Original subtitles

Nu ai vrut să construieşti totul în biserică?

Nu.

Fratele meu şi biserica... Ar fi fost prea ciudat.

Jimmy, ai nevoie de o prietenă pentru a trece prin asta.

Nu-mi convine.

- Cîţi ani avea Simon? - 21.

- Şi tu? - 23.

Spui un cuvînt sau două? Ar fi frumos.

Nu.

Nu puteam scrie nimic.

Pentru a dărîma casa cărţilor,

trebuie doar să scoţi o carte.

Simon era această carte esenţială.

Era tînăr, chipeş şi puternic.

El a fost speranţa, inima, mîinile şi picioarele noastre.

Viteazul nostru Simon a căzut în luptă.

Dar nu vom pierde războiul.

În calitate de primar al Irene-le-Neige,

Vreau să vă reamintesc puterea care conduce comuna noastră

şi armonia care domneşte acest pămînt fragil, dar paşnic.

Unii se plîng că satul moare

şi că stăm la coadă pentru a deveni fantome.

Văd durerea pe feţele voastre.

Dar văd şi rezistenţă...rezistenţa

şi chiar entuziasmul de a ţine şi a fi.

Suntem puţini. Toţi ştim asta.

Durerea este reală.

Vom avea nevoie de timp pentru a stăpîni acest şoc.

Dar... Viaţa continuă, prieteni.

Viaţa merge înainte.

Da?

Bună, Simone. Sunt Gilbert.

Gilbert?

Gilbert Jeanois, de la biroul judeţean.

Da, Gilbert. Bună ziua.

Ce accident teribil. Condoleanţele mele.

Mulţumiri.

Ciudat, nu-i aşa? O investigaţie în curs?

Accident? Sinucidere? Ce-a fost asta?

Ştiu. Toată lumea e-n şoc.

Bine. Atunci să-ţi trimite ajutor.

Simone?

Ajutor? Ce fel?

Ajutor psihologic, Simone. Pentru oameni.

Am pe cineva pentru astfel de cazuri.

Nu, nu, nu este necesar.

Simone, nu depinde de tine să decizi.

Noi înşine suntem capabili să ne rezolvăm problemele.

Suntem cu toţii adulţi.

Mai vorbim. Bine, Gilbert?

- Simone... - Mulţumesc.

Oamenii au scris o mulţime de lucruri bune.

Toţi l-au iubit.

Cine a decis că înmormîntarea este mai bună decît incinerarea?

Mama era împotriva incinerării.

Nu ştiu de ce.

Îţi place aici?

Plăcere? Aici?

În acest sat.

Da, îmi place.

De ce întrebi?

Salut. Bine, tu?

Da, o petrecere ciudată.

Mulţumiri.

- Jimmy, salut. Ai reparat sania? - Bună, Adele. Da, am terminat.

- Andre, salut. - Salut.

Despre fratele tău: este foarte trist.

Mi-a fost ruşine să-ţi vorbesc la slujbă,

dar te simpatizez mult.

M-am gîndit: „Ce pot să spun de obicei?”

Şi eram sigură că mă voi încurca.

- Dar eu plîngeam. - Este în regulă, Adele.

Dar aproape toată lumea a plîns, oricum.

Mama ta nu a vrut să vină azi?

O înţeleg.

De exemplu, dacă iubitul meu a murit, dacă l-aş avea...

Nu aş putea fi la aşa o seară, alături de aceşti oameni.

Aş fi paralizată.

Lumea ar spune că le-am stricat vacanţa cu starea mea de spirit.

Prin urmare, va fi mai bine aşa.

Dacă vrei, e o bere în frigider.

Mulţumesc Andre. Dar nu vreau.

Ştii, bine că primarul a vorbit la slujbă.

Nu aş fi avut puterea pentru asta. Dar fratele tău...

Nu, este prea personal.

Avea demonii lui. Şi noi îi avem pe-ai noştri.

- Adele, despre ce vorbeşti? - Păi, de demonii lui Simon.

Uneori avea un sentiment...

Ei bine, adică Simon nu era... El era nefericit, mi se pare.

- Scuză-mă, Jimmy. - Totul este bine.

- Ce mai faci, Adele? - Bine, e în regulă.

Este bine că acest sat este strîns legat, nu?

Da.

Nu-mi amintesc ultima dată cînd am sărbătorit Anul Nou.

Nu cunosc pe nimeni altcineva. Nu cunosc pe nimeni.

Bineînţeles că-i cunoşti.

M-am pus toate bijuteriile pentru asta.

Nu mă face să regret!

Bineînţeles că nu, Lulu. Nu este nimic de regretat aici.

Ce ar trebui să fac cu sticla?

E prea tîrziu. Şi au spus să aducă ceva.

Pot s-o pun pe bufet, lîngă gustări.

Dar atunci ei nu vor şti că este de la noi.

Şi ce-i cu tine?

Nimic. Sunt în pauză.

O pauză de la ce? Este o petrecere.

Arăţi bine.

- Ce cauţi? - Distracţie.

Vino aici.

Bună, tuturor! E aproape timpul!

Înşel puţin, dar încep să număr în 15 secunde.

15, 14, 13...

La mulţi ani, Giselle.

Ce s-a întîmplat cu Simon nu are sens.

Giselle...

Băiatul meu nu s-a sinucis.

Trebuie să ardem înţeleptul din casă.

Ce?

Vreau să curăţ casa.

Ai vrea să mergi la o petrecere? Să-ţi curăţi puţin mintea...

Desigur că nu.

Voi ieşi să iau aer.

Şi cumpără-ţi o ţigară.

Giselle, sunt eu.

Nu mă suna înapoi. Nu voi ridica telefonul.

Nu este vorba despre tine sau Jimmy.

Mă voi intoarce. Pur şi simplu nu ştiu cînd.

Sunt bine.

Am nevoie numai...

să-mi pun gîndurile în ordine.

Doamne, Simon. Dă-mi un semn.

Ştiu că nu m-ai lăsat singură.

Lulu, a fost o idee bună. Cizmele de zăpadă sunt decizia corectă.

Desigur.

Îţi întind picioarele. Şi e bine pentru inimă.

Jucăm darts în seara asta?

La naiba, Richard! Vorbeşti continuu de toate la un loc.

Acum suntem cu zăpada, aşa că hai să continuăm, la naiba!

Lasă restul pentru mai tîrziu.

Cine e acolo?!

Haide, Lulu. Nu este nevoie să strigi.

Sunt bolnav.

Ce s-a întîmplat aici?

Poate că lupul şi-a luat singur prînzul.

Sau vînătorii n-au găsi ce au împuşcat.

E plin de oameni fără adăpost. Probabil că ei au făcut-o.

Louise, de dragul cerului.

Ce vagabonzi?

De cînd sunt oamenii fără adăpost aici?

Louise, de dragul cerului.

Îmi vorbeşti constant.

Hai să oprim asta, da?

Ce facem? Nu-mi place asta.

Jimmy, salut! Ai venit să iei ce căutai?

Jimmy, fii atent. E plin de diferite bacterii.

După incidentul cu fratele tău, acum nimic nu mai poate fi sigur.

Totul este posibil.

Cum adică, totul este posibil, Louise?

Lumea s-a dat peste cap.

Ce altceva este cu susu-n jos, Louise?

Pentru Dumnezeu, Louise...

Jimmy, mergem la cabană să-l găsim pe pădurar.

Îi vom spune despre asta.

Va şti ce să facă cu asta, nu-i aşa?

Aceste lucruri se întîmplă. Aşa e viaţa la ţară.

Aşa este legea naturii.

Bine, Lulu. Să mergem.

La revedere, Jimmy! Salută părinţii tăi.

Simon?

Nu am timp să merg fără ţintă.

Cinci secunde. Dă-mi un semn adevărat.

Bună ziua.

- Ai ceai verde? - Da.

Mulţumiri.

Vrei... Vei mînca ceva?

Nu, mulţumesc.

Satul are 215 de locuitori. Total 215.

Şi îi cunosc pe fiecare dintre rezidenţi.

Nu am nicio îndoială, doamnă. Spre meritul tău.

Cum... Care este numele tău din nou?

Yasmina Bouzidi, doamnă.

Şi Gilbert te-a trimis...

Eşti din Montreal, nu?

Da, dar lucrez des în afara Montrealului.

Desigur.

Şi suntem „afară”?

Nu asta am avut în vedere.

Nu am fost de acord cu Gilbert. Nu am fost deloc de acord cu el.

Oamenii sunt bine aici.

O astfel de tragedie poate provoca...

Toată lumea ştie că uşile mele sunt întotdeauna deschise.

Oamenii se adaptează.

Ne adaptăm la cele mai grave situaţii, mademoiselle!

Oamenii de aici sunt mîndri. Şi s-au întors la rutina lor.

Văd că îi iubeşti.

Da.

Totuşi, m-aţi lăsa să vă dau un sfat?

Nu. Am terminat pentru astăzi.

- Terminat? - Da! Am terminat.

Cu tot respectul, nu avem nevoie de ajutorul tău.

Bine.

Rămînem împreună.

Ne rezolvăm problemele între noi.

Voi vorbi cu Gilbert. A fost e o neînţelegere.

Nu sunt sigur că negarea este cea mai bună metodă.

La revedere, doamnă Smallwood.

Jeanois, Gilbert, te rog.

Cine e aici?

Este impresionant!

Eu sunt James.

- Pardon? - James.

Care e numele tău?

Giselle.

Sunt mama lui Simon.

A cui?

Simone. Simone Dubet.

Nu o cunosc.

A lucrat într-un garaj.

Nu cunosc. Nu sunt de aici.

Crezi că există mai mulţi decît noi, James?

Mai mare ca noi?

Da.

Ceva mai sus decît noi, ceva mai mult...

ce nu putem vedea sau înţelege?

N-am timp să mă gîndesc la asta, doamnă Giselle.

Şi cu siguranţă nu astăzi.

Ce?

S-a întîmplat ceva, doamnă Giselle?

Să ne întoarcem la alte timpuri.

Uită-te la vechea măsuţă de cafea. Este antică.

Uită-te la mulaje!

Pierre, există un lucru vechi aici.

Aceasta este frumuseţea.

Nu vă place?

Sigur.

Frumos şi înfiorător.

Ai fost de acord să te uiţi la casă

dar ai gîfîit pînă la capăt.

Nu gîfîi.

Este practic izolat. Ne vom congela fundurile aici.

Şi nu există niciun semn aici. Nimeni nu ştie cine este proprietarul.

Nu poţi locui aici decît vara.

Şi eu voi găsi liniştea aici iarna.

Cît de răutăcios eşti!

Se va cheltui o avere pentru repararea ei.

Da.

Şi aceştia vor fi banii mei.

Da, banii tăi.

Mulţumesc că mi-ai lăsat al meu pentru propriile mele proiecte.

IRENE-LE-NEIGE

Pierre! Mi-e frig!

Ce faci aici? Aceasta este proprietatea mea.

Într-adevăr?

Da. Deţin totul aici pînă la acea clădire de acolo.

Scuză-mă, monsieur.

Ai nevoie de ceva?

Nu. Voi reveni doar pe drum.

Există un motel în apropiere?

Nu ştiu dacă este deschis.

Dar trebuie să conduci drept

se pare că minim 10 mile.

15 dolari pentru benzină.

Mulţumiri.

Cum se numeşte acest loc?

Saint-Colombier.

- Cum? - Saint-Colombier!

Locuieşti singur?

Asistenta vine la mine de două ori pe săptămînă...

pentru mîncare şi restul.

Aveţi copii?

Fiul meu a murit acum 2 luni.

Condoleanţele mele.

Cum te descurci cu asta?

Ştiu că se va întoarce la mine.

Mulţumesc pentru ceai şi benzină.

Trebuie să plec.

El se va întoarce. Sunt sigur.

Romuald are responsabilităţi faţă de familia sa.

Nu poate să plece.

Păi, da, poate. Dacă are nevoie de ea...

Şi Jimmy?

Jimmy!

Bună Jimmy. Ce mai faci?

Bună ziua doamnă Smallwood. Lucrurile-s bune.

Luaţi loc.

Băiete, indiferent ce se întîmplă, uşa mea este întotdeauna deschisă, bine?

Lucrezi iarna asta?

Nu, mina este închisă.

Da, dar mai cauţi altceva?

Psiholog, medic, primar. Sunt aproape.

Suntem cu toţii apropiaţi.

Nu tace, Giselle. Bine?

Din moment ce tatăl tău lipseşte...

Ce vei face cu corpul lui Simon după iarnă?

Corpul se află într-una din anexele bisericii.

El va fi îngropat în primăvară.

Care extensie?

În standul grădinarului.

Atîta timp cît ţinem sicriul acolo.

Ce?

Pot să îl văd?

Din păcate, oamenii nu pot merge acolo, Jimmy. Iartă-mă.

Simon a fost prima noastră moarte într-o perioadă foarte lungă.

Nu mai suntem obişnuiţi cu asta.

Există o perioadă de doliu.

Asta nu înseamnă nimic.

Bineînţeles că da.

Aceasta face parte din proces. Şi trebuie făcut corect.

Giselle, am auzit că ai fost la carieră.

E adevărat?

Nu.

Nu poţi face asta. De ce te-ai dus acolo?

Am voie să mă plimb prin sat?

Da, poţi merge.

Dar de ce te-ai dus acolo? E periculos acolo.

Nu voi mai fi aşa.

Vino la mine dacă te simţi singur.

Hai să bem nişte cafea. Hai să vorbim.

Bună, Camilla. Aceasta este Adele.

Da, totul este în regulă. Şi tu?

Restaurantul tău are electricitate?

Nu, sunt mai îngrijorat de frig.

Au trecut deja 4 ore.

Da, eu...

Asta este adevărat. Lucrurile mă sperie deseori şi greşesc adesea.

Şi aici este important să adormi devreme şi să speri mîine.

Închizi restaurantul?

Vrei să iei o înghiţitură, Pierre?

Serios? Faceţi glume proaste doamnă primar!

Cunoşti vechea casă de la sfîrşitul străzii 186?

- Ultima din sat. - Desigur.

Nu o pot convinge niciodată pe Camilla, dar mă interesează foarte mult.

Nu l-aş atinge.

Are o energie foarte proastă.

Încetează.

Dacă nimeni nu a locuit acolo în tot acest timp,

nimeni nu a plătit taxe pentru asta, nu?

Asta este o faţă a monezii.

Ce se întîmplă dacă cineva începe să plătească aceste taxe?

Să zicem, un bărbat înalt, cu părul închis la culoare, care începe să devină gri

şi, în sfîrşit, cine se opreşte din mers cu blestematul său cuţit?

Este el.

Fă ce vrei.

Ştii, aici decidem totul între noi.

Te-am înţeles. Mulţumiri.

Hei! Mai ai nevoie de farurile mele sau le pot opri?

Închide, altfel bateria va muri!

Deci casa are propria-i poveste?

Iarna 1983. Jean-Baptiste Samson, suferea de depresie.

El şi-a ucis cei patru copii mici, apoi s-a sinucis... în această casă.

Mulţumiţi?

Ţi-a spus cineva despre asta?

Nu vă grăbiţi.

Andre?

Da?

Vino aici.

Crezi că ni se va permite să punem echipamentul său de hochei în această primăvară?

Sigur.

Este o cerere meschină şi al naibii de romantică.

Simon?

Ce faci?

Nu ofta! Nu ofta, dracu!

SIMON DUBET. Simon!

Simon...

Ce mai faci, fiule?

De ce ai făcut asta?

Uită-te la mine.

Spune ceva.

Pot să te îmbrăţişez?

Mutaţi lucrurile...

Nu am destinaţie.

Lucrurile sunt bune?

Simon?

Ai dormit bine?

Ţi-e frig?

Simon...

Stai înainte.

Simon!

Bună ziua, acesta este Romuald. Momentan nu sunt disponibil. Cu plăcere...

Pot scoate hărţile?

Le poţi arunca.

Mai era cineva cu tine cînd ai vorbit cu el?

Nu mă crezi?

Te cred.

Eram singură.

Nu m-am speriat.

Este reconfortant să crezi că morţii ne veghează.

Richard?

Da, Lulu al meu?

Uită-te la cîmp.

Cine e?

Se pare că este Adele.

Ştii, fata cu "salut".

Ăsta nu este un loc de plimbare.

Şi tu spionezi, Lulu a mea. E amuzant.

Ea e cea care se plimbă pe aici. Şi nu spionez.

Şi nu este bine să-i spui „salut fată”.

Este o fată bună, dar uneori nu-ţi dai seama şi nu spune.

Richard!

Adele... Este puţin lipsită de becuri pentru un candelabru plin.

La naiba, Richard!

Cine e aici?

Salut?

În ce te-ai schimbat?

Eşti băieţel sau fată?

E în regulă băiete. Lucrurile sunt bune.

Străini?

Da. Oameni pe care nu îi cunoaştem. Oameni pe care nu i-am cunoscut.

Habar n-avem. A venit alergînd spre noi, panicată.

Cu plăcere!

Cîţi oameni? Cîţi străini?

Aş spune că au fost 15 dintre ei.

Poate 25. Străini, adică.

Stai acasă. Dormi şi calmează-te.

Iei vreun medicament?

Uneori.

Spune-ne ce iei.

Zoloft, Lexomil.

Totul?

Nu. O altă pastilă albastră pentru noapte.

Adele, crezi că ajutorul psihologic...

Dacă cineva vrea să te jignească, îi vom găsi, ştii?

Da, bine, doamnă primar.

Adele, dacă ţi-e frică să fii aici singură în seara asta

poţi mînca şi dormi la noi acasă, bine?

E frumos, Louise. Adică, drăguţ din partea ta.

Adele, dacă vezi mai mulţi necunoscuţi, vreau să ştiu despre asta.

- Bine? - Bine.

Eşti bine?

Da.

Simon a fost înconjurat de mulţi oameni care l-au iubit.

Nu a înţeles asta niciodată?

De ce crezi că a făcut-o?

Ce vrei să spui „de ce”? A fost un accident!

Andre, e în regulă.

Putem să nu-l mai numim accident.

Jimmy, nu ştim asta.

Ba, ştim.

- Tu ştii asta. - Ştiu.

A primit totul, atît.

Nu există nicio explicaţie aici.

Voia să se mute în oraş, dar nu ştia cum s-o facă.

Şi eu am avut nevoie să conduc rapid şi să zbor.

Iac-aşa. Fără niciun motiv.

S-a dus.

Nu pentru el.

Hei, şefule.

Am o bere şi vreau să dorm.

Dacă trebuie să băs, trag!

De ce porţi cuţitul ăla totdeauna cu tine?

Un vechi obicei al armatei.

Îl ascund cînd plec din sat.

Pot să-l văd?

Mişto.

La ce vîrstă este ciudat să dormi cu gura deschisă?

Uneori, fără niciun motiv, mă sperie atît de tare,

că simt că îmi părăsesc corpul acum.

O înţelegi pe Louise? Înţelegi, Richard?

Ce vrei să spui, Adele?

Uneori, sunt în altă parte.

În celălalt loc?

Da.

Parcă aş fi în aer privind în jos pe toţi.

Toată lumea este speriată, în panică.

Eu sunt mai presus de toate, dar mi-e şi frică.

Adele, ştii de ce anume ţi-e frică?

Nu.

Dar dacă închid ochii şi respir un timp adînc,

se opreşte şi dispare.

Sunt probabil frici iraţionale. Fobii.

Ele pot fi tratate.

Vă putem ajuta dacă doriţi.

Louise, pot să pun o întrebare?

Desigur, dragă.

Ce înseamnă „iraţional”?

Frica iraţională

este o teamă care nu poate fi explicată.

Cun e senzaţia de anxietate cînd utilizaţi un lift.

Acest lucru este ilogic. Înţelegi?

Dar Louise, nu mă tem de lifturi.

Simon?

Haide. Vorbeşte-mi!

Mi-e dor de tine.

Nu vrei să vorbeşti?

Cine sunt ei?

Ce se întîmplă?

Richard? Louise?

Adele!

Adele! Sunt eu! Este Richard!

Richard? Unde eşti, Richard?

Adele...

De cînd Simon a plecat...

Nu pot.

Bună!

Fratele meu este mort. Ştiţi cu toţii asta.

- Mi s-a arătat ieri. - Opreşte-te, Jimmy!

Exact! Asta s-a întîmplat!

L-am văzut lîngă patinoar.

Am vorbit cu el.

L-aş fi putut atinge.

El a stat în faţa mea, aşa cum eu acum stau în faţa ta.

Am fost foarte speriat, dar şi bucuros să-l văd.

L-a cunoscut şi mama.

Mulţumesc mult, Jimmy.

Avem motive întemeiate să credem

că străinii care apar în Irene-le-Neige -

sunt oamenii care au locuit şi au murit aici.

Povestea despre apariţia lui Simon nu este atît de descurajată.

Iată o fotografie.

Jean-Sipière Lamontagne,

făcut săptămîna trecută.

Înregistrările confirmă

că domnul Lamontagne a murit aici în 1981.

Acesta este domnul Joseph Morin, care a murit anul trecut la Saint-Clement.

Fotografia a fost făcută de soţia sa.

Înregistrările noastre au fost confirmate

că doamna din imagine e Eglantine Reginalde,

care a murit acum mai bine de 50 de ani în Riviere-Lachasse.

Autorităţile au fost deja informate şi situaţia se dezvoltă.

Nu au fost raportate violenţe.

Mărturia este consecventă.

Siluete sau străini văzuţi în depărtare

ziua şi noaptea

şi întotdeauna în satul în care locuiau.

- Am auzit despre asta la radio. - Ei poartă vreun fel de infecţie?

Nu mi-e frică.

Şi nimeni nu vă cere să vă fie frică.

Cu toţii avem întrebări. Spunem ce ştim.

Se întîmplă asta în tot Quebecul, domnule Jeanois?

Nu, domnule.

Pînă în prezent, acest lucru este observat doar în afara marilor oraşe.

Ce naiba!

Da, aşa este. Îţi împărtăşim toate informaţiile.

Jimmy, te cred!

Cui îi pasă de aceste fantome?

De ce rămînem aici în mijlocul golului?

Ce ar trebui făcut?

Camilla, e doar părerea ta.

Simon simţea la fel.

Puteţi nega dacă doriţi.

Eu văd tot, exact aşa!

Mina este închisă. Nu-i de lucru.

Acum un străin ne spune că morţii se întorc.

Doamne! Nu neg nimic, sunt doar realist!

Prieteni! Cred că mergem prea departe.

- Nu chiar toţi! - Cu plăcere!

Ce părere aveţi, doamnă primar? Ce ar trebui sa facem?

Eu sunt primarul, Andre. Eu sunt primarul.

Eu rămîn. Sunt aici şi rămîn.

Sunt ca tine: nu înţeleg totul, dar vreau să înţeleg.

Gilbert!

Nu este nevoie să întîrzii la această întîlnire.

Oricine doreşte să afle mai multe poate urmări acest lucru în mass-media.

Cel mai probabil: veţi continua să observaţi aceste fenomene.

Sfatul nostru este să rămîneţi calm

şi încercaţi să trăiţi ca înainte.

Am găsit-o aşa ieri.

Adele, nu-mi face asta!

Bună ziua, Camilla!

Cine e acolo?

Bună ziua.

Bună ziua, domnule. Iartă-mă.

Am crezut că nu locuieşte nimeni în casă.

Te voi lăsa în pace.

Te porţi prosteşte. Ştiu că e ziua mea.

La mulţi ani Jimmy!

- La mulţi ani, dragul meu băiat! - Mulţumesc, mamă.

Stop. Nu mai plînge.

- La multi ani, prietene! - Mulţumesc, frate!

Nu am putut găsi 24 de lumînări. Asta-i este tot ce s-a găsit.

E OK.

Pune-ţi o dorinţă.

Bravo!

Este el?

Pare a fi, da.

Ce se întîmplă dacă încercăm să omorîm unul?

Andre...

Andre, Jimmy şi cu mine avem o conversaţie.

Mergem o vreme în Quebec.

Avem rude acolo.

În Quebec?

Ce vei face acolo?

A-l vedea din nou pe Simon, ne frînge inimile.

Doare. Şi ne face să ne simţim rău.

Vreau să fiu cu Jimmy să pot găsi linişte.

Să putem găsi pace.

Şi aici, nu există pace.

Suntem calmi!

La naiba Jimmy! Nu mă lăsa aici.

Atunci să mergem.

Veniţi cu noi.

O să te întorci?

Vă vom da cheile casei.

Vă puteţi muta aici.

Nu. O să te întorci?

Andre, nu ştiu ce să spun.

Nu eşti satul şi nici tu. Înţelegi?

Nu-mi pasă de ei.

Nu-mi pasă de nimeni din sat.

Mamă, ai somnifere?

Pot face rost.

De ce ai nevoie?

Să dorm.

Aici este atît de frumos la etaj.

Se pare că una şi-a găsit pacea.

Ai avut dreptate în legătură cu casa. Este puţin înfiorătoare.

Nu-ţi mai place de ea?

E mult de muncit. Şi mă va costa un bănuţ frumos.

Ce vom face, Pierre?

Împreună. Viitorul.

Nu vrei să rămîi aici?

Şi tu?

Am 43 de ani. Am un restaurant. Sunt proiecte.

Nu voi renunţa la toate.

"Camilla, te iubesc. Voi merge oriunde vrei tu."

Ştiu că ţi-ar plăcea să auzi asta.

Adele!

Nu trebuie să vă mai fie frică.

Veţi fi bine cu toţi.

Uneori nici nu înţeleg ce se întîmplă.

Ce vreţi?

Irene-le-Neige ne aparţine.

Ea este a mea.

Suntem în viaţă. Înţelegi?

Suntem în viaţă.

Poate va trece.

Poate.

Ar fi mai bine dacă am vorbi doar cu oameni pe care îi cunoaştem.

Putem avea încredere în cei cunoscuţi.

Dar dacă te gîndeşti la asta,

într-o oarecare măsură sunt ca noi.

Nu, Richard. Nu sunt ca noi.

Păi, o văd aşa, dragostea mea.

La dracu', prietene.

Ce e aici?

Am vrut să-ţi dau asta la petrecerea ta

dar eram prea furios că pleci.

Eşti un idiot.

Pentru sania ta.

Eşti nebun? Pistoanele sunt scumpe.

Uită!

Andre, mă întorc. Bine?

Nu-ţi fă griji.

Ai grijă de tine, bine?

La dracu' oricum.

Traducere din l. rusă: Yoshi