Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Iunie 1992
Tatăl tău
a fost eliberat condiţionat până la proces.
Audierea pentru inculpare a fost stabilită pentru luni.
Dar nu a venit.
Poliţia a depus toate eforturile.
Ştii ce e asta ?
Calitatea e de excepţie. Culoarea cernelii e perfectă.
Hârtia e bună.
Greutatea, filigranul, inscripţia sunt realizate meticulos.
Există până şi un fir metalic inserat
În şase luni, a pus în circulaţie aproape 50 000 de dolari.
- A printat 50 000 de dolari ? - Nu, dră Vogel.
A pus în circulaţie 50 000. Dar a printat 22 de milioane.
Îl aştepta pedeapsa maximă, 75 de ani de închisoare.
Pot s-o ţin ?
E frumoasă.
Tatăl meu...
A murit de sute de ori găurindu-şi venele.
Atâtea repetiţii pentru refuzul final...
Începem să ne pricepem, nu ?
Scrie: "Happy Highway Harry."
"Doar 5 km până la o masă pe cinste."
După o întâmplare adevărată.
Tatăl meu a venit şi a plecat din vieţile noastre.
Apărea doar când tânjea după afirmare.
Îi adoram atenţia,
iar el mi-o satisfăcea.
Din toată inima, aşa cum o şi abandona.
Amintirile îmi revin în ceaţă şi în frânturi.
Clipele speciale din copilărie sunt ca nişte basme.
În basmul meu, tata era prinţul.
ZIUA STEAGULUI
Există multe căi de a te sinucide.
Ideea e că, ţinând cont de multitudinea de opţiuni,
fiecare sinucidere reflectă viaţa care a precedat-o.
Dacă era adevărat,
atunci, sfârşitul tatălui meu avea să fie violent şi spectaculos.
Vara lui 1975
Doarme toată lumea ?
Eu sunt trează.
- Vrei să vii aici ? - Da.
Vino aici. Aşa...
Aia e acceleraţia, aia e frâna, iar ăsta e schimbătorul de viteze.
Sunt lucrurile de bază. Eu sunt aici, dacă ai nevoie de mine.
- Nu ! - Ce e, scumpo ?
- Nu ajung la pedale. - Sigur că ajungi.
Uite ce picioare lungi ai !
Aşa, ţine-le acolo.
Nu, tati ! Te rog, nu mă lăsa !
Scumpete, trebuie să înveţi să conduci.
Doar aşa o să poţi vedea lumea.
Să ai grijă, că o să fie o curbă
la vreo oră de-aici.
O oră ?
Uneori, mama îl numea pe tata Peter Pan,
pentru farmecul lui copilăresc,
care îi permitea să ia decizii nesăbuite şi impulsive,
dar care să pară planuri perfecte de acţiune.
Pe vremea aceea,
îşi dorea ca totul să fie perfect pentru noi.
Înlocuia banalitatea vieţii de zi cu zi
cu locuri noi şi clipe neaşteptate.
Cumpărase ferma cu un plan de rate pe care nu şi le permitea.
Ferma era o dărăpănătură veche,
dar el a umplut-o cu muzică clasică
şi cu momente amuzante pentru mine şi Nick,
în timp ce el şi mama au transformat într-o casă permanentă a familiei.
Dar, pe măsură ce soseau maşinile pline până la refuz de materiale
cumpărate pe datorie, care n-aveau să mai fie achitate,
muzica aceea care sălăşluia în tata
părea să dispară în beznă.
Şi, cu fiecare strat de beznă,
apărea un nou motiv să dispară.
- Dă-mi discul ! - Nu !
- Dă-mi discul cu Chopin ! - O să-l sparg !
Îţi sparg faţa, târfă nenorocită !
Du-te dracului ! Eşti un soţ de toată jena.
Tata îşi explica absenţele
susţinând că muncea
la o afacere misterioasă
şi o lăsa pe mama să culeagă cioburile.
Ea încerca să-şi găsească o slujbă stabilă,
dar îşi petrecea o mare parte din timp
cu ochii pe pereţi, făcându-şi griji pentru neplata facturilor.
Primii temerari aveau să ajungă în munţii Blue Ridge
şi în regiunea Bluegrass, din Kentucky.
Pentru deşertăciune !
Tata ne suna pe mine şi pe Nick doar când dormea mama.
Vocea lui mă făcea să simt că fac parte dintr-o lume mare.
O lume mare la care puteam doar să visez.
Fir-ar...
Ce e ?
Ne ducem să locuim cu tata.
Bine.
Voi sunteţi pentru el ca nişte câini de vânătoare.
Vă conduce doar când are chef.
O să fie mai bine decât să stăm cu tine.
Nick !
Şi tu ?
Nu ştiţi multe despre tatăl vostru.
Ce anume ?
- Când vei fi mai mare... - Sunt mai mare.
Nick, plecăm.
Bine. Duceţi-vă ! Plecaţi de-aici !
Cred că e o greşeală, Beck.
Copiii mei sunt mai mici decât ăştia doi.
Uite ce nas mic ai !
Uitaţi-vă la voi...
Mergeţi să vă luaţi bagajele din maşina unchiului Beck.
Le iau eu.
Mulţumesc că i-ai adus.
Ce face mama lor ?
Ce crezi că face, nenorocitule ?
Ai lăsat-o cu doi copii şi fără niciun ban.
Aveam probleme. Am fost nevoit să plec.
Văd de ce, John.
Ai avut o fată bună
şi ai şters străzile cu ea.
Ştii ceva ?
O să se pună pe picioare.
Între timp, ai grijă de copiii ei. Bine ?
Nu e aşa. Sunt şi copiii mei.
- Da... - Pe curând !
- Aş face orice pentru ei. - Da ? Demonstrează !
- Tată ! Doamne... - Nu !
Doamne... Tată, ai pus prea mult combustibil.
- O să dea foc copacului. - Vai de mine...
- Dumnezeule... - Ştie cineva ?
- "Nocturnele". - Ce număr ?
"Numărul 20" !
Câţi copii ştii să-l cunoască pe Chopin ?
Când mâncăm ?
Ţi-am spus de zece ori, trebuie să stea la marinat.
Aţi cerut friptură cu ardei, nu ?
Dacă nu se marinează,
nu e friptură cu ardei, e doar friptură.
- Eu vreau doar friptură. - Prea târziu. Se marinează.
Ţine-ţi ideea.
E în regulă.
Îţi place muzica, Jennifer ?
Da. Îmi place ELO.
Rock englezesc ?
- L-ai auzit pe Bob Seger ? - Nu cred.
Ce ?! Trebuie să-l asculţi pe Bob Seger.
Bine, băieţi. Ne vedem peste două săptămâni.
Ce faci ?
- Schimb atmosfera. - Atmosfera ?
Vreau o atmosferă clasică. Îi ascultăm pe clasici.
Dar nu putem dansa pe muzica lui Chopin.
Hai, bătrâne !
Vreau să-i pun lui Jennifer nişte rock'n-roll.
Vrei să spui
că Bob Seger e mai bun decât Frederic Chopin ?
Schimb puţin ritmul.
Muzica ta e pentru înmormântări.
Ştii ceva ? Bine. Dar n-o să le placă.
- Copiii ăştia au clasă. - Vrei să dansăm, scumpo ?
Hai, iubito ! Vino să ne distrăm !
Nick !
Chiar îţi place muzica asta ?
Da !
Când eram mică,
că toate lucrurile interesante
pe care le făcea erau pentru mine.
Aşteaptă-mă !
Tată !
Tată !
Tată !
Nu mai e timp. Nu te prosti !
Nu vreau să aud asta.
John, uită-te la...
Bună, scumpo !
Ea e fiica mea, Jennifer.
Jennifer, ei sunt nişte prieteni,
nişte colegi de la Brainerd. Totul e în regulă.
Intră în casă ! Vin şi eu imediat.
Scumpo, intră în casă.
Dumnezeule ! Tată, ai păţit ceva ?
N-am nimic, scumpo.
Tati s-a lovit cu faţa de canoe.
Nick !
Mâna sus cine a avut o vară minunată !
Nu vrem să mergem acasă.
A intervenit ceva, Nick.
Şi amândoi am avut accidente în aceeaşi zi. Asta e karma.
Următoarele sunt întotdeauna mai grave.
În plus, începe şcoala.
Din câte am înţeles, mama voastră e mult mai bine.
Te iubesc, scumpo.
Să nu uiţi.
Noi doi avem aceeaşi inimă.
Două boabe într-o păstaie. Vino aici !
Ia te uită !
- Ce-i asta ? - Nu-ţi aminteşti ?
Simt că ştiu ce e.
"Happy Highway Harry".
Încă ai asta. N-ai pierdut-o.
- Sigur că nu. - Urcarea !
Imediat.
Ia asta.
- Hai ! - Vin imediat.
Mulţumesc.
- Asta a fost. - Bine, Nick.
Să ai grijă de surioara ta. De sora mai mare. Uit mereu.
Uită-te la lună !
Hai, fugi !
Până la sfârşitul verii,
banca a pus sechestru pe fermă.
Ca de multe ori înainte,
toate bunurile noastre lumeşti au încăput în vechea camionetă
şi am pornit în căutarea unui nou început.
- Bună, unchiule Beck ! - Bună, copii !
Intraţi !
Canapeaua pute.
Poţi să te întinzi pe mine, dacă vrei.
Îţi las cheile acolo.
Veniţi aici ! Daţi-mi o îmbrăţişare de bun-rămas. Trebuie să plec.
Îmbrăţişaţi-l pe unchiul Beck !
- Aşa... - La revedere !
- Vă iubesc. - Te iubesc.
Mulţumim, unchiule Beck.
Mulţumesc, unchiule Beck.
Mergeţi şi întindeţi-vă pe canapeaua împuţită.
Nu ştiu cine a avut un tată mai idiot, eu sau John,
dar sper...
... să faci o alegere mai bună decât mama la următoarea încercare.
Rezistă, puştoaico !
Dau eu de el.
Şi o să-l fac măcar
să-ţi trimită înapoi numerele maşinii.
N-a mai plătit nicio factură de câteva luni.
Fiul meu, Johnny, e o piază rea.
Să n-ai încredere într-un ticălos născut de Ziua Steagului.
Au impresia că imigranţii îi lasă fără slujbe.
Aşa gândeşte uneori.
- Aşa gândeşte uneori ? - De ce râzi ?
Ai noroc că a plecat.
Când o să se întoarcă în genunchi la tine...
Am venit să-mi dai câteva sute de dolari.
Nu să-l judeci pe soţul meu.
În anul în care v-aţi căsătorit,
John a cumpărat cabana din Browns Lake.
V-aţi petrecut vara reparând la ea.
În ziua în care a plecat, a ars din temelii.
Apoi a cumpărat restaurantul cu burgeri.
A pierdut săptămâni întregi să facă feţe de masă drăguţe.
Dar n-a investit în bucătărie.
Apoi, un negru harnic
a deschis un restaurant cu burgeri mai buni chiar peste drum.
Şi, să vezi şi să nu crezi,
restaurantul lui John a ars din temelii.
Ar da foc lumii întregi,
dacă ar crede că aşa ajunge s-o ducă mai bine.
- Bună dimineaţa ! - 'Neaţa !
Ai dormit bine ?
Ca un prunc.
Ţi-ai făcut temele, scumpo ?
Bineînţeles.
- Bravo ! - Arată-i !
Nu e nevoie s-o văd.
Am încredere în fetiţa mea.
Vrei să-i spui că am încredere în tine ?
Avem încredere unul în celălalt.
Patty.
Tipul ăsta e un idiot.
Mă numesc Cheryl şi sunt alcoolică.
- Bună, Cheryl ! - Am venit aici şi...
Am pierdut totul.
Mi-am pierdut casa şi cariera.
Mi-am pierdut soţul. Aşa vorbesc acum.
Dar acum un an îl consideram un nenorocit
care mă scotea din sărite. Dar ştiţi ceva ?
Eram atât de furioasă... Voiam să dau vina pe cineva.
Nu reuşeam să văd că vina era a mea.
Ce se întâmplă ?
Hai, Doc ! Ai greşit camera.
Vino aici !
Fraierule ! Te duc în camera ta.
Mamă...
Bună dimineaţa, doamnelor !
Aşa se face cafeaua.
Am plecat.
Dacă nu vin la cină, să începeţi fără mine.
Ce faci ? Ce e aia ?
E răşină. Vrei şi tu ? Nu e rea.
Nu te pune cu mine, domnişoară.
Ce încerci să demonstrezi, Jennifer ?
Nimic. E ora 08:55. Încerc să mă relaxez.
Tratează-mă cu respect !
- De ce ? - Sunt mama ta !
De când fumezi porcăria aia ?
- Mai lasă-mă... - Răspunde-mi !
- Du-te dracului, ipocrito ! - Răspunde-mi, târfuliţă !
Târfă nenorocită...
Să nu mă mai loveşti.
Niciodată !
O să-mi fie dor de tine.
Te iubesc mult.
Scumpo, trebuie să stăm de vorbă.
Plec.
- Jennifer ! - Ce e ?
Să nu crezi că iei maşina !
Doc a plătit-o.
Nu-i vreau maşina împuţită !
Nu vreau să-l mai văd pe nenorocitul ăla în viaţa mea.
Cum îndrăzneşti ? După tot ce a făcut pentru tine...
Şi unde o să te duci, Jennifer ?
- N-ai unde să te duci. - Ba da, am.
- Am, mamă. - Jen...
Jen, eu sunt proastă. Tu eşti isteaţă Nu te amăgi !
Crezi că dau spectacol aici ?
Nu ştii multe despre tatăl tău.
Doamne, iar începi...
Îţi baţi joc de mine ?
- Nu e doar şarlatan şi pungaş. - Mamă, astea sunt invenţiile tale.
N-au legătură cu relaţia mea cu el.
Îşi crede propriile minciuni.
Vrei să vorbim despre cum e să-ţi crezi propriile minciuni ?
Să vorbim despre cum e să-ţi aperi copiii.
Singura ta treabă e să mă protejezi.
Ascultă-mă, tatăl tău e un mincinos.
- E un mincinos. - Taci ! Te rog...
Eu ştiu ce sunt. El nu ştie.
Dacă te duci la el, n-o să mai ştii nici tu.
- N-o să mai ştii. - Am terminat-o.
Am terminat-o.
Tatăl tău e un mincinos.
Lasă-mă !
Nu mai pot să fac asta.
Încetează !
- Nu mă atinge ! - Ascultă-mă, Jennifer !
Te priveşte direct în ochi şi îţi arată inima lui.
- Dar e o minciună ! - Dă-te la o parte !
- Dă-te din calea mea ! - Jennifer !
Cine e ?
Tată, sunt Jennifer.
Jennifer ?
Da. Poţi să deschizi uşa ?
Jennifer ?
Aşadar...
- Cum merge şcoala ? - Merge bine.
Vrei să dai la facultate ?
Cred că mai ai timp.
De fapt, vreau să studiez jurnalismul
Jurnalism ? Ce fel de jurnalism ?
De investigaţie, poate.
Îmi place.
Îmi şi văd păpuşica
dând de pământ cu titani ai diverselor industrii,
ai lanţurilor de fast-food...
O adunătură de firimituri din acelaşi aluat, nu ?
Tată, tu cu ce te ocupi ?
Cum adică cu ce mă ocup ?
- Cum îţi câştigi traiul ? - Ştii bine cum.
Sunt antreprenor.
Talentul meu e să văd oportunităţi.
Adică ?
De exemplu,
acum am o serie întreagă de afaceri.
Creez un portofoliu foarte larg.
Şi, când lucrezi aşa,
nu depinzi de o singură afacere ca să-ţi asiguri traiul.
Banii intră într-una şi ies din alta.
Vestea bună este
că mă descurc foarte bine aşa.
Ce e ?
Mă mut de la mama.
Nu mai suport să stau acolo.
- Îmi pare rău. - Nu-i nimic, scumpo.
Care e problema, Jennifer ?
Ai amestecat drogurile ?
Nu ?
Atunci, care e problema ?
Trebuie să plec de-acolo.
Mă gândeam că aş putea să locuiesc cu tine.
M-ai luat pe nepusă masă.
Unele lucruri în viaţă se fac la momentul potrivit.
Momentul potrivit... Iar acum
îmi dezvolt afacerile.
Iar asta îmi acaparează tot timpul.
- Am multe... - Înţeleg.
Nu pot să mă opresc. Trebuie să mă ocup de ele.
E în regulă, tată. Nu-i nimic.
Am nevoie de un nou început.
Tată, am minţit.
În Sheboygan am consumat multe droguri.
Am fumat iarbă, am luat metamfetamină...
Cocaină...
- Am făcut multe prostii. - Sunt supărat pe tine.
Eşti mai isteaţă de-atât.
Să nu crezi că nu mi-am dat seama.
Nu sunt de azi, de ieri.
- Ai consumat droguri ? - Niciodată ?
În anumite cercuri, alcoolul e numit drog.
La fel, şi tutunul.
Nu pot să-ţi spun că n-am consumat niciodată o vodcă Gimlet
într-o după-amiază de duminică.
Şi ce e asta ? Proba A, cred.
Aşadar, da.
Dar n-am consumat droguri.
Narcotice ? Îţi baţi joc de mine ?
La cabană aveai nişte plante în dulăpior.
Mă trezeam noaptea
şi vă vedeam pe tine şi pe Debbie cum rulaţi joint după joint.
Te-am văzut şi trăgând pe nas. Am găsit cocaină în sertarul tău.
Nu schimba subiectul !
Nu schimb subiectul. Te-am văzut.
Câţi ani aveai ? Cum de-ţi aminteşti ?
Îmi amintesc. Te-am văzut, tată.
- Nu-i adevărat. - Ba da, te-am văzut.
Nu m-ai văzut. Ai terminat ?
- Dacă am terminat ? - De mâncat.
- Da. - Atunci, să mergem.
Pot să conduc eu ?
De când ştii să conduci ?
De la 11 ani. Cineva mi-a spus că asta e singura cale
de a vedea lumea. Îţi aminteşti ?
Cred că e vorba de o persoană foarte inteligentă.
Prinde !
Fir-ar să fie...
Putem încheia discuţia ?
Jennifer, nu ştiu ce crezi că ai văzut,
ce ai văzut sau crezi că spui...
Tată, ar trebui să fim sinceri unul cu celălalt.
Ar trebui să ne spunem adevărul.
Eu ţi-am spus adevărul.
Bine.
Am nişte probleme.
Nu cu drogurile. Nu.
Cu afacerile.
Datorez unor oameni nişte bani. Am făcut anumite greşeli.
Mulţumesc că îmi spui.
Nu vreau să fie o povară.
Nu e o povară.
Cum spuneam, e un nou început.
Hai să te punem în formă !
Gata cu întunericul !
- Jen ! - Nu te mai ascunde de frumuseţe.
Celor cărora le datorezi bani
poţi să le spui că o să te angajezi.
Un nou început.
"39 de ani. Administraţie. Publicitate."
"Expertize. Clădiri. Arhitect."
"Artist. Vânzător de accesorii pentru artă."
"Comerciant de antichităţi." Astea sunt numai cu litera "A".
Nu ai 39 de ani, tată.
Am dat câţiva ani jos odată cu barba.
Credeam că o să fim sinceri.
În plus, lista ta cuprinde prea multe domenii.
E un CV, Jennifer.
Toată lumea se aşteaptă să minţi în CV.
Toată lumea minte în CV.
Nu lua prea mult de sus. Îmi iese nasul în evidenţă.
Deocamdată, salariul nu e grozav. 2,50 de dolari pe oră.
Îl creştem la 3,50 de dolari după primele şase luni.
E în regulă. Accept.
Bună ziua ! Îmi puteţi acorda o clipă ?
Bună ziua ! Numele meu e Jennifer.
- Grozav ! - Da.
Mulţumesc că susţineţi o cauză atât de importantă.
Mă scuzaţi...
Mă scuzaţi...
M-am angajat.
- Serios ? - Da.
Sunt noul director executiv de la Sailfeather Floatplanes.
Tată, e nemaipomenit !
E cam departe de oraş. Poziţie de manager, da.
Şi m-au pus să-mi iau o servietă nouă.
Dar e o slujbă.
Ar trebui să sărbătorim.
Da.
Trebuie să deschid un subiect sensibil.
Când mă întorc de la muncă, sunt cam stresat.
Şi mă relaxez... Am discutat despre asta.
Ţin un beţişor thailandez în canoea sculptată de pe noptieră.
Dar m-am dus la canoe şi...
Jennifer, mi-ai fumat iarba ?
- Da. - Da ?
Îmi pare rău, nu credeam că o să observi.
Şedinţă de familie !
Regula numărul 1: nu te atingi de drogurile mele. De acord ?
- De acord. - Regula numărul 2...
Poţi să fumezi, dar fără să te văd.
Sau am putea fuma împreună.
Nu înţelegi conceptul limitelor ?
Jennifer, nu mă dezamăgi.
Eu merg să fiu şeful multor bărbaţi
într-o lume birocratică.
Când vin acasă, vreau să ştiu că am iarba mea.
De acord ?
De acord.
Asta nu e o regulă,
dar să-ţi schimbi culoarea părului.
Noapte bună, scumpo ! Mă culc.
Mi-a scris Nick.
Desenezi ?
Ţi-ai cumpărat maşină ?
Cam aşa ceva. Am dat 400 de dolari ca să văd cât mă ţine.
Cum a fost la serviciu ?
Ai venit cam devreme.
Vreau să-ţi arăt ceva.
Stai jos.
Ce-i asta ?
Un aparat de întins blugi. Îi face mai lungi.
- Serios ? - Da.
Ştii că blugii mei sunt cam scurţi.
Sunt buni când îi cumpăr.
Dar, după ce îi spăl, se strâng.
Milioane de oameni se confruntă cu aceeaşi problemă.
Fii atentă !
Vezi cum funcţionează ?
Vezi ? 12,95 de dolari pentru unu
şi 25 de dolari pentru două.
- Ţi se pare bine ? - Da.
Să-ţi arăt desenul. E pentru reclamă.
Am plătit deja să apară în ziarul de săptămâna viitoare,
dar trebuie să văd câţi bani am în puşculiţă.
E grozav.
E bine că faci asta pe lângă slujba de zi cu zi.
Exact, păpuşică.
Asta face parte din seria de afaceri.
Nu pleca ! Vreau să-ţi mai spun.
Am mai avut câteva oportunităţi.
Mi s-au mai oferit două slujbe,
chiar cu bani mai mulţi, dar e o muncă fizică.
N-aş putea face asta.
La locul de muncă,
vreau să am cămaşă şi cravată.
Mândria nechibzuită a tatălui meu
părea legată la nesfârşit
de propria ruşine şi dezamăgire.
Pentru tata, Ziua Steagului însemna că toată America
îi sărbătoreşte ziua de naştere.
Credea că i se datorează măcar atât.
Că ţara asta măcar atât să facă pentru el.
Am făcut analiza cost-beneficiu.
Am decis să anulăm reclama.
Poftim ?
Nu, astea sunt prostii !
Încercaţi să mă stoarceţi de 16 dolari nenorociţi ?
Preşedintele Vogel Products o să vă sune cât de curând.
Nenorociţii...
Sper să muriţi în chinuri de cancer !
Ticăloşi nenorociţi !
"De-a lungul anilor, lungi, istovitori,"
"ţie îţi voi împărtăşi toate visurile mele."
"Îţi înţeleg durerea şi ştiu că avem aceeaşi inimă."
"În orice ai decide să faci, te voi susţine fără rezerve."
"Cu dragoste, Jennifer"
Unde îmi sunt ţigările ?
Aici erau...
Doamne... Uite ce mi-ai făcut !
Îţi pui o dorinţă ?
Nu te mişca. Mă întorc imediat.
Azi am trecut pe la locul tău de munc
Ar trebui să fii mândru.
E o muncă cinstită.
Deschide-l !
Fir-ar să fie...
Idioato !
- Îţi aminteşti ? - Da.
M-ai pus să-l descriu pe cowboy,
iar tu l-ai desenat stând cu spatele la el.
Ai spus că, dacă descrii un lucru suficient de bine,
oricine îl poate vedea.
Îmi pare rău pentru...
- E în regulă, tată. - Nu, nu e în regulă.
Nu e în regulă.
Apreciez... atât de mult...
Tot ce ai făcut pentru mine...
Asta e...
Aş vrea să ştii...
... că pentru tine, scumpo, aş face orice.
Şi, orice s-ar întâmpla, o să fiu lângă tine.
Orice... Poate să explodeze şi întreaga planetă.
- O să fiu lângă tine. - Ştiu.
Ştii ?
Da, tată.
Slavă Domnului !
Fetiţa mea scumpă...
Lucrurile merg bine aici, Nick.
Tata pare să se schimbe.
A fost mai sincer cu mine
şi e dispus să facă o muncă plictisitoare
ca să-şi câştige traiul.
Te rog să-mi scrii. Cu drag, Jen
- Ţi-ai vopsit părul. - Mi-am vopsit părul ?
Nu mi-am schimbat hainele de trei zile,
fiindcă poliţia nu mă lasă să intru în casă.
Îmi dai şi mie o ţigară ?
Poftim !
Mulţumesc.
Citeam recent în Reader's Digest
despre puterea minţii subconştiente
şi despre cum acţiunile noastre nu sunt dorite în mod conştient.
Ele sunt ceea ce-şi doreşte în secret fiinţa interioară pentru noi.
Unii cred că e vorba despre zei.
Eu zic că, dacă îţi faci patul,
sau dacă mintea ta face patul...
Ce ai pe frunte ?
- Ce e aia ? - Nimic.
Cum adică nu-i nimic ? O văd. E acolo.
M-am tăiat.
Ce tot spui ? Nu e o tăietură.
Ce e ?
Ce s-a întâmplat ?
- Jennifer... - E carne vie. E o urmă uriaşă !
Tată, e important.
Când ai decis să faci asta ?
Jen, ascultă, mi s-au pus o mulţime de întrebări şi sunt cam...
- Taci ! - Mi s-au pus multe întrebări, Jen.
Atunci, răspunde-mi şi mie !
- Mai încet ! - E în regulă.
Sunt cam obosit.
Tu eşti obosit ?
Tu eşti obosit ? Îţi baţi joc de mine ?
Haide... E în regulă.
- Îţi baţi joc de mine ? - Nu, nu...
- Hai, puiule ! - Gata !
Încă o secundă. Promit.
Răspunde-mi la întrebare şi spune-mi adevărul !
Pe tine te interesează doar varianta poliţiei.
Nu vrei să auzi varianta mea.
Sunt vinovat până când dovedesc contrariul.
Nu am niciun drept, nu ?
Am ? E un poliţist lângă mine.
Te-au prins cu banii în maşină.
Erai înarmat. Ai o urmă uriaşă de la lipiciul folosit pentru perucă.
Sunt în dezavantaj.
Nu văd despre ce vorbeşti.
Doamne...
Vreau să ştiu când ai decis să faci asta.
Nu te mint, Jennifer.
- E mai complicat. - Deci eşti nevinovat ?
Tu nu...
Nu înţelegi încă.
Dar o să înţelegi când vei fi în locul meu.
O să înţelegi, crede-mă.
O să înţelegi într-o zi, când o să fii...
Nu te vei schimba niciodată.
- Jen ! - Ajunge !
- Să mergem ! - Aşteaptă ! Fir-ar să fie !
Drăcia dracului...
Haide !
Rahat...
Haide !
Fir-ar al dracului...
Rahat !
Iniţial, tata a fost condamnat la 15 ani de închisoare.
A scris scrisori pe care nu le-am primit.
N-am stat niciodată într-un loc prea mult timp
şi n-am lăsat nicio adresă de redirecţionare a lor.
Şi-a dorit atât de mult să-şi lase amprenta...
Şi, într-un fel, a reuşit.
A lăsat o urmă de scheme eşuate,
bani irosiţi şi inimi frânte.
Mă preocupa cine aveam să devin
şi dacă îmi doream să contez vreun pic.
Îmi spuneam des...
"Patty,"
"n-ai văzut niciodată o clădire cu trei etaje"
"înainte de a-l cunoaşte pe John Vogel."
"Erai tânără, iar el era un val de entuziasm."
Dar adevărul e...
Nu eram aşa de tânără.
N-am avut nicio scuză.
Tu şi Nick meritaţi mai mult din partea mea.
- Mamă... - Nu.
Cum stai cu banii ?
Cam strâmtorată, dar o să-mi caut o slujbă în Minneapolis.
Mamă !
Ţi-am adus suc. Mamă !
Bună, frăţiorule !
Mi-ai adus fursecurile preferate.
Da !
Nu-mi vine să cred...
Ce frumoasă e ! Ia uite !
Iubito, trebuie să închid.
Trebuie să sosească taxiul surorii mele.
Bine. Şi eu te iubesc.
Ia-i, scumpo.
Atât îmi permit.
- O să te ajute să te pui pe picioare - Sunt prea mulţi.
Ia-i !
Mulţumesc.
Serios. Îţi mulţumesc mult.
De ce vrei să fii jurnalist ?
Ţara asta are o tradiţie în jurnalism
şi simt că am ceva de oferit în acest domeniu.
Personal, cred că ţara asta are nevoie
de o înţelegere mai profundă în privinţa mai multor probleme,
atât la scară locală, cât şi la scară globală.
Ai depus trei exemple de articole de excepţie.
- Mulţumesc. - Cu plăcere.
Atunci, de ce ai minţit în cererea de înscriere ?
Îmi pare rău, nu înţeleg.
Referinţele tale nu s-au confirmat.
Am contactat liceul din Sheboygan.
Ai renunţat la şcoală, aveai numai note de 4 şi 5.
Îmi pare rău, cred că e o greşeală.
Dră Vogel, nu există niciun John Vogel
care a lucrat pentru JK Lowe Insurance în Seattle.
- Nu mint ! - Nu poţi intra cu minciuni
la Universitatea din Minnesota.
Cine e ?
Aveţi dreptate.
Tatăl meu a jefuit o bancă. Ispăşeşte o pedeapsă de 15 ani
la un penitenciar federal din Arizona.
Şi am fost exmatriculată în liceu. Îmi pare rău că v-aţi pierdut vremea.
Aşteaptă, Jennifer !
Articolele acelea sunt scrise de tine.
Mi se pare că o persoană
care îşi doreşte cu adevărat să fie jurnalist
trebuie să aibă o motivaţie foarte puternică
de a găsi adevărul în orice lucru.
De ce vrei să fii jurnalist ?
Vreau să contez.
Toamnă, 1985
Dragă Jennifer...
Nick mi-a spus că ai impresionat pe cineva
de la Universitatea din Minnesota.
Păpuşica mea...
Întotdeauna am ştiut
că o să fii o persoană importantă.
Bună, Jen !
În locuri ca ăsta,
lumea pare să fi uitat că am existat vreodată.
Parcă am fi toţi nişte fantome
care s-au evaporat de pe Pământ.
Bună ! Tot eu sunt.
Mi s-a spus că trebuie să te felicit.
Am auzit că slujba ta temporară l-a făcut pe redactorul-şef
să-ţi dea o şansă să scrii.
Sunt foarte mândru de tine, fetiţa mea.
Bună, copilul meu cel mare !
Fie nu primeşti scrisorile mele, fie nu le citeşti.
Mi-aş dori să-mi scrii.
Mă scuzaţi. Cât e ora ?
Când nu îţi scriu ţie
şi nu lucrez la tipografia penitenciarului, mă ţin ocupat.
Fiindcă desenez binişor, mă perfecţionez.
Aş putea adăuga "designer grafic" la CV-ul meu.
Aici e frig. Cred că la tine e ger.
Când o să ies, n-o să mă mai întorc la închisoare.
Jennifer Vogel.
Absolventă de facultate.
Îmi pare rău că am ratat ceremonia, scumpo.
Dacă aş fi putut evada de-aici,
aş fi fost acolo.
Primăvară, 1992
Vreau să le mulţumesc pentru prezenţă
tuturor celor care au vorbit,
tuturor celor care mi-au fost prieteni atâţia ani.
Tuturor celor care mi-au oferit sprijinul lor...
Fă-mi o favoare. Citeşte-mi ultima parte.
"E riscant şi senzaţional, dar e şi adevărat."
"Am susţinut dosarele de la tribunal cu interviuri ale avocaţilor,"
"ale anchetatorilor şi ale oamenilor de ştiinţă."
"Dar cel mai important e faptul că otrăvesc apa."
Exact.
Toate lucrurile astea sunt adevărate. E datoria noastră să scriem despre el
Atunci, acceptă un "da".
Nu te temi de reacţiile negative din partea Brentax ?
Nu. Dacă sunt reacţii negative, pe cine dăm vina ?
- Pe nenorocita de Vogel. - Pe nenorocita de Vogel.
Am supravieţuit în domeniul ăsta făcând-o pe poliţistul cel bun.
O să-mi răsucesc mustaţa.
Bună !
Tu eşti, campioano ?
Ai crescut.
Arăţi minunat.
Arăţi absolut minunat.
Când ai ieşit ?
Mă întrebam dacă...
Ai putea să lipseşti o oră,
să mâncăm împreună ?
Nu şi dacă am nimerit prost.
Nu, e în regulă, pot să mănânc mai devreme.
Stai să-mi iau geanta.
Am bani. E în regulă.
- Adică... - Bine.
Te aştept aici.
- Mă întorc imediat. - Bine.
Tată...
N-am ştiut că vei fi eliberat.
Ai spus cuiva ?
A venit cineva să te ia ?
Adevărul e că am ieşit de ceva vreme.
De cât timp ?
De un an şi ceva.
De un an şi ceva ? Ce naiba ?
Nu mă suni, nu-mi scrii, dar ai ieşit de un an şi ceva ?
Ţi-am scris de sute de ori. Nu mi-ai răspuns.
Niciun răspuns, nimic.
De ce să cred că s-ar schimba ceva când o să ies ?
Mi-ai citit scrisorile ?
Am călătorit o perioadă.
Le-am primit când m-am întors şi am citit câteva, dar...
Ce ai făcut un an şi ceva ?
Am o afacere.
Una mică.
O mică tipografie în Center City.
Se numeşte Center City Print & Copy. Prinde, nu ?
- O tipografie ? - Da.
De unde ai avut bani ?
N-aş merge prea departe.
Am investit vreo două miare.
Fostul proprietar nu era un bun aface şi avea cancer în fază terminală.
E o afacere mică, dar am un client.
E un client important.
Îmi acopăr cheltuielile.
De fapt, recent, am reuşit
să fac ceva ce-mi doresc de multă vreme.
Ce ?
Am închiriat timp de o lună
o cabană
pe lacul unde ne-am petrecut vara aceea.
De fapt, mă gândeam să mă duc acolo
în acest weekend doar pentru o zi.
Nu am foarte mult timp, cu eliberarea condiţionată,
aşa că aş vrea să fie o zi specială,
dacă tot mă duc acolo.
Mă gândeam să mergem şi s-o deschidem împreună.
Un grătar,
o plimbare cu barca pe lac...
Nu cred că pot.
Să vedem...
Ce-ai zice de următorul weekend ?
- Atunci, e... - În weekendul următor lucrez.
Dar peste două săptămâni ? Pe 30 ale lunii.
Nu ştiu, o să verific.
Atunci, verifică
şi, dacă poţi să vii,
putem merge în weekendul următor. Programul meu e flexibil.
Aici.
Ăsta e. Chez moi.
Nu e aşa de rău.
O să ies peste câteva săptămâni.
Nu ştiu dacă sunt pregătită pentru toate astea, tată.
E prea mult.
Ai numărul meu.
Da, îl am.
Să-mi spui, dacă te răzgândeşti.
Treci pe la mine.
- Da. - Eu am un program flexibil.
Pot să merg când vrei tu.
Ei bine...
Sunt foarte mândru de tine.
Mă bucur enorm că te-am văzut.
Câte ai realizat !
Cred că ce rămâne de spus,
şi sper să mă crezi,
e că oamenii se schimbă.
... Pennsylvania, Rhode Island,
Dakota de Sud, Tennessee...
Jennifer, sună-mă când ai timp, te rog.
Bună ! Eu sunt. Sună-mă, te rog.
Jen, te rog, sună-mă.
Jennifer, sunt tata.
Te rog, răspunde.
Bună, puştoaico ! Sunt tata. Poţi să răspunzi, te rog ?
Bună, Jen ! Ştiu că eşti ocupată.
Voiam să-ţi amintesc
că lacul acela superb e la un telefon distanţă.
Texas, Utah,
Vermont, Virginia,
Washington, Virginia de Vest,
Wisconsin, Wyoming.
Priveşte !
Ai o frumuseţe delicată.
Ai trăsături delicate,
cum aveam şi eu când eram de vârsta ta.
Nasul, ochii...
Şi văd că s-a astupat strungăreaţa.
Când vei fi mai mare,
vei avea o frumuseţe neobişnuită.
Oamenii vor trebui să se uite bine ca s-o vadă, dar, dacă te vor privi,
o vor vedea, fiindcă e acolo.
Cea mai arzătoare speranţă a omului
e să lase ceva frumos în urmă.
Ceva făcut de el.
Sunt atât de fericit că ai venit aici...
Jennifer...
Vreau să-ţi cer scuze.
Am avut mult timp la dispoziţie
să mă gândesc la greşelile mele.
Am rumegat
şi mi-am cântărit responsabilităţile.
Şi vreau să-ţi cer scuze pentru ce s-a întâmplat.
Pentru tot.
Zilele trecute,
când m-ai lăsat la centrul corecţional,
te-am urmărit cu privirea
şi mi-am spus...
"Ce pot face ca s-o ajut ?"
Ce poţi face, John,
e să-i oferi ceva autentic,
ceva practic.
Marţea trecută, după ce ne-am despărţit,
am sunat la un dealer pe care îl cunosc
şi am depus un avans de 5 000 de dolari
pentru un Jaguar XJS din 1989, roşu-aprins,
cu piele crem în interior şi pe plafon.
Arată uimitor şi e ca nou.
Ce tot spui, tată ?
Ai meditat atâta timp, şi aşa vorbeşti ?
- E o fantezie. - Serios ?
- Cine zice ? - Nu vreau un Jaguar.
- Nu vrei un Jaguar ? - E o fantezie !
E o fantezie de tot râsul.
Avansul de 5 000 de dolari ţi se pare că e o fantezie ?
- Vreau să ne întoarcem. - Jen...
- Du-mă înapoi ! - Vreau...
- Vreau să crezi în mine. - Tată...
- Am ajuns atât de departe, Jen ! - Vreau înapoi. Mi-e frig.
Ce am spus ? Ce s-a întâmplat ?
Mi-e frig. Du-mă înapoi.
Ia geaca mea !
- Nu o vreau. - Ia-o, te rog.
Vreau să ne întoarcem.
- Nu o vreau. - Ia geaca mea !
Nu vreau geaca ta !
Dle Sullivan...
Da. Sunt John Vogel.
Sunt cel care a plătit avansul pentru Jaguarul XJS roşu din 1989,
cu piele crem în interior şi pe plafon.
Exact.
Din cauza unor împrejurări neaşteptate,
nu vom putea încheia afacerea.
Nu, ştiu asta.
Ideea e că maşina era pentru fiica mea,
dar s-a răzgândit.
Nu vrea maşina. Da.
Nu.
E o poveste lungă.
Dar trebuie să vorbim despre avansul de 5 000 de dolari.
Vă înţeleg politica, domnule,
dar trebuie să fiţi flexibil.
De exemplu, ce-ar fi să-mi returnaţi
50% din avans ?
Tată...
Nici 40% ?
40%. Păstraţi 3 000 de dolari.
Tată ! Fir-ar să fie !
Aşteptaţi puţin, vă rog.
- Vă sun mai târziu. - Dumnezeule...
Jennifer !
Jennifer !
Bună, Jen ! Sunt tata. Poţi, te rog, să răspunzi ?
Jen, am mai multă treabă la tipografie,
apoi trebuie să plec din oraş o perioadă,
aşa că sună-mă.
Acum doi ani, un grup de elevi de la şcoala Country Minnesota
au mers într-o excursie,
ca să studieze viaţa din iaz la ferma Le Sueur County,
fermă care se află în spatele uzinei Lyle-Hasco.
Iată ce au găsit...
Dră Vogel,
cât de multe ştiţi despre pesticide ?
Cât de mult aţi studiat domeniul ?
O noapte, două, la o cafea ?
Poate, chiar aţi mers la o bibliotecă.
Clădirea în care lucrez, Lyle-Hasco HQ,
e mare şi are două etaje.
La unul dintre etaje lucrează oameni în halate albe,
iar la celălalt, avocaţii.
Poţi ghici la ce etaj lucrez ?
O excursie cu şcoala ?
Dă-mi voie să-ţi spun...
Dacă Hippie Papers mai publică vreun gunoi nefondat,
vă dăm în judecată până la Haight-Ashbury.
Nu sunt avocată.
Nu sunt nici om de ştiinţă.
Dar dr. Lee Nobles, de la Universitat din Minnesota, este.
El conduce cercetările amfibiilor din Statele Unite.
Face parte din echipa care anchetează Brentax.
E un studiu de doi ani.
Îşi va publica descoperirile săptămâna aceasta.
Dacă în apă se găseşte Brentax,
atunci, aceea e apa pe care o beau oamenii din Minnesota.
O dau copiilor, fac baie şi îşi fac cafea cu ea.
Voiam să aflu dacă vreţi să comentaţi.
Scuză-mă.
Întrerupem programul pentru ştiri de ultimă oră.
Intrăm în legătură directă
cu reporterul Margaret Deneb, de la Team Three,
care filmează din elicopter o urmări a poliţiei în Corrigan Lake.
Ai legătura, Margaret.
În această dimineaţă, şerifii federa au executat un mandat
la o tipografie din Center City, de lângă Minneapolis.
Se crede că fostul deţinut John Voge
s-a folosit de tipografie
pentru o operaţiune uriaşă de falsificare...
Tată...
Tată...
Condoleanţe.
Moartea tatălui te târăşte într-un loc secret.
Banalizează problemele de zi cu zi.
Dislocă.
Te simţi abandonat de cei vii
şi înrudit cu morţii.
Tata fusese foarte iscusit
în a crea acele note fine de amărăciune
şi în a le elibera la momentul potrivit,
pentru a obţine un impact.
Tatăl meu tânjea după libertate.
Genul de libertate pe care oamenii liberi n-o trăiesc niciodată.
În cele din urmă, a obţinut-o
şi mi-a redat-o şi mie pe a mea.
Jennifer Vogel a lucrat ca jurnalist în diferite oraşe din SUA.
În prezent, trăieşte în Minneapolis, cu soţul ei şi cu un câine.
Îşi scrie primul roman.
Resincronizare: ruby2hora Subtitrări-noi Team
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.