Original subtitles

FBI: NEGOCIATOAREA

4 zile mai devreme

- Nu pot. - Spune-le doar ce vrem !

- Bine ! - Doamne.

- Trebuie să-i aducem ajutoare. - Are dreptate, omule.

O să moară, trebuie să-i aducem ajutoare, repede.

Taci ca să pot să mă gândesc !

Dar are dreptate. Trebuie să facem ceva înainte să moară, omule.

Vorbeşte cu ei şi fă-i să înţeleagă că avem nevoie de un doctor.

Mai eşti acolo ?

Bun, ascultaţi.

Am împuşcat deja un ostatic, putem s-o facem din nou, da ?

- Încearcă doar să ne ajute ! - Taci din gură !

Spune-le doar ce vrem ! Spune-le ce vrem !

Bine.

Vrem o maşină, bani şi vrem un avion. Vrem un avion !

Daţi-ni-le sau îi zbor creierii !

Aveţi un minut.

Nu văd pe nimeni mişcându-se. Mişcaţi-vă sau încep să trag !

Unde se aşteaptă să aterizeze avionul ăsta pe care-l cere,

pe strada principală ?

Echipa 1, centrul de comandă, cum stăm ?

Nu pot să trag, ostatica e în faţa lui din nou.

- Repede, repede ! - Să megem, să mergem.

Echipa 2, poţi să tragi ?

Negativ, comandante.

Cred că o face intenţionat.

- Ce vreţi să spuneţi ? - Vreau să zic că poate nu-i ostatică.

- Încearcă doar să ne ajute ! - Taci !

- Cred că se joacă cu lunetiştii. - Da.

Ce să fac, să demasc cacealmaua ?

Nu, nu sunt sigur încă şi e mult prea agitat,

trebuie să-i faci să-şi păstreze calmul şi să mai tragi de timp.

Aşteaptă pe linia 2.

Tocmai mi-am pus cel mai bun om să se ocupe, tipul e un vrăjitor.

Deci, Michael... Michael te cheamă, nu ?

Ce faci ?

Crezi că poţi să mă păcăleşti să spun ceva ?

- Şi nu-mi mai spune "Michael" ! - Nu sunt sigură cum să-ţi spun.

Am spus că vreau un avion.

Acum spune-mi ce vreau să aud.

Acum !

E-n regulă. Acum află care e starea ostaticului rănit,

dar fă-l să-şi păstreze calmul.

Echipa 1, vorbeşte cu mine.

Ţinta e în vizor.

Echipa 2, ai ţinta în vizor, sau ostatica e încă în drum ?

Tot nu pot să trag, comandante.

Are dreptate, omule.

Dacă moare, o să fim acuzaţi şi de crimă, pe lângă jaf armat !

- Taci din gură ! - Fir-ar să fie !

Vrei să scăpăm de-aici ? Atunci păstrează-ţi calmul.

Casierul e-ntr-o stare foarte proastă... Ce-am zis eu ?

Agent DeCarlo, cred că ostaticul sângerează de moarte.

Poate ar trebui să sugerez un schimb.

- Nu, ar dura prea mult. Echipa 1 ? - Am ţinta în vizor.

Bun. Echipa 2 ?

În regulă, o să-i pun capăt chiar acum. Echipele 1 şi 2, trageţi.

N-am ţinta în vizor. Repet, nu pot să trag, dle.

Repet, am spus să trageţi acum.

Ţine-o bine ! Hei, ce-am zis eu ?

Nu trageţi ! Nu trageţi !

Eşti arestat.

Partenerul tău e mort, împreună cu doi ostatici.

Asta te face răspunzător de trei crime.

Thompson, ai idee de ce exerciţiul ăsta s-a terminat într-o baie de sânge ?

Nu, dle. Ar trebui să spun probabil pentru că negociatoarea

nu ne-a oferit ceva la schimb pentru ostaticul muribund,

aşa că am devenit agitaţi şi ne-am pierdut calmul.

N-a oferit ceva la schimb aşa că v-aţi pierdut calmul.

Exact ăsta e motivul pentru care facem exerciţiile astea, nu ?

Ca să ne dăm seama cum să controlăm situaţia.

Nu eşti de acord, Laura ?

În primul rând, sunt agent Martin în timpul exerciţiilor, Joe.

Şi în al doilea rând, cine naiba le-a dat undă verde să mă împuşte ?

Relaxează-te, nu pătează. Nu ţi-a stricat machiajul, agent Martin.

Atunci când un răpitor de ostatici cere ceva scandalos,

"vreau 50 de milioane de dolari,"

"vreau ca Pamela Anderson să se însoare cu mine",

sau când ostaticul moare aşa cum murea al tău azi,

îi predai controlul comandantului de teren ca să deschidă o breşă imediat.

Şi tu, Martin vrea să ştie de ce ai împuşcat un ostatic.

Mi-aţi ordonat s-o fac, dle.

De când ordonăm să se tragă

când lunetistul n-are ţinta în vizor, DeCarlo ?

Am fost împuşcată pentru că eram în bătaia puştii.

Ai făcut-o intenţionat.

Uiţi că aveam o victimă la pământ, Martin.

Nu te-ai gândit că o să-mi dau seama că mă testezi ?

Aveam un ostatic în bătaia puştii !

Compromiterea unui ostatic nu e acceptabilă.

E acceptabilă atunci când victima îl ajută pe răpitor.

- Nu aşa făceam lucrurile înainte. - Înainte de ce ?

Înainte ca FBI-ul să lase femei să fie negociatoare ?

Iei asta personal ?

Eşti supărat că eşti înlocuit ca agent principal de o femeie ?

M-ai înţeles greşit, iubesc femeile, dar nu pe cele care poartă pantaloni.

Ai probleme.

Atunci suntem amândoi în situaţia asta, nu-i aşa ?

Frank, mă duc să mă schimb în ceva care nu e plin de vopsea.

Bun, ce s-a întâmplat ?

Cine a tras în Laura ?

Nu, nu, e agent Martin când suntem în clasă, Gerard.

Agentul DeCarlo a făcut un comentariu despre femei negociatoare ?

Da.

Înainte sau după ce Laura a fost împuşcată ?

După.

Progres.

Deci ? Cine m-a împuşcat pe mine ?

Academia FBI

- Laura, eşti bine ? - Da, mă simt grozav.

Mă confrunt cu mizeriile obişnuite ale lui DeCarlo

despre femeile care pot fi negociatori.

Ţi-ai uitat geanta.

Vino să mi-o aduci.

Vino s-o iei.

Dacă nu-mi aduci hainele, o să-ntârzii să o iau pe Taylor de la şcoală.

Da, DeCarlo e un negociator bun, indiferent de atitudine.

Vreau să spun, era agent principal cu mult timp înainte să vii tu.

DeCarlo e un măgar din cauza căruia mor oameni nevinovaţi.

De-asta a fost înlocuit, nu din cauza mea,

şi dacă n-ar avea conexiunile politice pe care le are,

ar fi primit ceva mai rău decât o retrogradare, şi o ştii.

Frank.

Da ?

Acum poţi să pleci.

Amuleta arată bine. Probabil îţi aduce noroc.

Da, sper.

- Annie, ce-ai face dacă... ? - Voi două sunteţi bine ?

Bună, mamă. Uite ce mi-a dat Taylor, o amuletă norocoasă.

Mersi, Taylor, avem nevoie de noroc, nu-i aşa, Annie ?

Da, şi putem să aşteptăm să ajungă şi mama lui Taylor, nu ?

Sigur.

Mersi, dnă Moss. Sunt sigură că a uitat... din nou.

Mama ta e o femeie importantă.

Da, dar întotdeauna întârzie,

şi eu nu sunt niciodată la fel de importantă ca munca ei.

Norocul tău, mama mea ajunge întotdeauna la timp.

Punctuală se zice, sunt punctuală.

Dacă nu ajunge aici în 7 minute, o să te ducem noi.

Mersi.

Încetează.

Uite-o.

Îmi pare atât de rău,

am fost prinsă cu treburi la academie, şi pe urmă traficul şi...

Nu-ţi face griji. Şi aşa Annie nu prea mai stă cu prietenele ei.

Cum se mai simte ?

A devenit prea vulnerabilă la infecţii, aşa că azi a fost ultima ei zi.

Ai găsit un donator potrivit ?

Încerc să o înscriu la un program de cercetare,

folosesc un transplant şi medicamente de sporire a imunităţii.

Asta ar trebui să-i ofere nişte timp până când găsim un donator.

Astea sunt veşti grozave.

Doamne ajută, dar nu e uşor, e un sistem pe bază de loterie.

Annie trebuie să câştige ca să fie acceptată.

Tot ce pot să fac eu e s-o înscriu.

- O loterie ? - Îţi vine să crezi ?

Am încercat totul, şi acum viaţa lui Annie depinde de un zar.

Ce-ai zice dacă Annie ar veni mâine pe la noi ?

Grozav, da.

Taylor !

Haide, Annie.

- Noapte bună. - Pa.

Pa !

Scuze.

Îmi pare foarte rău că am întârziat din nou.

A fost din cauza serviciului. N-am putut să fac nimic.

Niciodată nu poţi să faci nimic.

Poate dacă aş avea un iubit care ştie să conducă ?

Ce mi-ai zis ?

Când tata era aici, nu întârzia niciodată, chiar şi atunci când lucra.

Acum trăieşte altă viaţă, scumpo,

şi trebuie să ne obişnuim cu faptul că nu mai e aici, cu noi.

Totul s-a schimbat.

Uneori oamenii se schimbă şi nu e aşa cum ne-am dori.

Ca Annie ?

Sper că Annie o să câştige loteria

şi o să primească medicamentele de care are nevoie.

I-am dat amuleta mea norocoasă.

Da, am văzut că o purta. Sunt mândră de tine că i-ai dat-o.

- Crezi că o să meargă ? - Sper. Sper cu adevărat.

Azi a fost ultima ei zi la şcoală, am dat o petrecere pentru ea.

Frumos din partea voastră, a fost ideea drei Bridges ?

Presupun.

Am auzit un copil spunând că Annie e pe moarte

şi că asta a fost petrecerea ei de adio.

Nimeni n-ar trebui să spună asta.

Annie e prietena mea cea mai bună.

E singura din lume cu care pot să vorbesc despre orice.

Şi eu ce sunt, ficaţi prăjiţi ?

Să ştii că poţi să vorbeşti cu mine despre orice, Taylor. Îţi promit.

DeCarlo, ăsta-i un mod bun de a fi împuşcat.

E un mod bun de a te ţine alert, Gerard.

N-ai nimic mai bun de făcut ?

Aşa îmi mulţumeşti tu ?

Pentru ce să-ţi mulţumesc ?

Pentru că te-am ajutat să-ţi schimbi cauciucul.

Grozav.

Adu cricul, eu o ridic, tu desfaci şuruburile.

Cauciucurile erau noi.

Da, nu se mai fac lucrurile aşa cum se făceau odinioară.

- Nici măcar agenţii. - Despre ce vorbeşti ?

M-am uitat la dosarul tău, Gerard. Îţi ţii clasificarea la zi ?

Da.

De ce-ţi pierzi vremea cu Martin ?

Uite, Laura e o negociatoare de top cu propriul ei stil,

mai las-o şi tu în pace.

Nu există niciun stil, omule. Plus că mi-a luat slujba.

Dosarul tău spune că ai împuşcat pe cineva.

Asta fac lunetiştii.

Da, dar nu sunt clasificaţi drept 51-50,

înainte să-şi ia liber 6 luni pentru psihoterapie.

Ce naiba vrei de la mine, DeCarlo ?

Mi s-a oferit o poziţie de negociator la CIRG.

Elitele elitelor.

Ai fi primul care să intre în echipa mea, ai putea să ai totul din nou.

- Despre asta e vorba ? - Da.

Încep să cred aerele astea de bun samaritean.

Iar începi. Ce zice de-un pic de recunoştinţă ?

Mulţumesc, dar nu, mulţumesc. Am deja un partener.

Pot să pun pariu. Din mai multe puncte de vedere.

Credeam că eşti inteligent. Mi-ai citit dosarul, sunt un 51-50.

Pot să te omor şi să scap basma curată,

înainte să se usuce cerneala în dosarul meu de psihiatrie.

O să ai nevoie de un cauciuc nou.

Ăsta are o gaură pe cant.

Spitalul de psihiatrie Milburn

Ce se petrece ?

Un ostatic, un infirmier.

Liderul e un tip pe nume Fred Harris, a fost mutat aici, are 17 de ani.

A fost încarcerat la Spitalul de psihiatrie Milburn

de mai puţin de-o săptămână.

- Pentru ce ? - Observaţie.

Asta ar trebui să fie interesant.

Fred ?

Sunt agent Laura Martin de la FBI. Aş vrea să vorbesc cu tine. Se poate ?

Bine, dar dacă încearcă cineva să ne facă rău,

o să-i facem rău infirmierului.

Nimeni n-o să vă facă rău, îţi promit. Vrem să vorbim cu tine, se poate ?

E o staţie radio în autobuz, dă-o pe canalul 6 dacă vrei să vorbim.

Doctorul spune că delirează,

a încercat să se sinucidă de 3 ori de când e în grija lui.

Au un singur ostatic, pe infirmier, toţi ceilalţi sunt pacienţi.

Unul din ei se numeşte Steven White, i se zice Foggy.

Şi-a omorât gazda, a fost declarat lipsit de discernământ.

Au preluat controlul autobuzului acum două ore

şi e parcat fără contact de 30 de minute.

Fred ?

Ai un autobuz, Freddy, unde vrei să duci pe toată lumea ?

Nicăieri.

- Nicăieri ? - Oriunde. Nu-mi pasă.

Sinucidere, nu ?

Nu sunt sigură.

Am auzit că nu-ţi iei medicamentele, ar putea să te facă paranoic.

De unde ştii cum mă fac să mă simt ?

Nu ştiu, dar hai să ne uităm care e situaţia.

Eşti într-un vehicul furat împreună cu... Mario ?

Aşa-l cheamă pe infirmier ?

Pun pariu că dacă l-am întreba pe Mario, el ar zice că a fost răpit.

Mario, răpit ? Nu el e cel răpit. Şi asta încerc să-ţi spun.

- De ce ai spune asta, Freddy ? - Nu mă crede ?

Ce pot să fac ca să fac pe cineva să mă creadă ?

Dacă te-ai da jos din autobuz, te-ar ajuta mult să faci asta.

Bine. Ies afară.

Ies afară.

Spune-i intuiţie maternă, dar simt că puştiul ăsta

are ceva adevărat de spus. Vreau să aud ce este,

trebuie să vorbesc cu el faţă în faţă, Alex.

Nu fără un lunetist care să te acopere.

- Ce e ? - Nu !

Nici să nu te uiţi la mine, Laura.

Haide, l-ar face pe Alex să se simtă mai bine.

Nu m-am mai uitat printr-o lunetă de patru ani de zile.

Mă simt gol aici afară.

Ai 30 de secunde, sau mă întorc în autobuz ca să o aştept pe mama.

- 10-20 pe lunetist. - Curtis în aşteptare, dle.

Trebuie să găsim o poziţie, nu mai avem timp.

Dacă puştiul ăla se-ntoarce în autobuz, va trebui să intrăm şi să-l scoatem.

Uite-o fată !

Vreau o fată.

Dă-mi un cuţit !

O să-ţi dau o fată, Foggy, dar dezleagă-mă.

Lăsaţi-mă să plec, vă dau orice vreţi.

Dar trebuie să mă dezlegaţi imediat.

Te simţi un pic cam depăşit de situaţie ? Da ?

Pari complet drogat.

Thorazină, Codeină, Vicodin, şi tu ai fi.

Dar asta nu înseamnă că nu pot să-ţi spun adevărul.

Adevărul despre ce, Freddy ?

Doamne !

Ţine minte ce-ai promis. Mi-ai promis o fată, una adevărată.

Fata aia.

Laura e mult prea aproape. Puştiul ăla e foarte impulsiv.

Ştie ce face.

Adevărul despre ce se întâmplă în spitalul ăla.

Cineva trebuie să ştie, cineva trebuie să-i oprească.

Sunt monştri acolo, Laura. Monştri.

Tatăl meu m-a adus aici pentru că a crezut c-o să mă ajute.

Dar nu a ştiut.

Idioţilor.

O să mă asigur că n-o să vedeţi niciodată o fată.

Ai înţeles, ratatule ?

M-ai minţit, ticălosule ! Ne-ai minţit pe toţi !

De ce o să fie nevoie ca să vă daţi jos toţi din autobuz ?

Promite-mi că nu va trebui să-mi mai petrec

nicio noapte singuratică în spitalul ăla.

Ne înfometează, ne bat, ne droghează de nici nu mai ştim unde suntem.

Promite-mi că o să ne ajuţi.

Ai cuvântul meu.

Dă-mi-l pe infirmier.

Unde te duci ? Trebuie să mi-l dai pe infirmier,

putem să punem capăt situaţiei înainte să mai fie rănit cineva.

Acum cine e idiotul ?

Eşti mort.

Nu !

Se întoarce în autobuz. A pierdut controlul situaţiei.

Pregătiţi-vă să intraţi de îndată ce se retrage.

Intuiţie feminină pe naiba !

Intraţi acum !

Foggy !

- Ce faceţi ? - Nu s-a retras.

Avem nevoie de aprobare.

Mergeţi pe poziţii.

Izolaţi-i pe răpitori.

Poţi să tragi, Turner ? Repet, poţi să tragi ?

- Aduceţi un medic aici. - În poziţie, comandante.

- Trage. - Avem nevoie de un medic, situaţia...

La pământ ! Nu !

- Eşti bine ? - Nu acum, Frank.

Laura.

Alo ?

- Dna Martin e acasă ? - La aparat.

Sunt dna Branch, profesoara lui Taylor.

Bună, dnă Branch. Ce surpriză.

În mod normal n-aş suna atât de târziu,

dar nu sunteţi o persoană uşor de găsit.

Nu mă deranjează, sincer. Şi vă rog, spuneţi-mi Laura.

- Cu ce pot să vă ajut ? - Absenţele lui Taylor de la ore.

Am simţit că era responsabilitatea mea

să vă informez că Taylor a lipsit de la ore.

S-a îndepărtat de prietenele ei,

e indisciplinată şi refuză să vorbească cu profesorii.

Avem un psihiatru la şcoală, dar...

Cum adică Taylor a chiulit de la ore ?

Zece zile în total de-a lungul ultimelor două luni, inclusiv azi.

Asta e imposibil !

Am dus-o eu însămi pe Taylor la şcoală, am şi luat-o de acolo.

- Laura, cum e relaţia ta cu fiica ta ? - Relaţia noastră e în regulă.

Vreau să spun, avem problemele noastre, dar e adolescentă, e de aşteptat, nu ?

Poate că s-a înrăutăţit un pic de când a plecat tatăl ei,

dar să chiulească... aş fi observat cu siguranţă asta.

Cu tot respectul, n-ai observat.

Dacă-mi permiţi, cât timp a trecut de când ai divorţat ?

A trecut puţin peste un an, şi sincer nu cred că-i treaba dv.

Poate că tu şi Taylor ar trebui să participaţi la o sesiune împreună.

E doar o sugestie, Laura, dar am mai văzut asta.

Comunicarea ajută întotdeauna.

Vă mulţumesc foarte mult, dnă Branch, apreciez că m-aţi sunat.

O să vorbesc cu Taylor chiar acum.

Noapte bună. Mersi.

Taylor, vreau să vorbesc cu tine despre ceva.

Nu, sunt ocupată. Sună familiar ? Sunt ocupată.

Taylor, descuie uşa. Trebuie să vorbesc cu tine.

Trebuie să-ţi spun ceva.

Acum încerci să negociezi cu mine ? De ce, ai intrat în modul de poliţist ?

Nu a mers cu tata, şi nu o să meargă cu mine.

Înceară modul matern, sau nu ştii cum ?

Câteva probleme de raportat în legătură cu accidentul de pe breteaua Merryhill

şi modul în care vor funcţiona semafoarele pe autostradă.

De asemenea, e demolat un butic de pe Arlington colţ cu Hastings.

Acum sunt câţiva nori, dar în după-amiaza asta va fi senin.

25°C.

- Cât e ceasul ? - E timpul să-ţi iei alt prăjitor.

Da, am mai auzit-o pe-asta.

Ai multe explicaţii de dat, Taylor.

Am primit un telefon de la dna Branch aseară. Ascultă...

- Alo ? Bună, dnă Moss. - Dă-mi telefonul.

Bună, Beth.

Stai să văd. Aşteaptă o secundă.

N-ar trebui să fac asta, dar la ce oră vrei să vină Annie aici azi ?

Oricând.

Nu-mi da atitudinea asta, da ?

Ce zici de 11 ?

Grozav, şi eu sunt nerăbdătoare să vă văd.

Taylor, o să vorbim despre asta mai târziu.

Şi fă curat aici, e dezgustător.

Doamne...

N-am mai ajuns să-mi strâng notiţele. Scuze pentru dezordine.

Dă întotdeauna dovadă de grijă şi compasiune,

asta ajută cel mai mult la stabilirea încrederii cu răpitorul de ostatici.

Ăsta-i un sfat perfect pentru relaţii, nu că m-aş pricepe.

Alea sunt notiţele pentru cursurile mele

de săptămâna viitoare, pe care nu le-am scris la calculator,

pentru că nu pot să fac zece lucruri simultan.

Eşti o mamă singură, munceşti mult. Sunt avantaje şi dezavantaje.

Îmi văd studenţii mai mult decât o văd pe fiica mea.

- Hai să mergem aici. - Da, ştiu, e greu.

Am noroc că Nate a avut o poliţă de asigurare solidă,

suficient cât să pot să-mi dau demisia şi să stau tot timpul cu Annie.

N-am ştiut asta.

Cum te descurci ?

Sunt disperată, mă rog pentru un miracol.

Dacă Annie nu o să fie acceptată la studiu,

nu ştiu ce o să fac, mă tem că o să explodez.

Eu mă confrunt cu oameni în situaţii disperate în fiecare zi.

Niciunul din ei nu pare că are la cine să apeleze.

Sper că tu ştii că poţi să apelezi la mine.

În orice caz, cred că trebuie să acceptăm faptul că unele lucruri

se află în afara controlului nostru.

Există un lucru pe care o să-l controlez,

şi ăsta e că fiica mea o să-şi obţină medicamentele.

Te înţeleg.

- Oricum, sunt alături de tine. - Mersi.

Ştii, notiţele alea sunt tare dezordonate,

ce-ar fi să-mi dai voie să le scriu eu la calculator ?

Tastez 100 de cuvinte pe minut, pot să le termin cât ai zice peşte.

Glumeşti ? Nu pot să-ţi cer asta. Ai face asta ?

Sigur.

O să mă ajute să nu mă mai gândesc la coşmarul ăsta.

În plus, şi eu sunt alături de tine.

- Bună. - Bună.

Elizabeth.

Avem o situaţie, Laura.

Îmi pare rău.

În loc să eliberezi terenul pentru un atac,

ai intrat de una singură în autobuz.

Am crezut ce spunea Harris, erau bătuţi şi abuzaţi.

Şi după spusele paramedicilor, trupurile pacienţilor prezentau leziuni

care ar fi putut fi atribuite unor abuzuri, Alex.

Iniţiate de cine ?

Trebuie să-ţi aminteşti de unde veneau pacienţii ăştia.

Tu te concentrezi pe răpitor, în loc de ostatic.

Spitalul psihiatric Bellevue a intentat o acuzaţie de omor din culpă,

şi va avea loc o anchetă internă.

- Un proces ? - Da, un proces.

Şi tu o să-ţi iei puţin timp liber

până când cei de la Afaceri Interne investighează treaba asta,

şi trebuie să fiu sincer cu tine, Laura.

Dacă cei de la Afaceri Interne vin cu un raport nefavorabil,

cineva va trebui să cadă responsabil.

Ce e asta ? Eu sunt ţapul ispăşitor, asta se petrece ?

DeCarlo o să se ocupe de cursurile şi cazurile tale.

Gerard, te pun în echipă cu DeCarlo până la noi ordine.

Alex !

Şi te vreau din nou în spatele lunetei,

trebuie să-ţi refaci încrederea în tine, şi ştii că asta e şansa ta.

Cu tot respectul, dle, sunt fericit acolo unde sunt.

Dacă îmi ordonaţi, bine, dar dacă nu...

Dacă Laura nu mai lucrează, o să-mi iau şi eu liber.

Cred că merit asta.

Eşti de acord cu asta ?

Da, sunt de acord.

Bineînţeles că eşti.

Ştii, poate că Alex crede că ai nevoie doar de puţină odihnă, Martin,

dar eu cred că e mai mult de-atât.

Cred că ai irosit timp preţios formând o conexiune cu răpitorul.

- În regulă, DeCarlo... - Nu, Frank, vreau să aud asta.

Din punctul meu de vedere,

asta te face răspunzătoare de moartea ostaticului.

Mereu spui că siguranţa ostaticului nu trebuie să fie compromisă niciodată,

dar aşa-zisul tău stil a afectat direct rezultatul ieri.

Ştii, datoria noastră nu este să credem fiecare nebun

care ar putea să aibă o problemă legitimă, treaba noastră e...

Ajunge, DeCarlo, ţi-ai primit ordinele

şi şansa de a redeveni negociator principal.

Da, dle.

Tu, dacă vrei să iei o vacanţă, de acord. Începând din clipa asta.

Asta e tot.

Da, dle.

Alex, trebuie să-ţi pun o întrebare personală.

Eşti de acord cu ce a spus DeCarlo despre mine ?

Da, sunt. Sunt foarte dezamăgit de tine, Laura.

Îmi pare rău.

Bună, Taylor.

- Mama ta e aici ? - Da.

Pot să intru ?

Mersi.

- Noapte bună, mamă. - Noapte bună, scumpo.

Noapte bună, Taylor.

- Te urăşte. - Ştiu.

N-am crezut că o să uit cum să fac chestiile pe care le face o mamă.

Dă-ţi jos cravata şi ajută-mă.

- Vrei un fursec ? - Nu, mersi.

Nici eu n-aş vrea.

- N-a fost vina ta, Laura. - DeCarlo avea dreptate.

Ba nu avea.

N-ar fi trebuit să pierd vremea vorbind cu răpitorul.

Dacă m-aş fi retras şi le-aş fi dat voie să atace,

atunci infiermierul ar fi fost încă în viaţă, şi o ştii.

Nu poţi să ştii asta cu siguranţă.

Ba da, ştiu că infirmierul e mort, şi asta e tot ce trebuie să ştiu.

Ai luat o decizie, Laura.

Dacă ai fi ordonat un atac,

acum ar fi putut să fie mai mult decât un infirmier la morgă.

Da. Sigur.

Hai să plecăm.

- Poftim ? - Împreună.

- Cum, într-o vacanţă ? - Da.

Nu pot să fac asta, nu sunt gata.

A trecut un an de la divorţ, şi tot nu eşti gata ?

Trec prin multe acum.

Taylor chiuleşte. N-aş putea să-i explic că o las singură.

Atunci de ce să o laşi ?

E prea devreme, nu pot.

O să mergem cu maşina pe coastă şi o s-o luăm şi pe ea.

Fără presiune, să vedem ce se întâmplă.

În plus, dacă tot nu spui "da",

o să-mi irosesc toată vacanţa doar ca să-l enervez pe DeCarlo.

Ce spui, scumpo ?

Te rog ?

Spun să desfaci sticla aia de vin, Gerard, avem o vacanţă de planificat.

Frank, nu pot. Îmi pare foarte rău.

Îmi pare foarte rău.

E-n regulă.

Ce mă fac eu cu tine, Martin ?

- Sunt o epavă. - Nu.

Ba sunt.

Unde-i mama ta ?

Probabil că la clinică. Întotdeauna e la clinică.

- O să mă înscrie acolo. - În programul de cercetare ?

Da, a spus că o să mă înscrie chiar dacă e ultimul lucru pe care-l face.

Scrii despre mine acolo ?

Uneori, dar în cea mai mare parte chestii despre tatăl meu.

Cel puţin tatăl tău e încă în viaţă.

Crezi că o să se împace vreodată cu mama ta ?

În niciun caz.

E prea supărat pe mama ca s-o sune, sau să mă sune pe mine.

De ce e atât de supărat, l-a înşelat mama ta ?

Aşa cred.

Pe bune ?

Probabil cu partenerul ei, Frank.

Îl urăsc. Aş vrea să dispară.

- De ce nu te muţi cu tatăl tău ? - Nu pot să fac asta.

- De ce nu ? - Nu ştiu. Stă prea departe.

Asta nu e bine. Eşti singura mea prietenă.

- Poate o să se mute înapoi aici ? - Nu prea cred.

Taylor ?

Taylor !

- Laura, nu te aşteptam. - Scuze, ar fi trebuit să te sun.

Nu fi prostuţă, intră.

Am terminat, spaţiere la un singur rând.

Mi-a luat doar o jumătate de oră.

M-am gândit că astea nu sunt genul de chestii

pe care le-ar vrea o adolescentă înşirate prin casă.

Doamne, mulţumesc, mi-ar fi luat ore întregi.

- Nicio problemă. - Unde e Taylor ?

- Credeam că ai luat-o tu. - Nu, Beth, credeam că e cu Annie.

Dumnezeule. Vrei să spui... Mă simt îngrozitor.

Annie, poţi să cobori, te rog ?

- Da, mamă ? - Unde s-a dus Taylor ?

Vorbeam despre tatăl ei şi a plecat pur şi simplu.

Dumnezeule.

- Credeam că s-a dus acasă. - Nu.

Mulţumesc.

Bine. Scuze !

Ai lăsat ăsta la Annie.

Mi-am făcut griji pentru tine, nu ştiam unde erai.

Nu l-am citit pe tot, numai ultimele luni, îmi pare rău.

Deci aici te duceai ?

Vrei să stăm de vorbă ?

Cum de nu ţi-e dor de tata aşa cum îmi e mie ?

Poftim ?

Te porţi ca şi cum dacă ai munci suficient de mult,

n-ai mai fi nevoită să te gândeşti la el.

Eu mă gândesc la el în fiecare zi, chiar dacă tu nu o faci.

Asta pentru că eu mă gândesc la tine în fiecare zi,

tu eşti centrul universului meu.

Îţi aminteşti de asta ? Am scrijelit-o în copac de ziua mea.

Am uitat complet de asta.

I-ai spus lui tata să nu deformeze copacul.

Să nu desfigureze copacul.

Şi tu ai crezut că copacul sângera şi ai început să plângi.

Şi tu m-ai făcut să mă simt mai bine când mi-ai zis că nu era decât sevă.

Asta-i treaba unei mămici.

E şi treaba unui negociator de ostatici.

Bună, somnorici.

A răsărit soarele şi asta înseamnă că te trezeşti şi tu.

Scumpo.

Scumpo, gata.

Gata, scumpo, sunt aici. Sunt aici, e-n regulă.

O să fii bine, scumpo.

Scuze, dar va trebui să aşteptaţi aici.

- Cum se simte ? - Acum se odihneşte.

Dnă Moss, o să mai dureze ceva până primim rezultatele.

Luaţi loc, vă rog.

În clipa în care se schimbă ceva mă anunţaţi, mă auziţi ?

Aşa o să fac.

Vă rog să vă calmaţi, o să vă spun de îndată ce aflu ceva.

O să dureze în jur de patru ore să ajungem acolo.

Cam aşa.

Taylor, pot să iau eu alea ?

Fac eu prima tură, tu eşti în vacanţă, ai uitat ?

Dnă Moss, regretăm să vă informăm

că fiica dv nu poate fi inclusă în studiu.

Secţiunea de probă a acestui studiu nu va fi cunoscută pentru încă 6-12 luni.

Dumnezeule.

Poate ar trebui să facem din asta o tradiţie de familie ?

O dată la două săptămâni, familia Martin pleacă din oraş într-o excursie.

Am putea să-i spunem excursia familiei Gerard.

Nicio presiune, ai uitat ?

Ziceam şi eu, când eram copil mergeam tot timpul în excursii.

Ne jucam şi un joc: "Eu văd". Îl ştiţi ?

Jucam întotdeauna jocul ăla.

Da ? Vrei să începi tu ?

Haide, Taylor, ce vezi cu ochişorii tăi ?

Haide, scumpo, ce vezi cu ochişorii tăi ?

- Văd nori negri, bine ? - Taylor !

Ăsta e un joc pe care-l jucam cu tata, şi întotdeauna alegea norii, da ?

Putem să ne oprim acum ?

Păstrează restul.

Dnă Moss, urma să vă sun când primeam rezultatele analizelor.

Scuză-mă.

- La ce te gândeşti ? - La nimic.

Ceva e în neregulă.

Ce se întâmplă dacă Annie nu e primită la testele astea ?

O să moară ?

Vă rog, ştiţi cât de gravă e situaţia ei.

Nu înţeleg cum de un doctor nu vrea să o ajute.

Dnă Moss, ăsta e un centru de cercetare,

de aceea folosim un sistem de tip loterie.

E singurul mod corect...

O să-mi vând casa şi o să donez tot ce obţin centrului dv.

Nu asta e ideea.

Atunci spuneţi-mi, spuneţi-mi ce pot să vă dau

ca să vă fac să spuneţi "da". Orice.

Am nevoie de asta. Annie are nevoie de asta. Orice.

Elizabeth, ştii că îmi doresc ce e mai bine pentru Annie.

Atunci trataţi-o. Vă rog, doctore, vă implor.

Ar trebui să vezi câte emailuri primesc.

În dimineaţa asta, am primit sute, şi toate cel acelaşi lucru.

Dar eu sunt singura care a venit aici, dle doctor.

Eu sunt singura a cărei fată e în spitalul dv.

- Ştii că nu pot, nu depinde de mine. - Dar n-o să ştie nimeni.

Bineînţeles că o să ştie.

De îndată ce comand medicamentele de la farmacie, o să ştie.

Elizabeth, ce pot să spun ? Îmi pare rău.

Dr. Phillips, ajut-o pe fata mea să trăiască, sau o să mori.

Bine, continuă să mergi, doctore. Mergi drept înainte.

Cineva să aducă lifturile la etajul ăsta şi să le blocheze uşile.

Faceţi-o !

Nu ştim nimic cu certitudine, dar ştii ceva ?

N-ar trebui să te gândeşti la asta.

- Plus că i-ai dat amuleta ta, ştii ? - Nu vreau s-o pierd şi pe ea.

Mai întâi tata, şi acum...

Nu deschide discuţia asta, Taylor.

Nu deschide discuţia asta.

Tu vreau să acoperi gurile alea de aerisire. Acum.

Şi vreau să trageţi toate draperiile.

Ascultaţi cu toţii, faceţi exact ce spune.

Elizabeth, asta nu o ajută pe Annie deloc.

Nu, tu ai hotărât, acum am hotărât şi eu.

Bine, daţi-le drumul tuturor copiilor, apoi încuiaţi uşile,

scara de urgenţă şi uşile care duc în salon.

Îi vreau pe toţi ceilalţi înapoi în camera asta, pe podea.

Dacă se pune cineva cu mine, o să-l împuşc pe doctor, jur.

Faceţi ce spune.

- Unde e medicamentul ? - E jos în frigider la farmacie.

Trebuie să trimiţi pe cineva să-l aducă.

Atunci să mergem !

Nu mişcaţi.

Elizabeth, s-a terminat.

Haide, dă-mi pistolul.

Te înşeli, doctore. De-abia a început.

Schimbăm planurile.

Nu mişcă nimeni până nu mă sună.

Când o fac, răspundeţi la telefon şi nu le spuneţi decât

că vreau să vorbesc cu Laura Martin şi cu nimeni altcineva, punct.

În regulă, spune-mi versiunea scurtă.

Suspecta sau suspecţii îi ţin ostatici

pe un dr. Greg Phillips şi pe echipa lui de cercetare la etajul al treilea.

- Câţi ostatici sunt ? - Cel puţin 5, ar putea fi până la 20.

- Ochi şi urechi ? - Lucrăm la asta acum.

Am avut un contact foarte scurt,

o ostatică a cerut să vorbească cu Laura Martin.

- Martin ? De ce ? - Nu ştiu.

Vine ?

E în vacanţă, aţi uitat ?

Ştie cineva unde ar putea să fie ?

Îmi pare rău, doamnelor, prea mult suc. Scuzaţi-mă.

Taylor.

Uite, n-a fost rău intenţionat când a sugerat jocul ăla.

Nu încearcă să-l înlocuiască pe tata.

- Bun, fiindcă n-o s-o facă niciodată. - Ştiu asta.

Şi el ştie asta, dar atâta timp cât vei continua

să ne aminteşti de asta cu fiecare ocazie, n-o să ne dăm niciodată seama

ce rol ar putea să joace Frank în vieţile noastre.

În vieţile noastre ? Vrei să spui în viaţa ta.

Nu e vorba decât despre tine.

Munca pe primul loc, Frank pe locul doi şi eu pe ultimul loc.

- Asta nu e adevărat. - Ba este ! Îl urăsc !

De ce îl urăşti pe Frank ?

Dacă n-ar fi fost el, tata nu ne-ar fi părăsit.

Poftim ?! De ce ai spune asta ?

Tata ştia de tine şi de Frank, şi de-asta a plecat.

Nu spune asta. Să nu spui niciodată asta, mă înţelegi ?

Ascultă-mă.

Frank n-a avut nicio legătură cu ce s-a întâmplat între mine şi tatăl tău.

Scumpo, tatăl tău şi cu mine am încetat să mai fim prieteni.

Nu te cred, şi m-am săturat să-ncerci să mă înşeli.

Îţi spun adevărul, bine ?

Tatăl tău m-a părăsit pe mine.

A părăsit căsnicia noastră.

Pe tine te iubeşte, o să te iubească întotdeauna,

dar el a fost cel care a hotărât să trăiască fără noi.

Şi într-o zi, o să plec şi eu.

Frank e partenerul meu, ţine la mine aşa cum ţine un partener.

Frank, îmi pare foarte rău.

- Ştiu că nu la asta te aşteptai, dar... - Nu tocmai.

Mă aşteptam la asta.

Taylor are nevoie să o asculţi, şi ea trebuie să te asculte pe tine.

E-n regulă.

Curtis.

Gerard.

Poftim ?

Venim.

Acum două ore, un părinte înarmat a luat ostatic un etaj întreg

al Spitalului de Copii. Curtis tocmai a confirmat

că numele suspectei e Elizabeth Moss, şi vrea să vorbeasă cu tine, Laura.

- Trebuie să plecăm. - Nu se poate !

O să fii bine.

V-am spus să acoperiţi gurile de aerisire.

Da !

Au reperat şarpele.

Restabiliţi imaginea. Acum !

Postul de comandă al unităţii mobile FBI

Era şi timpul, DeCarlo. E spectacolul tău.

Răpitoarea a acoperit gurile de aerisire.

Pare să ne cunoască procedurile operaţionale,

încearcă să stea cu un pas înaintea noastră.

Cum e posibil ?

Conform dosarului e casnică, soră medicală.

Poate ar trebui să afli.

A cerut-o de asemenea pe Martin după nume.

Aparent copiii lor merg la aceeaşi şcoală.

E posibil să fi obţinut informaţii de la Laura fără ca ea să ştie.

Spitalul ăsta e plin de copii şi de material nuclear.

Dacă află Securitatea Naţională, o să explodeze discuţiile la CNN.

Dacă reuşim să ne ferim de camerele de ştiri

şi oprim scurgerile de informaţii, o să-mi fac mai bine treaba.

M-am făcut înţeles ?

Aici comandatul Echipei Delta.

Analizaţi planul clădirii şi localizaţi un punct de intrare.

Şi vreau să se instaleze un cuib de lunetişti imediat.

Să-i dăm drumul, echipă, e timpul pentru spectacol.

După cum puteţi vedea, avem informaţii neconfirmate

despre o luare de ostatici de către o persoană înarmată...

Ăla e DeCarlo.

Curtis o să-l ţină în lesă pe DeCarlo.

De când e în stare Curtis să-l ţină în lesă pe DeCarlo ?

O să-l ţină în lesă.

Mama lui Annie are nevoie de tine, mamă.

Ai spus că o să-i fii întotdeauna alături.

N-o s-o dezamăgesc, şi nici pe tine.

Scuzaţi-mă. Sunt destul de panicată.

Vă deranjează dacă fumez în timp ce aşteptăm ?

Atâta vreme cât nu-i pasă nimănui altcuiva

că fumezi într-un spital, te rog.

Răspuns pe linia şase. Daţi-i drumul.

Dnă Moss, aici agent Joseph DeCarlo de la FBI. Aş vrea să vorbesc cu dv.

Am cerut-o pe Laura Martin.

Lucrăm la asta, dnă. Între timp, cum pot să vă ajut ?

Poţi să mi-o dai pe Laura la telefon.

Nu, mă tem că nu pot face asta deocamdată.

N-ar trebui să-mi spui "nu", DeCarlo.

Elizabeth ? Pot să-ţi spun Elizabeth ?

Probabil te întrebi cum se simte fiica ta.

- Spune-mi. - Mă tem că nu se simte foarte bine.

I-au venit rezultatele de la analize şi hemograma e periculos de proastă.

Nu o să te mint, Elizabeth, e posibil să moară.

Cu siguranţă ar prefera să te aibă alături într-un moment ca ăsta.

Ar trebui să dai dovadă de grijă şi compasiune,

şi să-ncerci să construieşti un raport de încredere cu mine, DeCarlo.

Tot ce faci e să mă enervezi. Aşa că o să mai spun asta

o singură dată. O vreau pe Laura Martin.

- Pot să întreb de ce Laura Martin ? - De ce Laura ?

Să vedem, poate pentru că mi-e prietenă, poate pentru că e mamă.

Sau poate pentru că a promis că o să-mi fie alături,

sau poate pentru că nu vreau să vorbesc cu tine.

Ce anume doriţi, dnă Moss ?

Vreau să-i salvez viaţa fiicei mele.

Şi sunt dispusă să risc totul şi orice ca s-o fac.

Vă cred.

Dar vreau să vă gândiţi la asta, vreau să vă gândiţi la ce faceţi.

M-am gândit mult şi bine la asta.

În fiecare zi şi-n fiecare noapte din ultimul an,

şi n-am nimic de pierdut în afară de fiica mea,

şi asta, domnule, n-o să se întâmple.

Echipa 1, centrul de comandă, care e situaţia ?

Nu pot să trag încă, dle.

Cum o să vă salvaţi fiica făcând ceea ce faceţi acum ?

Uite, ce vreau e ca Laura Martin

să-mi aducă medicamentele din seiful farmaciei într-o oră.

Faceţi asta, sau o să încep să omor ostatici.

Nimeni nu vrea să faci asta, Elizabeth. Annie în ultimul rând.

De unde a pornit focul ăla ? Stingeţi focul ăla sau încep să trag.

Faceţi-o acum !

O să deschid o fereastră, păstraţi-vă calmul.

Elizabeth ?

Elizabeth, mai eşti acolo ?

Stingeţi focul ăla sau încep să trag. Faceţi-o !

Linişteşte-o sau omoar-o, dar controlează situaţia.

Avem un incendiu la etajul trei.

Verifică camerele. Află unde e, acum !

Bună, Dolly.

Femeia asta e nebună. Vreau s-o omorâm

şi vreau să terminăm rapid cu chestia asta.

Tuburile ! O să explodeze ! Toată lumea la pământ !

Ce naiba ?

A pus o bombă acolo.

Echipa 1, aici comandantul. Poţi să tragi ?

Am ţinta în vizor.

Fă-o.

Echipa 1, aici comandantul. Trage, repet, trage.

Comandante, suspectul e la pământ.

Slavă Cerului.

Taylor, stai acolo şi încuie uşile.

- Ce se petrece ? - A avut loc o explozie.

Acum 5 minute, la clinica de la etajul trei.

Ne-a prins nepregătiţi, n-aveam idee că Moss avea explozibil.

E posibil să fi fost ceva ce a găsit în clinică. Nu ştim.

Explozia a fost suficient de puternică, încât să spargă mai multe ferestre

şi să declanşeze alarmele maşinilor pe o rază de trei străzi.

- Victime ? - Nedeterminate.

Încă n-am restabilit contactul.

În orice caz, după explozie a apărut o oportunitate să tragem.

Poftim ? Să trageţi ? Ce vrei să spui ?

- Laura, s-a terminat. - Pierdusem controlul situaţiei.

Am avut o oportunitate, aşa că am profitat de ea, am eliminat-o.

Ce înseamnă asta, mamă ? Dna Moss e moartă ? Cum rămâne cu Annie ?

Taylor, vino cu mine.

Sunteţi siguri că a fost lovită ?

Echipa Doplar a găsit un punct de intrare pe acoperiş,

o să ajungă la etajul trei...

Nu e decât o femeie casnică.

Care a luat ostatic un spital. Ştie ce face, Laura. Folosea explozibil.

Nu ştim asta cu siguranţă.

Laura, nu începe.

Singurul motiv pentru care eşti aici e că răpitoarea era înnebunită după tine.

- Pe naiba nu ştim. - O să sun, linia unu.

- Ba nu ! Eu sunt agentul principal ! - Nu mă atinge.

DeCarlo, las-o să răspundă la telefon.

De ce, ca să-şi folosească din nou intuiţia de mamă ?

- Ai grijă, DeCarlo. - Nu, tu ai grijă, Frank !

M-am săturat să te porţi precum câinele ei de pază.

Încetaţi amândoi. Pot să folosesc asta ?

Ia lucrurile foarte personal, Curtis,

nu cred că e capabilă să gândească limpede.

De fapt, cred că tu şi Frank luaţi lucrurile personal.

N-avem de ales aici, răpitoarea o cere pe Laura după nume.

- Răpitoarea e moartă. - Eşti şi examinator mediciolegal ?

- Bine. Răpitoarea e la pământ. - Dă telefon, Laura.

Mulţumesc.

Beth, sunt Laura.

Nu aud nimic, nu e nimeni acolo.

Macy a confirmat că ţinta e moartă. S-a terminat.

Laura, eşti acolo ?

Mi-e frică, Laura. Încearcă să mă omoare.

- Beth, eşti rănită ? - N-ar fi trebuit să tragă.

Aparent, au impresia că ai explozibil, ai ?

Nu, a fost un accident. A explodat un tub de oxigen.

Sunt nişte oameni răniţi, Laura, au nevoie de ajutor.

- Vreau să le aducem ajutor. - Bun, pot să te ajut cu asta.

Nu a câştigat la loterie.

Am nevoie de medicament pentru Annie, despre asta e vorba.

Înţeleg, Beth, sunt aici ca să te ajut.

O să rezolvăm asta împreună. Deci vrei medicamentele ?

- Da. - Cineva trebuie să ţi le aducă.

Nu, tu trebuie să o faci, n-am încredere decât în tine.

Uite ce o să se întâmple, o să facem un schimb.

Răniţii pentru medicamente.

O să te contactez când o să fac rost de medicamentele corespunzătoare.

Şi, Beth, de acum încolo nu mai eşti singură.

Mă crezi ? Pentru că eu cred în tine şi n-o să las să ţi se întâmple nimic,

atâta timp cât avem încredere una în cealaltă. Bine ?

Grăbeşte-te, te rog. Hemograma ei e foarte proastă.

Laura. Laura !

- Nu-mi place. - Uite, Beth n-o să-mi facă rău.

Nu mă refer la Beth. Se poate întâmpla orice.

Trebuie să-mi asum un risc, da ? Ştiu că am dreptate de data asta, o simt.

- Laura. - E ceva personal.

Vreau să-ţi accept oferta.

Poftim ?

Dacă Laura se duce acolo, vreau să fiu eu în spatele lunetei.

Bine, echipează-te şi ocupă-ţi poziţia la etajul trei.

Şi, Gerard, o să tragi când îţi spun. Fiind că dacă n-o faci, eşti concediat.

Haide, Gerard, respiră.

Mai e cineva rănit ?

Ăştia sunt toţi.

Vreau să pui asta pe tine, repede. N-o să-ţi fac nicio surpriză, Beth,

şi vreau să ştii că înţeleg şi nu sunt de acord cu ce faci.

Dar vreau să mă asigur că eşti protejată în cazul unui atac.

Pune-o pe tine.

Ai încredere în mine, ai uitat ?

Taylor, vreau să stai jos acolo.

Ce mare te-ai făcut de când nu te-am mai văzut.

Când a fost asta ?

Petrecerea de ziua tatălui tău acum trei ani de zile.

Da, sunt adolescentă acum. L-aţi cunoscut bine pe tata ?

Da, l-am cunoscut pe tatăl tău. Acum e diferit.

Da, s-a schimbat de când Frank a devenit partenerul mamei.

Nu cred că Frank a avut ceva de-a face cu asta.

Tatăl tău a fost cel care s-a schimbat.

Dar de ce ?

- DeCarlo, am nevoie de ochi, rapid ! - Lucrez la asta chiar acum.

Taylor, mama ta e... e cea mai bună din domeniu.

O să se asigure că totul se termină cu bine.

Nu vreau s-o pierd şi pe mama.

Crede-mă, însemni totul pentru ea.

Tu eşti tot ce are pe lume, n-o să te părăsească pentru nimic.

Da, e tot aici.

- Slavă Domnului. Şi operaţia durează... - 45 de minute.

Laura, spune-le oamenilor că totul o să se termine în mai puţin de o oră.

Ba nu. Acum ai nevoie de Annie,

şi va trebui să-i dai ceva lui DeCarlo ca să ţi-o aducă.

- Curtis, am o idee... - Apel pe linia trei.

Taylor, o să te rog să stai acolo un minut.

Daţi-i drumul.

- Elizabeth, aici DeCarlo. - Bună, sunt Laura.

Beth se teme să vorbească cu tine, DeCarlo,

m-a rugat să vorbesc în numele ei.

- Martin, ce naiba crezi că faci ? - Uite care e cererea ei.

O să-i elibereze pe ceilalţi ostatici în afară de dr. Phillips,

pentru ca Annie să fie mutată la clinică. Aveţi 5 minute.

A închis.

Ce crezi că o să se întâmple când medicamentul

nu reuşeşte să schimbe nimic în starea acelei fetiţe ?

Îţi zic eu: mama o să înnebunească, şi e înarmată, şi Laura e acolo.

Dacă nu am o echipă pregătită s-o doboare, Laura ar putea să moară.

Şi nu vreau să păţească ceva.

Gerard, poţi să tragi ?

Respiră, Gerard, respiră.

Negativ.

Găseşte un unghi din care să poţi trage, Gerard, acum.

Afirmativ, comandante.

Avem ochi.

A intrat.

Te rog, Doamne, fă să dea rezultate.

Uită-te la fetiţa mea. Sărmana mea fetiţă.

Un suflet atât de bun. Rezistă, o să te ajute.

Nu-mi place cum arată.

Deschide o linie, acum.

Un suflet atât de bun. Stă întinsă acolo neajutorată.

N-a făcut nimic ca să merite asta.

Mă rog în fiecare zi şi în fiecare noapte la Dumnezeu

să-mi dea mie boala asta oribilă în locul ei.

Beth, trebuie să ai credinţă că orice se întâmplă nu depinde de tine, da ?

Te iubesc.

Te iubesc.

Şi eu te iubesc, mamă.

Cu cine vorbeşti ?

Mami e aici, puiul meu, mami e aici, şi mama lui Taylor, Laura, la fel.

- Taylor e aici ? - Nu, mă aşteaptă jos.

Mamă, pot s-o văd ? Promit să nu-l mai menţionez pe tatăl ei.

Nu e cel mai vesel subiect.

De ce plângi, mamă ? Şi de ce e aici dna Martin ?

O să mor ?

Nu, nu o să mori.

Laura e aici ca să mă ajute să am grijă de tine.

- Annie ? Annie ? - Nu, a adormit doar, e-n regulă.

Dacă nu merg medicamentele ? Doamne, nu ştiu ce o să fac.

Nu, nu, ştiu ce o să fac. Dacă moare, mă sinucid, jur.

Beth ! Beth ! Ascultă-mă. O să meargă, da ? O să fie bine.

Şi dacă nu merge ? O să ajung la închisoare.

Beth ? Beth, calmează-te, da ? Şi nu mai flutura pistolul.

Nu te apropia ! Nu te apropia de mine. Nu mă atinge.

O, nu, nu, îşi pierde minţile, Alex. Exact de asta mă temeam.

Pot să o împuşc, Alex.

Am ţinta în vizor.

Trage.

Trage, acum.

Nu ! Nu !

Comandante, am pierdut ţinta.

Echipa Delta, atacaţi. O să vă ghidăm de aici prin clinică.

Mişcaţi-vă, mişcaţi-vă !

Am pierdut ochii, dle.

Echipa Delta, aici centrul de comandă.

Abandonaţi atacul, repet, abandonaţi atacul.

- Gerard, ce naiba a fost cu focul ăla ? - Un accident, dle.

Sigur, un accident care ne-a distrus camera.

Comandante, răpitoarea a lăsat jos pistolul,

Laura deţine din nou controlul.

Medicamentul a fost administrat.

S-ar putea să meargă, s-ar putea să nu,

dar ai făcut tot ce putea să facă o mamă.

DeCarlo, aici Laura.

Dr. Phillips şi cu mine suntem pe cale să fim eliberaţi.

Era şi timpul, Martin.

Beth mai are doar o ultimă cerinţă.

Nu încă.

Fă un prim plan ! E uimitor.

Sunt dr. Greg Phillips, oncolog pediatru. Annie Moss e pacienta mea.

Dar din cauza regulamentelor actuale,

nu am putut să o tratez cu acest medicament experimental,

fără de care sunt sigur că Annie ar fi pierit.

Încă mai are un drum lung de parcurs, dar cel puţin acum are o şansă.

Asta încercăm noi doctorii să oferim pentru toţi pacienţii noştri.

Acum, asta nu e deloc o susţinere a acţiunilor lui Elizabeth Moss.

Nici nu e o condamnare a practicilor din domeniul cercetării medicale.

Pur şi simplu spun un adevăr.

Facem tot ce putem în cadrul unui sistem prost.

Scuzaţi-mă.

Voiam ca toată lumea să ştie

că am făcut asta pentru că fetiţa mea, Annie, e foarte bolnavă,

şi doctorii de aici au descoperit un mod de a-i prelungi viaţa,

doar că nu puteam să obţin tratementul fiindcă e încă experimental şi e scump,

şi nu e încă aprobat.

Vedeţi, ne-am înscris la ceea ce e practic o loterie,

testele clinice pentru 20 de oameni, şi ea nu a fost aleasă.

Trebuie să ajutăm şi alţi oameni la fel ca Annie.

Legile trebuie să se schimbe, trebuie să strângem bani.

Nu ştiam ce altceva să fac.

Doamne, o iubesc atât de mult.

Voiam să aibă speranţă.

Cineva trebuie să le dea lui Annie şi altora ca ea o şansă la viaţă.

- Uite că vin. - Le văd.

Mamă, eşti bine ?

Da, sunt bine.

- Annie o să fie bine ? - Da. Şi vrea neapărat să te vadă.

Beth, o să avem noi grijă de ea.

Ai făcut o treabă grozavă, Martin, te pun înapoi în echipă cu Frank.

- Felicitări. - Mulţumesc.

Noapte bună.

Ştiam că pot să mă bazez pe tine.

Ceea ce a început cu luni în urmă ca o luare de ostatici

s-a transformat rapid într-un strigăt disperat de ajutor

din partea pacienţilor spitalului psihiatric Milburn.

Astăzi, la acel strigăt îndrăzneţ au răspuns investigatorii FBI,

conduşi de agentul Laura Martin.

Poliţia descrie această investigaţie criminală care evoluează rapid

ca pe o înşelătorie complexă de asigurări

efectuată de spitalul psihiatric Milburn.

Vom continua să vă aducem mai multe informaţii...

Mamă, Annie şi cu mine am hotărât că atunci când o să ne facem mari,

vrem să facem ce faci tu.

Da, credem că e mişto. Ne povesteşti pe drumul de întoarcere în oraş ?

Categoric.

Şi eu cred că eşti destul de mişto.

- Sunt sigură că prind ceva acum. - Ba nu eşti.

Nu-mi vine să cred

cât de repede s-a îmbunătăţit starea lui Annie după transplant.

Da, şi Elizabeth iese peste cât, două săptămâni ?

Încă 2 ani de eliberare condiţionată.

Şi o să treacă repede cu câte trebuie să-şi povestească.

Doi ani. Mulţumită ţie, au o viaţă întreagă în care s-o facă.

Şi tu, Gerard, şi tu.

O, da ?

Subtitrarea - ANIŞOARA ANGHEL EMPIRE VIDEO PRODUCTION