Original subtitles

✰ www.MEOO.ro ✰ Sursa ta de filme și seriale!

Nu mai văzuserăm un jucător ca el.

Un tip revigorant, tânăr.

Toată lumea vorbea de Ilie Năstase.

Nu știu, așa m-am născut eu.

Nu mă pot abține, uneori încerc, dar nu sunt eu.

Uneori, oamenii vor mai mult decât tenis.

Când era Ilie pe teren, mereu se întâmpla ceva.

Îl consider un geniu neîmplinit.

Cel mai tare mă fascina la el

cum returna mingile.

Era aproape un dans.

Asta era magia, știi, te făcea să joci cum voia el.

Avea o viață foarte tumultuoasă în 1972.

Te și întrebai: ce o să mai urmeze?

Nu-ți puteai lua ochii de la el pe teren!

Finala Wimbledon, US Openul, marea finală a Cupei Davis la București,

1972 a fost marele an al lui Năstase.

Te uitai la el ca la teatru.

Mereu mi s-a părut că Ilie...

...voia să fie iubit de toată lumea. Și noi chiar îl iubeam.

Cred că Năstase este unul din marile genii ale sportului nostru,

unul din primele stele în tenis.

Ilie și Jimmy au făcut tenisul cool.

Da, eram... doi rebeli.

Așa eram. Și ne plăcea!

Pe atunci, regulile nu erau atât de stricte,

își permitea să facă mult mai multe decât acum.

Asta era atunci.

Cred că personalitatea lui i-a atras milioane de fani din lumea întreagă.

Nu pregătea nimic, era ceva natural.

Le spunea orice-i venea la gură, și arbitrilor de linie,

și adversarului, oricui.

Cred că o parte din problemă era

că tenisul nu era pregătit pentru Năstase,

când și-a început circul pe teren.

NASTY MAI MULT DECÂT TENIS

VOCEA LUI ION ȚIRIAC

Venea dintr-o țară comunistă, lumea nu auzise de el,

se mirau: "Oau, de unde a apărut? Ce nebunie!"

Era o curiozitate pentru că...

La început, a câștigat multe turnee în Europa,

dar în America, nu prea auziserăm de el.

Nici de alți sportivi de dincolo de Cortina de Fier.

Acum vedeam sportivi est-europeni pe măsura alor noștri.

Ilie, trebuie să recunoaștem, ne-a deschis ochii.

Sovieticii și alții au produs mulți sportivi excepționali.

Dar pe atunci, tenisul era un fel de frate vitreg.

Cred că mulți americani nici nu aveau idee pe unde e România.

BUN-VENIT ÎN ROMÂNIA!

Năstase chiar a fost prima mare senzație din estul Europei.

În 1969 a venit Nixon,

în 1972 România a devenit membră a Băncii Mondiale,

încerca în multe moduri să scape de sub influența sovietică.

Chiar înțeleg umorul românesc, serios.

E cu totul altă mâncare de pește,

un cu totul alt popor,

ori îi înțelegi umorul, ori nu.

Cred că Ion și Ilie nu și-au spus în viața lor un cuvânt serios,

nici nu se pot abține.

Sunt frați de la altă mamă.

Năstase începuse să câștige des,

iar în clasamentul pe computer, primul apărut,

era nr. 1 în lume, asta nu-i poate lua nimeni.

Este primul nr. 1 mondial în clasamentul ATP.

Ne uitam în fiecare luni dimineață pe ce loc suntem și el era primul.

Era în formă fizic, era foarte rapid, sărea bine,

aluneca bine pe zgură,

dar principalul lui atu era că simțea mingea.

Când plătește bilete scumpe,

lumea vrea să fie fascinată de joc.

Și Ilie oferea asta.

Ei au deschis tenisul, au făcut lumii cunoștință cu el.

În multe privințe, ne-au făcut drumul mai ușor nouă,

jucătorilor de azi.

VOCEA LUI RAFAEL NADAL

1972 LONDRA

Una e caracterul, alta e carisma.

Ilie Năstase, de un farmec cuceritor,

și Ion Țiriac, cu alură aspră de bandit rutean.

Dar Năstase e cel care fură inimi.

A început Wimbledonul!

La primul meci, probabil aici vei începe.

E ceva să joci pe terenurile secundare la început.

Mulți nu ajung pe arena centrală nici mai târziu.

Dar dacă ești tânăr și ambițios, aici ai primele meciuri.

Te uiți acolo, sus, și vezi tabela de scor.

Ce se întâmplă pe terenul central...

Probabil vei fi doar spectator, vei privi de pe margine.

Românul Ilie Năstase juca cu Stan Smith în finala de la Wimbledon.

Era ceva colosal.

Când am fost acolo, când l-am văzut pe Ilie cum joacă...

N-o să uit niciodată, pentru mine atunci a început ceva.

Visam să ajung într-o zi pe terenul central.

Poate nu într-o finală, dar...

Voiam să ajung acolo.

Era cea mai înaltă onoare.

Mă uitam, mă bucuram și, normal, țineam cu Ilie.

Nasty era excelent pe orice suprafață, mai ales zgură,

dar a devenit foarte bun și pe iarbă,

servea mai eficient pe gazon, se mișca foarte bine,

a ajuns foarte bun pe iarbă.

Duminica aceasta riscă să nu fie prea sfântă.

De aici am început.

Dacă Năstase ar fi violonist,

sigur ar lua numele lui Stradivarius în deșert.

Dar e esențial cu ce rachetă alege să servească acum!

Dan, iată ce se întâmplă...

Năstase și-a dat seama că are racheta prea rigidă pentru asemenea condiții.

Avantaj Smith!

În al doilea an succesiv, Wimbledon va avea o finală în cinci seturi

de proporții olimpice.

Avantaj Smith!

Deci, pentru a patra oară, Smith e la un punct de victorie.

Ultima minge din Wimbledon '72

îl încoronează pe Stanley Smith ca nou campion.

Dar Ilie Năstase nu va fi un finalist uitat.

A adus la Wimbledon un temperament vulcanic

și a dezvăluit un talent neașteptat.

A fost mereu captivant.

A ratat și, pe moment, n-am conștientizat că s-a terminat.

Apoi am aruncat racheta în sus 10 metri, am sărit fileul...

Era dezamăgit, normal.

Lumea mă întreba dacă a fost greu să joc cu el.

Nasty făcea multe lucruri controversate.

Dar nu în meciul cu mine, atunci s-a plâns doar de rachetă.

Dacă nu i-a ieșit bine, cred că a fost

nu doar de la lipsa de pregătire, ci și de la emoții.

N-a rezistat la presiune când s-a apropiat de final,

nu l-au mai ținut nervii.

Năstase, vii la la mine, te rog?

În primul rând...

Să nu-mi zici Năstase!

- Îmi zici domnul Năstase! - Dl Năstase!

Mai bine! Da!

- Dle Năstase. - Da, domnule!

Vă raportez pentru întârziere.

Vă raportez la supervizor că-mi ziceți Năstase.

Să-mi ziceți "domnule"!

Eu locuiam în clubul de tenis.

Casa mea era chiar în clubul de tenis.

Mereu, când mergeam la școală

sau mă întorceam, treceam pe lângă clubul de tenis.

Ca oricine din Europa, eram mai atras de fotbal decât de tenis.

Atunci de ce nu te-ai făcut fotbalist?

Păi pe la 13-14 ani,

am câștigat primul turneu de tenis

și am primit o rachetă nou-nouță,

ceva incredibil pentru mine la vârsta aceea.

Cred că doar racheta

m-a convins să trec complet de la fotbal la tenis.

Clar, pentru că Țiriac era ceva mai în vârstă

și venea din alt sport,

era un excelent jucător de hochei,

știa toate dedesubturile, iar Ilie categoric a învățat de la el.

VOCEA LUI ION ȚIRIAC

După-amiază însorită la Roland-Garros, 2000 de spectatori.

Tânărul Năstase s-a dovedit cel mai bun din cei patru,

partenerul său, Țiriac, fiind cel mai slab.

Țiriac a făcut constant comentarii neplăcute despre tânărul său partener,

care însă a jucat mult mai bine.

A jucat mult cu Ion, au fost o echipă extraordinară.

Câștigau mult. Erau foarte, foarte tari.

Ion juca foarte serios, inteligent și așa mai departe.

Năstase zbura de colo-colo, intercepta,

mereu creativ.

Nu putea să facă prostii, că Ion...

i-ar fi sucit gâtul.

Se remarca prin câteva aspecte.

Era aproape un geniu.

Reușea lovituri de care nu era capabil nimeni pe atunci.

Santana introdusese lobul de rever cu topspin,

el l-a dus la alt nivel.

Tenisul se afla într-o...

stare de intensă tranziție,

în vremea evoluției lui Năstase.

Nu trebuie să uităm că, în 1968,

tenisul a trecut de la nivelul amator la epoca Openurilor,

în care jucau și amatori, și profesioniști.

Asta a introdus un element nou, pe lângă bani.

Mai mult, a făcut celebri jucători mai puțin cunoscuți.

A pus accentul pe alte lucruri importante,

pentru că jocul era deschis acum,

se putea înscrie oricine.

Tenisul fusese un sport al elitelor,

dar odată cu Năstase a devenit...

mai captivant pentru omul de rând.

A creat o emoție cu care rezona oricine.

Tenisul de pe vremuri mi se pare mai frumos decât cel de acum.

Mingea nu era atât de rapidă,

aveai timp să vezi eleganța loviturilor.

Năstase juca foarte artistic,

foarte estetic.

Înaintea lui, toți jucătorii erau foarte modești și serioși,

dar Ilie combina totul: jocul superb, aspectul atrăgător,

interacțiunea cu publicul, vorbea și italiana...

Toate astea au făcut din el un star rock peste noapte.

Nu țin minte să mai fi existat jucători care să se distreze atât

și să facă atâtea probleme ca Ilie.

Nu știu de ce, poate e ceva românesc.

A mai fost, înaintea lui, Pancho Gonzáles.

Era formidabil, cred că în unele privințe a fost primul superstar

înainte de tenisul așa cum e el azi.

Dar Năstase categoric a fost superstarul sportului nostru.

L-a transfigurat.

Lumea știa de el, indiferent că urmărea tenis sau nu.

Insolent, elegant,

furios, capricios, bon vivant ,

Ilie Năstase nu este doar un excelent tenisman.

Personalitatea face din el cel mai curtat campion

al tenisului modern.

Succesul unui turneu întreg se clădește pe numele său.

Năstasul este singura monedă a tenisului

la paritate cu dolarul american al tenisului profesionist.

Îndrăzneț și pe teren, și în afara lui,

este iubit de unii, detestat de alții.

În mod cert, nu amintește deloc de gentilomii distinși

care în 1920, la Wimbledon,

între lovituri de rever, făceau reverențe doamnelor din public.

Dar Năstase nu seamănă nici cu Pancho Gonzáles,

exprimarea sportivă a societății consumeriste americane.

Este ceva nou venit din Est,

un boem rebel înarmat cu rachetă

cu care, când se simte lezat, dă lovituri crunte.

El servea încolo, mingea pleca în direcția cealaltă.

L-am văzut, merge în spate, servește și dă încheietura peste cap,

e aproape imposibil, dar mingea merge unde trebuie.

Are o încheietură fantastică, controlează perfect mingea.

O controlează mai bine decât pe sine însuși, asta e problema.

Pentru că era cu mult înaintea evoluției tenisului,

mulți îi înțelegeau greșit comportamentul de pe teren

iar oficialii, arbitrii de linie nu erau pregătiți să accepte

ce introducea Năstase în joc.

Cred că oficialii nu erau pregătiți să-i ajute să înțeleagă

jucătorii aceștia și ce făceau ei.

Năstase, continuă jocul, te rog, sau vei fi descalificat.

ARBITRU GEORGE AMSTRONG

Lumea spunea "Eu nu mă uit la tenis, n-am idee,

dar pentru Năstase vin să văd meciul."

Meciul cu Hans-Jürgen Pohmann a făcut valuri în lumea tenisului,

în prima săptămână de Forest Hills.

Mulți l-au considerat cel mai urât spectacol din cariera lui.

Se spunea că pierde controlul pe teren, devine... monstru, deși e un cuvânt greu,

că iese la iveală din el o latură foarte întunecată.

Primul set, punctul 6, tie-break.

Aici a început.

Mingea lui Năstase părea să fi atins linia de margine.

A fost declarată afară.

A fost pe linie mingea!

Furia lui Năstase continuă...

Iată un rever pe linie, declarat în teren.

De departe cea mai lungă întârziere din meci.

Arbitrul de linie vine să vadă.

Se vede cum Năstase strigă la el, face uz de injurii.

Iar strigă, îl provoacă.

Întinde chiar mâna și îl atinge pe braț, aici.

Arbitrul de linie spune "Stop, a fost în teren."

A greșit de două ori, ce dracu'!

Pohmann se plânge de întârziere,

acum Ilie se plânge de decizia arbitrului de linie.

Cu Năstase, nici nu apuci să clipești.

Nici vorbă să te relaxezi.

Atrăgea mulțimea în stil mare.

Acum servește Pohmann. Aici a căzut prima oară.

Avea crampe la picior.

Acum!

Arbitrul de scaun a crezut că s-a accidentat grav,

că și-a rupt piciorul, se aude cum cheamă doctorul.

Pohmann refuză, pe moment spune "Sunt OK",

speră să-și revină singur.

Acum cauzează Pohmann o întârziere.

Regulile spun că pentru crampe nu primești asistență medicală.

Dacă nu poți continua, ești descalificat.

Ce urât, spune "Hai, joacă, joacă!"

Pohmann are dureri, dar nu renunță.

Cade din nou! A doua oară.

Știe exact cum să irite oamenii.

Am fost băiat de mingi la Forest Hills când a jucat el

atunci, cu Pohmann, când a fost un meci absurd.

Mă gândeam "ce om, incredibil!"

Incredibil de nebun! Dar, cumva, scăpa nepedepsit.

De câte ori poate să întârzie?

Știți regulile?

De câte ori poate să oprească meciul?

De două ori a căzut, jigodia.

De două ori a căzut! Cinci minute am așteptat!

Publicul e înfuriat pe Năstase.

O doamnă îi arată degetul mare întors în jos, el scuipă suc de portocale.

Năstase s-a supărat rău.

Jack, dacă aș fi eu arbitrul de scaun, l-aș descalifica.

După meci, cred că toți arbitrii

o să se ducă să bea ceva.

- Nu e de înțeles? - Eu aș bea două "ceva".

Punct de meci, voleul câștigător.

Aici Năstase strigă, țipă.

Acum scuipă spre Pohmann, țipă, aruncă cu mingea.

Înjură. Vrea să dea mâna cu arbitrul de scaun, care refuză.

Revine să-l mai hărțuiască pe Pohmann.

"Ce picioare, ce crampe? De două ori ai căzut."

Iar înjură.

Acum îl vedeți. Alt gest.

Doctorul îi spune lui Năstase "Calmează-te."

Veți vedea că-l împinge pe doctor. Aici.

Îl împinge, îl înjură.

De două ori a căzut. De două ori!

Așa m-am născut eu.

Nu mă pot abține, uneori încerc, dar nu sunt eu.

Mă satur să tot încerc ceva ce nu-mi place.

Dormi bine? Dormi mult?

Nu, sunt foarte agitat, simt nevoia să ating lucruri...

Și la interviuri, sau când mănânc, simt nevoia să vorbesc cu cineva.

Am energie multă, trebuie s-o consum.

Așa o să fiu mereu.

Uneori, pe teren, sunt așa de agitat

că trebuie să vorbesc cu lumea, să fac ceva

ca să ies din stare.

Sunt foarte încordat.

US OPEN, 1972 FINALA MASCULINĂ

Au mai rămas doi.

Ashe și Năstase.

Ashe a evoluat excelent, l-a învins pe Stan Smith în sferturi.

Părea că titlul e al lui, ca și câștigat.

Era și greu să privești lucrurile în perspectivă,

pentru că s-au întâmplat multe lucruri atât de neobișnuite

încât trebuia să analizezi dacă e latura creativă a lui Năstase

sau dacă face ceva atât de neobișnuit,

încât nimeni nu îl înțelegea pe atunci.

15 - 0.

E corect?

Năstase întreabă arbitrul de scaun "E corect?"

Nu pot să identific un act anume al lui Năstase,

dar au fost multe mici izbucniri.

Acum are avantaj Ashe.

Ilie sugerează că sunt avioanele prea aproape

și nu se poate concentra.

Au avioane și la București.

Dominique Grazia, din Belgia, logodnica lui Ilie Năstase.

Au câștigat fiecare câte un set și Ashe pe al treilea.

părea că urmează momentul care să schimbe totul,

a ajuns la 3-1 în al patrulea set, cu punct de break la 4-1,

aproape două break-uri, n-a reușit,

tot a ajuns la 4-2,

apoi Năstase a recuperat și a câștigat meciul în set decisiv.

Are meciul la vârful rachetei.

Openul depinde de acest punct de meci.

Dar va trebui să mai servească odată.

Ce lovitură, Ilie Năstase!

După ce mingea a atins fileul!

Este campion!

Primul titlu mare pentru Năstase.

US Openul 1972 îi aparține!

Dominique spune: "Luăm cei 25.000$ în bancnote de 1$ și le împrăștiem."

Sunt convins că Ilie e copleșit de acest succes.

Lui Dominique Grazia nu-i vine să creadă.

Bravo, Ilie!

Ieri m-am dus și am văzut cum l-a învins Năstase pe Gorman.

Dl Năstase. Scuzele mele.

După meci, Ashe a spus la ceremonia de premiere

"Ilie este un mare jucător,

dar va fi și mai mare când va învăța să se comporte."

Năstase, în stil tipic, a fluturat spre el cecul-premiu,

ca o glumă pe seama lui Ashe.

Avea corp de adult, oarecum și psihic de adult,

dar de multe ori comportamentul părea să fie de...

Nu o spun cu răutate, dar de puști răsfățat.

Era maestrul zgurii. A câștigat Monte Carlo, a câștigat Roma.

A câștigat US Openul și Roland Garrosul. Pe atunci, era cel mai bun.

Năstase câștigă Roland Garrosul și pleacă cu premiul de 15.000$.

Este al doilea titlu mare pentru Ilie.

Oare urmează Wimbledon?

Sigur că era nr. 1 mondial. În 1973 și 1972 a câștigat tot.

Am crescut cu el la televizor. Am învățat să număr: 1, 2, 3, 4, 5...

Știam să spun că Ilie Năstase a câștigat asta și asta.

A câștigat turnee de Masters de foarte multe ori.

Cred că a făcut ce i-a plăcut

și a reușit să fie unic, reprezentativ prin stilul lui de viață.

NĂSTASE SE MOBILIZEAZĂ ȘI CÂȘTIGĂ

TENISUL PROFESIONIST PIERDE, NĂSTASE CÂȘTIGĂ

Avea o coordonare ochi-mână incredibilă.

Era un mare sportiv: detentă, viteză, tot.

Îi era mai ușor să joace tenis decât să se lege la șireturi.

NĂSTASE "NEÎMBLÂNZITUL" CÂȘTIGĂ

NĂSTASE CÂȘTIGĂ ÎN SALĂ

...câteva meciuri excelente ale lui Năstase, un spectacol remarcabil,

cu care a câștigat Mastersul de patru ori în cinci ani.

Este primul jucător care a reușit această performanță.

PRIMUL CÂȘTIGĂTOR A 4 TITLURI DE MASTERS

1975 7 DECEMBRIE

1975 30 NOIEMBRIE

Pe vremea noastră, a mea, a lui Ilie,

parcă vedeai mai multe personalități,

rezonai altfel cu jucătorii,

de exemplu eu, Ilie, Vilas...

Era altfel față de cum e azi.

Lipsește aspectul uman.

Erau mult mai umani, acum sunt mai mult mașini.

E greu și pentru jurnaliști să lege

o prietenie, o comunicare cu jucătorii.

L-am văzut într-un meci de neuitat cu Arthur Ashe.

Singurul meci din istorie în care au pierdut ambii jucători.

Nu s-a mai întâmplat nici înainte, nici după.

Am fost supervizor la turneul respectiv.

A venit cineva și mi-a spus:

"Mergeți, vă rog, la vestiare, avem un incident.

Ilie încearcă să-l enerveze pe Arthur."

M-am dus și am văzut...

că Arthur Ashe încerca să se pieptene

și Ilie a apărut imediat lângă el:

"Negroni, n-ai tu păr frumos ca al meu!

Du-te de-aici!"

Nasty, iar face cineva un film cu tine?

Nu, e pentru o televiziune de-aici.

Negroni e cel mai bun prieten al meu din toată America!

Păi dacă altcineva nu vorbește cu tine.

Billie Jean King și Arthur Ashe, cei mai mari jucători din istorie.

Pentru că au dus tenisul la alt nivel.

E adevărul. Pe lângă ei, au mai fost

câțiva nebuni pe parcurs.

Ilie e genul de om foarte pasionat, foarte implicat,

iar când ești pasionat, se mai întâmplă...

N-ai ce să faci.

Și el face greșeli. Lui de ce nu-i dați avertisment?

Dacă-mi dați mie, dați-i și lui.

Puteai fi sigur că se va întâmpla ceva.

Ori explodează, ori face ceva să te enerveze.

Ceea ce nu mă deranja,

mă deranja doar dacă arbitrul...

nu controla meciul, pentru că uneori arbitrii de pe atunci

se cam temeau de unii jucători.

Cred că și de Ilie se temeau puțin.

15 - 40.

Primul serviciu.

- Primul serviciu. - De ce?

- De ce? - Neț.

Când?

Arthur nu era gata.

Neț?

- Arthur nu era gata. - Nu e vina mea, prietene.

Ashe conducea cu 4-1 în setul final, cu 15-40 pe serviciul lui Năstase.

deci urma să fie 5-1.

Năstase, de câte ori se pregătea să servească,

se uita în sus și spunea "Sunteți gata, dle Ashe? Sunteți gata?"

Dați-i avertisment dacă nu e gata tot timpul.

15-40. Primul serviciu.

- Nu. 30-40. - Haideți!

Gura!

Nu e vina mea că nu e gata tot timpul.

Jucați.

Joc, dar nu e vina mea că nu e el pregătit.

Mi-am zis "Hopa."

Pe atunci, regulile nu erau atât de clare.

Toate regulile erau cuprinse în zece capitole,

pe trei pagini.

Huo!

Gata, dle Ashe?

- Unu? - Jucați, jucați!

Da, doamnă!

Vă rog să faceți liniște. Vă mulțumesc.

15-40. Primul serviciu.

Da, doamnă.

Năstase, ai fost deja avertizat.

Joacă.

Și s-a întâmplat de trei-patru ori.

Din păcate, arbitrul de scaun nu a intervenit imediat.

De-abia după a treia oară a spus:

"Vă rog să continuați, dl Năstase, jocul trebuie să fie continuu."

Joacă!

Da, să trăiți!

Incredibil!

Domnul arbitru, vorbește cu mine!

Am cedat, pur și simplu nu mai suportam.

Am tot așteptat, a fost avertizat de două ori,

până când am zis "Eu nu mai înghit asta.

Gata, plec."

Supervizorul l-a descalificat imediat, dar Ashe a spus:

"Mă retrag eu înainte, n-aveți cum să mă descalificați."

Supervizorul l-a descalificat, Năstase țipa într-una

"De ce are voie să facă asta?"

Deci supervizorul l-a descalificat și pe Năstase.

În două minute, au fost descalificați amândoi, sfârșit.

Comic a fost că, 24 de ore mai târziu, i-au reabilitat pe amândoi,

i-au readus în turneu,

fiindcă nu puteau să-i piardă pe amândoi, nu mai puteau juca toți cu toți.

La astfel de incidente, considerați că duceți lipsă de reguli?

Desigur, vom avea o întâlnire a Consiliului Profesional săptămâna aceasta.

Un punct important pe agenda de discuții este un cod de conduită pentru jucători.

Dacă un jucător încalcă grav regulile,

dar foarte grav, poți să-i iei un set.

Ieri aș fi preferat, decât să-l descalifice pe Năstase,

când servea la 1-4, 15-40,

doar să-i spună "E 1-5, 15-40."

Arthur Ashe a contribuit la scrierea codului de conduită,

a scris 500 de pagini,

condensate mai târziu,

dar au fost 500 de pagini de notițe,

fiindcă avusese tot felul de experiențe cu Năstase!

Dacă mă vede în vestiar, face...

Nu-ți vine să crezi, dar așa e Năstase.

Nu-l consider bărbat.

Cred că are 30 de ani și merge pe 10.

Trebuie luate măsuri.

Să sară câțiva peste fileu și să-l amenințe.

Auzi, Ilie, vreau un meci corect, mergem și jucăm tenis,

dar dacă începi cu mizeriile pe care le-ai făcut cu alții,

nu te avertizez, doar te altoiesc.

Avantajul când joci cu Năstase e că poate ai noroc și-l descalifică.

Ești motivat să reziști, cine știe când o ia razna.

Îți vei corecta comportamentul?

Crezi că sunt rău?

Ne trebuie un cod de conduită ca să fie clar

ce se întâmplă dacă faci un lucru sau altul.

Atâta zic, dacă vor să fiu perfect sau profesionist,

să fie și arbitrul de scaun profesionist.

Atât cer.

Te simți diferit de ceilalți?

Nu, eu nu-mi dau seama cine sunt și ce fac.

Sunt implicat în joc zi de zi și...

A doua zi de dimineață, văd în sala de mese de la Grand Hotel

că Arthur stătea lângă ferestre

și dintr-odată văd un fel de...

un ditamai buchetul de flori care înainta printre mese

și în spatele florilor era...

Ilie Năstase.

Mergea uite-așa,

spre masa lui Arthur,

i-a dat florile și a spus:

"Dle Ashe, îmi cer scuze."

După seara de ieri, când ai plecat furios,

când ai mai vorbit cu Năstase?

A, am vorbit deja în vestiare!

Nu, între mine și Năstase se reglează tot în cinci-zece...

Cinci-zece zile.

Așa e el.

Doar că n-am fost dispus să i le accept pe teren.

În afara terenului e altceva.

Tocmai l-am salutat acum cinci minute.

Eu nu pot să fiu ca Ashe, de exemplu. Nici el ca mine.

De ce vreți să mă schimb acum, la 30 de ani?

La drept vorbind, îi spunea lui Arthur "Negroni".

Dacă ar face asta azi... ar ajunge la închisoare.

Vedeta tenisului Serena Williams ia atitudine

împotriva altei legende a sportului,

care ar fi făcut o remarcă șocantă despre copilul ei nenăscut.

Conferința de presă ITF de azi a fost controversată.

Căpitanul echipei române, Ilie Năstase, fost nr. 1 mondial în tenis,

este aspru criticat după un comentariu

lipsit de diplomație rasială.

Acesta ar fi fost "Să vedem ce culoare are, ciocolată cu lapte?"

A atras o furtună de critici

și mulți i-au condamnat comentariul nepotrivit.

Cred că este bine pentru ea...

Să vedem ce culoare iese copilul!

Cred că e frumos să ai un copil...

Serena Williams, care își dezvăluise recent sarcina cu un selfie,

l-a atacat pe Năstase pe Instagram.

S-a exprimat elocvent:

"Sunt dezamăgită că avem o societate în care oameni ca Năstase

pot face asemenea comentarii rasiste despre mine și un copil nenăscut."

ILIE NĂSTASE ESTE SUSPENDAT PATRU ANI PENTRU REMARCI RASISTE

Cred că suferă că a fost implicat într-o poveste ca asta,

nu-i stă în caracter.

S-au schimbat vremurile, nu mai poți să spui așa ceva.

Trebuie să fii mai atent la ce spui

și să sperăm că și-a învățat lecția.

Din păcate, a făcut un comentariu despre care noi, pe vremuri, spuneam

"Așa era, așa e el."

Dar azi nu mai poți să faci așa ceva.

Făcea tot timpul comentarii stupide,

dar spuneam "Așa e Năstase, ignoră-l, e Nasty."

Dar în adâncul inimii știu că e un om bun.

"Salut, Commie, ce faci?"

Avea porecle pentru toți rivalii, lui Tom Okker îi spunea "Omletă",

ca omleta cu brânză.

Lui Stan Smith îi spunea "Godzilla",

lui Arthur Ashe, care era, desigur, afro-american, "Negroni".

Pe Jimmy Connors îl făcea bebeluș, "vrei să te țină mami de mână?"

Era amuzant.

Pe mine mă face nebun, clovn, tot felul de lucruri.

Ce, mă ofensez?

Eu îi spuneam Nasty, sau uneori Tati. "Salut, tati!"

Eu îl făceam țigan, el mă făcea rus.

Da, așa era el. Avea porecle pentru toți.

Venea, le spunea, nu se agita nimeni.

Dar toți îl iubeau și așa,

pentru că era foarte prietenos în afara terenului.

Pe vremuri n-aveam bani, nu ne permiteam antrenor,

ne ajutam unii pe alții.

Mâncam împreună, vorbeam numai de tenis,

eram foarte apropiați, ne cunoșteam toți.

Pentru că n-aveam în jur o echipă care să ne izoleze.

Nu eram izolați, nu exista așa ceva.

Era o încredere ca în familie.

"Năstase a fost prea mult pentru mine."

A fost prea rapid, cum a jucat...

- A jucat ca... - Nu sunt rapid!

Cred că este...

- L-ați învins vreodată? - Niciodată.

- O să se întâmple și asta. - Da, sigur!

Țin minte că am mers la cinema la Paris, de exemplu,

am fost la spectacole, pe Champs-Élysées,

uneori se mai întâmplau lucruri, ne ajutam.

Mă antrenam cu Orantes, cu Ilie, lunea ne antrenam,

pe urmă eram rivali în semifinale.

În ziua de azi nu e posibil.

Pe atunci, toată lumea era cam la fel,

nu existau zone speciale pentru capetele de serie,

chiar și la vestiare, jucătorii tot se...

aveau secțiunea lor de vestiar, dar stăteau mult împreună.

Era atmosfera mai prietenoasă,

toată lumea era tratată cam la fel și...

Cred că era mai amuzant pe atunci.

Cred că se pierde ceva din camaraderia aceea generală.

Cei doi erau de pe altă planetă.

Nu se mai fabrică alții ca ei. Niciodată.

Nu poate exista așa ceva acum.

Ei călătoreau fără antrenor.

Vă dați seama, au crescut fără antrenor,

se antrenau unii pe alții.

Depindeam unii de alții, să știți.

Călătoream împreună, făceam încălzirea, ne sprijineam.

Da, exista o fraternitate strânsă,

și a continuat spre mijlocul anilor '70,

când tenisul a înflorit.

WIMBLEDON, 1971 SEMIFINALA DUBLU MIXT

Dublul mixt a fost inventat pentru un om al spectacolului ca Năstase.

Toți voiam să ne îmbrăcăm ca el,

a fost primul care a purtat culori

și manșetele acelea, uneori cu steagul României,

care semănau cu manșetele mele rasta.

Era elegant și da, îl vedeai că e autentic.

Pentru că spunea adevărul.

Uneori cu cuvinte urâte, ceea ce era super, ne plăcea.

Când îl auzeai, aoleu!

Erau multe personaje, a fost o epocă superbă în tenis.

Mulțumită unora ca...

Năstase a fost unul dintre cei care au lărgit orizontul.

Nu mai suntem la clubul elitelor, aici e altceva.

Năstase putea fi foarte comic.

Nasty avea un simț înnăscut al momentului.

Un clovn bun trebuie să aibă simțul momentului.

Am ocazia să prezint poate cel mai bun meci

de la Forest Hills.

Mai întâi, din România, marele Ilie Năstase!

De asemenea, din Rhode Island,

unul din viitoarele mari nume ale jocului, Franklin Kelly!

Aut!

15 - 15.

Vrei să spui că mă maimuțăresc?

Știi care e problema ta? Ești prea temperamental!

Hai să jucăm serios.

Wimbledon, 1975.

Lui Nasty nu i-a plăcut decizia arbitrei și a cerut să fie mutată.

S-a acceptat și, politicos, i-a dus el scaunul.

Erau exact genul lui de glume. Parcă era copil.

Asta înseamnă două mingi. Asta înseamnă una.

Înțelegi cum vrei.

Auzi?

Taci.

Dacă vrei să mă filmezi,

trebuie să plătești, și tu, și prietenul.

Cât?

Eu sunt foarte scump. Prea scump.

Odată, eram la Hilton, ne-au dat o cameră...

Ziua lui Eddie Dibbs, de asta spunea? Cu tortul?

Mamă, mamă.

Eram niște copii.

Nu știu dacă v-a povestit.

Cred că erau 30 de oameni, soția mea, iubita lui Eddie...

Erau și Nasty și Borg.

Am zis "Nasty, trebuie să organizăm ceva, să-i luăm tort."

Mi-au adus un tort uriaș de ziua mea.

Cu două-trei lumânări pe el.

Eu sunt într-o parte și zic: "Eddie, suflă în lumânări!"

Și eu, ca tâmpitul, nu mă gândesc,

mă aplec să suflu în lumânări și...

Eu îl bag cu capul în tort.

Zbang! Îmi îndeasă capul în el cu totul!

Scot capul, nici nu mai vedeam, eram plin de tort.

Pe urmă s-a încins cea mai tare bătaie cu mâncare din viața mea.

În cinci secunde,

zburau toate cele prin cameră.

Prin toată camera...

Trebuia să te ascunzi sub masă, zburau scaune, zbura tot!

A rămas dezastru în cameră. Pe care dezastru...

Cineva trebuia să-l curețe. Acela am fost eu.

Băieții răi, da, îmi plac mult. Jimmy și Năstase sunt adorabili împreună.

Legătura dintre Jimmy Connors și Ilie Năstase era formidabilă.

Pentru că uneori săreau calul.

Se înțelegeau perfect, se completau reciproc în multe privințe.

Amândoi au devenit... nu că voiam să fiu ca ei,

dar în principal pentru ei mă uitam la tenis.

Jimbo! Nasty Boys, așa le spunea lumea.

Se îmbrăcau la fel, cu șosetele alea lungi...

Au început să joace și dublu împreună.

Ce să mai, Ilie și Jimmy...

au făcut tenisul cool,

nu mai era sportul albilor în alb care nu spuneau o vorbă.

Căpătase puțin rock 'n' roll.

A fost pe linie!

Pe linie!

A fost pe linie mingea, a atins tușa.

A fost pe linie!

Pe teren, erau...

Complet săriți de pe fix!

Țin minte un meci de la US Open...

De coșmar!

US OPEN, 1975 FINALA DE DUBLU MASCULIN

În finala la dublu, Tom Okker și Marty Riessen

au pierdut în fața duo-ului excentric Năstase-Connors

într-unul din cele mai haotice jocuri din ultimii ani.

Jimmy Connors, câteva cuvinte pentru Televiziunea Română, se poate?

- Ce să spun? - Doar câteva cuvinte.

Despre intențiile de viitor.

O să mai joc la dublu cu Năstase,

sper să câștigăm la Wimbledon, sau la Forest Hills din nou.

O, da, mi-a fost mentor. O, da, m-a influențat.

Și o spun cu tot dragul: și în bine, și în rău.

Dar a fost alegerea mea.

Am devenit nu doar parteneri, ci prieteni.

Crezi că sunt obosit?

Nu.

El e obosit!

- Hai, băiete! - Vin, vin.

Când spune că sunt parte din familia lui, e extraordinar.

Pentru că am trecut prin multe împreună, nu doar...

tenis.

Mda, Jimmy a fost cel mai bun la US Open.

Dar Năstase, fiind român și dintr-o țară nu foarte mare,

reprezenta toți jucătorii din afara SUA sau Marii Britanii.

Dacă ești dintr-o țară mai mică,

probabil o să ții cu Năstase,

ai impresia că joacă cei mari cu cei mici.

Și Năstase a dat mult avânt sportului nostru.

Mereu mi-a plăcut comentariul lui Jimmy Connors:

"Nu știam cum va lovi mingea pentru că nici el nu știa."

Ilie Năstase era starul rock al vremii lui.

Indiscutabil, Năstase ne-a ajutat brandul.

A fost important pentru că ne-a dat

credibilitate pe lângă sportivii de elită.

E greu de obținut, iar noi o aveam.

Ne lansaserăm de trei luni și îl aveam pe tenismenul nr. 1 în lume.

Câștigase US Openul, Roland Garrosul, era extravagant.

A dat tonul întregului nostru business pe tenis.

Apoi am semnat imediat cu partenerul lui la dublu, Jimmy Connors.

Pe atunci nu avea prestigiul lui Ilie, deci i-am oferit 5000$.

Dar ne-a adus credibilitate pe termen lung.

A dus la McEnroe, Billie Jean King, Sampras și Agassi

și Serena Williams și Carlos Alcaraz.

Totul a început cu Ilie Năstase.

Cred că am avut noroc că am devenit jucător de tenis.

Mai ales în perioada asta, vă dați seama.

Jucătorii ca Pancho Gonzáles și Segura,

poate jucau mai bine,

dar nu câștigau bani, sau nu cât noi.

Câțiva călătoreau cu soțiile sau iubitele,

dar majoritatea nu-și permiteau să ia pe cineva cu ei,

călătoreau singuri.

Așa că interacționau mult mai mult decât în ziua de azi.

Pentru noi, est-europenii, nu era posibil

să vină părinții cu mine la Paris, sau la Wimbledon,

fiindcă nu aveau voie.

De exemplu,

când am fost la Wimbledon sau în Franța, părinții n-au fost cu mine.

O, nu!

Uite ce tare e bandito ăsta!

Bandito ?

Vezi ce putere are ăsta?

Acum m-am trezit. Sunt OK.

Vezi, mă, că te lovește ăsta.

M-am trezit, scuze.

Vreți să-i dau jos? Chris, vrei?

Glumesc.

Ilie, ca om, era foarte sensibil.

Avea inimă mare.

A ajutat mulți oameni, chiar i-a ajutat.

Dacă aveai probleme, Iile era mereu acolo.

Din cauza revoluției și a războiului din Iran, n-am jucat 4 ani,

n-am lovit o minge.

Apoi am venit în Franța și țin minte că n-aveam unde să dorm.

El se antrena cu Guillermo Vilas pe terenul nr. 3.

Am așteptat până a terminat, nici nu știam dacă mă mai ține minte.

După antrenament, a ieșit de pe teren

și m-am ridicat și am zis "Bună, Ilie."

A început: "Doamne, Mansour, unde ai fost?

Credeam că ai murit la revoluție sau...

Ce mă bucur să te văd!"

M-a întrebat dacă poate să mă ajute cu ceva,

a zis "te ajut eu", a fost foarte amabil și generos.

L-aș descrie drept complet nebun în sensul bun.

În sensul că ți-ar da și cămașa de pe el.

Am văzut asta des, cu oameni pe care nici nu-i știa,

efectiv le dădea hainele lui.

Pe atunci, jucătorii se simțeau mai liberi să se exprime,

miza nu era atât de mare dacă greșeau.

Și trebuie să ne gândim la două lucruri.

Regulile nu erau așa stricte ca azi

și nici arbitrii de scaun nu erau așa de buni.

De obicei, organizatorul turneului ruga un prieten:

"Vii mâine să arbitrezi meciul?"

Dacă arbitrii de scaun greșesc, eu mereu protestez.

Noi jucăm pentru bani, știți?

Când greșesc, îți iau bani din buzunar.

Cred că arbitrii de scaun nu sunt suficient de profesioniști.

US OPEN TURUL 2

Arbitrul de scaun era Frank Hammond.

Era un tip rotofei, îl iubeau toți jucătorii.

Era foarte echilibrat, foarte calm.

Dar au început Năstase și McEnroe cu spectacolul.

Frank a fost primul arbitru de scaun profesionist al epocii.

Nu era pregătit să facă față unei asemenea crize.

Ilie m-a bătut de câteva ori, dar atunci am zis:

"OK, mi-a ajuns, nu mai accept să pierd."

Jucam cel mai bun tenis al vieții mele

și cred că Ilie a văzut din start că nu poate să câștige,

așa că s-a gândit să facă circ.

Frank Hammond ținea cu jucătorii. Îi iubea pe toți. Și pe Năstase.

M-a făcut jigodie.

Ziceți-i măcar să-mi spună "Dl Jigodie"!

- Eu n-am auzit. - Nu?

Poate citiți pe buze mai bine decât mine.

Eu sunt român și-i citesc pe buze și dumneavoastră nu?

Era una din primele nocturne din US Open,

era, așa, o energie, lumea băuse un pic,

iar Ilie simțea temperatura mulțimii.

Ziceți-i să nu vorbească cu mine în timpul punctului!

Dacă sunteți un arbitru bun.

Frank Hammond se străduia din toate puterile

să-l facă pe Năstase să se calmeze,

îi șoptea la schimbarea terenurilor, "Te rog, Ilie!"

Doamnelor și domnilor, vă rugăm.

Dacă vă liniștiți, putem continua meciul.

Altfel nu.

Amândoi jucătorii manipulau publicul, făceau circ.

A fost un dezastru istoric.

Ilie!

Joci sau pierzi ghemul!

Știu, știu.

V-am spus, serviți.

Băi, javră, îmi zici să joc? Cum să joc așa?

Cred că a fost singura dată când mi-am zis:

"Ia să las eu maestrul să se desfășoare."

Mie mi se părea că se făcea de râs.

Pe de altă parte, asta voia lumea să vadă.

În tenis, jucăm pentru cei care ne privesc.

Vor să fie captivați, să râdă, să zâmbească,

vor să se înfurie, totul face parte din divertisment.

Ilie era, cred, cel mai tare om de divertisment din tenis.

Frank Hammond se săturase.

Cum de nu i-a descalificat pe amândoi nu știu.

Joc, set, meci, McEnroe!

Mulțimea o luase razna. Era ca la proteste.

Era o nebunie. Eu nu mi-am dorit să fie eliminat.

Dar o merita.

Au cerut arbitrului să coboare, e prima dată când se întâmpla așa ceva.

Arbitrul principal a urcat el în scaun, iar eu mi-am zis:

"Doamne!"

Eu nu-mi doream decât să joc, oricum eram sigur că-l fac praf.

Joc, set și meci.

N-a vrut să-l facă de râs pe Frank,

dar asta i-a cam distrus cariera lui Frank Hammond în multe sensuri.

Nu era corect, dar se temeau de revoltă în tribune.

Era și meci de noapte.

Nici nu mă bucuram de victorie.

Intru în vestiar gata să-i zic, "Băga-te-aș în..."

La care el: "Macaroni!"

E singurul om din lume care-mi spune "Macaroni".

Face: "Unde mergem să mâncăm? Am două fete aici."

La care eu, ăăă...

"Unde vrei tu", ce să zic.

Din senin, iau cina cu el la 1 noaptea.

MINGE DE MECI

Avea nenumărate femei.

Frumuseți de podium, de toate.

Năstase era în capul listei la așa ceva.

Face pământul să se...

Ca la cutremur, știți?

Un cutremur mai mic, apoi un cutremur mai mare.

Era foarte conștient de ce vedea în jur.

Când jucam la dublu, știa unde e fiecare femeie din tribune.

Eu eram bun la intermediere: "Du-te la ea,

întreb-o ce face diseară."

Am înghețat uitându-ne unul la altul.

Mi-a zis: "Ai ochi care te cheamă-n dormitor!"

Avea cele mai moi buze!

N-am sărutat așa buze frumoase în toată viața mea!

Știe foarte bine ce am simțit

și ce voi simți întotdeauna pentru el.

Va avea mereu un loc în inima mea.

Era extrem de seducător.

Era căsătorit, deci eram doar prieteni.

Ne vedeam, venea la mine, sau mergeam la Studio 54.

Ne trăiam viața!

Era un loc unde nu te judeca nimeni.

La subsol erau saltele peste tot, era o nebunie!

Lumea îl iubea pe Ilie și pentru că e mai latin,

în atitudinea de pe teren, în felul cum vorbește,

inclusiv cum se îmbracă, mereu e ceva special.

Și era un bărbat frumos.

Atâta știu. Dar îmi place melodia.

1989 BUCUREȘTI

Acest zbor Air France este primul sosit din București în seara aceasta.

Cei 30 de pasageri, entuziaști dar obosiți,

au fost blocați patru ore pe pistă.

Primul, Ilie Năstase.

Am văzut tancuri.

Dar, dacă poporul învinge, va fi formidabil.

Suntem primii doi care au ieșit.

S-a terminat.

După 25 de ani de dictatură ceaușistă,

poporul, toată lumea, chiar și apropiații lui...

Nu-l mai susține nimeni.

În era comunistă, toate țările est-europene

voiau numai cei mai buni sportivi,

pentru că voiau să se prezinte la superlativ.

VOCEA LUI ION ȚIRIAC

Tenisul devenise colosal în România mulțumită celor doi,

întâi Țiriac apoi, firește, Năstase.

Când a venit Cupa Davis, au expus-o la primărie în București.

Se întindeau cozile prin tot orașul

s-o vadă, s-o atingă.

A fost un eveniment formidabil.

Emoțional, era o presiune mare pe Năstase.

Știa că e marea lui șansă.

Românii pierduseră câteva finale de Cupă Davis în America

înainte de '72.

Acum, Ilie avea ocazia să se afirme

și cred că asta l-a marcat pentru multă vreme.

La Jocurile Olimpice de la München fuseseră uciși trei sportivi israelieni.

Noi aveam doi evrei în echipă.

Am ajuns la București îngrijorați pentru siguranța noastră,

nu știam cât de sigur este,

eram foarte bine păziți tot timpul.

Ceaușescu a spus că, dacă pățește cineva ceva,

o să cadă capete și cred că vorbea la propriu.

Auzisem toate poveștile,

că americanii schimbau zilnic traseul spre terenuri.

Era foarte periculos.

Aveam paznici în camerele de hotel.

Nu prea ieșeam, doar până la stadion și înapoi,

cu servicii de pază peste tot.

Securiști sau ceva, de la statul român.

Era greu să joci în condițiile astea.

Jucam pe zgură roșie, prima oară dincolo de Cortina de Fier,

era mare lucru.

La stilul de servă al lui Stan Smith,

era foarte, foarte rapid pe iarbă.

Dar pe zgură... era o zgură greoaie,

pentru că Ion Țiriac era deștept

și știa să pregătească terenul.

A zis "Udăm terenurile leoarcă,

să creadă Godzilla Stan Smith că joacă pe plajă."

Câștigase US Openul, acum se juca Cupa Davis la București.

Lumea spunea "Gata, americanii n-au nicio șansă."

Și Năstase spunea "Lumea ne dă șanse de 10 la unu să-i batem pe americani."

Noi glumeam că toți arbitrii de linie sunt rude cu Țiriac,

că el orchestrează totul.

Aveam arbitru de scaun neutru, din Argentina,

un tip masiv, dar era intimidat de situație. Era greu.

Foarte puține țări de care am auzit până acum

folosesc limbajul colorat al românilor când se supără.

S-au luat niște decizii de arbitraj foarte proaste.

Sincer, cred că erau favorizați intenționat românii.

Dacă avem îndoieli, mai bine dăm punctul compatrioților,

nu celorlalți.

Și nu doar în România, așa era peste tot.

Mai ales la Cupa Davis.

Până în anii '90 nu a existat arbitraj neutru.

Arbitrul de scaun, supervizorul, toți erau de acolo.

Cred că e ceva, nu pot să joc în România.

Dar oamenii nu înțeleg, pentru că...

Ei vor să câștig, nu vor să pierd.

Eu niciodată nu joc bine în România, fiindcă publicul...

are așteptări mari,

pune multă presiune pe mine.

Contau pe Ilie să câștige meciul-cheie.

A servit în primul set, a condus cu 9-8,

apoi s-a dat peste cap totul, Smith a câștigat cu minim de seturi.

A doua zi, Năstase și Țiriac s-au tot certat la dublu.

Nu colaborau la capacitatea lor maximă.

Chiar s-au ciondănit puțin în timpul meciului.

Vă dați seama...

Nouă ne convenea asta.

El și Țiriac s-au certat mult în meciul de dublu.

Așa că Smith și Erik van Dillen i-au bătut cu ușurință.

Smith i-a luat meciul decisiv lui Țiriac în ultima zi, cu 6-0 în setul 5.

Deci meciul lui Năstase cu Tom Gorman era inutil.

Chiar dacă ieșea altfel la dublu, România tot avea șanse de victorie.

În retrospectivă, a fost trist pentru Năstase că n-a fost la înălțime,

pe suprafața care îl avantaja, cu fanii care îl aclamau.

Fiindcă Țiriac l-a învins pe Gorman în prima zi.

Știți, Ilie Năstase va rămâne Ilie Năstase.

Și dacă-l vezi azi, la fel ca acum 50 de ani,

sunt convins că are momente de regret.

Sunt convins că, la talentul lui,

trebuia să fie nr. 1 mult timp,

dar nu se putea abține, îi lipsea disciplina,

îi lipsea concentrarea.

Cred că ar fi putut ajunge mai sus,

dar poate atunci n-ar mai fi fost atât de autentic,

deci e și cu plus, și cu minus.

Îmi amintesc

că mă uitam la el și îmi spuneam "Da, el joacă."

Ceilalți munceau.

El era primul care chiar juca jocul.

Când ești cel mai bun din lume și ești puțin nebun,

devii o inspirație, dar și altceva.

Juca tenis cu o simplitate,

avea un simț înnăscut incredibil.

De câte ori juca el, tribunele erau pline.

Pentru că uneori oamenii vor mai mult decât tenis.

Iar Ilie a reușit să le dea acel ceva mai mult.

Atinge inimile și mințile oamenilor.

Așa e el.

Nu știai ce gândește, ce face.

De-asta era Ilie un adversar foarte dificil.

Dar a adus ceva nou sportului.

A adus ceva autentic în tenis.

A transformat tenisul

în ceea ce este azi.

Să lăsăm clasamentele.

Are recordurile lui, turnee câștigate, câteva Grand Slamuri.

În regulă, bun.

Dar a contribuit atât la evoluția jocului,

la crearea suspansului, a energiei, a carismei,

la orice alte trăsături ale jocului...

Vă e vreodată teamă de bătrânețe sau...

moarte?

Uneori mă gândesc la moarte, dar...

Nu mă văd mort, știți? Nu mă văd murind.

Mă imaginez trăind pentru totdeauna.

Nu are un stil perfect, dar fiecare lovitură este o invenție,

un impuls care derutează adversarul.

Apare unde logic nu ar putea fi,

trimite mingea unde logic nu ar trebui să zboare.

Să fi inventat tenisul suprarealist?

Nu este un neserios: iubește tenisul prea mult ca să-l neglijeze.

✰ www.MEOO.ro ✰ Sursa ta de filme și seriale!

Traducerea şi adaptarea: Bărăgan Marius