Original subtitles

Acum 65 de milioane de ani.

Cretacicul Superior.

10 ani până la impact.

Subtitrare creată după coloana sonoră

de Dan Ibănescu

Sincronizare: Dan Ibănescu

ibanescu.dan@gmail.com

Dinozaurii ne-au bântuit imaginația de mult timp.

Dar, cele mai multe lucruri pe care le știm despre dinozauri sunt greșite ...

E posibil ca T-Rex să fi fost buni părinți,

puii lor ar fi putut avea pene,

iar unii dinozauri ar fi putut supraviețui apocalipsei provocată de asteroid ...

Unul din lucrurile pe care le-am învățat, ca paleontolog, este că niciodată să nu spui niciodată ...

Mie mi s-a părut greu de crezut că toți dinozaurii au pierit în urma unui eveniment singular.

Revoluția dinozaurilor ne-a schimbat radical modul de înțelegere a dinozaurilor și asta pe mai multe căi.

T-Rex avea, probabil, un comportament social mult mai complex decât credeam noi.

T-Rex, așa cum îl înțelegem acum, nu este același cu care am crescut.

Și, sincer, este o ființă mult mai impresionantă ...

Nimeni nu-l va mai privi vreodată pe T-Rex în același fel ...

REVOLUȚIA DINOZAURILOR

SFÂRŞITUL JOCULUI

Montana.

Cretacicul Superior.

O pereche de părinți T-Rex au o după-amiază liberă.

Puii se joacă,

chiar și cei de T-Rex.

Ca multe animale tinere, se joacă cu un motiv:

pentru a-și perfecționa tehnicile de vânătoare.

Canibalismul are un anumit scop și este surprinzător de comun la multe din speciile moderne.

Este un moment palpitant pentru studiul dinozaurilor.

Și, mai presus de asta, T-Rex este cel mai interesant ”teren” de studiu ...

Și asta pentru că, în ultimii 10 ani, am efectuat, pe T-Rex, mai multe studii noi decât pe oricare altă specie de dinozaur.

Un lucru pe care l-am învățat ar fi că un prădător de vârf este vulnerabil la atacuri.

De regulă, din partea altui prădător de vârf ...

Orice dinozaur avea o viață grea.

Dar un prădător ca T-Rex, avea o viață extrem de grea.

Dacă privim resturile fosilizate, pe multe schelete de T-Rex se văd urmele rănilor avute.

Dovezile pot fi găsite pe acest os al unui membru superior de T-Rex.

De-a lungul osului se văd deteriorări masive,

ceea ce sugerează faptul că brațul a fost aproape smuls,

cel mai probabil, de un alt T-Rex.

Erau vremuri în care cel mai mare dușman al unui T-Rex era, probabil, alt T-Rex.

Pe măsură ce ”ziua socotelilor” se apropie, T-Rex lucrează împreună pentru a ucide ...

Și un vechi dușman se întoarce ...

Iar revoluția continuă ...

O pereche de părinți T-Rex își pierd puii după atacul unui rival canibal.

Dar viața merge mai departe ...

Ca majoritatea dinozaurilor, foarte puțini T-Rex au supraviețuit până la maturitate.

Șansa n-a favorizat această mamă ...

Acești T-Rex au format o echipă pentru a-și crește șansele de reușită.

Revoluția dinozaurilor ne-a învățat, despre T-Rex, lucruri pe care nu credeam că le puteam afla.

Știm multe despre cum creșteau ...

știm că T-Rex avea un profil de creștere asemănător cu al omului.

Adică, după faza juvenilă,

urma o perioadă de adolescență,

ajungea la maturitate pe la 20 de ani,

iar majoritatea, probabil, nu ajungeau până la vârsta de 30 de ani.

Noile descoperiri ne-au arătat că T-Rex era canibal.

Există bucăți de oase de T-Rex marcate de urme de dinți care nu puteau fi făcute decât de un alt T-Rex.

Sunt dovezi destul de convingătoare că T-Rex se hrănea cu alți T-Rex, din când în când.

E o luptă pentru supraviețuire

când o pereche de părinți T-Rex încearcă să dea viață într-o lume aflată în pragul distrugerii ...

Cred că este foarte posibil ca T-Rex să fi fost capabil de îngrijire părintească.

Iar revoluția continuă ...

E greu să-ți imaginezi un T-Rex agitat care cuibărește ...

... cu excepția cazului în care participi la Revoluția dinozaurilor.

Începând cu anii `80, am descoperit tot mai multe cuiburi și ouă de dinozauri.

Acum putem spune, cu destulă certitudine, că își îngrijeau puii.

De fapt, avem dovezi.

Pe la jumătatea anilor `90, în Mongolia, paleontologii au găsit scheletul unui Oviraptorosaur, așezat pe cuib.

Cred că sunt dovezi solide că dinozaurii își cloceau ouăle,

dar și dovada faptului că își îngrijeau și puii, într-o oarecare măsură.

Știm că crocodilii, care sunt rude îndepărtate ale dinozaurilor, sunt capabili de îngrijire părintească,

la fel și multe păsări din ziua de azi,

deci, este foarte posibil ca și T-Rex să fi avut grijă de puii săi ...

Un T-Rex de 6 tone stând, ca o pasăre, pe un cuib de ouă fragile, pare improbabil.

Este mult mai probabil ca acesta să fi fost acoperit cu un înveliș protector.

Și este doar începutul periculoasei călătorii ...

Este cu adevărat trist gândul ...

că majoritatea puilor de dinozaur s-au născut pentru a muri și încă de foarte tineri.

O mamă dinozaur ar fi putut cloci, poate, 10 cuiburi în viața ei,

și, totuși, în natură, în medie, un singur pui per părinte ajunge la maturitate.

Nu ajungea că puii puteau fi uciși de prădători după plac,

dar chiar și incubarea ouălor era un proces periculos ...

MONTANA.

Acum 65 de milioane de ani.

8 ani până la impact.

Cu cât mai multe ouă, cu atât mai multe șanse ca măcar unul să supraviețuiască ...

Ouăle sunt ținte ușoare pentru prădători, de-a lungul multelor săptămâni cât stau în cuib.

Iar cuiburile trebuie construite din materialele disponibile.

Pădurea este împânzită de pericole,

de creaturi care n-au curajul să atace un T-Rex adult,

dar n-ar avea asemenea rețineri în fața unui pui ...

Ouăle sunt poroase, permițând embrionului să respire prin coajă.

Apa în creștere poate duce la înec.

Acest T-Rex este la jumătatea drumului ...

Dar incă nu a ieșit din pădure ...

O nouă viață începe ...

chiar la timp pentru a fi martoră la sfârșitul lumii sale ...

O zi care vine curând ...

Efectul impactului cu acest asteroid

este apropiat de ceea omenirea nu a văzut încă, de iarna nucleară.

Dar viața încă merge mai departe ...

Iar revoluția continuă ...

Ziua impactului.

T-Rex, care simbolizează tot ceea ce însemnă feroce și prădător,

împărțea planeta cu ființe care nu aveau nici unul din aceste atribute.

Deși vederea bătrânului Ankylosaur era slabă,

foarte dezvoltatul simț al mirosului,

- odată desfundat -

reprezintă fereastra sa spre lume.

Puiul de T-Rex este acum adolescent.

Dar încă mai are curiozitatea specifică tinerilor.

Și această nouă jucărie cu armură este irezistibilă.

Asteroidul, lat de 10 km, a lovit costa nordică a peninsulei Yukatan,

cu viteza de 19,95 kilometri pe secundă.

A creat în scoarța Pământului o groapă de aproape 140 de km diametru și 30 de km adâncime.

Puterea exploziei a fost echivalentă cu cea a 1 miliard de bombe tip Hiroșima.

Impactul a creat megatsunami-uri ce au atins sute de metri înălțime,

în timp ce resturile supraîncălzite au stârnit incendii uriașe de-a lungul întregii emisfere nordice.

Undele de șoc de la impact au provocat cutremure masive ...

și erupții vulcanice.

Cu siguranță, tot ceea ce era în calea asteroidului ar fi fost incinerat,

ar fi fost groaznic să te afli în ”zona zero” atunci când roca asta uriașă cădea din cer.

Pentru plantele și animalele aflate în imediata apropiere a zonei de impact,

ar fi fost o moarte lentă și chinuitoare.

Obiectul a ridicat în aer o mulțime de praf,

praful a înconjurat treptat globul,

iar în scurt timp, aproape tot Pământul era învelit într-un nor de praf.

Efectul impactului cu acest asteroid,

este apropiat de ceea ce omenirea nu a văzut și, să sperăm, nu va vedea vreodată,

de iarna nucleară,

de ceea ce oamenii de știință prevăd a fi consecințele unui război termonuclear global.

Dar extincția ar fi putut fi un proces lent, nu un eveniment brusc.

Acum, ultimii dinozauri încearcă să supraviețuiască unei ierni fără sfârșit ...

Iar revoluția continuă ...

Acum 65 de milioane de ani.

Pământul este învăluit de cenușă și întuneric ...

Întunericul a distrus lanțul trofic al planetei,

pentru că vegetația a murit, în lipsa luminii.

Toți dinozaurii se hrănesc cu lumină solară.

Sună cam ciudat ...

Cu toate acestea, plantele se hrănesc cu lumina Soarelui,

ierbivorele se hrănesc cu plante,

iar carnivorele mănâncă ierbivore ...

Cum dispare lumina Soarelui, lumea se scufundă în întuneric.

Și cu cât întunericul durează mai mult,

cu atât foametea ține mai mult.

Un lucru interesant în privința extincției este faptul că, adesea, dispar cele mai bine adaptate animale.

Deci, dacă trebuie să mănânci doar un anumit tip de animal sau de plantă,

sau dacă faci parte dintr-un anumit ecosistem și acel ecosistem este distrus,

atunci vei fi primul care va dispărea.

S-a întâmplat peste noapte sau într-o perioadă de zile, săptămâni, ani sau mii și milioane de ani?

Mi se pare greu de crezut că toți dinozaurii, în afară de păsări, au pierit în urma unui eveniment singular.

O creatură, în mod special, ar fi putut fi unul din ultimii supraviețuitori.

Dacă ne gândim la dinozaurii, cu excepția păsărilor, care trăiau la sfârşitul Mezozoicului,

care dintre ei ar fi putut supraviețui celui mai lung și mai mare eveniment la extincției?

Cred că acesta ar fi, probabil, Troodonul.

Troodonul este un animal foarte interesant ...

A fost descoperit peste tot, din Alaska până în sudul Statelor Unite,

este o bestie ciudată pentru că dinții săi nu ne spun dacă era doar carnivor,

iar mulți paleontologi spun acum că era, probabil, omnivor.

Troodonul are o serie de adaptări anatomice care sugerează că era relativ bine adaptat supraviețuirii după impactul cu asteroidul.

În primul rând, avea ochii mari, ceea ce însemnă că, probabil, vedea în întuneric.

În al doilea rând, dinții săi sugerează faptul că avea o dietă variată.

Iar în al treilea rând, avea pene, deci era protejat de frigul iernii nucleare.

Dintre toți dinozaurii care trăiau la sfârşitul Cretacicului, m-aș aștepta ca Troodonul și rudele sale să aibă cele mai bune șanse de supraviețuire.

Catastrofa tinde să-i favorizeze pe cei care nu țin seama de nimic ...

și pe adepții improvizației ...

Există dovezi solide că, la fel ca pinguinii și struții,

masculii Troodoni se implicau în procesul de îngrijire a puilor.

S-ar putea chiar să fi clocit și ouăle.

Dar, mai întâi, trebuia să existe ouă ...

Aceste perechi care cuibăresc sunt pline de viață,

o viață care se scurge rapid ...

Femela pleacă în căutare de hrană.

Masculul păzește cuibul.

Masculul își cheamă perechea.

Dar ea nu-l poate auzi ...

Pe măsură ce lunga iarnă se instalează,

lupta pentru supraviețuire devine tot mai ciudată ...

Iar revoluția continuă ...

Dominația dinozaurilor se încheie cu un impact catastrofal.

Dar, deși dominația s-a sfârșit, Troodonii ar fi putut supraviețui,

nu doar pentru că aveau mărimea potrivită

și mâncau o gamă largă de hrană,

dar și pentru că ar fi fost unul dintre cei mai inteligenți dinozauri.

Troodonul a fost unul dintre primii dinozauri al cărui creier a fost măsurat cu destulă exactitate.

Unul dintre primii și singurul dinozaur prădător.

Raportul dintre creier și mărimea corpului este destul de ridicat pentru Troodon,

unul dintre cele mai mari din lumea dinozaurilor.

În lumea modernă, inteligența este, în general, corelată cu raportul dintre mărimea creierului și cea a corpului.

Așa că, dacă acest lucru era valabil și în epoca dinozaurilor,

este posibil ca Troodon să fie unul dintre cei mai inteligenți dinozauri pe care i-am descoperit până acum ...

De la furtul ouălor,

până la îngrijirea puilor

și vânătoare,

Troodonul și-ar fi putut arăta inteligența în multe feluri.

Dar, cu toate acestea,

Troodonul nu a reușit.

Personal, cred că a supraviețuit cel mai mult dintre dinozauri, cu excepția păsărilor,

dar, cu tristețe o spun: Troodonii nu mai există.

Ziua dinozaurilor s-a sfârșit ...

Dar noaptea mai are încă câteva ore.

Foștii stăpâni ai planetei sunt acum doar cadavre înghețate.

În iarna nesfârșită, ultimii dinozauri încearcă să supraviețuiască ...

Am văzut multe lucruri în Revoluția dinozaurilor.

Una dintre cele mai mari descoperiri

este faptul că cel puțin un dinozaur a supraviețuit celui mai groaznic eveniment pe care Pământul l-a văzut.

Este vorba de păsări.

În acest sens, dinozaurii nu au dispărut ...

Îi mâncăm de Ziua Recunoștinței. Vreau să spun, dinozaurii sunt peste tot în jurul nostru.

Din orice punct de vedere, fără exagerare, dinozaurii au fost o poveste de succes.

Credem că, dacă suntem aici și acum, suntem cei mai buni.

Dar asta-i ca și cum ți-ai critica stră-stră-stră-bunicii că ei nu mai sunt și tu ești!

Totul moare odată cu timpul ...

Omenirea?

În cele din urmă, totul dispare ...