Original subtitles

Marvasmar - Subtitrari-noi Team are plăcerea de a vă prezenta:

The Afterparty Sezonul 01, ep 06-"Zoe"

Artisto. Am auzit multe despre tine. Toată lumea vorbeşte despre tine.

Ai încasat destul de serios pentru iubiţelul tău, Aniq.

Eşti foarte sigură că nu am făcut-o?

Nu. Nu sunt sigură deloc. Dar ai făcut-o?

Ai simţit vreodată că este acest "tu" din tine,

care-i persoana ce ai vrut mereu să fii?

Şi mai există acest "tu" la care nu te-ai gândit că vei fi

şi nu poţi să crezi că eşti?

Asta a fost confuză şi m-ai pierdut puţin.

- Am de făcut o mărturisire. - Măi, să fie!

Tocmai ce ai rostit cuvintele magice. Spune de la început, iubito.

Bine. Aşadar...

Spre deosebire de toţi ceilalţi de aici, din seara asta,

nu a fost ciudat pentru mine să fiu la liceul nostru.

Este aproape ca şi cum nici nu am plecat.

Nici nu-ţi pot spune de câte ori am trecut prin acea cale de ventilaţie.

Patru ani de liceu.

Fusta aia e prea scurtă.

Zece ani ca profesor de artă şi administrator de şcoală.

Fusta aia e prea scurtă.

Doamne, acum sunt doamna Kranwinkle?

Obişnuia să fie amuzant.

Zoe cea amuzantă.

Şi, undeva în adâncul creierului meu aglomerat, ea este încă acolo,

pregătită de multe fotografii şi să petreacă scăpată de sub control.

Aşa că, în seara asta, am lăsat-o să iasă.

Lasă-mă să ies.

Nu. Nu.

Sunt înghesuită acolo din ziua în care ai rămas însărcinată.

Iisuse Hristoase. În regulă! Va trebui să recuperez timpul pierdut.

Acestea sunt mai mari?

Da, sunt cu o jumătate de cupă mai mari, dar sutienul face munca cea mai grea.

Am făcut o listă cu lucrurile pe care ar trebui să le facem în seara asta.

Desigur, ai făcut o listă. De ce este ruptă în jumătate?

Am crezut că şoferul de pe Uber mă judeca.

Apoi, când el nu se uita, am lipit-o la loc.

Stai. Ai adus bandă adezivă la o petrecere?

Aduc bandă adezivă peste tot.

Dumnezeule. Nu pot să cred că suntem aceeaşi persoană.

Există ceva pentru care ar trebui să-mi fac griji?

Nu, nu, n... doar îmi dramatizam conflictul intern.

Deci, ar trebui să-mi fac griji pentru asta?

Nu.

Deci, vorbeşti adesea cu tine şi răspunzi la întrebări?

N... Asta-i doar o metaforă.

"Fură piesa de rezistenţă."

- Plictisitor. - "Dacă este rafinată."

- "Bea direct din sticlă." - Asta-i amuzantă.

"Numărul şapte: sărută-l pe cel

pe care nu l-ai săruta cu altă ocazie."

Scârbos! "Pe cel"? Nu.

Cioc. Cioc. Hei, îmi cer scuze.

Nu pot lăsa să se întâmple asta. Uite. Zoe, nu trebuie să faci asta.

Adică... vreau puţin.

Da. Trebuie să fii aici, pentru că eşti cercetată chiar acum.

Amândoi ştim că nu ai făcut nimic.

Nu ştim amândoi.

Ea ar putea ascunde ceva...

Ştii ceva? Pleacă naibii de aici.

Nu ar trebui să fii aici, acum.

- Bine. - Eşti un suspect.

Închide uşa după tine. Respectă procesul, frate!

Acum voi, Zoe,

- am nevoie să vorbiţi amândouă mai repede. - Bine.

Răspunde la telefon.

- Ce-i cu telefonul meu? - Răspunde la telefon.

Să răspund la telefon?

Te-am sunat şi mi l-am lăsat în studio.

Aşa putem asculta de la celălalt telefon.

Eşti un geniu. Eşti un geniu.

- Eşti un geniu. - Spune totul în şoaptă.

Bateria zece la sută? Cum de mai trăieşti? Eşti un psihopat?

Trebuie să fie o mie de încărcătoare pe aici. Hai să găsim unul.

- Este un plan bun. - Da.

Dacă suntem prea îndepărtaţi, căştile nu vor funcţiona.

- Cam ca aceste două căşti. - Da.

- Hai să găsim împreună un încărcător. - Reformulează asta.

Şi seara asta avea să fie seara lui Zoe cea amuzantă.

În regulă. Ascultă, curvă. Ce spui dacă mă laşi să conduc în seara asta?

- Îmi presezi capul. Nu. - Este capul meu.

- Suportă. - Ştiu doar că,

- atunci când urinez, mă dor testiculele. - Brett?

Mă poate vedea?

Mă ocup eu de asta.

Unde-i Maggie?

- Este cu Veronica. - Asta-i noaptea mea.

- Noaptea mea. - Da. Este şi reunirea mea.

Aşa că... şi...

Aşa mi s-a părut.

- Ca şi cum ar fi dat gaze pe gură? - Da... deci, l-ai cunoscut?

Bine. Adună-te.

Bună, Zoe.

- Doamne. - Dumnezeule. Aniq.

Scuze pentru asta. Presupun că nu-mi cunosc puterile.

Este Aniq. Încă-i cumva adorabil, nu-i aşa?

Da, adorabil ca felicitările pe care ţi le dă Maggie de Ziua Mamei.

Da. Ne vedem în interior.

Haide. Era mereu atât de drăguţ şi făceam glume la chimie şi...

Nu. Este noaptea mea

şi nu vom avea o conversaţie

- în seara asta cu tipul drăguţ şi sigur. - Bună.

Obişnuiam să facem prostii pentru că puteam. Şi era amuzant.

Aşa că ne dezlănţuim şi-l găsim pe cel mai apetisant şi amuzant de la petrecere

şi o să ne zdrobim gurile.

- Zoe! Cât mă bucur să te văd. - Este bine şi nemaipomenit.

Fetelor, am aşteptat această noapte atât de mult timp.

Vă amintiţi balul de absolvire?

Aştept cu nerăbdare să ne punem la curent şi să ne facem praf, ca de obicei.

Nu.

De ce... adică, nu se poate! Ce... de ce nu mi-aţi spus?

Nu am ştiut cum să-ţi spunem.

Sau când ar fi momentul potrivit.

- Pentru că viaţa ta este un dezastru. - Un dezastru fierbinte.

Voi merge să beau, pentru că nu sunt însărcinată şi pot face tot ceea ce vreau.

- Scuze. Pa. Te iubesc, fată. - Te iubesc.

Ce-i asta? Ce fac?

Da. Acestea-s feţele pe care le fac oamenii acum către noi.

Ei nu ştiu cum să vorbească despre divorţ,

aşa că, în schimb, pun feţele acestea cu ochii de căţeluşi trişti,

ca şi cum am fi de cinci ani şi ne-a scăpat cornetul de îngheţată.

Ce mai faci? Eşti bine?

Nu-mi pot imagina cum e să treci prin asta.

Cum se descurcă Maggie cu toată această poveste?

Dacă m-ar părăsi soţul, m-aş sinucide.

Dar tu nu. Să nu faci asta. Nu.

- Asta nu-i amuzantă. - Bine ai venit în lumea mea.

Bine. Ştii ceva? Exact ca la balul de absolvire, ne distrăm pe cont propriu.

Stai. Ce faci?

Hei. Nu, e-n regulă. Walt.

Stai. Nu, nu, nu. Asta nu-i pe listă. Nu putem cânta.

În regulă!

- Apetisant. Amuzant. Prost. - Ce vrei să spui?

Cu el ne vom giugiuli.

Eugene? Este acelaşi ciudat ca în liceu, dar cu o afacere cu pantofi.

Da, dar este celebru.

Femeile se aruncă spre individ.

Scârbos. Nu suntem fani înfocaţi.

Nu. Suntem artişti. El face artă, nu-i aşa?

- Defineşte "arta". - Şi a sărbătorit pentru asta.

- Nu asta dorim? - Poate. Nu ştiu ce vreau.

Respectul este bun. Participă la această reuniune exact aşa cum ar trebui.

Dumnezeule.

Este melodia greşită.

Nu. Ar trebui să-l salvăm, nu?

Marion Barry a fumat puţină cocaină.

- Vă amintiţi de el? - O vedetă rock sexy ne face ochi dulci.

Am nevoie să te concentrezi.

Mulţumesc lui Dumnezeu.

Am crezut că a cântat pentru mine.

- E-n regulă, omule. - Trebuie să recunosc. Xavier era amuzant.

Eu sunt amuzant.

Cel puţin pentru un minut.

De fapt, am fost cam stresat.

Urmează acest rol uriaş de film. Este o imagine importantă.

Problema este că trebuie să perfecţionez râsul personajului înainte de a filma.

Vreau să fie cu adevărat autentic, ca...

În regulă. Cum sună asta? Am exersat puţin.

- Ce naiba? - Este atât de informat.

Tu... nu ştiu. Fă-o tu. Vreau să învăţ de la tine.

Bine. Este bine pentru început. Îmi place, dar poate puţin mai zgomotos.

Ca şi cum aş fi spus ceva extrem de amuzant.

Întoarce-te în camerele tale. Flirtez.

Abia aştept să vorbesc cu tine. Vino cu mine.

Minunat. Este atras de noi.

Salut. Adică, bună.

Crezi că gâtul, spatele şi tot corpul tău ar putea fi pregătite pentru un bis?

Nu. Probabil că ar trebui să las cântatul pe seama lui Xavier.

Dar mă gândesc să-mi scot cămaşa.

Deci, acum râzi natural?

Chiar mă distrez.

Dumnezeule. Aceşti sâni se irosesc pe tine.

Generaţia 2006 Atunci şi acum...

Unicul tău

Un inel este... pentru totdeauna.

Zoe, Brett şi Maggie Tatăl copilului tău!

Nu sunt pregătită pentru asta. N-ar trebui să mergem acasă?

- Nu. Nu voi fi luată... - Ştii,

întotdeauna mi-am dorit să văd salonul profesorilor.

Ia o sticlă. Eu îmi voi lua cheile.

Ceva mai tare, nu vin.

- Are capac cu filet. - Doamne.

Să mergem.

Merge grozav. Dai peste câştig.

Neîndemânatic dar mişto. Sexy, dar şi uimitor. Înţelegi ce spun?

Am alergat după ea toată noaptea.

N-am observat niciodată ce se întâmpla cu ea.

Nu-i vina ta. Nu ai ştiut.

Bună, frumosule.

Bună. Cum... cum sunteţi cu toţii?

- Vorbeam despre încărcător. - Da, eu...

- Iisuse Hristoase. - Da, da, da. Walt.

Nu, este luat. Uite. 28%. Orice mai puţin de 30 este nepoliticos.

Dumnezeule. Acuzat de crimă şi tot nu deconectezi un telefon.

- Nu va observa nimeni. Foarte repede. - Bine.

- Mulţumesc. - Hei. Bună. Ce se întâmplă?

Telefonul lui Yasper este pe cale să moară.

Ce păcat. Iată cum stau lucrurile.

Aşa cum puteţi vedea, al meu are mai puţin de 30%

şi acesta este cumva standardul universal.

- Orice mai puţin este nepoliticos. - Chiar înţeleg asta.

Dar al nostru este sub 5% şi avem o mică urgenţă.

- Putem să-l conectăm? - Iată cum stau lucrurile.

- Jennifer 2 zace undeva într-un şanţ... - În regulă. Nu. Am înţeles.

- şi dacă îmi scrie, telefonul e mort. - Căutăm altul.

- Este atât de drăguţ că acum lucrezi aici. - Da. Atât de drăguţ.

Da. Am început ca profesor suplinitor după facultate pentru a câştiga nişte bani

în timp ce mă pregăteam pentru o expoziţie

şi apoi mi-au dat propriul meu curs de artă.

Apoi mi-au oferit postul de director adjunct

şi am simţit că era lucrul potrivit pentru mine. Înţelegi?

Asta-i chiar ceea ce ţi-ai dorit?

- Da. Poate? - Nu.

- Nu. - Presupun că nu ştiu.

- Ai avut o influenţă bună la decor. - Am pictat asta cu elevii mei.

Aveam un plan întreg, dar în momentul în care se implică alţi oameni,

nimic nu merge aşa cum credeai.

Vezi? Dar asta-i atât de minunată în acest lucru.

- Da? - Trebuie să-ţi accepţi greşelile.

Mereu te forţează să înveţi mişcări noi.

Presupun că este cumva drăguţ din această lumină.

Nu.

Zoe, exact persoana de discutat.

De căutat. Pentru discutat.

- Nu. Nu facem asta acum. - Nu, nu, nu. Nu facem asta niciodată.

Stai. Am nevoie să spun ceea ce spun.

Ştii...

Stai departe de mine!

Cine naiba a fost asta?

Da. Am o latură minusculă furioasă, care iese la iveală când sunt provocată.

- Ar trebui... - Vor fi bine.

Exact aşa am crezut că va mirosi.

- Ca hârtia veche umedă. - Da, asta-i iarba.

Copiii mai aduc la şcoală steluţe şi vibratoare?

Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Este cumva frumos.

- Droguri. - Stai. Unele sunt amestecate cu...

Putem tăia asta de pe listă.

Listă? Ce listă?

Sunt toate lucrurile pe care am vrut să le fac în seara asta. E o prostie, ştiu.

Glumeşti? Ador listele.

Desigur că o faci.

- Este extrem de sălbatic. - Simţi deja asta?

Vei şti atunci când o simt. Sunt cu totul o altă per...

Bine. Bine. Te-ai gândit vreodată

că suntem cu toţii copii pierduţi în căutarea pântecului?

Această reunire este o reembrionare.

Doamne. Am uitat că fac asta atunci când ne drogăm.

Parcă aş fi toate aceste versiuni diferite ale mele, nu-i aşa?

Deci, acesta sunt eu cu adevărat sau o interpretare a mea?

Bine. Acum eşti cu siguranţă drogată.

La toată lumea există ceva mai mult decât un singur lucru, nu-i aşa?

Dar acum că mi se schimbă viaţa atât de mult,

nu-mi pot da seama care "eu" să fiu.

Ştii, lucrul care îmi place cel mai mult la camerele de evadare

este că ele te fac să te simţi blocat, chiar fără speranţă.

Dar, în cele din urmă, toată lumea îşi găseşte calea de urmat.

Cu excepţia unor membri ai Minnesota Vikings, o dată.

Asta-i atât de profundă, omule.

Ştii că eram îndrăgostit de tine în liceu, nu-i aşa?

Ce? Nici n-am ştiut.

Era destul de evident.

Ce face acest tip?

Doamne. Doamne. Cod roşu. Vine înfierbântat pentru un sărut.

Aş spune să-i dăm bătaie.

Ce simte inima ta?

Sunt de acord, doar dacă asta nu înseamnă că

rămânem blocate cu el toată noaptea.

- Mami! - Maggie?

- Ce faci aici? - Urgenţă în familie.

- Asta-i o minciună nenorocită. - Absolut.

L-am sunat pe Brett de o mie de ori, dar nu răspunde.

Ce?

Permite-mi să te întreb ceva.

Dacă n-ar fi apărut Maggie...

l-ai fi sărutat pe Aniq?

Este relevant pentru caz?

- Stabileşte starea de spirit. - Bine.

Şi da, e posibil să fiu puţin curioasă. Vreau să ştiu.

Nu ştiu.

Pentru a spune adevărul, am sărutat acelaşi individ de la 17 ani.

La naiba.

Aşa că, văzând o altă gură apropiindu-se de mine,

asta era... extrem de ciudat.

M-am gândit: "Dacă nu mă descurc să sărut pe altcineva?"

Nu ştiu cum să-mi înclin capul,

dacă merg după buza superioară sau pe buza de jos sau chiar dacă am vrut.

- Gura lui era deschisă sau închisă? - Asta din urmă.

- Deci, îţi dădea unul ca acesta? - Da.

Da. da. Asta înseamnă că te place.

Da. Dacă ar fi venit aşa...

ar fi vrut doar să se dea la tine.

Rahat. Cred că ne urmăreşte Culp.

Doamne. Toată recuzita lui, omule.

Din... din Yahtzee, filmul! "Chiar nu mă aşteptam la asta!"

- Linişteşte-te. Încerc să ascult. - Da. Da.

Omule, e biografia nepublicată a lui Xavier,

IX. Mă întreb dacă a amintit de mine în ea.

Ce?

Omule, acesta-i singurul loc în care nu ne-au lăsat să intrăm

când am instalat echipamentele.

Aproape că se simte ca o cameră de refugiu.

Nu!

Ce ai făcut?

Da. Cred că suntem în camera de refugiu.

- Nu pot să aud nimic. - Nu avem semnal.

- Ajutor! Ajutor! - Sigur suntem într-o cameră de refugiu.

Încetează să spui "cameră de refugiu".

Omule, acesta-i cel mai sigur loc în care putem să fim.

Nu vreau să fiu în cel mai sigur loc, vreau să aud această conversaţie.

Atunci n-ar trebui să fii într-o cameră de refugiu.

Yasper, te iubesc. Dacă mai spui o dată "cameră de refugiu", cedez.

- Bine. Îmi cer scuze. - Mulţumesc.

Totuşi, suntem într-o cameră de refugiu.

Ce? Unde naiba...

Acei hipopotami flămânzi şi-au pierdut bilele.

Stai. Nu faci camere de evadare? Ajută-ne să evadăm din această cameră.

- Yasper, nu funcţionează aşa. - Nu face asta.

- Aşa fac atunci când gândesc. - Bine.

Uită-te la asta. Avem ceva. Începem.

- Asta este ceva. Uită-te la asta. - Poţi citi pe buze?

- Da. 100%. Vrei s-o fac acum? - Da, te rog.

Bine. Dinţii mei. Dinţii mei.

Zoe, ce crezi despre Aniq? Omule, ce crezi despre Aniq?

Îmi place... îmi place bulionul. Mătuşa mea are nişte dischete ciudate.

Mănuşa de ajutor pentru hamburger...

Poţi să spui că nu ştii să citeşti pe buze.

Citesc pe buze. Lasă-mă o clipă.

Aşa că l-am găsit pe Brett, abţinându-mă să nu-l mănânc de viu

şi apoi am încercat să mă întorc la seara mea.

Fie!

- Deci, trebuie să pleci acasă? - La naiba, nu.

Zoe cea amuzantă este la conducere şi ultima dată când s-a întâmplat asta,

noaptea s-a încheiat cu vopsirea părului de către un străin în spatele unui Circle K.

Aşa că, hai să ajungem la petrecerea de după întâlnire.

Bine. Cum ajungi acolo?

Pentru că mi-am luat biciul. Prin asta mă refer la o maşină.

Zoe! Vino să zbori cu mine.

Da! Amuzant!

- Doamnele primele. - Mulţumesc, domnule.

- Nu-l putem lăsa băltă pe Aniq. - Haide. Este pe listă.

Sari la bord.

Aniq?

Deci, mai eşti artistă sau...

Dumnezeule. Şi-a amintit. Este atât de drăguţ.

Ştii ceva? Îmi plac foarte mult lucrurile pe care le faci.

Colegii artişti. Îi plac lucrurile noastre.

Mulţumesc. E drăguţ din partea ta.

Hei. Rahat. Ascultă asta.

- Fă-mi coperta următorului album. - Serios?

Spune-mi dacă asta sună a idee proastă.

Nu este, dar dacă sunt un tigru,

dar cu blana făcută din bani.

Şi stau în braţele unui copilaş.

Şi dacă ar avea copilul

un tatuaj cu faţa mea pe tot braţul.

Dar nu-i obişnuitul copil dolofan,

unul cu pomeţii proeminenţi. Înţelegi?

Şi el este... musculos.

Vreau să se uite oamenii şi să spună: "Acest copilaş are grijă de corpul său."

Ajutor.

Nu ştiu cum să fac tranziţia fără probleme faţă de orice ar fi asta.

Am putea declanşa alarma de incendiu?

"Bye Bye Birdie"?

Asta a fost piesa mea preferată pe care am făcut-o. Încă mai ţii asta prin preajmă?

Nu. O păstrez să-mi amintesc ce tocilar ratat eram.

Pentru că acum sunt nenorocitul de Conrad Birdie!

Vedeta spectacolului, iubire.

De fapt, vedeta este Albert, compozitorul tocilar.

Nu este numită "Bye Bye, Albert".

Ţi-ai amintit de asta?

Desigur că am făcut-o. Adoram acele spectacole.

Este atât de distractiv, nu?

În liceu erai dintr-o altă categorie faţă de a mea şi acum...

Se întâmplă.

Ce anume?

Versuri.

Am terminat cumva sub tine

Acum vrei să fii sub mine

Ai ieşit din categoria mea Dar acum eşti în inima mea

Deci, când ai avea nevoie de o machetă a albumului?

Aş putea face o schiţă pentru tine.

Da, mi-e indiferent.

Chestia cu arta a fost în genul, "îmi place". Chiar o fac,

dar a fost doar o cale de a te aduce aici.

Ştii, femeile se simt uneori stânjenite să-mi spună,

"Vreau să fac sex cu tine, Xavier." Pentru că-s celebru. Nu-i aşa?

Aşa că, încerc mereu să le atenuez disconfortul,

dându-le o scuză pentru a veni în dormitorul meu.

Sunt sensibil în sensul acesta.

- Nu. Ce facem? - Nu ştiu. Fă ceva.

- Brett? - Stai departe de soţia mea.

Mi-ai spart turnul de creveţi de marcă?

- Ascultă. Eu... - Unde este...

Este la părinţii meu. Este bine. Ia-o mai uşor. Relaxează-te.

Să mă relaxez?

Să mă relaxez? Te voi distru...

Nu merită asta, Furie.

- Zoe? - Zoe?

Telefonul este la 2%.

- Trebuie să ieşim de aici. - Încearcă să nu intri în panică.

Un buton.

Detective Culp. Detective Culp.

- Culp. Este Culp. Bună. - Culp?

Dumnezeule. Ce faci aici?

Vă pot ajuta cu ceva, domnilor?

- Nu-i necesar. Suntem bine. Eşti bine? - La naiba, da. Sunt bine.

- O ducem de minune. - Suntem bine.

Văd că împărţiţi căştile. Ce ascultaţi?

Doar câteva melodii. Da.

Melodii. Ciudat. Ador melodiile.

Ce ascultaţi? Ce muzică?

Nu cred că-ţi place această melodie. E mai degrabă... ca...

Este în genul...

Şi apoi... Şi apoi...

- Apoi pisica este... - Este o pisică în asta.

Aş da orice să ascult asta acum.

Dacă nu te deranjează să-mi dai puţin casca.

Eşti sigur? Este... probabil că nu este igienic.

- E în urechea mea. Am avut infecţie. - Pot să o şterg.

Am mâncat alimente care induc ceară.

- O voi şterge, trupă. - Bine. Da.

Bine.

- Desigur. Da. Bine. - Este multă ceară.

O şterg.

Poftim. Este ştearsă.

Nu aud nimic.

Pentru că, oricum, telefonul era pe cale să moară.

- Este mort. - Da.

De aceea umblam aiurea. Căutam un încărcător.

Asta-i o nebunie. Am un încărcător la mine. De ce n-aţi întrebat?

De ce nu am cere ajutor unui ofiţer de poliţie într-o situaţie stresantă?

Nu ştiu. Poate din cauza întregii istorii a omenirii?

Bine. Luaţi încărcătorul, dacă aveţi nevoie.

Mulţumesc foarte mult. Şi... Mulţumesc.

- Mă bucur să te văd. - Şi eu.

Şi sunt încântat că-ţi plac melodiile.

Apoi, Brett a făcut ceva ce mă întrebam mereu dacă-i capabil.

Doar... nu m-am gândit niciodată că o va face.

Îmi pare rău.

- Ce? - Ce a spus?

Te-am făcut să te simţi nebună pentru că vrei să rupi căsnicia.

Şi vreau să ştii că nu eşti nebună.

Nu-i suficient de bine. Eu nu-s suficient de bun. Nu pentru tine.

Poate că nu voi putea să-ţi recâştig inima,

dar voi face tot ceea ce pot pentru a-ţi recâştiga încrederea.

Poate că nu trebuie să meargă totul aşa cum credeam noi.

Şi am putea... să ne acceptăm greşelile.

E un curcan sau un vultur?

Ne-am măritat cu asta.

Ar trebui să ne căutăm "alesul"?

La ce "ales" te referi?

Către "alesul" care ne face să râdem spontan.

- Aniq. - Da.

- Ce este? - Ei ascultă interogatoriile.

- Nu ştiu cum, dar jur... - Putem vorbi mai târziu?

Sunt în mijlocul unui lucru şi tocmai ce începuse să fie suculent.

Bine. Unde am rămas?

Bună, căpitane. Sunt Culp.

Deci, l-ai găsit pe Aniq?

- Da. Am făcut-o. - Era însă... o problemă.

Nu. Are o chitară.

De ce cred tipii că ne plac chitarele?

Pentru că, o facem cumva?

Zoe! Zoe, Zoe, Zoe, Zoe, Zoe. Ştii, lucrurile au rămas nespuse.

Dar nu-mi voi permite să anulez lucrurile care s-au spus, care au fost spuse...

Asta urma să fie spus. Pentru că vor... O să le spun.

Eşti un înger. Un înger în... printre o mare de rahaţi.

Şi voi interpreta o melodie specială. Bine? Şi am vrut să o cânt mai devreme,

dar aceasta este ultima mea uşă care se deschide şi începe să se închidă.

- Nu. Despre ce vorbeşte? - Nu ştiu. Este de rahat.

Acest cântec are un trecut destul de zgomotos. Şi merge cam aşa.

Nu. Pantalonii mei.

Seara asta a fost un dezastru total.

Scuză-mă. Mă întorc la mica mea cuşcă de regrete.

Ne vedem când loveşte criza vârstei mijlocii.

Stai.

Acceptă victoria. Bine?

M-ai lăsat să conduc. Te-am băgat într-un şanţ.

Nu acest şanţ. Acesta-i şanţul tău. Mă refer la dobitocul de sus.

Aceasta-i ideea.

Am petrecut toată noaptea urmărind pe oricine găseam să ne ajute în a ne distra,

dar nu avem nevoie de ei să ne distrăm. Avem nevoie doar de noi.

Asta-i profundă.

Ascult.

Am făcut o listă de făcut, la naiba. Hai s-o facem.

Toate pentru una şi dă-i naibii pe toţi!

Crezi că ar trebui să...

Rezistă acolo!

Distractiv.

Acei hipopotami flămânzi şi-au pierdut...

Bine. Distracţia s-a terminat. Aproape că am ucis pe cineva.

Asta era pe listă?

Ştiu că nu-s mereu o mare admiratoare a "noastră",

dar poate că nu-i sănătos s-o eliberezi pe Zoe cea amuzantă doar o dată la şapte ani.

Zoe cea drogată şi enervantă are dreptate.

Nu putem fi despărţite tot timpul, altfel înnebunim.

Da, da, da, da, da!

Autoîmbrăţişare?

Fetiţă, sunt atât de tristă că nu am reuşit să petrecem mai mult timp împreună,

dar vreau să ştii că te voi susţine mereu. Bine?

I-am trimis lui Chelsea aceste mesaje text anonime

de când am ajuns aici, ca de exemplu, "Retrage-te, altfel..."

Sau "Stai naibii departe"

sau "Îţi voi distruge viaţa şi voi face să dispari de pe Internet."

Nu ţi se pare foarte subtil, dar şi hilar?

Fiul meu, Jaxson, cu un "x", m-a învăţat cum s-o fac.

El foloseşte asta tot timpul la şcoală.

Până când a fost suspendat fără niciun motiv...

De ce ai face asta? Nu vreau să faci asta. Deloc.

- Încerc doar să te ajut, iubire. - Nu ajuţi.

Dacă stau şi mă gândesc, nu m-ai ajutat niciodată.

Lasă-mă să înţeleg corect. Spui că Jennifer 2, care acum e dispărută,

- este cea care o ameninţa pe Chelsea. - Corect.

- I-ai spus? - Nu... Ratezi esenţialul.

Eram prietene în liceu. Nu ca mine şi Jennifere.

Eram prietene adevărate.

Ar trebui să discutăm.

Aşa că am făcut-o şi ea n-a devenit un monstru.

Era doar singură, nesigură şi plină de regrete. Aşa cum suntem cu toţii.

Îmi pare foarte rău.

Şi-a cerut scuze pentru tot.

Nu a fost uşor, dar mă bucur că am discutat.

Vino aici.

Mă bucur mai puţin că m-a îmbrăţişat.

Xavier este sus? Unde este? L-ai văzut?

Este sus?

L-a văzut cineva? El a făcut asta? El a făcut asta?

E-n regulă. E-n regulă.

- Sunt ud. Şi fără pantaloni. Din nou. - Îţi aducem un prosop. Eşti bine.

Bună, Zoe. Vreau să vorbesc cu tine după ce discut cu Xavier.

B-R-B. Asta-i "revin imediat".

Voi reveni imediat.

Cred că-i mort.

Deci, nu l-ai ucis pe Xavier.

- Nu. - Dar ai spus că aveai o mărturisire.

Am una.

Mărturisesc că, atunci când am aflat prima dată că m-a înşelat Brett,

m-am gândit că voi face închisoare pe viaţă pentru că-l voi înjunghia de 137 de ori.

Pentru că oricare dintre noi ar putea ceda. Tu ai spus asta.

Eşti drogată. Eşti fata drogată acum. Asta este acum.

- Bine. Înţeleg. Înţeleg. - Nu, nu, nu sunt drogată.

Spune povestea într-un anumit fel şi oricare dintre noi ar fi putut face asta.

Dar spune povestea într-un mod diferit şi... niciunul dintre noi nu a făcut asta.

Spui că nimeni nu l-a ucis pe Xavier.

Pentru că este mort.

Şi toate semnele conduc spre iubitul tău, Aniq.

Cineva l-a ucis.

Dar nu cred că a fost Aniq.

Şi sunt destul de sigură că nici tu nu crezi asta.

Tot ce-ţi cer este să-i dai o a doua şansă pentru a dovedi asta.

La naiba, Culp. Ce ţi-am spus?

- Sunt în mijlocul unui... - Te voi opri acum.

Sunt comenzile căpitanului. Eşti eliberată de datorie.

Băiete, pa. Ne întoarcem la asta.

Şi vorbesc serios.

Ai turnat.

Ia-ţi adio de la suvenirurile tale.

Marvasmar - Subtitrari-noi Team a avut plăcerea de a vă prezenta:

The Afterparty Sezonul 01, ep 06-"Zoe"