă chemi pe mine înainte. Bine?

Bine.

D-na Kobritz e acolo?

Acum a intrat.

Bine. Acum trebuie să încep transmisia.

Andy, promite-mi că nu vei ieşi din casă în seara asta.

Oh, mamă.

Promite-mi.

Oh, bine.

Te iubesc, Andy.

Şi eu, mamă. Pa.

Bună, prieteni.

Sunt Stevie Wayne, lumina voastră de veghe...

KAB, Antonio Bay, California, în direct.

Am pregătit nişte piese ca să sărbătorim...

a 100-a aniversare a lui Antonio Bay.

Haideţi să începem.

Ce a vrut maică-ta, Andy?

Nimic.

Trebuia să aibă un motiv.

Nimic.

D-nă Kobritz, ce-i cu norii ăia de acolo?

Dovada unor răni adânci...

în fiecare orbită oculară...

intrând în cavitatea craniană.

Urme de sfâşietură pe faţă...

Vrei să aştepţi afară?

Mai bine aştept cu tine.

Bine.

Toracele a fost strivit...

şi plămânii sunt plini de fluid.

Putem sta de vorbă un minut?

Se simte bine?

- Ai vorbit cu Simms? - Da, prin radio.

Se întoarce din Bodega Bay.

Ce naiba s-a întâmplat acolo?

Totul era plin de rugină.

Parcă barca ar fi fost în larg timp îndelungat...

luând apă.

Era lângă cabină.

Nick, rănile lui sunt acoperite de alge...

plămânii plini...

şi are nămol sub unghii.

L-am văzut pe Dick Baxter acum trei zile în Salinas.

Acum stă întins pe masă...

arătând de parcă ar fi stat sub apă o lună.

- Ai simţit asta? - Îţi spun eu ce se întâmplă.

- Tocmai s-a făcut frig aici. - Apa se comportă ca gheaţa.

Unui corp întreg i-ar trebui un an să se descompună...

şi mai mult dacă era destul de adânc, şi destul de rece.

Dar era pe barcă.

Era sub punte.

Nu. Dick Baxter a murit în ocean.

Îţi aminteşti de cei trei tineri care s-au scufundat...

pentru barca cea veche lângă Point?

Am ajuns la ei, erau sub apă de o săptămână...

poate zece zile.

Îţi jur, chiar mai mult.

Şi scufundarea acelui vapor superb...

pe coasta noastră a fost...

desigur o tragedie pentru cei ce se aflau pe ea...

dar totuşi a fost catalizatorul care ne-a adus împreună...

toţi oamenii din această zonă frumoasă.

S-au unit...

au formulat un document pentru Antonio Bay...

un document prin care aţi votat pentru aceşti consilieri...

care în seara asta stau la stânga şi la dreapta mea.

Paza de Coastă îi caută.

O să acopere zona destul de bine...

deci, tot ce putem să facem e să aşteptăm.

Înţeleg, şerifule.

Mulţumesc.

Trebuie să plec. Eu urmez.

Îmi pare atât de rău, d-nă Williams.

E caraghios, dar mă gândesc numai...

la câinele meu stupid care a lătrat toată noaptea...

şi la mine, care-mi doream ca Al să vină acasă.

Nu-i voie s-o vedem pe organizatoarea...

petrecerii de celebrare în lacrimi, nu-i aşa?

Nu cred că ar trebui să faceţi asta.

Eu cred că exact asta ar trebui să fac.

Apreciez ajutorul tău, Nick.

Nicio problemă.

Am căutat piesa asta mult timp.

Sper că vi-l amintiţi.

Un centenar fericit, Antonio Bay.

Ceremonia e în toi la Shelby Square.

Şi va începe marşul cu lumânări cam peste o oră.

Deci, dacă vă grăbiţi, încă mai puteţi ajunge.

Paza de Coastă mi-a transmis un mesaj.

Au găsit barca "Sea Grass" în după-amiaza aceasta...

dar nu avem alte informaţii...

despre starea bărcii, nici despre oamenii de la bord.

O să vă ţin la curent dacă primesc noutăţi.

Sper că nu se mai pierde nimeni afară în ceaţă.

Voi reveni imediat.

Bună. Mă numesc Nick Castle.

Nu mă cunoaşteţi, dar sunt unul din oamenii...

care au găsit "Sea Grass" astăzi după-masă.

Îmi pare rău. N-am nicio altă veste.

Înţeleg. Nu pentru asta v-am sunat.

Aţi menţionat mai înainte la radio ceva despre ceaţă.

O să vă pară puţin ciudat, dar...

am văzut ceaţă azi noapte...

pe ocean la distanţă.

Era... strălucitoare.

Se întâmpla că...

vântul bătea spre est...

dar ceaţa se deplasa spre vest.

Ştiu că sună aiurea.

Acum nu.

Ceva s-a întâmplat azi noapte.

Ceaţa se apropia şi în acelaşi timp...

tot oraşul a luat-o razna.

Aşteaptă.

Mai am multe piese de aniversare pentru voi...

şi câteva surprize.

Apoi voi fi gata să iau legătura cu meteorologul.

Şi meteorologul va fi gata să ia legătura cu voi.

- Alo? - Sunt tot aici.

Mai este un lucru.

Poate că n-are nicio legătură cu "Sea Grass".

Orice.

Fiul meu a găsit o bucată de lemn dintr-o corabie, azi dimineaţă.

Hei, Mel. Ce mai faci?

Prietena ta de la radio vorbea de tine.

Am venit în seara asta numai ca s-o mulţumesc.

Mă gândeam eu, erai liber în noaptea asta.

Îmi iubesc meseria.

Poţi să le spui despre acel ghem uriaş de ceaţă...

deplasându-se spre sud-est.

- Unde? - O s-o vezi.

Am plecat. Ne vedem mâine.

Da, Mel. Ne vedem mâine.

Aici erai.

Trebuie să mă duc sus la far...

la Spivey Point. Vrei să vii?

- Sigur. - Haide.

Bună, dragă!

Credeam că sărbătoreşti.

N-aş putea să petrec o seară fără tine.

Intru în emisie în treizeci de secunde. Ce e nou?

Un alt ghem de ceaţă.

Unde?

Vine dinspre ocean, din sud-est.

Se îndreaptă spre mal. Ar trebui să fie aici...

la staţia meteo în zece minute.

Dan, aşteaptă.

Vă transmit un buletin meteo special.

Staţia meteo...

anunţă un ghem de ceaţă, care se deplasează sud-est de-a lungul coastei.

Pentru cine-i interesat...

acolo se află staţia meteo pe şoseaua veche Russelville.

Repet... un ghem de ceaţă se îndreaptă sud-est de-a lungul coastei...

spre staţia meteo pe şoseaua veche Russelville.

Dan, mai eşti acolo?

Sunt tot aici.

Te aud diferită în seara asta...

cam tensionată.

Am chef de vorbit, atâta tot.

Mi-ai spus că nu-ţi place să vorbeşti la telefon...

pentru că vorbeşti la radio toată ziua.

Dan, unde-i ceaţa acum?

Ar trebui să fie la uşa mea acum.

Stai aşa. Am să încerc ceva.

O văd.

Şi, ce-i mare lucru?

Ai văzut o ceaţă o dată, ai văzut-o pentru o viaţă.

E ceva diferit în legătură cu ceaţa asta.

Străluceşte. Vezi ceva deja?

Străluceşte? Oh, m-am prins.

Ai luat ceva ca să rezişti, nu?

Nu te face să te simţi puţin ciudată, câteodată?

- Hei. - Ce?

S-a stins lumina.

Totul o ia razna.

Barometrul o ia în jos, temperatura scade.

Dan, ce se întâmplă?

Ce dracu-i acela?

Dan, ce-i acolo? Ce se întâmplă?

Ce-i acolo? Ce se întâmplă?

Intră o rază de lumină prin geam.

Dan, ascultă-mă.

Stai puţin, dragă. Vreau să verific.

Dan, rămâi la telefon.

Trebuie să fie o glumă.

Este cineva la uşă, dragă...

făcând o glumă proastă.

Şi oricine ar fi...

n-o să le fie pe plac să mă găsească acasă.

Dan, nu te apropia de uşă!

E cineva aici?

Vreun nesimţit s-a îmbătat şi a început să ia...

această treabă veche de 100 de ani, prea în serios.

Aşa că noi toţi, cei care trăim astăzi în Antonio Bay...

datorăm o mare recunoştinţă...

acelor bărbaţi şi femei de acum o sută de ani...

care s-au luptat şi s-au sacrificat ca acest oraş să ajungă...

ceea ce este astăzi.

Şi este datoria noastră să le ţinem spiritul viu.

Am un anunţ de urgenţă.

Rog pe şeriful David Simms să contacteze Radio KAB imediat.

Numărul este 555-2131.

Este o urgenţă.

Deci trebuie să ne dublăm eforturile, să lucrăm împreună.

Avem o comunitate plină de viaţă, de prosperitate.

Şi eu zic că trebuie s-o ţinem tot aşa.

Este o urgenţă.

Şeriful David Simms să contacteze imediat KAB.

555-2131. Este o urgenţă.

Şerif Simms?

Şi aşa ajungem la...

prezentarea statuii...

Cred că toţi trebuie să reţinem...

semnificaţia acestei seri...

pentru fiecare cetăţean din Antonio Bay.

Să ne îndreptăm spre statuie.

Un singur rând. Nu vă împingeţi.

Nu vă grăbiţi.

Porneşte!

Te rog porneşte!

De ce s-au stins toate luminile?

A căzut vreuna dintre linii, Andy.

De obicei se rezolvă imediat.

Eu cred că e mişto.

Acum ce mai e?

Porneşte?

Andy! Andy, ieşi afară din casă!

D-nă Kobritz, luaţi-l din casă! Vă rog! Fugiţi!

Cred că mai bine închidem toate ferestrele, Andy.

Geamurile din camera ta sunt închise?

Mă duc să văd.

Să mă asculte cineva! Fiul meu e în pericol!

887 White Beach Lane! Fiul meu e prins de ceaţă!

Andy, ieşi din casă! Fugi!

Uite acolo!

Ai închis geamurile?

Da, doamnă.

Şi cele din camera lui maică-ta?

Vă rog, cineva! Fiul meu e în pericol!

Andy, fugi! Fugi!

D-nă Kobritz, fugiţi!

Andy, vreau să te duci în camera ta.

Aş vrea să mai stau.

- Chiar acum. - Da.

Du-te în camera ta.

Vreau să văd cine e.

Pot să mai stau două secunde?

Bine, mă duc.

D-nă Kobritz?

Vă rog. Fiul meu e în pericol!

887 White Beach Lane.

Cineva să meargă pe 887 White Beach Lane.

Fiul meu e în pericol! Luaţi-l din ceaţă!

Vă rog, cineva!

Fiul meu e în pericol!

Hai odată! Ieşi de acolo, acum!

Andy, fugi! Fugi!

Hai odată! Hai odată!

Du-te! Du-te!

Hai odată!

Accelerează dintr-o dată. Încearcă să ieşi.

Oh, Iisuse.

Hai odată, dragule!

Hai odată. O să meargă.

Înapoi! Înapoi!

Hai odată!

Hai odată, fă-o! Fă-o!

... Stevie Wayne în ultimele douăzeci de minute.

Cred că ar fi cel mai bine să încheiem seara aici.

Încă cinci sau zece minute...

toată lumea să vadă statuia.

Bine, dar să terminăm cât mai repede posibil.

Probabil ar fi o idee bună să mergi acasă, Kathy.

Închidem noi ceremonia.

Ar trebui să stau până la sfârşit.

D-nă Williams, nu mai e nimic de făcut aici.

Lăsaţi-mă să vă duc acasă.

Puţin enervantă, dar ai dreptate.

- Mă duci te rog? - Da, doamnă.

- Te sun mâine. - Mulţumesc.

Andy, nici nu ştiu dacă mă auzi.

Îmi pare rău că n-am venit după tine...

că n-am fost acolo.

Andy, te rog înţelege.

Trebuie să stau aici.

Ceaţa se îndreaptă spre interior...

lăsând în urmă plaja...

spre Antonio Bay.

E la depozitul de armament.

Nu-mi amintesc numele.

Nu, nu... Cred că e Chestnut.

Vreţi să ascultaţi puţină muzică?

Sigur.

Se mişcă mai repede acum.

E la Regent Avenue.

La capătul străzii Smallhouse.

Ce-i asta?

Acum a ajuns la marginea oraşului.

Strada Broad.

Strada Clay.

E pe Strada a 10-a acum.

Intraţi înăuntru şi încuiaţi uşile. Închideţi geamurile.

Este ceva în ceaţă.

Dacă sunteţi în partea de sud a oraşul, luaţi-o spre nord.

Staţi departe de ceaţă.

De la Richardsville Pike până la Beacon Hill...

e singurul drum sigur.

Sus la biserică.

Dacă nu puteţi părăsi oraşul, mergeţi la vechea biserică.

Acum intersecţia la 101 e întreruptă.

Dacă nu puteţi părăsi oraşul, mergeţi la vechea biserică.

E singurul loc unde mai puteţi merge.

Mergeţi la vechea biserică pe dealul Beacon.

- Ne-a tăiat calea! - Unde e?

- Chiar în spatele nostru. - Repede, înăuntru.

Haideţi.

Repede.

Părinte, este vreo pivniţă pe-aici?

- Nu ne mai putem ascunde. - Trebuie să încercăm!

Oriunde am merge, ne va găsi.

Este vreo pivniţă pe-aici?

Este un birou în spate. Vă arăt drumul.

Haideţi. Repede.

Daţi-mi-o aici.

Ceaţa năvăleşte spre interior.

E aproape ca un zid peste capătul estic al oraşului.

Blake şi oamenii lui au venit după noi.

- Cine-i Blake? - E în jurnal.

- Care jurnal? - Nu ştiu.

- Suntem blestemaţi. - Despre ce vorbiţi?

- Unde-i jurnalul? - E acolo.

Lângă geam.

- Nu ne mai poate ajuta acum. - Asta-i tot ce avem.

Dacă se întâmplă ceva, încuiaţi uşa.

Înapoi. Închideţi uşa.

"Şase trebuie să moară."

Cei trei oameni de pe "Sea Grass".

Şi meteorologul, sunt patru.

- D-nă Kobritz. - Da, cinci.

Şi cu unul dintre noi, fac şase.

Deci asta vor. S-au întors...

pentru cei şase conspiratori.

Trebuie să fie ceva aici!

Pe mine mă vor. Eu sunt al şaselea!

De ce pe dvs.?

Aşteptaţi, părinte. Nu ne-ai citit asta.

"Dacă ar fi posibil ca morţii să învie..."

"I-aş înapoia lui Blake, averea lui intactă..."

"economisind banii cheltuiţi pe aceşti pereţi ce-i ascund."

"Semenii mei conspiratori credeau..."

"că averea confiscată a fost furată..."

"dar de fapt, eu sunt hoţul..."

"şi templul Domnului e mormânt de aur."

" Eu sunt hoţul, şi templul Domnului..."

Aşteptaţi. Scapă de aia.

Daţi-vă la o parte!

- Ajutaţi-mă. - Andy, stai acolo.

Aurul.

A topit aurul în acesta.

Cineva s-o ajute!

Nu intra acolo!

Blake, aurul tău e la mine.

Blake?

Acesta este aurul tău, Blake.

Bunicul meu l-a furat de la tine.

Eu sunt cel care trebuie să plătească.

Eu sunt al şaselea conspirator.

Sunt părintele Malone.

Omoară-mă.

Părinte Malone!

Uite.

Pleacă.

Nu ştiu ce s-a întâmplat în Antonio Bay în seara aceasta.

Ceva a ieşit din ceaţă...

şi a încercat să ne distrugă.

Într-o clipă, a dispărut.

Dar dacă nu a fost doar un coşmar...

şi nu ne vom trezi teferi în paturile noastre...

ar putea să revină.

Navelor de pe mare care-mi aud vocea...

uitaţi-vă peste apă, în întuneric.

Căutaţi ceaţa.

De ce nu şase, Blake?

De ce nu eu?

Traducerea: trebor/Sync By Ceaca