All language subtitles for Summers.Over.2016.rum

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French Download
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Spectacolul eclipsei, unul dintre cele mai ambițioase programe de televiziune

va începe pe 11 august, la ora 11:00 și se va încheia la ora 16:00.

Timp de cinci ore, Lucian Mândruță și Cristian Tabără

vă vor conecta la atmosfera plină de mister

a ultimei eclipse de soare a acestui mileniu.

Mitologie, superstiții, legende și povești culese

de corespondenții noștri din toată țara.

Starea specială pe care o creează un eveniment special.

La ProTv, eclipsa va dura mai mult,

pentru că ProTV va fi pe urmele întunericului.

Cu noi veți vedea eclipsa în Anglia, Franța,

Germania, Austria și Ungaria.

În România, aventura va începe la 13:56 de minute, la Arad,

unde vă așteaptă reporterul nostru, Paula Herlo.

Peste un minut veți avea întâlnire l a Timișoara cu Corina Dănilă

și peste alte trei minute la Hunedoara cu Mihaela Gros.

În Parâng, întunericul se va instala la ora 14:01

și ProTv vă va duce acolo unde vă așteaptă Florian Petrică.

Încă două minute și

umbra soarelui este la Râmnicu Vâlcea,

orașul românesc de unde eclipsa se va vedea cel mai bine.

Acolo va fi Cătălin Radu Tănase.

14:07. Întunericul ajunge în capitală.

Cristian Tabără, de pe acoperișul Palatului Parlamentului,

Adriana Muraru din Piața Palatului și

Adina Goriță de la Observatorul Astronomic

vă vor transmite emoția bucureștenilor.

În elicopter, mai aproape de soare, va fi Iulian Pană.

După alte cinci minute, vom avea legătura la Neptun.

La 14:12, Elena Lasconi va fi acolo

unde umbra va părăsi România.

17 minute de întuneric, emoție și mister.

- Ce faci, Mircică? - Bine, nea Ilie, dumneavoastră?

Uite, cu căldura asta.

N-a mai fost așa din `54,

când cu seceta aia.

- Secase balta și... - Și mureau vacile de sete.

- Știu, mi-ați mai zis. - Ei, și ce dacă? Îți mai zic o dată.

Ce-i?

Nimic.

Ia vino puțin, Mircică.

Uau, nea Ilie, l-ai găsit. Mulțumesc.

Vezi că ți-am pus semn la eclipsă.

Ia zi, ce scrie.

Păi, explică exact cum o să fie eclipsa.

Și, uitați, aici e cu puțin timp înainte să se acopere de tot.

Se numește "inelul cu diamant". Vedeți?

Aha. Eh, lasă c-am mai văzut eu eclipsă.

- Ați mai văzut? - Păi, cum.

Ce crezi, că asta-i prima?

Am mai prins una-n `61, când am venit eu din armată.

Și, v-ați uitat așa la ea? Că e nevoie de echipament special.

Ce echipament?

Am afumat cu lumânarea un ciob de sticlă și ne-am uitat prin el.

Iar când s-a-ntunecat, că o să vezi tu că se-ntunecă exact ca noaptea,

s-au speriat toate babele.

Au început să-și facă cruce, să bocească. „Aoleu, maică, or să vină rușii, maică!”

- Rușii? - Eh, asta-i altă poveste. Hai, citește.

Ce zice?

Erupții solare, protuberanțe și bucle.

Erupțiile, protuberanțele și buclele coronale

sunt toate manifestări ale activității magnetice a stelei noastre.

Adică Soarele.

- Unde-ai stat atât? - La nea Ilie.

Geo!

Ce s-a-ntâmplat?

Hai.

- Ăsta ce e? - E un atlas astronomic, de la nea Ilie.

Nea Ilie zice c-a mai văzut o eclipsă și că se-ntunecă de zici că-i noapte.

Extraordinar. Ia vezi, ce face taică-tu.

Se uită la televizor.

Geo, hai odată.

Hai, mă, Geo, mă, că se răcesc alea de tot.

Da, vin imediat.

Da.

Bună, bună. Uite, mâncam.

În seara asta, de ce?

A, bine. Da, măi, stai liniștită.

Bine, pa.

- Cine era? - Rodica.

Vrea să-i fac eu injecția doamnei Pârcălăbescu.

Îți mai pun?

Fugi, mă, de-aici.

Cum să explodeze? Ce-i, bombă?

Ba da, nea Iie, e chiar un fel de bombă.

Că în centrul Soarelui are loc fuziunea nucleară,

că de-aia degajă căldură.

Și-ntr-o zi o să se umfle și-o să explodeze.

- Scrie aici în atlas. - Și când o să explodeze?

Oamenii de știință estimează că peste aproximativ 5 miliarde de ani.

- Miliarde! - Da.

Păi și mai trăim noi miliarde de ani?

Oamenii de știință susțin că până atunci

omenirea va reuși să se mute pe alte planete.

- Care planete? - Unele propice pentru viață.

Mai propice decât Pământul nu găsești.

Nu vezi?

Caută ăștia în tot universul, și rușii și americanii și japonezii.

Și-au găsit ceva? Au găsit pe dracu’.

Ce faci, mă, aici?

- Bicicleta. - Așteaptă.

- Stai așa. - Hai, merci.

- Ești cremă, frate. - Cum adică?

- Adică, merci. - N-ai pentru ce.

Hai, pace.

- Adică, salut, noroc. - Da.

Mirciulică, m-ajuți și pe mine?

La revedere, nea Ilie.

De-o toartă, că-i grea.

Ce faci? N-ai zis că vii cu ăla de 3 jumate?

Păi și ce, vroiai să stau ca proasta o oră prin Constanța?

Vezi că m-au sunat ăia de la primărie. Vine ingineru’ să semnăm actele.

Da?

Or să-ți facă canadienii supermarket.

I-auzi.

- Ce faci, Mircică? - Bine.

Bine.

- Da’ Gillete din ăla doi n-ai luat? - Am uitat!

- Hai, mă, Cecilia, mă. - Ce vrei, dac-am uitat, am uitat. Asta e.

- Tac-tu ce face? - La muncă.

Să-i zici așa.

Că a-ntrebat Toader când băgăm o grasă la apă.

- Ce grasă? - N-ai tu treabă.

Hai, zi.

O grasă. De Cotnari. Așa-i spui, da?

Când băgați o grasă la apă.

Așa.

- Hai c-am plecat. - Pa.

Auzi, ai făcut ceva vânzare?

Îți dau o Granita?

Auzi, ia stai puțin?

Ajută-mă și pe mine, trăiți-ar, că cred că m-am pierdut.

- Ce stradă cauți? - General Draganina, parcă.

Dragalina. E-aproape.

Păi, hai, cred c-am luat-o eu prost.

N-am mai fost p-aicia de vreo patru-cinci ani.

- Alex. - Mircea.

Ia și tu de biclă, mă omoară rucsacu’ ăsta.

Eu nu știu să merg pe bicicletă.

Hai, frate, cum să nu știi?

Lasă, mergi și tu pe lângă ea. Hai.

- Ia dă-mi și mie o gură. - Ia-l pe tot.

- Hai. Pe unde? - Pe-aici.

Aoleu... Hai.

- De unde ești? - Colentina, București.

Colentina sau București?

Băi, frate, Colentina e cel mai șmecher cartier din București.

N-ai mai fost în București pân-acum, nu?

Nu.

Știi care-i treaba cu Bucureștiu?

Că dac-ai oameni te distrezi. Și-i marfă, caterincă.

Dacă nu, o sugi. Ca peste tot.

Și-aici cât stai?

Păi nu știu. Până vine taică-miu.

Zicea că mă ia și mergem la mare, ne distrăm.

- De unde să vină taică-tu? - Din Italia.

Uite, am ajuns.

Da, mă, asta e.

Mamaie!

Mamaie!

Ia ține, mă, un pic.

Hai, dă bicla.

- Ce faci, nu intri? - Nu, eu merg acasă.

Hai, mă, ce dracu’ faci acasă? Hai odată.

Hai!

Hai, mă, puiule, mă, pe unde umbli?

De când te-aștept.

Of, of, of, ce mare te-ai făcut și ce frumos.

- Da’ ce-i cu păru’ ăsta așa mare? - Așa se poartă.

- Da’ ăsta cine-i? - Un prieten, Mihai.

- Mircea. - Așa, Mircea.

- Mircea și mai cum? - Mircea Ionescu.

Da? Da’ mătuși-ta zicea că vii singur.

Nu, bre, că Mircea-i de-aici.

De unde de-aici?

Stau în Trust, la blocurile-alea cu patru etaje.

Hai, bre, nu-l mai ții minte pe Mircea?

Când eram noi mici, ne jucam aici în fața porții.

- Da? - Da.

Hai, că ți-am făcut sărmăluțe. S-or fi răcit.

Ia, ajută-mă.

- Îți place hip-hop-ul? - Ce-i aia?

Hai, bă, pe bune...?

Ia fii atent.

Ia ascultă aici.

- Uau! Într-o zi o să fac și eu așa. - Ei, da!

Bă, tu habar nu ai să mergi pe biclă,

ce naibii să faci?

- Ce? - Habar n-ai să mergi pe biclă.

Tre’ mai întâi să înveți să mergi pe biclă și dup-aia faci ca mine.

Paraziții? BUG?

Da, frate, BUG.

Dacă ți se pune pata să te dai la mine Te prăjesc pe loc

doar ca să mă simt bine.

- Pe-asta o las aici? - Da.

Săru-mâna.

Iar ai venit după ochelari?

Două Granita, vă rog.

De mere, da?

Auzi, da’ Mc aveți și voi?

- KFC? Spring? - Ce-i aia Spring?

Mamă, chiar o să fac foamea pe-aici...

Mulțumim. La revedere.

Ce-i așa pustiu pe la voi?

Nu știu. Așa-i aici. Mai liniște.

Care liniște, frate, că zici că-i cimitir! În București e full acuma.

- Eu o iau pe-aici. - Bine, bosulică. Baftă!

Vii mâine pe la mine?

Vin. La ce oră?

Păi, nu știu. Când te trezești tu. Pe la două.

Bine, păi, la revedere.

Ești praf, frate. Hai, baftă.

Salut, Radu.

Salut.

Putem să jucăm și noi?

Gică! Poa’ să joace și-ăștia doi?

Vrei să joci? Du-te după minge.

Stai, mă aici.

- Tu cine ești, mă? - Cine sunt...

Cine ești?

Dă-i! Dă-i! Dă-i! Dă-i!

Lasă-l! Gata! Lasă-l!

Ce, mă, și tu ești șmecher?

Lasă-i, că-i bătaia lor, mă.

Se ridică! Se ridică!

Alex!

Du-te după minge.

I-a dat sângele...

Las’, c-așa merită.

Și tu să te prezinți mâine la mine tuns, ai auzit? Ai auzit?

Ai auzit?

Te doare?

Mă doare... ce să mă doară? Asta-a fost bătaie?

Ne-am îmbrâncit și noi un pic.

Să vezi bătaie în București

dacă te iei de cine nu trebuie. Aia bătaie, nu asta.

Da’ lasă, vine taică-miu, mă ia, mergem la Neptun și gata.

- Și, mai vii? - Ce să fac, frate, aici?

Să mă iau în gură cu toți țăranii?

Lasă, stau eu frumos la București, o ard cu lumea care trebuie.

Da’, chiar, poate vii odată pe la mine.

Nu cred că mă lasă.

Cum să nu te lase? Da’, ce, mă, ești copil?

- Ai și cu câți, paișpe? - Peste câteva zile.

Păi, vezi?

La paișpe ani ești șmecher.

Ai și buletin. Te doare la banană.

Vii, mergem la Mc.

Te duc fratele tău și la Spring. Hai, mă, c-o să fie caterincă.

- Și mama ta ce-o să zică? - Mama? Păi mama-i plecată de-acasă?

- Păi și tu cu cine stai? - Cu Angela, sora lu’ taică-miu.

Da’ și aia-i mai mult nu-i pe-acasă.

Vine și ea odată la vreo trei-patru zile.

Cică: ești bine? Da. Bani mai ai? Nu.

Normal. Și femeia sare cu banu’. Face și ea o baie sau ce face și pleacă.

Și uite-așa rămâne fratele tău șerif în casă.

Înțelegi?

Mircea, la cât ți-am zis eu să vii în casă?

Am mai stat puțin. Descalță-te.

- Săru-mâna. - Bună seara. Tu cine ești?

- Alex. - Un prieten.

- Aoleu, ce-ai pățit la buză? - Nu, nimic.

- Stai să-ți aduc niște gheață. - Nu, nu, lăsați. Îmi trece.

- Ești sigur? - Da, da, da.

Treaba ta.

- Bună seara. - Salut, să trăiești.

Da’ tu nu ești de la noi, din cartier, nu?

- Nu, e de la București. - Da, am venit la bunică-mea.

- Ea știe că întârzii? - Nu i-am spus, că n-am stat să ocolesc.

- Poți s-o suni de la noi. - Degeaba o sun,

că nu prea aude telefonu’. Se uită la telenovele.

Eu trebuie să plec, că sunt de gardă.

Dacă vă e foame, vă las acoperit. Da?

Bine. Să fiți cuminți.

- Auzi, ai și tu un cas? - Un ce?

Un casetofon. Să ascultăm niște muzică.

Stai așa.

- Ce faci cu ăla? - Ascultăm niște muzică.

- Vezi poate nu-l pui la loc. - Îl pun.

Mamă, marfă.

Pentru toți cei care mă irită

Am o vorbă să vă spun Gura mică

Pentru toți cei care nu mă lasă să sper

Vă dau voci de cartier, cu limbaj de cartier

Așa e. Nu am pic de bun simț

Îmi bag pula-n mă-ta, în tac-tu și îi dau muie lu’ frac-tu

Ia auzi aici.

Ascultă tu, mare poet, ce-am să-ți zic pe strofa asta

Cu muie, cu pulă, cu pizdă, găoază

Bă! Bă! Hai, mă! Bă! Ce faci?

- Ce-a fost asta? - Ce?

Ce-am auzit eu mai devreme. Ce-a fost?

- Nimic. - Nimic?

Mircea, eu o singură dată-ți spun.

Ferească sfântu’ să te prind cu muzică d-aia cu prostii.

Ia lasă tu ușa asta așa. Deschisă.

- Ești nebun? - Hai, mă, unde e?

Doamne...

Ce mi-ai făcut, mă?

- Bă, frate... - Îmi pare rău.

- Ia să vezi, frate, ce-i aicea. - Ce?

Ia, vino.

Juma’ de oră.

Ia, frate, ia vino.

Deci, ești în misiune, frate, da? Tre’ să-i omori pe ceilalți.

Înainte, înapoi, stânga, dreapta.

Crouch. Cu ăsta sari și schimbi armele.

Cu ăsta tragi, da? Hai.

- Pe ce-apăs? - P-ăla.

P-ăsta, mă. Așa.

Alege-ți arena.

Așa.

Ia, să vedem.

Bun. Ia arma aia.

Și-acuma, vezi, c-o s-apară.

Ia, uite-l. Dă-i! Hai, mă, ce faci?

- Dă-i, dă-i. - Nu moare.

- Ei, nu moare. - Nu moare!

Haide, mă, dă-i. Dă-i, că te ia el, dup-aia.

Te-a luat.

- Hai. Ia viața aia. - Cum?

Așa. Și-acuma, du-te.

Uite-l sus, acolo. Dă-i! Dă-i!

Bun, așa.

Mamă, ce ți-a dat-o ăla.

Până-n capăt și-napoi? Hai.

Ține ghidonu’ drept și dă-i din pedale.

Dă-i ca lumea din pedale, că altfel nu-naintezi. Hai!

Din pedale, dă-i. Hai! Așa. Ghidonu’ drept.

Așa, mă, bravo.

- Bine, mă! - Este, mă!

Hai, acuma singur înapoi.

Dă-i din pedale, așa. Ghidonu’ drept.

Ghidonu’ drept! Frână! Pune frână, mă!

Ce-ai făcut?

Mamă...

Hai, ridică-te.

Mamă... Lasă, mă, că-ți trece.

Băga-mi-aș!

Păi nu ți-am zis să ții ghidonu’ drept?

Hai.

Poți?

Mi-ai rupt și frâna, frate.

Ce faci, bre, nu ți-am zis să stai lângă telefon că poate sună tata?

Ei, da, că altă treabă n-am.

Hai.

Ia.

- Mamă, zici că ești femeie, frate. - Da’ mă doare!

- Bre, ai și mata un imbus? - Ce-i ăla?

Hai, bre, nu știi ce-i ăla imbus?

Ei, draci, acum.

Biciletă-ți trebuia.

Asta se-nvață greu, măi, Mircică.

Mai întâi se pun două roți mici de-o parte și de alta la roata din spate, înțelegi?

Până înveți.

Hai, bre, nea Ilie. Ai zis că mă tunzi și pe mine.

Cinci minute. Cinci minute și vin.

Pune frână.

Asta e.

Fă o tură.

Ia, ajută-mă.

- Cum e? - Marfă.

- Mulțumim mult, nea Ilie. - Cu plăcere. Da’ ai grijă.

Mâine să nu te văd și cu capu’ spart.

Hai, frate, să luăm bicla.

Ce, mă, ți-e frică?

Nu mi-e frică, da’ nu vreau.

Hai, mă, că-i doar o zgârietură, n-ai pățit nimic.

Bă, uite-te la mine.

Deci dacă nu te urci acum, nu te mai urci niciodată.

Nu, lasă.

- Hai să facem altceva. - Ce?

Nu știu. Putem să facem o baie.

Marfă! Hai.

Auzi, da’, putem să mai luăm pe cineva?

- Pe cine? - Pe o fată.

Opa! Ce fată?

O fată. Ioana.

E tovarășa ta?

Și? V-ați pupat?

Ești nebun?

Păi și ce faceți, mă, voi când vă vedeți?

Nu știu. Citim, stăm de vorbă.

Atât?

Hai...

Mircea! Hai, mă, odată!

Stai, mă, ce faci?

Ne jucăm, nu?

Bun, păi dacă te bag și eu cu capu’ sub apă?

Ce faci, mă, Mircea?

Tu cât poți să-ți ții respirația?

Adică?

Cu capul sub apă.

Nu știu.

Fii atent.

Mamă, dacă s-a-necat?

Mircea!

Mircea!

Băi, unde e?

Băi, frate, da’ cum faci asta?

- Te mai duc undeva. - Sper că nu la moară.

- Ce moară? - Mircea, eu nu intru acolo, mi-e frică.

Băi, frate, despre ce vorbiți.

Uite.

Mamă, ce marfă, frate.

Ia fii atent.

Foarte șmecher...

Opa! Asta ce e?

- A, ce pute! - Închide-l!

Stai, mă, să vedem ce-i aici.

- E întuneric. Poate-s șobolani. - Hai, mă, termină. Ce-or să-ți facă?

- Eu nu cobor. - Treaba ta.

Oh, killing spree!

Alex?

Alex!

Hai, mă, coboară odată.

Mircea, șobolanu!

Ce faci, mă... Doamne.

- Pe unde-ai umblat până la ora asta? - Pe-afară.

Afară. Unde afară?

Că te-a căutat taică-tu în jurul blocului mai devreme și nu te-a găsit.

Asta ce e?

E împrumut de la Alex până mâine.

Iar muzică din aia cu prostii?

- Tu-ai fost la Dunăre? - De ce?

Ce? Cum adică de ce, Mircea?

Știi bine că n-ai voie la Dunăre singur.

- Da’ n-am fost singur. - Da’ cu cine-ai fost?

Cu niște prieteni.

Cu băiatu’ ăla, vrei să spui.

Ce se-ntâmplă?

Se-ntâmplă că fiu-tu a fost la Dunăre singur.

Da’ n-am fost singur!

Deci, dacă nu au fost adulți cu tine, înseamnă c-ai fost singur.

- Unde, mă, la Dunăre? - Acolo, după pod.

Ei, e apa mică acolo.

Și ce dacă apa-i mică? Sunt gropi. Sunt curenți, acolo.

Și crucile alea de pe malul Dunării sunt tot pentru copilași din ăștia

care credeau că apa-i mică.

Tu știi câte cazuri din astea vin la noi zilnic?

Mai vii și la ora asta, Mircea, de mă faci să mor aicia de grijă.

Alți copii nu au oră de venit acasă!

Mircea, nu mă interesează pe mine de alți copii.

Eu de mâine să nu te mai prind cu băiatul ăla, cu Alex.

Ai auzit?

Ești pedepsit, să știi!

Mă, de câte ori ți-am spus să închizi ușa la frigider?

Păi vroiam să mănânc ceva.

Păi văd că acuma bei apă.

Păi, da, dar după vroiam să mănânc.

Vezi să nu dispari din casă, că maică-ta încă-i supărată pe tine.

- Săru-mâna, Alex e-acasă? - Nu e.

- Dar știți unde e? - Nu știu.

A plecat de azi dimineață trântind și bușind și nu s-a întors încă.

Bine.

Auzi, dacă-l vezi, zi-i să lase nervii și să vină să mănânce.

Da, da.

Ce faci?

Te-am căutat peste tot.

- Nu mai vine. - Cine?

Cine...

Așa face tot timpul.

Zice că vine și de fapt nu mai vine.

Ba că nu poa’ să-și ia liber, ba că pula mea...

Și uite cum stau eu ca prostu’ să-l aștept

în loc să-mi văd de treaba mea.

Auzi, da’, mama ta e tot în Italia?

Cine?

Mama ta. Ziceai că-i plecată de-acasă.

Au divorțat.

Când a plecat tata-n Bari, s-a dus singur întâi.

Apoi a zis că ne ia și pe noi.

Da’ până să ne ia, și-a găsit pe alta,

mama a aflat și aia a fost.

Și nu mai vorbești deloc cu ea?

Mai vorbesc, da’ rar.

Pula mea, hai să vorbim și noi de altceva.

Lasă, mai ține-l.

Hai, c-o să vină.

- Cine? - Taică-tu.

Da.

Săru mâna, Mircea-i acasă?

Auzi...

- Am uitat cum te cheamă. - Alex.

Așa, Alex.

Alex, eu nu știu cum te-au învățat părinții tăi la București,

- da’-i aproape ora 10. - Două minute, vă rog.

Deci, este aproape ora zece seara. Și asta-i casă de oameni, da?

Nu vii și bați când ai tu chef.

Și te rog frumos să nu-i mai bagi tot felul de prostii în cap lui Mircea.

Are și alte treburi decât să umble brambura prin oraș cu tine.

Ne-am înțeles?

- Bună seara. - Salut.

Pot să vorbesc și eu cu Mircea?

- Păi, la ora asta? - Nu durează mult, vă rog.

Mircea!

Ce?

Ia vino un pic.

- Văd că ți s-a vindecat buza. - Păi nu v-am zis că-mi trece?

Uite, te caută cineva.

- Alex! - Salut.

Hai, cinci minute.

Mircea, te rog frumos să-i dai și casetofonu’ înapoi, da?

Să nu ieșiți din scară.

Hai, mă încoa.

Deci, fii atent. Am o idee.

Ce?

- Bă, vreau să mă răpești. - Ce?

Să mă răpești.

Și dup-aia îi trimitem o scrisoare lu’ taică-miu, să ne dea bani.

Și dup-aia mergem la mare, la Mc.

Luăm biclă, calculator, ce vrei tu.

- Te bagi? - Deci, ce să fac?

Băi... e un fel de... o înscenare, frate! Și facem rost de bani.

Ce înscenare?

Băi, deci. Tu te prefaci că mă răpești pe mine.

Și dup-aia trimitem o scrisoare că-s răpit, să ne trimită bani.

Și gata.

Păi și de ce să facem asta?

Păi... hai, mă, o să fie caterincă, ce-ai?

- Și dacă nu ne crede? - De ce să nu ne creadă?

Și dacă anunță poliția?

Cum s-anunțe, mă, poliția, ce-ai?

Bă, scriem în scrisoare că dacă e ceva, pac!, fiu-su o pățește.

Mi se pare periculos.

Hai, mă, cum să fie periculos, ce-ai?

Bă, hai, mă, să-ncercăm și vedem.

Dacă e ceva, o dăm și noi la-ntors, c-a fost o glumă.

Hai.

- Nu știu, tre’ să mă gândesc. - La ce să te gândești?

- Nu știu, să mă gândesc. - Băi, eram sigur c-o să te caci pe tine.

Zi, mă, îți mai dau o șansă.

- Am zis că tre’ să mă gândesc! - Dă-te-n pula mea!

Ce faci?

Zi, ce e?

Păi, am venit să scriem scrisoarea.

Pe bune?

Bunică-ta-i acasă?

E la biserică.

Marfă.

- "Trimiteți". Ai "trimiteți"? - Da.

"Trimit" și "eți".

Așa. "Banii".

Parcă-l văsuzem pe ăsta pe undeva. Ia.

Și "urgent".

Băi, da’ tu-ți dai seama că tre' să facem lună până vine baba, nu?

Nu mai durează mult.

Nu mai bine scriem noi de mână?

O facem profesionist sau ne jucăm?

Păi pot să scriu eu foarte profesionist.

Nu contează cum scrii, că se vede că e scris de copil.

Și stăm toată ziua să căutăm trei cuvinte-ntr-un ziar?

Asta e.

Auzi, cât face scrisoarea până-n Italia?

Normal, cam trei-patru zile. De ce?

Că tre’ să calculăm exact.

De ce?

Ca să știm când vine cu banii, nu?

Nu prea te-ai gândit la chestia asta deloc.

Bă, frate, ce-i așa mult de gândit?

Trimiți scrisoarea, ăla vine cu banii și gata, eu-s eliberat.

Dacă sună la bunică-ta sau dacă-anunță poliția?

Mamă, m-ai omorât cu poliția asta!

Ce dracu’ nu-nțelegi că n-are ce să ne facă chiar dacă ne prind?

Că noi n-am făcut nimic.

Bine, mă, dă-o-n morții ei de poliție.

- Cum ai zis? - Ce?

De poliție.

Nu știu, dă-i în morții lor.

Bine, frate! Vorbești și gândești ca un băiețaș!

Bine, să revenim.

Să zicem că taică-tu ne crede. Când ne-aduce banii?

Unde ni-i aduce? Cum facem schimbu’? Sunt multe chestii.

Păi, îi zicem să vină în patru zile cu banii la moară.

Că e bine să vină-ntr-un loc unde nu e nimeni.

Patru zile de când primește scrisoarea sau patru zile de când o trimitem noi?

Frate, m-ai tâmpit! Bă, da’ tu ești chiar tot timpu’ contra?

Bine, mă, na.

Deci, patru zile până ajunge scrisoarea în Italia,

încă două zile să facă rost de bani

și înc-o zi să ia avionu’ și să vină.

Nu?

Nu frate?

Bine, mă, așa facem. Hai să luăm aparatu’.

Auziți, da’ noi unde mergem?

Hai, mă, c-o să fie tare.

Fiți atenți. Dacă nu-mi spuneți unde mergem,

eu mă supăr pe voi și plec acasă.

Vrem să participăm la un concurs cu poze de groază, înțelegi?

Și ne gândeam să le facem într-un loc mișto.

Ce loc?

Las’ c-o să vezi tu.

Te rog.

Cinci minute și ți-l aduc înapoi.

- Îți dai cuvântu’ de onoare? - Pe cuvântu’ meu.

Mă uit la ceas, să știi.

Cinci minute, atât.

Merci.

Stai jos acolo.

Dă mâinile.

Ce faci cu alea? Îți pictez sânge.

Marfă, frate!

Nu, frate, nu e bine! Se vede că te prefaci.

- Fii și tu mai înfricoșat! - Bine.

Mircea!

Deschide.

Mircea!

Mircea, hai odată!

Stai un pic, că vin imediat.

Ioana, stai un pic! Te rog eu frumos, stai un pic.

Ți-ai dat cuvântul de onoare, Mircea!

Iartă-mă.

Uitați, asta-i moara.

Ce naiba...

Ioana?

Ce căutați voi aici?

Mătuși-ta știe pe unde umbli?

Și tu?

Ziceți, mă, ce căutați aici?

Făceam niște poze.

Păi și aici v-ați găsit să faceți poze?

Tu nu vezi că poa’ să vă cadă asta-n cap?

Hai, treceți în mașină, repede.

- Eu mă duc pe jos. - Nu te duci pe niciun jos.

Nu vezi că vine furtuna, măi, Mircea?

- Eu nu merg. - Cum adică nu mergi?

Nu merg și nu aveți cum să mă obligați.

Fir-ai tu al naibii de copil! Da’ tu crezi că am timp să stau după tine?

- Mi-am uitat ceva! - Ce ți-ai uitat?

- Rucsacu’! Mi-am uitat rucsacu’! - Mircea!

O secundă, domnu’ inginer.

Mircea! Ai grijă!

Cine dracu’ a lăsat ăsta deschis? Își rupe cineva gîtu’...

Nu, domnu’ Toader! Ce?

Ai grijă!

Ce-ai pățit? Unde te-ai lovit?

Lasă-mă.

Te doare rău, nu?

Fir-ar a naibii de treabă!

Vino aici. Ușor!

Mircea, ce-ai pățit?

Când zic să vă potoliți, voi nu și nu.

- Da’ ce s-a-ntâmplat? - Eh, s-a lovit la picior.

Îmi deschideți, vă rog, portiera în spate?

- Ai grijă! - Ușor!

Ai grijă la cap.

- Bună, nașa. - Mircea, mami, ce-i cu tine?

Du-l în sufragerie.

Geo!

Ce e, mami? Ce te doare? Picioru’?

- Îl pun aici? - Pune-l acolo.

- Ce s-a-ntâmplat? - Eh, năzbâtii.

Ia, mamă. Te doar aici?

Ce-a pățit?

- A căzut la moară. - Unde la moară?

La moara aia veche. Eram cu ingineru’ pentru aprobări.

Pare entorsă, da’ trebuie să-i facem radiografie.

- Poți să pui picioru-n pământ? - Ia, mamă.

Nu e fractură, că altfel nu putea să calce.

Hai, c-am plecat. Mă așteaptă nepoată-mea în mașină.

Merci mult, Toadere.

Pentru puțin. Bine că eram acolo.

- Mulțumim că l-ai adus. - Pa.

- Să trăiești. Numai bine. - Noapte bună.

Pune-l în pat.

În fund, în pat.

Așa. Du-te și ia gheață și prosopul ăla mic din bucătărie.

- Să dăm jos hainele astea ude. - Ce faci? Nu. Lasă-mă.

- Mircea, vrei să răcești? - Pleacă.

Ei, na!

De unde din bucătărie?

În sertarul al doilea.

Păi, nu sunt.

Cum nu sunt, domnule, cum nu sunt?

Dacă striga la tine, îl vedeai.

Așa, dă jos și pantalonii.

Dă să te ajut.

Dă gheața. Du-te și pune hainele astea la uscat.

Lasă-mă pe mine!

Măi, Mircea, vreau să te-ajut.

Ce faci, mă, aici?

Beau apă.

Tu ai auzit ceva la ușă?

Nu.

Păi și acuma poți să mergi?

Hai, la culcare.

Poți?

Stai.

Încetișor.

- Stai că te ajut. - Nu. Pot singur.

Ei, poți singur.

Cât trebuie să stau în casă?

Vreo două-trei zile.

Nu vrei să-ți fac altceva de mâncare?

Ia cu roșie.

Nu te mai doare așa tare, nu?

Nu.

Hai, că în două-trei zile ești afară.

Îți trece până la eclipsă.

Te-am strâns prea tare?

Hai, la culcare.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Bună ziua, tanti Cecilia, Mircea sunt.

Pot să vorbesc și eu cu Ioana, vă rog?

Păi, cum, a plecat deja?

Bine, mulțumesc. La revedere.

Nu, lăsați. La revedere.

Mănânci ceva?

Nu.

Bună ziua, Alex e-acasă?

Sandu-i la București.

- Și când a plecat? - Acu’ o săptămână.

Da’ acum o săptămână abia a venit.

Mă, zi ce vrei. C-am treabă.

- Să vorbesc cu Alex! - Nu-i aici, n-auzi?

Alex!

Alex!

Mă, ce paștele mă-tii cauți, mă, aici?

Nu! Nu!

Tu-ți dumnezeii mă-tii!

- Zi, mă, ce cauți aici? - Nimic

- E-un băiat acolo! - Ce băiat, mă?

E-un băiat acolo, Alex, îngropat!

Taică-tu și maică-ta știe că ești aici, mă?

E-ngropat acolo!

Să nu te mai prind pe-aici că-ți rup picioarele! Ai auzit?

Valea!

Mircea?

Da.

Asta-i oră de venit acasă?

Ai noroc că-i maică-ta de gardă.

- Pune mâna și mănâncă. - Nu mi-e foame.

- Nea Ilie? - Da, Mircică.

- Vreau să vă întreb ceva. - Zi.

Îl mai țineți minte pe Alex, pe prietenul ăla al meu de la București?

Pletosu’. Ce-i cu el?

- Așa. L-ați mai văzut pe-aici? - Nu, nu l-am văzut.

- La mașina de București? - N-a fost. De ce?

Așa.

Ți-e frică c-a plecat fără să-ți spună.

Așa-s bucureștenii.

Ai văzut cum vorbea cu șoferul ăla.

Prea dezinvolt așa.

Și pletos.

Lasă, să nu-ți pară rău.

Gică!

Cui morții mă-tii îi faci tu semne, mă?

- L-ai văzut pe Alex? Da sau nu. - Care Alex?

Pe Alex, prietenul meu de la București.

Ce faci, mă, țipi la mine?

L-a văzut cineva pe Alex? Da sau nu.

Da sau nu.

Nu.

Zi, șmechere, da sau nu?

Nu, pișa-m-aș pe pletosu’ tău.

La mulți ani!

Mircea, ia vino.

Mircea, să vezi ce mare-i Alina.

- La mulți ani, să-ți trăiască băiatu’! - Bună!

La mulți ani, Mirciulică!

Bună!

Bună! Ce faci?

Ce faci, Mircea, n-ai deschis cadoul?

Mai târziu.

Hai să vezi ce ți-am luat.

Sper să-ți placă.

Hai, că vreau eu să văd dacă-ți vine.

Hei, ce frumoasă e!

Dar nu trebuia să vă deranjați.

Hai, mă, termină. Cum să nu? E ziua lui.

- Tu-ai ales-o? - Cu mama.

Știe mama ce s-aleagă. Merge bine cu ochii.

- Cred că-i un pic cam mare. Îmi pare rău. - Nu contează. Crește.

Foarte bine-i vine.

- S-o porți sănătos. - Mulțumesc.

- Îți place? - Da.

E puțin emoționat.

Hai să bem ceva.

Hai și tu la dans.

Haide, distrează-te.

Nu trebuie să stai bosumflat.

N-ai niciun motiv.

Aici erai?

- Hai că vrem să tăiam tortul. - Vin imediat.

Hai, mă, mamă, ce-i cu tine?

- Nimic. - Păi cum nimic?

Auzi, da’ pe prietenul ăla al tău de la București... Cum îl cheamă?

- Alex. - Așa, Alex.

Pe el nu l-ai invitat la petrecere?

Da’ de ce? V-ați certat?

Mircea.

Hai mă, mamă, că mie poți să-mi spui orice.

Zi.

Hai să tăiem tortul.

Mulți ani trăiască! La mulți ani!

Mulți ani trăiască! La mulți ani!

La mulți ani!

Hai mă, fii și tu mai vesel.

La mulți ani, puișor.

Ia, deschide.

Cât de tare!

Ca să nu-l mai împrumuți pe-al lui Alex.

Îți place?

Haideți să tăiem tortul. La bucătărie!

Cât de tare e!

Haideți la tort!

Copii! Haideți la tort.

- Maică-ta a plecat? - Acum jumate de oră.

Dă și tu televizorul ăla mai încet, că-mi plesnește capul.

Mircea, ia vino un pic aici.

Vino aici.

De câte ori te-am rugat să închizi ușa la frigider?

Da’ mi-ai zis să dau televizorul mai încet.

Așa.

Și, nu ești în stare să faci două lucruri deodată?

Să închizi ușa la frigider și să dai televizorul mai încet?

Zi.

Că ciufut știi să fii. Să te caute toată lumea-n fund.

Răspunde.

Uită-te la mine. De ce plângi?

Mircea, de ce plângi?

Strânge imediat tot și încetează cu plânsul.

Mă, tu nu auzi să nu mai plângi?

Explică-mi și mie de ce plângi? De ce?

- Am făcut ceva rău. - Ce?

- Am făcut ceva rău. - Ce? Ce ai făcut?

Mircea, vorbesc cu tine.

L-am îngropat pe Alex în moară.

Pe cine?

Pe Alex.

L-am îngropat în moară și-au turnat pietriș peste el

și nu-l mai găsesc nicăieri și e numai vina mea.

Când s-a-ntâmplat asta?

Cînd mi-am scrântit glezna.

Ce-ați căutat la moară?

- Făceam niște poze. - Ce poze?

Pentru un concurs.

Cum adică l-ai îngropat acolo?

Adică Toader a-nchis chepengu’.

Toader? Ce căuta Toader cu voi?

Venise cu cineva.

Și voi unde erați?

În subsol.

Ce dracu’ căutați acolo?

Păi și singur nu avea cum să iasă?

Nu. Singur nu avea cum să iasă.

Da’ cine e băiatu’ ăsta? Cum te-ai împrietenit tu cu băiatu’ ăsta?

E un băiat de la București.

Îi spui diseară și lu’ maică-ta.

Și vedem.

Strânge pe-aici și pune-te la masă.

Astea le spăl eu când mă întorc.

Și tu ce faci azi?

Te duci la Ceci să iei ochelarii

și apoi în piață să vezi eclipsa?

A, da. Ochelarii.

Păi ce, era să uiți de ochelari?

Te-ai entuziasmat atâta cu eclipsa încât uitai de ochelari acum.

Păi ce faci, nu-i spui?

Ce să-mi spună?

Ce să-mi spună?

Mircea.

Ce să-mi spui, Mircea?

Stai aici, unde pleci? Mircea, vino înapoi!

- Nu mai țipa la el. - Poate cineva ar mai trebui să și țipe.

Stai să vezi, când ți-o zice copilu’ ce-a făcut.

Măi, ești extraordinar, pe cuvântu’ meu.

Mircea, deschide ușa.

Mă, tu m-ai auzit?

După eclipsă vii imediat acasă.

Și după aia, când mă întorc eu de la lucru, vin și stăm de vorbă.

Ai auzit? Nu scapi până nu stăm de vorbă.

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.