Original subtitles

Anna e bine. Voi avea grijă de ea.

Ţi-ai pierdut minţile?

Coboară sub punte! S-a zis cu tine, Tennstedt!

Nu ştiu care dintre voi e mai jalnic. Tu sau cel pe care-l vor lua?

- Ăsta cine e? - Wrangel.

E Căpitanul unui submarin scufundat de curând.

Căpitanul vostru e cam bleg.

L-a împuşcat în cap.

- Hoffmann? - Cine altul?

Un ofiţer pe nume Forster ştie cine eşti.

Are un dosar despre tine.

Ceva îmi spune că suntem abia la început.

În sfârşit, avem poza Carlei Monroe.

- Deci ai avut-o mereu la tine? - Da.

O vei folosi pentru a ucide nevinovaţi?

Asta şi-ar dori Forster să întrebi. E lumea creată de ei.

Nu te mai lăsa manipulată.

E lumea lor, noi suntem victimele şi e dreptul nostru să ripostăm.

Cum rămâne cu cei care mor nevinovaţi, cum ar fi Natalie?

Regret. Ştiu că era prietena ta. Regret şi pentru Frank.

De ce crezi că voia paşapoartele?

- Să fugă. - Da.

Fiindcă era îndrăgostit de o evreică şi fiindcă aveau un copil.

Tu i-ai tras-o unei femei, deci amândoi sunteţi nişte otrepe.

Şi tu, şi Frank, meritaţi să ajungeţi în lagăr şi să fiţi ucişi.

De partea cui eşti?

- De partea ta. - Atunci nu-mi mai ascunde lucruri.

- Ce e asta? - M-a împuşcat un lunetist în Spania.

Pe asta o am...

...de la un iubit gelos.

Trebuie să plec. Gazda ta trebuie să se întoarcă.

Cum de ai ştiut?

- Ce să ştiu? - Despre mine. Cum de ai ştiut?

N-am ştiut.

A fost o surpriză plăcută.

- Asta e tot? - Da, domnule inspector.

Deflagraţia a provocat multe pagube. Asta e problema.

Doar aceste piese au rămas înfipte în tranchete.

Dar nu le putem stabili originea.

Trimite-le pe toate în biroul meu.

Aceasta e declaraţia de presă în legătură cu această femeie.

L-a abordat pe Forster acum două zile.

E sigur că ea e vinovată de explozie. Te rog s-o traduci. Mulţumesc.

SUBMARINUL

- Dă-i Prontosil. - Poftim?

Tusea arată că are pneumonie.

- De unde ştii? - Tata e doctor.

Eşti sigur?

E adevărat că ai absolvit la Mürwik?

Marina e viaţa mea.

Bucătar!

- Cum se simte? - Nu prea bine. Are încă febră.

Cum te numeşti, secund?

Tennstedt, domnule căpitan.

Ce faci aici, Tennstedt? De ce nu eşti la post?

Am fost...

...eliberat din funcţie de Căpitanul Hoffmann.

Şi acum îl laşi pe mecanicul-şef să vă ducă acasă,

în timp ce camarazii tăi îşi dau viaţa pentru Germania?

U-612 e o ruşine pentru Marina Germană.

Nu.

Echipajul a dat dovadă de curaj şi a făcut treabă bună.

Căpitanul e o ruşine.

Tu vei reveni în ţară ca erou de război.

Eu voi fi judecat de curtea marţială la Lorient.

Dar căpitanul va trebui să-şi justifice acţiunile.

Te repun în funcţie, secundule!

Aici ai ceea ce te interesează despre Carla Monroe.

Am văzut multe bombe, dar nimic de genul ăsta.

În mod sigur, făptaşul a ştiut când vine submarinul lui Schulz.

Dar, ca să detoneze bomba astfel încât să aibă timp să fugă,

trebuia setat ceasul cât mai aproape de momentul acostării.

Pare ceva prefabricat.

Da, e luată din altă parte, de la un obiect cu altă destinaţie.

- De la ce fel de obiect? - Dacă aflăm asta, mai facem un pas.

Domnişoară Simone! Trebuie să-ţi solicit iar ajutorul.

Am informaţii noi despre Monroe, din Războiul Civil Spaniol.

A detonat o bombă într-o biserică. Te-aş scuti de asemenea detalii,

dar mă interesează dacă scrie ceva despre mecanismul folosit atunci.

Şi încă ceva.

Aş vrea să postez un om în faţa apartamentului dumitale.

E pentru siguranţă.

Nu vrei să lucrezi cu mine, ci vrei să stai cu ochii pe mine!

Ea te-a văzut în compania mea.

Nu m-aş ierta dacă ţi s-ar întâmpla ceva.

Dra Monroe are peşti mai mari de fript decât o biată translatoare.

Nu-ţi vreau decât binele.

Voi fi vigilentă. Promit.

Şi mulţumesc că-ţi faci griji pentru mine.

Te rog să mă suni imediat ce afli ceva.

Hoffmann nu are voie să-şi părăsească cuşeta.

Da, să trăiţi!

Tennstedt, ţi s-a ordonat să stai departe de comandă!

Mecanic-şef Ehrenberg,

fiind cel mai mare în grad, preiau comanda submarinului U-612,

conform autorităţii conferite de Înaltul Comandament al Marinei.

Poftim?

Căpitanul Hoffmann e incapabil să comande nava.

Orice insubordonare faţă de decizia mea

va fi pedepsită ca un act de revoltă.

Nu poţi face aşa ceva.

Dle căpitan Wrangel, am onoarea să lupt sub comanda dumitale.

Abia aştept să colaborăm, dle mecanic-şef!

Ce se petrece?

În sfârşit, vom scufunda nave americane.

- Nu ne întoarcem acasă. - Poftim?

Nu puteţi face asta!

Avem ordine stricte de la Lorient. Trebuie să le executăm.

Orice rezistenţă va fi pedepsită cu detenţia.

Da, să trăiţi! Să mergem!

Nu vorbiţi serios!

Cheia de la rastelul cu arme!

- E un ordin! - Ce ordin?

Nu mai eşti secund.

Sunt superiorul tău şi trebuie să te supui! Nimic mai mult!

Pune-l în detenţie! Eşti surd?

Du-l în sala torpilelor şi păzeşte-l până la noi ordine. Clar?

Vino cu mine!

Submarinul e nou? Elicea face zgomot?

Puţin.

Vreau să ştiu cât ne ţine carburantul dacă mergem cu viteză maximă.

Căpitanul Wrangel e decis să exploateze nava la maximum.

Se poate baza pe sala motoarelor?

- Cum rămâne cu Hoffmann? - Nu e grija ta.

Nu mă priveşte cine comandă până acasă.

Doar să se consemneze, să nu ajung în faţa plutonului de execuţie.

Ofiţerii poartă întreaga responsabilitate.

Am văzut destule în viaţă, dar o revoltă încă nu.

- Ce vom face acum? - Ceea ce facem mereu.

Executăm ordinele.

Ce se întâmplă?

Ce naiba se întâmplă?

Căpitanul Wrangel a preluat comanda.

Poftim?

Ajutor de secund Schiller,

arestează-l pe Tennstedt şi pe Wrangel pentru revoltă.

Îţi ordon!

Cu tot respectul, dle Hoffmann, nu mai sunteţi Căpitanul submarinului.

Mecanic-şef!

Robert!

V-aţi pierdut cu toţii minţile?

Vreţi să ajungeţi toţi la curtea marţială?

Îl ştiu pe tatăl tău, Hoffmann.

E un om admirabil, un exemplu pentru noi toţi.

Din nefericire, nu eşti ca el.

Ai avut ocazia să scufunzi o navă americană.

- Dar ai preferat să te dai la fund. - Aveam un rănit la bord.

Şi i-ai dat pe mâna yankeilor, de bunăvoie!

Ce e cu tine, omule?

- Fraternizezi cu inamicul? - Execut ordinele.

Eşti conştient că suntem în război?

Un război în care ai fost prizonier, Wrangel, şi nimic mai mult!

Iar acum comand U-612.

Schiller, du-l înapoi în cuşeta lui!

Domnule Hoffmann!

Nu mă atinge!

Klaus, te rog! Du-te în cuşeta ta şi fă-te bine!

Sper că sunteţi conştienţi

că veţi da seama în faţa curţii marţiale.

- Timonier! - Da, să trăiţi!

Schimbare de curs.

Du-ne spre ruta convoaielor.

Vom ataca la lăsarea întunericului.

Yankeii se vor scufunda înainte să ştie ce l-a lovit.

Am înţeles, domnule căpitan!

N-aş fi crezut că eşti genul care să se opună.

Bucătarul mi-a povestit despre Hinz.

Nu-mi vine să cred că i-am apărat pe poponar!

Îmi pare rău, camarade!

Mi-ar fi plăcut să merg spre casă.

Arăt nasol în poza asta.

- Eşti expusă. - Asta nu schimbă nimic.

Omul nostru de legătură vine să ia schema.

- Pe cine vor trimite? - Pe cineva dintr-o celulă mai mare.

Ideal ar fi să aibă legături în afara Franţei.

Dar, pe oricine ar trimite, va transmite că suntem serioşi,

că suntem dedicaţi.

Atunci vor trimite mai multe arme şi explozive.

Dar vreau să mergeţi voi la întâlnire.

- Bine. Tu ce vei face? - Eu am alte planuri.

Să mergem!

Domnule căpitan!

Care credeţi că sunt şansele noastre?

- La curtea marţială? - La asta îţi stă capul acum?

Închisoarea, secundule. În cel mai bun caz.

Poftim?

Nu va fi nicio curte marţială.

Un căpitan, singurul supravieţuitor al echipajului său,

şi un secund, care a fost demis din cauza insubordonării.

Lucrurile astea trebuie îndreptate, nu?

Nimic nu-i mai rău decât şovăiala.

Dar atitudinea hotărâtă, când e singura cale de ieşire,

cere curaj, Tennstedt.

Ai curaj, secundule?

Da, domnule căpitan.

Bine.

Îl vom arunca pe Hoffmann peste bord.

Ceilalţi sunt simpli marinari. Vor face ce le ordon să facă.

Câinii de vânătoare trebuie ţinuţi din scurt.

Abia atunci sunt credincioşi până la moarte.

Domnule căpitan!

Vă rog să mă urmaţi!

Poartă-te cu onoare, Schiller.

Cum ai făcut tu, când ai împuşcat în cap un amărât?

- Sau când ai băut bere cu jidanul? - Taci!

- Vor să-l ucidă pe Hoffmann. - Ce?

- Vor să-l abandoneze pe mare. - Şi n-a intervenit nimeni?

- Nu. - Nici măcar Ehrenberg?

Hoffmann însuşi zicea că ordinele trebuie executate.

Şi cu noi ce veţi face?

Ce-i vor face lui Hoffmann ne vor face şi nouă.

Trebuie să vă duc în sala de comandă.

Ce înseamnă toate astea?

Imaginează-ţi că te-ai întoarce la La Rochelle.

Care ar fi realizările tale? Un mort.

Un rănit, pe care l-ai lăsat yankeilor.

Dar un submarin plin de torpile, cu care ai transportat un evreu.

De ce crezi că a fost de acord Dönitz să facă schimbul?

Fiindcă vrea să câştige războiul.

Crezi că am să accept ca un submarin nou,

gata de luptă, să fugă de inamic?

U-612 e într-o poziţie excelentă, chiar pe ruta convoaielor.

Sub comanda mea!

Eşti atât de ridicol, Wrangel.

Căpitane Hoffmann, în calitate de ofiţer superior,

îţi ordon să părăseşti U-612.

Vei lua barca de salvare şi câteva provizii.

Poftim?

Ştiţi cu toţii care e ordinul nostru. Nu puteţi accepta aşa ceva.

Oamenii n-au niciun cuvânt de spus.

Sunt ofiţerul cu gradul cel mai mare şi decizia îmi aparţine.

- Ceilalţi doi... - Maas şi Strasser.

Vor merge cu tine.

- De ce? - Insubordonare.

Fiindcă n-au ascultat ordinele tale, Tennstedt?

Te-am destituit! Maas şi Strasser nu trebuiau să ţi se supună.

Nu pot fi pedepsiţi fiindcă şi-au făcut datoria. Nu e corect.

Sau poate Wrangel vrea oameni care acceptă orice pretins căpitan.

Loialitate, Wrangel, şi onoare.

Dar cuvintele astea nu înseamnă nimic pentru tine.

Daţi-le drumul!

Iar tu, Hoffmann, te poţi adresa oamenilor.

Vă vorbesc ca unor marinari.

Oameni care înfruntă moartea zi de zi.

Sunt convins

că numai executarea ordinelor ne poate aduce victoria.

Ceea ce faceţi acum e revoltă.

Şi o ştiţi prea bine. Cu toţii!

Îmi declar încrederea şi loialitatea faţă de căpitanul Hoffmann.

Încetează cu prostiile, von Haber.

Vin cu dumneavoastră.

Max, nu! Nu.

Am abandonat şcoala de ofiţeri

fiindcă am crezut că oamenii buni sunt aici,

la bordul unui submarin.

Dar, când vă privesc pe voi toţi...

...îmi dau seama că au acceptat toate gunoaiele.

Mai degrabă merg cu Căpitanul nostru decât să respir acelaşi aer cu voi.

Cum doreşti.

Ehrenberg?

Ai vrea să-l însoţeşti?

Intră!

Acestea sunt lucrurile lui Natalie, de la spital.

Mă rog, doar hainele.

O evreică ce strigă numele fratelui tău în toiul nopţii

şi care a avut recent un bebeluş.

Îmi pare rău. N-am vrut să ai probleme.

Dacă sunt în pericol, cu siguranţă am dreptul să ştiu.

Sau credeai că te-aş denunţa?

Natalie şi Frank au o fetiţă.

- Unde e copilul acum? - E în siguranţă deocamdată.

Dacă ai nevoie de ajutor, ştii unde mă găseşti.

Intră!

Domnule inspector...

Am primit lista finală cu cele o sută de nume.

Conţine şi comentarii făcute de primar

pentru a fi traduse şi aprobate de dv.

Mersi.

În privinţa pazei pentru domnişoara Strasser...

Nu e necesară. Spune-i omului nostru să se retragă.

- Frank se va întoarce. - Şi dacă nu?

Se va întoarce!

Submarinele sunt scufundate mereu. Eu asta aud.

E adevărat că există o listă

cu oameni care vor fi împuşcaţi dacă se mai întâmplă ceva?

Lucrurile s-au schimbat.

Se vede şi pe străzi. Oamenii speriaţi se poartă altfel.

Dacă văd o femeie de vârsta mea cu căruciorul,

imediat pun întrebări pe care nu le-ar pune de obicei.

Se va întoarce.

Vrea să te vadă. Să mergem!

Ai grijă, e o treaptă.

Lasă-ne! Aşteaptă-l afară.

Mi-am dorit să fii aici astă-seară. Vino!

Şi tot astă-seară avem un musafir.

Cineva care ar putea schimba totul.

Te bucuri?

Ca în ziua în care am fugit de la pensionul pentru domnişoare.

- Ai fost la pension? - Da, în Elveţia.

A fost ideea părinţilor mei.

Credeau că e ceea ce-mi trebuie. Mi-a displăcut profund.

Aşa că, într-o noapte, după stingere, am deschis o fereastră,

am coborât pe burlan şi asta a fost tot.

Am ales o altă lume.

- Are vreo noimă pentru tine? - Da.

- Sănătate! - Noroc!

Forster vrea să lucrez pentru el.

Vrea să-i ajut să te prindă.

- Bine. - Va trebui să mă apropii.

Bine.

Cât durează până se întorc?

Destul de mult.

Exact ce credeam. Amatori de doi bani!

- Ce se întâmplă? - Îmbracă-te.

- Nu! - Îl cunoşti?

Ticălosul ăsta încă-mi datorează 20 de pesete!

Afurisitul de Philip Sinclair!

Vino!

Ce bună e!

Sunt aici de şase luni

şi tot nu mă satur de haleala franţuzească.

N-ai crede ce porcării mănâncă oamenii în Anglia.

- Şi tu ai luptat în Spania? - În Spania ne-am cunoscut.

Te uiţi la cel mai bun sabotor din Brigăzile Internaţionale.

Ce vremuri!

Tu, eu...

- Raoul... Ţi-l aminteşti? - Nu.

Raoul...

Şi prietena aia a ta, Jacqueline?

A fost o perioadă de care putem fi mândri.

În mare parte.

Trebuie să vorbim.

E folositoare?

Ar putea fi.

Bomba de pe chei a fost opera ta. Corect? Mi-am imaginat.

Dar cei de la care vrei ajutor nu sunt impresionaţi.

Americanii vorbesc de invazie. Londra pune accent pe disciplină.

De Gaulle nu vrea acte de violenţă care i-ar pune în pericol pe civili.

E doar un altfel de fascist.

Oamenii de aici sunt complici.

- Pot lupta doar cu ceea ce văd. - Doamne, Carla! Nu e vorba de tine.

Şi aici nu eşti în Spania.

Încă am coşmaruri cu ceea ce am făcut în Oviedo,

în biserică.

Tu nu?

Nu mă voi lăsa târât din nou pe calea asta.

Haide! Uite pe cine ai alături!

Nişte comunişti alcoolici şi un fermier? Ăştia sunt toţi?

- Dar fata? Cine e? - Simone.

Simone...

- Ea ştie? - Ce?

Arăţi foarte rău, Carla. Nu mă minţi.

Un glonţ.

- Aici. - La naiba.

Uite, te pot duce, cu ajutorul reţelei, înapoi la Londra.

Ştiu, Anglia e plictisitoare, dar te pot scoate chiar mâine.

Dar, dacă vrei să rămâi şi vrei mijloace de luptă,

trebuie să faci cum spun eu.

Noi încercăm să câştigăm războiul,

nu să provocăm ruptura unei alte ţări.

Depinde de tine.

De data asta s-ar putea să câştigăm.

Ţi-am luat ţigările.

Mecanism de ceasornic?

Între cele două contacte era un carton.

Pentru pornirea ceasului trebuia doar să-l scoată.

Am primit un raport acum două săptămâni

de la o turnătorie de oţel din Angoulęme.

Ceasul de pontaj a fost furat.

De aceea, nimeni n-a mai putut cronometra orele de lucru.

- Continuă. - Există suspiciunea de sabotaj.

Turnătoria e importantă pentru efortul de război.

Vino cu raportul poliţiei şi cu ofiţerul responsabil.

Mersi.

Nu plec.

Bine. Atunci accepţi condiţiile mele?

Adică doar şine de cale ferată, stâlpi de telegraf...

Ştii bine ce vreau să spun. Fără riscuri pentru civili.

Porneşte staţia radio. Iau legătura cu ei, să vedem ce putem face.

Cu flerul meu şi cu îndrăzneala ta, ce ne-ar mai lipsi?

Avem o armă secretă.

Ai grijă de cei doi.

- Domnişoară Strasser! - Bună ziua, domnule inspector.

M-am prezentat la datorie. Unde să mă instalez?

Pe aici.

Domnule căpitan! Acumulatorii sunt la 80%.

Vreau să-l încărcăm la maximum. Rămânem la suprafaţă.

Am înţeles!

Transmisii radio în engleză.

Navă comercială la 350 de grade!

Ce frumuseţe!

Navă comercială la 350 de grade! Distanţă, 2.500 m.

Începem.

- Credeam că atacăm doar noaptea. - E o navă mare, mecanic-şef!

- O s-o spulberăm, da? - La posturile de luptă!

- La posturile de luptă! - Pregătiţi imersiunea!

Haideţi! Inundaţi tuburile de la unu la patru!

La o parte!

- Chepengul chioşcului e zăvorât. - Imersiune!

- Adâncime de periscop! - Prova, minus cinci. Pupa, zero.

Păstraţi adâncimea de periscop!

Vezi vreo navă de escortă? Distrugătoare?

Pregătiţi torpilele de la unu la patru!

Noul curs, 124 de grade. Pregătiţi-vă de foc din imersiune.

Pregătiţi torpilele de la unu la patru! Noul curs, 124!

- Pregătiţi-vă de foc. - Tubul doi e deschis!

Tubul unu e deschis!

Tubul patru e deschis! Tubul trei e deschis!

Torpilele sunt pregătite!

Viteza torpilei, 30.

Viteza navei inamice, 17, la 80 de grade în babordul provei,

distanţa, 300.

Riscul e prea mare, domnule. Suntem prea aproape.

Regulamentul cere să se tragă de la cel puţin 300 m.

Torpilele unu şi doi, foc!

- Torpilele unu şi doi, foc! - Torpilele unu şi doi, foc!

Patru, cinci, şase,

şapte, opt...

Am nimerit-o!

Am făcut ce trebuia! Am scăpat de Hoffmann şi de Max.

Asta trebuia! Norocul ni s-a întors.

Zgomot de elice. Mai multe! Peste tot!

Cred că e un convoi întreg.

- E un convoi întreg. - Ne-am deconspirat poziţia.

Acum ne vor vâna.

Am intrat într-un cuib de viespi. Aşa ceva nu se face.

Dar, dacă s-a făcut, trebuie să ieşi din încurcătură.

Viteza torpilei, 30. Viteza navei inamice, 16.

Zero grade în prova. Distanţă, 500 m.

Viteza torpilei, 30. Viteza navei inamice, 16.

Zero grade în prova, 500 m.

- Torpilele trei şi patru, foc! - Torpilele trei şi patru, foc!

Reîncărcaţi cu torpile!

Deschide-o! Mişcă! Scoate siguranţa!

Deschide mai repede! Împingeţi-o!

Opt, nouă, zece,

11,12,13,14,15...

Am ratat ţinta! Cu ambele torpile!

La naiba! Mişcaţi-vă!

Zgomot puternic de elice la 136. Se apropie.

Ne îndreptăm spre inamic. Ne vor pintena!

Suntem pe curs de coliziune.

Suntem pe curs de coliziune, domnule căpitan.

Menţineţi cursul.

Suntem pe curs de coliziune. Trebuie să schimbăm cursul.

Domnule căpitan!

Înfruntă-ţi soarta, Tennstedt.

Poftim?

N-ai priceput despre ce e vorba? De nemurire!

Unde plecaţi, domnule căpitan? Domnule căpitan!

Închideţi uşile exterioare! Imersiune rapidă la 50 m!

- Toată lumea la prova! - Toată lumea la prova!

- Profundoarele prova, la maximum! - Mai repede, mai repede!

Mişcaţi, haideţi!

- Haideţi, mai repede! - Banda babord!

Dă-mi datele!

- La naiba! - Ce e?

Zgomote de elice la 98 de grade. Se apropie un distrugător.

Cârma la mijloc!

Banda tribord! Viteză silenţioasă!

Subtitrare: Retail