Original subtitles

Televiziunea poloneză prezintă:

NORII NEGRI

Scenariul:

În rolurile principale:

Regia:

Polcovnicul Dowgird, fost ofiţer în Ducatul Prusiei,

soseşte la Varşovia

ca să divulge actele de nedreptate comise în Prusia

de guvernatorul prinţului elector, von Holstein.

În acest timp, orăşenii prusaci trimit o delegaţie la Varşovia

ca să ceară Coroanei ajutor şi intervenţie.

Dowgird intră în posesia unei tolbe negre aparţinând curierului prinţului elector

în care găseşte o listă secretă cu numele magnaţilor

mituiţi de acesta.

Von Holstein şi un diplomat viclean, margraful Ansbach,

complotează împotriva lui Dowgird.

Vor să-l defăimeze şi să-l omoare pe Dowgird,

fiindcă e prea periculos pentru domnia prinţului elector.

Se întâmplă ca polcovnicul să scape viu şi nevătămat de fiecare dată.

Una dintre intrigi e dezvăluită în public

şi se termină cu duelul între von Holstein şi Dowgird.

Guvernatorul prinţului elector e rănit mortal.

Margraful Ansbach vorbeşte cu Sobieski, încercând să mascheze scandalul

şi să-l convingă să nu dea in vileag numele de pe listă.

În drumul ei spre Varşovia, delegaţia prusacă e atacată de bandiţi

năimiţi de reprezentantul prinţului elector.

Aflând asta, Dowgird adună câţiva oameni

şi porneşte să-i ajute pe delegaţi, care sunt popriţi într-un turn.

Ca să ajungă acolo, se caţără pe ruinele unui vechi castel.

Partea a noua

Frânghia.

S-o lăsăm aici.

De ce să aşteptăm?

Şi să ne riscăm gâturile?

Poate se întoarce Walery...

Nu se mai întoarce.

Şi noi stăm aici ca o şleahtă de proşti.

Şi aşteptam Dumnezeu ştie ce.

Aurul e aici, la noi.

Nu trebuie decât să-l luăm de la bătrân.

Mai bine rugaţi-vă ca Walery să se-ntoarcă curând.

Ce-aţi rămas aşa?

Trebuie să ucidem negustorii şi să împărţim aurul.

Ţi s-au întunecat minţile?

Poate că da, dar ştiu ce fac.

Nu mişca şi ţine-ţi gura !

Linişte, domnilor.

Dumnezeule atotputernic!

Andrzej.

Deci cum facem?

Cum facem ?

Uite aşa facem !

Micuţule !

Ei? Cine mai vrea ?

Aruncă frânghia.

Frânghia.

Ne căţărăm şi ieşim pe fereastră.

Domnul Korzycki e prea slăbit. Asta l-ar uicide.

Eu rămân aici. Plecaţi voi.

La turn.

Urmaţi-mă !

Încetaţi ! Opriţi-vă !

Opriţi-vă, ticăloşilor !

Vreţi să vă omorâţi între voi ?

Walery va fi în curând aici cu şi mai mult aur.

Va fi destul pentru toţi.

Kuba ! Vino-ncoace !

Kuba !

Au scăpat pe fereastră.

Înconjuraţi castelul. Prindeţi-i !

Pe cai !

După mine !

Să cercetăm turnul.

Mişcaţi ! Mai repede !

Coboară !

Caii le sunt aici.

În castel !

Domnule polcovnic !

Aurul.

Andrzej, la turn !

Descălecaţi ! După ei !

Singura cale de-a ieşi de-aici e să ne căţărăm pe frânghie.

Eu mă duc primul. Andrzej, eşti următorul.

Apoi îl vom ridica pe domnul Korzycki, pe urmă dumneavoastră, domnilor.

Kacper şi Pawel, voi veţi asigura retragerea.

Staţi aici.

La turn !

O să-i afumăm. După mine !

O iau eu înainte.

După colţ, aproape de zid.

Hei, voi !

Aruncaţi armele !

Întoarceţi-vă în turn,

sau vă afumăm ca pe şobolani.

Ajută-mă!

Dă-mi frânghia !

Nu mai e nevoie.

Ania...

Am fost îngrijorată pentru tine.

Foarte îngrijorată.

Am ştiut că te iubesc din prima clipă-n care te-am văzut.

Voi îngenunchea în fata hatmanului şi-ţi voi cere mâna.

Mă vrei ?

Vă mulţumesc, domnule !

Vă mulţumesc, domnule !

Ieşi de-aici !

O să-ţi petreci toată viaţa pândindu-l pe polcovnic ?

Taci din gură !

Ce femeie îţi va îngădui asta ? Eu nu, hotărât.

Ieri i-ai ajutat pe delegaţi, azi îţi oblojeşti rănile.

Data viitoare vei pleca să lupţi cu tătarii,

şi pe urmă să-i înfrângi pe turci.

Taci din gură! Ai ce-ai vrut.

Da.

Nu-i adâncă rana, doar te-a zgâriat un pic.

Dar trebuie oblojită.

Dacă gărzile n-ar fi ajuns la timp ieri,

ai fi avut nevoie de cruce, nu de oblojeală.

Te doare?

Mi se despică...

Ce?

Capul.

Din cauza zarvei.

Ce se întâmplă aici ? Ai scos sabia la Magda ?

Nu.

Arătaţi foarte bine, domnule polcovnic.

Ca un tablou.

Mă duc la hatmanul Sobieski.

Coniţa Anna vă aşteaptă de dimineaţă.

Ce cauta tolba asta aici ?

Magda a adus-o.

Nu pentru documentele prinţului elector,

ci pentru economiile mele.

Îşi pregăteşte zestre, de parc-aş vrea să mă mărit cu el.

Mai taci !

E grea.

Ascunde-o bine. E mai bine să fie-n siguranţă.

Te-ai văzut cu delegaţii ?

Da. Azi dimineaţă.

Se odihnesc.

Tânărul Odrowaz a fost pe-aici.

Ce voia ?

Să-l rugaţi pe hatman ca să-l primească în audienţă.

Drăguţă.

Du-te la delegaţi şi spune-le c-o să-i văd înainte de prânz.

Pe curând !

Ca un tablou...

Ieri, când polcovnicul a primit mâna coniţei,

am simţit de parcă inima...

Coniţa Anna i-a oferit mâna şi hatmanul i-a binecuvântat.

Şi mătuşa a trebuit să verse lacrimi.

Hatmanul invită oaspeţi la petrecere

ca să sărbătorească logodna.

Eu nu mă pun în genunchi în faţa nimănui şi...

tot o să mă-nsor cu tine.

Şi dacă eu nu vreau ?

Eşti sigur că n-o să te părăsesc ?

N-o s-o faci.

Eşti foarte încrezător.

Crezi că nu mai sunt şi alţi bărbaţi ?

Nu, nu mai sunt.

Nu sunt.

Trebuie să-l văd pe polcovnic.

Nu, pe căpitanul gărzilor.

Vagmistrul tău merită o mulţime da aur.

Scrisoarea pe care a furat-o e de mare preţ pentru Coroană.

Mâine, Majestatea Sa va primi delegaţia prusacă.

Noi, pe partea noastră, vom da in vileag numele magnaţilor

care sprijină politica prinţului elector.

I-am spus domnului Kalinowski să dosească bine scrisoarea.

Domnul Odrowaz doreşte să vă vadă.

Adu-l înăuntru !

Acest document e de mare importanţă şi pentru Ansbach.

Domnule...

Pawel Odrowaz,

fiul unui prieten credincios.

Îl ţin minte pe tatăl tău.

Excelenţa Voastră...

Ridică-te, tinere.

Mâine vei fi primit în audienţă la rege.

Vei veni cu noi.

Îi voi spune personal regelui ce te apasă.

Mâine ?

Nu puteai să-ţi găseşti un protector mai bun.

Am auzit că margraful Ansbach i-a trimis o scrisoare prinţului elector

în care cere iertare pentru tatăl tău.

Tatăl meu nu va supravieţui în temniţă.

Fraţii Ramowski au fost închişi cu el.

Toţi prieteni de-ai polcovnicului.

Îşi pun speranţa în noi. Nu-i putem lăsa.

Crezi că noi trândăvim aici, în Varşovia ?

Că ne gândim numai la noi ?

Iertaţi-mă, Excelenţa Voastră. Sunt mai mult decât deznădăjduit.

Şi dac-aş merge la margraful Ansbach ?

Tata zicea că e un om înţelept.

Scopul scuză mijloacele.

Du-te, tinere.

Spune-i că eu te-am trimis.

Vă mulţumesc, Înălţimea Voastră.

Nestăpânit...

Dar înţeleg că are inima rănită.

Dac-aş putea face ceva să-i ajut, m-aş simţi mai bine.

Pune frâu glasului conştiinţei.

Discreţia e cea mai de preţ virtute.

Ai vorbit cu delegaţii ?

Ne vedem înainte de prânz.

Invită-i la nuntă.

Acum totu-i în regulă.

Ticălosul...

A fost pe urmele mele tot drumul de la Varşovia.

Plecaţi !

Am înţeles, domnule.

Runge, Schmidt, după mine !

Ascundeţi leşul. Aduceţi calul.

Dă-i drumul !

Se zice că i-ai frânt gâtul.

Nu se poate.

A murit după ce-a fost întemniţat în turn.

Se pare că ştia prea multe.

Da, aşa cred.

Şi celălalt ?

E prea nătâng, nu va spune nimic.

Şi hangiul ?

Poate...

Atunci, de ce i-aţi dat drumul ?

Trimite doi oameni la Grodzka.

E urmărit.

Omul meu e tot timpul cu ochii pe el.

Încăleca de parcă ar fi petrecut ani buni în armată, nu la han.

Am cunoscut un hangiu

care călărea mai bine decât un soldat...

Taci, Magda.

Ştia despre atacul asupra Magdei

şi despre scrisorile pentru polcovnic.

Şi acum, despre Wilcze Doly...

Ticălosul duhneşte de la o poştă că-i de-al prinţului elector.

Scuzaţi-mă !

Poştalionul negru ?

Aici ?

Corespondenţa prinţului elector pentru rezidentul din Varşovia.

Nu te îngrijora, vagmistre.

Spune-i polcovnicului că hangiul e pe mâini bune.

Aş vrea să te ajut din toată inima.

Şi eu am un tată pe care-l iubesc mai mult decât pe oricine.

Îţi înţeleg disperarea.

Cafeaua, ce băutură delicioasă !

Aproape necunoscută în Europa.

Bancherul meu din Ţările de Jos mi-a trimis-o cadou.

Serveşte-te. E întăritoare şi stimulativă.

Gust-o, tinere domn !

Tatăl meu e foarte bolnav.

La vârsta lui, după atâţia ani în armată, s-ar putea să...

Gustă, tinere.

După atâţia ani în armată, s-ar putea să nu îndure asta.

Excelenţa Voastră nu mă ascultă.

Iartă-mă, tinere !

Sunt în aşteptare.

E pe cale să vină poşta de la prinţul elector

în care mă aştept să găsesc un răspuns la scrisoarea mea cu privire la tatăl tău.

Am credinţa că prinţul elector îmi va asculta rugămintea.

Hatmanul Sobieski mi-a promis că-l va ruga pe rege să mă primească în audienţă.

În Leck am încercat peste tot, dar...

Holstein avea un dinte contra tatălui meu.

Erich von Holstein e mort.

Ducele elector încă-i jeleşte dispariţia.

Polcovnicul Dowgird e foarte îndatorat tatălui tău.

Da, Înălţimea Ta.

Să sperăm pentru ce-i mai bun, tinere domn.

Poşta de la Konigsberg, domnule.

Aşteaptă !

Eşti fiului stegarului Odrowaz ?

Da, domnule.

Înţeleg...

S-a întâmplat ceva ?

Margraful a primit o scrisoare de la prinţul elector.

Tatăl meu trăieşte ?

Da, trăieşte.

Slavă Domnului.

Înălţimea Voastră, vreau să ştiu adevărul. Ce-i cu tatăl meu ?

Ducele i-a acordat un răgaz.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Dar cu o singură condiţie.

Ce-mi cere ?

Viaţa tatălui tău depinde de polcovnicul Dowgird.

Poţi păstra o taină ?

Da.

În schimbul capului tatălui tău, ducele vrea înapoi documentul

care se află acum în posesia lui Dowgird.

Încearcă să înţelegi că prinţul elector vrea înapoi doar ceva ce-i aparţine.

Îi vei duce polcovnicului scrisoarea asta.

Polcovnicul e în camera lui ?

Nu, domnule. E cu delegaţii.

Tatăl meu e-n viaţă şi poate fi eliberat.

Să mulţumim Domnului pentru asta.

Iertaţi-mă, domnilor !

Am de vorbit ceva cu domnul polcovnic, în particular.

Aşteptaţi în camera mea.

Să sperăm că regele va asculta tot ce-avem de zis.

Şi astăzi veţi întâlni nişte prieteni

ale căror vorbe mai înseamnă ceva în Uniune.

Să sperăm că ne vor ajuta pentru cauza noastră din Prusia.

Pe curând, domnilor.

Să sperăm că veştile despre Odrowaz vor fi de bun augur pentru cauza noastră.

Aşa să ne-ajute Dumnezeu !

Domnule polcovnic,

margraful m-a rugat să vă spun că...

Spune !

Că viaţa tatălui meu depinde de dumneavoatra, domnule.

Mi-a zis să vă dau scrisoarea asta.

Domnule, e vreo speranţă ?

Margraful a fost foarte sincer.

E un suflet nobil. Vrea să ajute.

Du-te la hatman cu delegaţii. Ne întâlnim acolo.

Grăbiţi-vă !

Oaspeţii vor sosi curând.

Mesele să fie aduse afară şi acoperite cu cuverturi.

Ehei, în Lituania,

când eram tânără, ospeţele ţineau cinci zile.

Şi dacă gazda avea dezlegare de Sus,

oaspeţii mai puteau rămâne şapte zile.

Dar le era greu să încalece după aceea.

Prostii !

Incălecau pe cai de la balcon.

Caii doar sforăiau sub încărcătură,

şi strânşi de genunchii călăreţului,

plecau în galop la altă petrecere din apropiere.

Sfârşitul lumii...

L-aţi văzut pe polcovnicul meu, doamnă ?

Eu ? Nu i-am jurat nimic polcovnicului tau.

Se va întoarce curând.

Vreţi să mă scuzaţi ?

Nu pleci nicăieri !

Ai abătut-o de la treburi pe Magda toată dimineaţa,

iar acum vrei s-o stergi şi tu de la muncă.

Vom avea o mulţime de oaspeţi şi n-avem destui lucrători.

Tu du-te la coniţa Anna ! Te aşteaptă.

Iar tu îl vei ajuta pe domnul Kalinowski.

Sfârşitul lumii...

Doriţi nişte vin ?

Am adus documentul pe care l-aţi cerut, margrafe.

Ştiu.

Care sunt garanţiile dumneavoastră că,

atunci când veţi avea înapoi documentul,

domnul Odrowaz şi tovarăşii lui vor fi eliberaţi ?

Emiteţi pretenţii ?

Ca şi dumneavoastră, margrafe.

Am aflat cererea dumneavoastră

şi-am venit personal aici.

Asta era singura condiţie.

Nu cred că înţeleg.

Erich von Holstein pe care dumneavoastră... l-aţi ucis

ar vrea să fie aici în această clipă

şi să vă vorbească.

Mă flataţi, margrafe.

Încă mi-ar plăcea să vă admir, dar Dumnezeu ştie că nu pot.

Să ajungem cu conversaţia asta la un sfârşit.

Am făcut ce mi-aţi cerut.

Acum aş vrea să aud ce-aveţi de dat în schimb pentru asta.

Eşti un adevărat fiu al ţării tale.

Serviciul în armata prinţului elector nu te-a învăţat nimic.

Un polonez va face totul ca să-şi ajute prietenul,

chiar dacă acesta poate fi mort deja.

Ce altă naţie şi-ar inchipui aşa ceva?

Condiţiile mele sunt următoarele:

vă înapoiez documentul când Odrowaz şi tovarăşii săi sunt în Varşovia.

Vă daţi cuvântul pentru asta?

De nobil şi de ofiţer.

Atunci, de ce nu aveţi încredere în mine?

Asta e ceva ce-am învăţat în armata prinţului elector.

Mi-ar plăcea să vă asigur

că îmi ţin promisiunile.

Cu ajutorul Domnului, poate veţi avea şansa s-o dovediţi.

Mi-am dat cuvântul prinţului elector, Frederic Wilhelm,

că vă voi aduce viu in faţa sa.

E cale lungă.

Poştalionul e pregătit.

Nu mi-a mai rămas nimic de pierdut.

Tolba e goală.

Hatmanul are scrisoarea.

Mă aşteptam la asta.

Nu voiam scrisoarea, ci pe dumneavoastră.

Hatmanul i-o va arăta regelui şi-i va face conţinutul public.

La vremea aceea veţi fi departe de locul ăsta.

Luaţi-l !

Suntem onoraţi să fim invitaţi într-o casă atât de nobilă.

Plăcerea e de partea mea, domnilor.

Doamnă, vă rugăm acceptaţi asta ca pe un dar din partea Prusiei.

Ce piesă frumoasă ! Minunată.

- Iertaţi-mă, doamnă ! - Vagmistre, cheam-o pe Magda !

Unde e polcovnicul ?

Vorbea cu domnul Odrowaz.

- Unde-i polcovnicul ? - Încă n-a ajuns aici.

- Cum aşa ? - O scrisoare de la margraful Ansbach...

Ce scrisoare ?

Privindu-l pe tatăl meu. Am adus-o de la rezident.

O scrisoare...

Mi-a zis că vine aici.

Franz !

Poruncă !

Trăieşte ?

Trăieşte, Excelenţa Voastră,

dar a căzut în nesimţire.

E bine de voi.

Legaţi-l !

Ai grijă de cai !

Polcovnicul e acasă ?

Nu, e plecat.

- Singur ? - Singur.

Mai întâi a vorbit cu un tânăr domn şi apoi a intrat în camera dumneavoastră.

Unde ?

În camera dumneavoastră.

Calul polcovnicului !

În rolurile principale:

În alte roluri:

Muzica:

Scenografia:

Consultanţa istorică:

Montajul:

Supervizor producţie:

Imaginea:

Regia:

Traducerea şi adaptarea episodului: Rizzo1 - www.titrari.ro