Original subtitles

Acum 150 de milioane de ani.

Vestul Portugaliei.

Jurasicul Superior.

Ora 3 dimineața.

Unele lucruri nu se schimbă niciodată ...

O mamă încearcă să ”prindă” un somn liniștit ...

Dar liniștea și pacea sunt greu de găsit.

Subtitrare creată după coloana sonoră

de Dan Ibănescu

Sincronizare: Dan Ibănescu

ibanescu.dan@gmail.com

REVOLUȚIA DINOZAURILOR

GROAPA DE ADĂPAT

Ceea ce era odată cuibul unei mame, face acum parte din această faleză portugheză ...

Acesta este locul fosilifer Lourinha,

locația uneia dintre cele mai uimitoare descoperiri din Revoluția Dinozaurilor.

Cum aflăm care dinozauri trăiau împreună?

Păi, aflăm în cel mai simplu mod imaginabil:

aflăm ce dinozauri au murit împreună.

Găsim locuri fosilifere unde descoperim scheletele diferitelor specii care au trăit și au murit împreună ...

Iar situl din Portugalia este un exemplu în acest sens.

De aici paleontologii au extras un număr enorm de fosile provenind de la o incredibilă varietate de specii.

S-a deschis o nouă fereastră spre ecosistemul care exista acum 150 de milioane de ani.

Erau carnivore foarte mici, dar și de dimensiuni medii și mari.

Erau ierbivore foarte mici, de dimensiuni medii, dar și ierbivore cu adevărat gigantice.

Diversitatea este uimitoare, și nu vorbim doar despre oase ...

sunt ouă, embrioni, pui de dinozauri ...

Este o fereastră excelentă spre lumea din Jurasic.

Cum au trăit aceste creaturi și de ce, aici, au trăit împreună?

E posibil să existe un răspuns ...

Ceea ce este acum Portugalia, era odată o insulă uriașă, afectată periodic de secetă.

Aici, unele dintre cele mai mari creaturi care au pășit vreodată pe Pământ,

fac migrația sezonieră, în căutarea hranei.

Groapa de adăpat îi atrage pe toți împreună ...

... pradă și prădători ...

Allosaurul este leul jurasicului ...

... ceea ce face ca acest individ de 6 luni să fie doar pui.

Și după o noapte nedormită, mama obosită nu dorește decât să-și termine micul dejun ...

În Jurasic, instinctele materne se opresc aici ...

Această mamă Allosaur nu are nici un motiv să creadă că puiul ei rănit va supraviețui.

Sunt și alți pui de protejat și o nouă noapte de Jurasic se apropie ...

Ar fi putut un Allosaur supraviețui unei răni precum o falcă ruptă?

Revoluția Dinozaurilor ne dă și un răspuns:

Da!

Avem tehnologii noi pe care le putem folosi în studiul dinozaurilor.

Înainte, singura cale de a vedea în interiorul unui os fosil era să-l tai și să te uiți ...

Acum, nu mai este nevoie să faci asta.

În anul 1883, a fost descoperită o fosilă în Statele Unite.

Era atât de deteriorată, încât nimeni nu putea spune cărei specii îi aparține ...

Dar recent, la o examinare științifică mai minuţioasă, misterul a fost elucidat ...

Fosila era osul rupt al unei mandibule de Allosaur.

Analizele ulterioare au dezvăluit și o altă surpriză:

pierderea dinților și a unor bucăți de os, precum și deformarea mandibulei

arată că Allosaurul a trăit suficient de mult pentru ca rana să se vindece ...

... luni, poate chiar ani, după ce a fost rănit.

Cum poate o ființă supraviețui unei răni atât de catastrofale?

Dacă erai un Allosaur rănit, unul care nu mai poate vâna normal,

care era cel mai bun loc unde puteai găsi hrană?

Acel loc ar putea fi locul unde toți se adună și nu suspectează faptul că pot fi urmăriți.

De exemplu, la adăpătoare ...

... pentru că, aici, masa vine singură la tine ...

Toate animalele trebuie să bea apă, așa că ele vin la apă,

iar acest lucru înseamnă tot atâtea ocazii pentru o masă rapidă, în anumite situații.

O adăpătoare este mai mult decât un refugiu ...

Este un câmp de luptă ...

... cu învingători, învinși și o mulțime de alte animale prinse la mijloc ...

Iar revoluția continuă ...

Un tânăr Allosaur a învățat o lecție cumplită:

balanța puterii în Jurasic nu înclină totdeauna în favoarea prădătorului.

Abandonat de mama sa ...

el este, acum, pe forțele proprii ...

Locul fosilifer Lourinha dezvăluie o poveste fantastică despre o mulțime de animale diferite strânse de-a lungul mileniilor,

în acest loc special.

Uriașa insulă Portugalia

a fost casa unei varietăți uimitoare de creaturi unice ...

Și toate se întâlneau la adăpătoare ...

Toate animalele veneau aici: de la micul zburător Rhamphorhynchus ...

... până la giganticul Lusotitan.

Veneau, unul după altul, și prădătorii:

de la micuțul Ornitholestes,

și uriașul Allosaur, până la extraordinarul Torvosaurus.

Aici putem observa ciclul vieții,

și în ultimă instanță, ca peste tot unde trăiesc ființe, moartea.

Uneori, unii supraviețuiesc învățând doar să privească și să aștepte ...

O groapă de adăpat este locul perfect pentru un prădător de ambuscadă ca el.

În timp ce el așteaptă următoarea masă,

resturile ultimei sale mese servesc ca fel special de mâncare pentru alții ...

Este un pterozaur, un bizar văr zburător al dinozaurilor ...

Rhamphorhynchus.

De obicei preferă peștele, dar acesta caută delicii suplimentare între fălcile uriașului.

Au ajuns Dinheirosaurii, cu ocazia migrației lor sezoniere.

Un vechi dușman s-a reîntors ...

Legea junglei nu s-a schimbat de 150 de milioane de ani ...

Cei tineri, cei slabi, cei bolnavi și cei bătrâni,

au fost întotdeauna preferați de prădători ...

Dinheirosaurul poate supraviețui cu coada ruptă ...

... dar nici o luptă nu se sfârșește ...

... până nu-i gata!

Allosaurus putea crede că e regele lumii sale ...

dar este pe cale să afle că a apărut un nou ucigaș în sat ...

Indiferent cât de ciudate par personajele din Jurasic,

au aceeași nevoie ca și toate creaturile de pe Pământ:

apă.

Iar asta le adună pe toate la un loc, aici.

Să găsești un loc unde atât de mulți dinozauri se adună laolaltă,

este nemaipomenit.

Pentru că, din acest loc, putem aduna atât de multe povești,

povești despre viețile celor uriași și despre viețile micilor creaturi ...

Fiecare creatură are locul său în lanțul alimentar dar și în jurul gropii de adăpat ...

Ocupând un nivel mediu în lanțul alimentar, Ornitholestes este prea mic pentru a concura

cu prădători de top, cum ar fi Allosaurus.

A inventat moduri creative de supraviețuire:

să mănânci tot ce poți prinde este o opțiune,

iar cățăratul cu ghearele de 6 cm lungime, este o alta.

Atunci când totul părea să meargă în favoarea Allosaurului,

viața a găsit o modalitate de a-i oferi o surpriză.

Când doi prădători concurează pentru același teritoriu,

învingătorii și învinșii pot fi o surpriză pentru toată lumea.

Iar revoluția continuă ...

Câmpul fosilifer Lourinha

arată, în mod concludent,

faptul că Allosaurul și alți mari prădători

se aflau în același loc, posibil și în același timp ...

Asta era o mare problemă pentru creaturile mai mici.

Imaginează-ți că ești un Allosaur:

toată viața, ai crescut cu convingerea că ești cel mai tare,

apoi, dintr-o dată,

apare un bătăuș și mai mare:

Torvosaurul.

Sigur, nu atât de rapid ca tine ...

probabil nici atât de isteț ...

dar e mai mare ...

și e mai greu ...

Pe atunci, viața nu era prea roz pentru un Allosaur ...

Dintr-o dată, Allosaurus face parte din meniu.

O nouă zi la groapa de adăpat ...

O familie de Miragaia trece pentru a se adăpa.

Și pentru că sunt acoperiți cu spini defensivi

Allosaurul e de părere că trebuie pur și simplu lăsați în pace ...

În ciuda amenințării prădătorilor,

în unire stă puterea.

Acest gen de comportament se numește ”etalarea amenințării”.

Animalele moderne o practică și ele.

Scopul este intimidarea.

Cel puțin, teoretic.

Dar dacă ținta nu se simte amenințată

opțiunile sunt limitate.

Este un nou rege al dealului ...

Când revoluția continuă,

își fac apariția unele dintre cele mai mari creaturi care au umblat vreodată pe pământ,

o vizită care va avea consecințe neașteptate ...

FORMAȚIUNEA LOURINHA, COASTA PORTUGALIEI

Fosilele îngropate în acest deal portughez

arată că Torvosaurul și Allosaurul și-ar fi putut încrucișa pașii.

Când s-ar fi întâlnit, n-ar fi fost o luptă dreaptă.

Allosaurul era de greutate mijlocie,

cântărind undeva între 1,5 și 2 tone.

Torvosaurul era cu adevărat de categorie grea,

cântărind între 3 și 3,5 tone.

Șansa nu era de partea Allosaurului ...

dar victoria nu e întotdeauna o chestie de mărime.

Este o scena familiară ...

prădător și pradă ...

O abordare zgomotoasă și brutală ruinează șansa de a ucide.

Torvosaurul nu a învățat regulile gropii de adăpat ...

Era cât pe ce să calce un pui de Miragaia.

Mare greșeală ...

Un armistițiu, oricât de scurt, menține pacea ...

... pentru moment.

Dar, la orizont, niște străini uriași

sunt pe cale să întoarcă groapa de adăpat cu fundul în sus.

Iar revoluția continuă ...

Ca și parcul Serengeti de azi,

Jurasicul portughez a văzut extremele umidității și secetei.

Și când e secetă,

groapa de adăpat se transformă într-o gaură cu mocirlă caldă ...

Lusotitanii ...

Cu accent pe titan.

La 30 de tone și 18 m înălțime,

chiar decât giganticul Dinheirosaur părea pitic în fața lor.

E timpul să meargă mai departe ...

Instinctul și necesitatea le spun Lusotitanilor

că hrana și apa se găsesc înainte, pe calea de migrare.

Le vor găsi sau vor muri în încercarea de a le găsi.

O viață dură, de prădător, l-a învățat pe Allosaurul nostru câteva lucruri cheie:

cum să urmărească,

cum să ucidă,

dar, mai ales, cum să aștepte ...

... și să aștepte ...

Ce se întâmplă acum?

Păi, știm un lucru:

150 de milioane de ani mai târziu

această groapă de adăpat va deveni un câmp de fosile, în Portugalia.

Încă din vremea primilor paleontologi,

speculațiile și imaginația au jucat un rol foarte important.

La urma urmei, e nevoie de puțin geniu creator

să privești fosilele scose din pământ și să zici:

”Astea sunt rămășițele unor ființe care au trăit cândva ...”.

Și acea scânteie, acea intuiție, a făcut ca, mai apoi, oamenii de știință

să înceapă să compare acele oase cu cele ale altor animale, vii,

să umple golurile cu noi descoperiri.

MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ SMITHSONIAN Dacă nu ne folosim imaginația

MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ SMITHSONIAN nu vom găsi niciodată noi tehnici și noi metode

pentru a dezvălui lumea dinozaurilor.

Unele din aceste tehnici pot merge dincolo de imaginație

și de știința fizică.

Am văzut cum ciclul vieții în Jurasic era și o cursă a înarmărilor.

Mărimea, abilitatea și, poate, norocul

au însemnat dominație pentru un prădător.

Și prada, de asemenea, avea arme la dispoziție.

La o primă privire, un sauropod greoi era în dezavantaj

pentru că mărimea nu înseamnă totul ...

Dar aici intervine coada ...

Cu siguranță a fost folosită ca armă, într-un fel sau altul,

e pentru a biciui cu ea, fie pentru a lovi cu ea în cap, ca o bâtă.

Orice este flexibil, se îndoaie mult și poate transfera energia cinetică spre inamic

poate fi folositor, la nevoie, când ești atacat.

Deși acest lucru poate părea surprinzător, are la bază noi teorii științifice revoluționare,

teorii pe care noi le-am testat.

Deci, am pregătit un mic experiment, cu o coadă la jumătate din mărimea naturală,

care se va balansa și va lovi o mandibulă,

și vor urmări ce distrugeri poate provoca ...

Și trei, doi, unu ...

Mi-a depășit complet așteptările ...

Mandibula a fost devastată.

Chiar și la o viteză mică, cam 135 km/h, conform măsurătorilor,

coada a aruncat-o, pur și simplu, în aer.

La asemenea viteză, lovitura cozii arată ca lovitura unei bâte de baseball,

totul a mers cam ... cam așa!

Sunt curios, dacă ancorăm obiectul ...

sunt curios să văd dacă asta are vreun efect.

Gata!

Și trei, doi, unu ...

Semnificativ ...

S-o facem din nou!

Poți vedea coada începând mișcarea, sub forma clasicei bucle de bici,

s-a curbat, a lovit și apoi a continuat ...

transferând brusc energia exact la capătul cozii.

Avea doar 240 km/h, ceea ce este o estimare neexagerată ...

Hai s-o lovim mai tare!

Astăzi știm mai multe despre dinozauri decât știam ieri,

dar, se pare, niciodată nu vom ști destul ...

Când eram mic, dinozaurii erau lenți ...

prostănaci ...

nu prea atrăgători ...

niște animale plictisitoare.

Ceea ce înseamnă că există viziuni ce încă așteaptă să fie deschise

spre lumea înțelegerii dinozaurilor ...

Renașterea dinozaurilor este încă în curs,

iar cunoștințele noastre despre dinozauri, detaliile despre cum arătau cu adevărat,

vor crește exponențial chiar în următorii 10-20 de ani ...

Revoluția dinozaurilor ...

este doar la început ...