Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Czech
Danish
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Aventurile în mlaştină ale lui Picioare Subţiri
"Marea şi bătrâna bufniţă dădu din aripi şi căscă.
E mult prea târziu şi prea multe creaturi pe aici.
Cu siguranţă va fi speriată îngrozitor.
Unde aligatorii zburdă şi broaştele cresc mari şi portocalii,
şoarecele de câmp cântă pentru regii bufniţă
cu o voce ca o balama scârţâitoare,
acolo locuia o fată veselă şi drăgălaşă,
iar copiii îi spuneau Picioare Subţiri.
Cu ochi migdalaţi şi cârlionţi aurii,
ştia că mlaştinile nu sunt pentru fetiţe."
MLAŞTINA
Claire, visele devin mai puternice.
Tot ce spun, Claire, este că trebuie să nu mai eviţi.
E timpul să începem să înfruntăm asta. E important.
Îţi iei medicamentele?
Nu ajută.
Evoluează.
Aş vrea să încerc hipnoza, o schimbare. Noi suntem gata.
Asta e o problemă făcută de om
sau poate fi rezultatul încălzirii globale ?
Caută în orice han sau motel din Westmoreland
şi vei observa un declin masiv al vânătorilor şi al ornitologilor.
Dar e urmarea faptelor lor?
Pasărea cu aripi albastre n-a mai fost văzută aici
de vara trecută, în districtul Westmoreland.
Probabil că acest odată înfloritor...
districtul westmoreland
Districtul Westmoreland Oraşul Marshville
Bun venit în oraşul Marshville
Urmăritul păsărilor în mlaştini
136 FERMA LUI ROSE MARSH
- Claire? - Dnă O'Shea.
Mercy. Ea e Heidi.
Bun venit la ferma lui Rose Marsh.
Nu avem prea mulţi oaspeţi în perioada asta a anului...
Aceasta e camera de zi.
Aveţi lemne şi surcele aici.
Ar trebui să vă ţină cald.
Şemineul funcţionează. E destul de simplu.
Vara avem fotografi şi ornitologi.
Dacă mă urmaţi, am să vă arăt la etaj.
- Sunteţi scriitoare? - Da.
Veţi avea multă pace şi linişte şi foarte mult spaţiu.
Vă pot garanta asta.
Ăsta e dormitorul principal.
Mai aveţi lenjerie în dulap.
Şi acesta e studioul.
Familiile Manville şi Rose au colonizat toată zona.
Lui îi spunem Bătrânul Domn.
Şi aia e mlaştina.
Aş sta departe de ea, în locul dv.
Vă puteţi pierde pe acolo foarte repede.
Dacă aveţi nevoie de ceva, casa mea e prima din oraş.
"Marea şi bătrâna bufniţă dădu din aripi şi căscă.
Ce caută o fată noaptea prin mlaştină?
E prea târziu şi prea multe creaturi pe aici.
Cu siguranţă va fi speriată îngrozitor. "
Cum îţi creezi poveştile ?
Încep prin a-mi pune întrebarea: "Ce-ar fi dacă?"
MAGAZIN GENERAL
- Scuze. - Eu îmi cer scuze.
- Nu v-am văzut. - Nu-i nimic. Îmi pare rău.
- Sunteţi bine? - Da.
Bine. Bună dimineaţa.
Bună dimineaţa.
Noah, Noah Pitney.
Asta e minunat când stai într-un oraş mic,
te poţi prezenta oricărei persoane cu care te întâlneşti.
- Nu-i aşa, Ernie? - Aşa e.
- Claire Holloway. - Încântat, dră Holloway.
19,50, dră.
Nu, nu, daţi-mi voie, vă rog. Sunt maniere de ţară în acţiune.
Ernie, vreau să-ţi reamintesc că diseară e un meci.
- Am înţeles. - Ne vedem atunci.
Şi pune asta în contul meu, te rog.
- Asta e pentru dv. - Nu trebuie să faceţi asta.
Nu, vă rog. Eu am citit-o deja.
Vă ajută să vă obişnuiţi cu oraşul.
Redactorul are nişte vederi destul de excentrice,
dar cred că i-ar plăcea un interviu cu dv.
- Chiar aşa puţini turişti aveţi? - Hai, Claire, eu am trei nepoate.
"Scriitor renumit pentru copii vine în Westmoreland."
E ceva important pe aici.
Sunt flatată.
Dar?
Dar cred că voi refuza.
Nu-i nimic. Va trebui să iau interviu altui câştigător la bingo.
- Dv. Sunteţi redactorul. - Da, eu sunt.
De asemenea sunt şi istoricul local.
De fapt, am scos o carte chiar anul trecut.
Am tipărit doar 250 exemplare, dar...
- Atât a avut prima mea carte. - Serios? Deci sunt speranţe.
Bine.
Dacă aveţi nevoie de ceva,
numărul meu e pe spatele ziarului, dacă vreţi să mă sunaţi.
La revedere.
Ce-ar fi dacă...
Ce-ar fi dacă, ce-ar fi dacă...
M-aş putea obişnui cu traiul de ţară de aici.
Da, păi, pot... Pot să apreciez asta.
Îmi amintesc că era o vreme când mă ocupam de crime
pentru toate cotidienele mari din toată ţara.
Cum ai ajuns aici?
E ciudat. Întotdeauna mi-am spus că nu mă voi întoarce niciodată.
Apoi a apărut postul de redactor
şi Phillip Manville m-a rugat să-I accept şi am acceptat
şi cred că mi s-a părut corect să mă întorc.
Am ferma mea şi am un cal.
Şi e bine. E o viaţă plăcută.
Aşa. Nu e perfect, dar va funcţiona.
- ÎI cunoşti bine pe Ernie? - De o viaţă.
- A locuit întotdeauna aici? - Da. De ce?
Ar trebui să plec.
Destul cu tine, Picioare Subţiri.
Consultant în ocult şi paranormal Geoffrey Hunt
Ernie, ne-am mai întâlnit?
Nu prea cred.
De Noah Pitney
Cică oameni diferiţi pot avea aceeaşi faţă. Nu-i aşa?
Da, aşa cred.
Lectură plăcută.
Întoarce-te!
Ai uitat ceva, Claire?
Aţi uitat ceva, dră?
Nu.
UN LUMINIŞ LÂNGĂ RÂU
Bună.
"Neaţa.
Bună dimineaţa, Claire.
Bună dimineaţa.
E din cauza furtunii? Eşti bine?
Da, n-am nimic.
Ţi-am cumpărat cartea.
Eşti singura.
Fascinantă poveste are locul ăsta.
Dacă vrei să afli mai multe, e bună ca scuză ca să nu merg la biserică.
Te rog?
Deci Şcoala de băieţi Manville s-a închis la sfârşitul anilor 1800
şi s-a deschis Şcoala elementară Westmoreland
la începutul secolului trecut.
Ce frumos din partea administraţiei să invite şi fetele la joacă!
Din ce ştiu despre şcoala băieţilor,
fetele cred că erau mai fericite acasă.
- Înfricoşător. - O temă bună pentru o carte nouă.
Tocmai i-am citit Mlaştina nepoatei mele,
şi trebuie să-ţi spun, mi s-a părut destul de înfiorătoare.
Toate cărţile pentru copii grozave sunt mai întunecate.
Fraţii Grimm, Aesop, Roald Dahl.
"Inelul în jurul lui Rosy" era despre moartea de ciumă.
Monştri înfricoşători în mlaştina întunecată. Înfricoşător.
Basmele şi versurile pentru copii
intră în temerile primare, subconştiente, ale tinerei minţi.
Deci spui că tuturor copiilor le place să fie înfioraţi.
Ţie nu-ţi plăcea?
Ai auzit vreodată poveşti despre locul ăsta?
Ce fel, înfiorătoare?
Scânduri care scârţâie, uşi trântite, vânturi şuierătoare...
Voi, scriitorii...
Uite cum facem.
Am să-ţi spun tot ce ştiu la cină mâine seară.
La loc! La loc!
La loc. La loc.
- De obicei e ca un pisoi. - Pe mine m-ar fi putut păcăli.
- Tu eşti Geoffrey Hunt? - Hunt.
- Toată lumea îmi spune Hunt. - Claire Holloway.
Nu a mai făcut asemenea gălăgie de multă vreme, Claire.
E un singur motiv pentru care face asta.
Da? Care-i ăla?
- Miroase o fantomă. - Poftim?
Vapori din lumea cealaltă.
Nu cred în fantome.
Nici eu.
Te urmez.
Deci locul ăsta?
- Ai mai fost aici? - Acum trei ani.
Cum o chema? Grace?
- Mercy. - Da.
Eşti un consultant în paranormal care nu crede în fantome?
Eu cred în oameni.
Oamenii sunt apă şi energie.
Dacă apa se poate transforma din apă în aburi şi gheaţă,
iar energia o transformă, de ce nu pot şi oamenii?
Ce s-a întâmplat cu Mercy?
S-a speriat puţin, atât. Zgomote şi d-astea. Nimic grav.
Aceste tipuri de energii pot fi foarte ciudate.
Se pot arăta unei persoane şi alteia nu.
De ce eu?
Spune-mi tu, Claire.
El a fost aici?
Deschiderea.
Deschiderea?
E punctul de acces prin care vin ei.
Computerul e altul bun. Am să-I las închis deocamdată.
Cât timp a fost asta aici?
Vreo două zile. De ce?
Pe lumea cealaltă,
uşile pot fi atât simbolice cât şi reale simultan.
Dacă scoţi uşa,
poate fi o cale de a opri pe cineva să treacă.
Deci când o pui la loc...
Îi inviţi să vină înapoi.
E o creştere clară de energie. Asta e sigur.
- Dar de ce? - Oamenii sunt ciudaţi.
Când mor, devin şi mai ciudaţi.
Întrebarea este, de ce îţi pasă?
Pentru că am văzut...
Am mai văzut-o pe fetiţa aia şi nu doar în casa asta.
Ai vreo idee cu ce ai de-a face?
E o lume diferită. Nu joacă după regulile tale.
Mi-am pierdut soţia şi fetiţa acum şapte ani.
Am plecat să caut răspunsuri. Nu le-am găsit niciodată.
Deci trebuie să te gândeşti la asta
înainte să cauţi răspunsuri pe partea cealaltă.
Vrei să fii printre cei vii, crede-mă.
E un motel în oraş.
În locul tău m-aş duce acolo.
De ce transformi asta în bătălia ta?
Tata spunea "Hunt"... Îmi spunea Hunt.
Putea fi foarte impersonal.
Spunea: "Hunt, poţi să eviţi recrutarea, poţi trişa la taxe,
dar nu părăsi niciodată o domniţă în pericol."
Hai să pornim petrecerea.
Ce vor de la mine?
Nu ştiu.
Dar un lucru e sigur.
De la tine vor ceea ce vor.
Îţi poţi imagina?
Dacă Mercy ar fi văzut ce ai văzut tu,
ar trăi în altă ţară sub un alt nume.
Poţi să stai acolo o clipă? Doar o clipă, te rog. Mulţumesc.
Eşti foarte fotogenică.
Sper că şi tu le poţi vedea.
Doar dacă nu se feresc să fie fotografiate,
le vom poza.
Şi unde ai copilărit?
Peste tot.
Eşti copil de militar?
- Nu. - Bea puţin.
Nu, părinţii mei erau profesori.
De unde erau?
Nu erau părinţii mei biologici.
Câţi ani aveai când ai fost adoptată?
- Opt. - Opt?
Cu siguranţă erai o fetiţă frumoasă, nu-i aşa?
Nu minţi. Erai drăgălaşă, nu?
Doar dacă nu te-ai mărit deodată
şi ai devenit exact ce eşti acum.
Părinţii mei au murit într-un accident de maşină.
Înţeleg.
Aştepţi pe cineva?
- Bună. - Noah, îmi cer scuze.
- Trebuia să te sun. - De ce? Ce s-a întâmplat?
Hunt, Noah.
Hunt mă ajută.
- Cum merge, Pitney? - Salut.
Să ghicesc.
Asta trebuie să aibă legătură cu chestiile înfiorătoare de care vorbeai.
Mă duc să aduc nişte buşteni pentru foc.
Îmi pare rău pentru cină. Poate în altă seară?
Aş putea să stau pe aici
şi să vă ajut cu şedinţa de spiritism sau ce-o fi.
Nu avem nevoie de ajutor.
Bine.
Abia aşteptam să luăm cina.
Şi eu, dar nu-i nimic.
Altă dată, nu?
Succes cu asta.
- Ne mai vedem. - Pe curând.
Hunt.
Hunt!
Cine eşti?
Poţi să-mi spui numele tău?
Poţi să-mi spui ceva?
Întreabă-mă frumos.
De ce faci prostia asta?
Mă înnebuneşti! Bagă-ţi-o în fundul tău nenorocit!
Te rog. Întreabă-mă frumos, te rog.
Te-am întrebat frumos acum 10 minute. Am să fac casa asta bucăţi
şi când îl voi găsi, o să-ţi pară foarte rău!
Pleacă!
Ajutor! Ajută-mă, Claire!
- Claire, nu. - Nu!
Nu! Doamne!
Tragedie la Rose Marsh
- Ei cine sunt? - Denman şi Maude Rose.
De la fermă?
Am petrecut seara făcând cercetări şi am săpat ceva mai adânc.
Trebuie să-ţi spun, povestea asta e uimitoare.
Familia Rose şi-a băgat în cap să asaneze mlaştina în 1902.
Denman făcea multă treabă chiar el.
Fetiţa mică e sora lui. Avea 8 ani.
Într-o zi, el lucra, Maude intră în mlaştină să-i ducă prânzul
dar cade în mlaştină şi se îneacă.
- Doamne! - Da.
Şi apoi, cred că Denman şi-a pierdut minţile.
A plecat după ea să o caute. N-a mai ieşit niciodată din mlaştină.
Unii dintre localnici au intrat acolo şi au dispărut şi ei.
Şi apoi... Ştii cum e un orăşel.
Deodată, toată lumea crede că mlaştina e blestemată.
- De ce nu mi-ai spus? - Am vrut să-ţi spun.
Doar că... N-am avut ocazia, îţi aminteşti?
În plus, trebuie să-ţi spun
că nu credeam că eşti genul care crede în aşa ceva.
Ce gen e acela?
Îmi pare rău. Trebuia să-ţi spun.
Oamenii vorbesc despre casa aia şi despre mlaştină de ani întregi
şi eu am râs întotdeauna, de asta, aşa că...
- Nu-mi vorbi de sus, Noah. - Nu, n-aş îndrăzni.
Uite, Claire, aş putea întreba în jur.
Pariez că aş putea găsi un loc la fel de frumos, dacă vrei.
Nu. Mulţumesc.
E cineva?
Doamne. Ce e?
Nu.
Nu!
Apel Hunt
Mă simt de parcă e vina mea.
Orice se petrece aici, n-ai fi putut opri asta.
Dar faci parte din asta, cumva.
Dacă vrei să înceteze,
trebuie să-ţi dai seama cum a început.
Cum?
Uită-te la asta.
Ştii, într-un fel eşti norocoasă.
19 iunie 1982
În general, cazurile astea implică o voce în pod,
un spirit plângăreţ care are nevoie de puţină compasiune.
Asta...
Asta e ceva epic.
Am găsit.
19 iunie lipseşte.
Uite.
- Nu e prietenul tău redactorul? - Da, cu Mercy şi Ernie.
"Fată localnică violată.
Deoarece victima e minoră, numele a fost ascuns de poliţie."
El e. Dumnezeule, el e.
Brendan Manville.
Uite.
Am petrecut seara făcând nişte cercetări.
Familia Rose şi-a băgat în cap să asaneze mlaştina în 1902.
Denman făcea multă treabă chiar el.
Sora lui cade în mlaştină şi se îneacă.
Ticălosul!
Aş zice că prietenul tău s-a jucat puţin cu istoria.
De ce ar face asta?
Ar trebui să-I întrebi pe Pitney.
Ce să mă întrebe?
Orice detalii de arhivă adiţionale despre povestea familiei Rose
trebuie să fie în microfişe.
Scuze, n-am vrut să întrerup. N-am ştiut că eşti aici.
De unde a apărut asta?
L-am văzut în casă, Mercy.
S-a mutat de aici acum 20 de ani.
Şi fetiţa? Ai văzut-o şi pe ea. De asta l-ai chemat pe Hunt.
Nu ştiu despre ce vorbeşti. Am auzit zgomote, atât.
Ce ştii despre asta, Mercy?
De ce naiba mă întrebi? Ce vrei să afli?
- Prietenul meu tocmai s-a sinucis. - Nu s-a sinucis, Mercy.
Vocile acelea pe care le-ai auzit,
ce a văzut Claire, moartea lui Ernie,
sunt toate conectate, Mercy. Sunt toate conectate.
Încetează!
Ce faci?
Ştii cine e ea.
Spune-mi.
Tu să-mi spui.
Am treabă.
Trebuie să-ţi aminteşti ceva. Gândeşte-te.
Ce-ţi aminteşti dinainte de accident?
Ce legătură are asta?
Pentru că eu cred că fetiţa noastră eşti tu.
Tu eşti, Claire.
Dacă accepţi că sufletul
sau esenţa cuiva, aia e energie,
dar în cazul unei traume grave,
o parte din acea energie poate fi ruptă din trup
şi lasă o amprentă.
Amprenta e redată la nesfârşit, ca o casetă video.
Ce fel de traumă?
Vorbim de viol, Claire.
Nu, Hunt.
Gândeşte-te. Totul de aici îţi este familiar.
Şi ăsta nu e un vis,
nu e o ficţiune din una dintre cărţile tale.
Asta e...
Cred că sunt amintiri.
Sunt amintirile tale, Claire.
Hai să dăm foc la locul ăsta.
Niciodată să nu dai foc.
Niciodată să nu dai foc.
Hei, stai!
Heidi, fetiţă. Heidi, uşurel.
Uşurel, fetiţă. E în regulă, Heidi, e în regulă.
Heidi.
Heidi.
Alo?
Alo?
Alo!
Heidi?
Nu! Nu!
Nu! Nu!
Nu!
Am bere în gură.
N-ar trebui să fii aici, copilă.
Sunteţi gata sau nu, sosesc.
Eşti bine?
Nu te teme, ştiu cum să-I prind.
Trebuie să aduc ceva ce va recunoaşte.
Un articol de îmbrăcăminte, ceva din viaţa lui.
Cu cât mai personal, cu atât mai bine.
Dacă putem folosi asta, îl putem prinde din nou.
Cred că dacă pot scăpa de el, atunci aş putea să o eliberez...
Să te eliberez.
La-o pe prima la stânga.
- Da? - Dle Manville, sunt Claire Holloway.
Ştiu. Dacă e vorba de fermă, Mercy se ocupă de asta.
Nu. E despre fiul dv., Brendan.
Ce s-a întâmplat la casă?
De ce crezi că unii oameni au impresia
că au dreptul să intre în casa unui străin
şi să sape în trecutul său?
Ai vorbit cu Mercy, nu?
Femeia aia afurisită e beţivă.
Vede toată lumea prin fundul sticlei.
Tatălui tău nu o să-i pese.
Ce ai acolo?
E a lui tata, deci...
Nu îndrepta aia spre mine.
Ai grijă. Dă-mi-o înapoi, bine?
Dă-mi-o.
Stai jos. E în regulă.
- Hai să facem asta. - Mulţumesc că aţi venit.
Mulţumesc că ne-aţi primit.
Unu, doi, trei.
Nimeni n-a intrat sau a ieşit. A fost abandonată.
A stat acolo, goală ca un mormânt timp de 20 de ani.
Dacă nu-ţi place casa, de ce nu pleci?
Cum rămâne cu fetiţa?
Nu, aia a fost o minciună.
Nu. Brendan era cu o fetiţă.
N-a existat nicio dovadă. A fost o minciună blestemată.
Ce s-a întâmplat cu fiul dv., dle Manville?
Despre ce vorbeşti?
Ce problemă avea?
Şi de ce era singur
cu o fetiţă?
L-am văzut.
În casă.
Am nevoie de ceva al lui, ceva special.
E important şi am nevoie chiar acum.
Ce naiba s-a întâmplat acolo?
De ce nu-mi spuneţi? Ce a făcut?
L-a făcut rău ei?
Dv. I-aţi făcut rău lui?
Ce i-aţi făcut fiului dv., dle Manville?
Nimic.
N-am făcut nimic.
- Am nevoie de ceva... - Ieşiţi din casa mea.
...care era preţios pentru el ca să pot opri asta.
Leşi din casa mea! Mă auzi?!
Opreşte!
Claire.
Claire.
Mă ocup eu de asta.
Claire.
Claire!
Claire!
Claire?
- Claire. - Hunt!
Claire?
Claire.
Hunt!
Hunt!
Dă-mi mâna.
Te-am prins. Hai. Te-am prins.
Am fost în casă.
Ştiam că va fi goală.
Şi am băut toţi.
Eşti un ratat.
Du-te acasă. Am să încui casa lui tata.
Am crezut că a plecat.
A fost un accident. Jur.
- Mercy. - Ce i-ai făcut?
Lasă arma jos.
Nu am vrut. Am să fac orice. Dar trebuie să mă ajuţi.
- Las-o jos. - Am să fac orice. Orice. Bine?
Dă-mi-o.
- Am să te omor! - Uşor, uşor.
- Nu voi fi închis pentru asta. - Taci! Nimeni nu va fi închis.
Va fi în regulă.
Tata poate să se ocupe de toate astea.
Bine? Trebuie să facem ceva acum.
Să păstrăm secretul.
Noah.
- Noah. - Lasă-l în pace.
Cred că n-a trecut niciodată peste asta.
Nu am înţeles.
Soţia mea îl iubea pe băiat.
Dar nu era genul matern.
Voia să crească repede, să devină bărbat.
Am văzut ce-i făcea.
L-am văzut înmuindu-se şi cedând.
Şi n-am făcut nimic.
Să-l ajut să nu mai sufere.
Mulţumesc.
Trebuie să mergem.
Lasă-mă pe mine.
Unde eşti?
Hai.
Rose?
Mercy avea grijă de noi.
Am fost într-un restaurant chinezesc
Să cumpăr o bucată de pâine, pâine
Am ambalat-o în gumă de mestecat
Şi asta mi-au spus, spus, spus:
"Numele meu e Hi-lo Piccolo, Piccolo Hi-lo
Hi-lo Piccolo, Piccolo..."
Ea ne- a adus aici.
Cu prietenii ei.
Sunteţi gata sau nu, sosesc.
Ne-a făcut să promitem că rămânem sus.
Mă ascundeam.
Mi-a fost aşa frică, Rosie. N-am ştiut ce să fac.
Trebuie să mă ajutaţi. Bine? Am să fac orice.
Te omor!
Nu voi fi închis pentru asta.
Taci! Nimeni nu va fi închis. Stai jos.
O să fie bine.
Tata se poate ocupa de toate astea.
Trebuie să facem ceva acum.
- Vom ţine secretul. - Unde e Claire?
Îmi pare rău, Rose.
Rose.
Îţi aminteşti asta? O vrei?
O vrei?
Nu!
Dă-mi-o!
Nu o poţi avea! Nu de data asta!
Claire! E uşa.
Uşa este deschiderea. Sparge geamul.
Sparge uşa!
Sparge-o!
Vino încoace. Vino.
Ajutor! Ajută-mă!
Hunt!
- Aruncă-mi pătura! - Condu-l spre uşă!
Spre uşă, Claire!
Brendan!
Îngroap-o.
Într-un loc uscat.
Mulţumesc.
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.