Original subtitles

NORII NEGRI

Scenariul:

În rolurile principale:

Regia:

Polcovnicul Dowgird, nobil polonez şi ofiţer prusac,

a refuzat obedienţa în faţa prinţului elector, întrucât nu putuse suporta

nelegiuirile grafului von Holstein.

A fost arestat în timp ce încerca să-l elibereze pe Stolpecki,

ce fusese condamnat pe nedrept la închisoare.

Credinciosul său vagmistru Kasper Pilch îl eliberă,

iar fostul comandant al lui Dowgird îl ajută să fugă.

Rotmistrul dragonilor, Zaremba, şi trupele rotmistrului Knothe

porniră în urmărirea lui Dowgird.

Furios, von Holstein îi condamnă la moarte

pe cei prinşi în timpul încercării de eliberare a lui Stolpecki.

Auzind că Odrowaz l-a ajutat pe Dowgird să scape,

Holstein dă ordine să-l aresteze pe Odrowaz.

Orăşenii decid să trimită nişte reprezentanţi la regele Poloniei

care să-i prezinte suferinţele lor şi să-l roage să intervină.

Urmăritorii sunt aproape.

Knothe îi înconjoară pe fugari într-o zonă mlăştinoasă,

dar polcovnicul şi vagmistrul au scăpat din capcană

şi au ajuns la o fierărie din pădure.

Fierarul îi trădează.

El îşi trimise fiul cu un mesaj în care spunea că cei căutaţi erau în casa lui.

Dowgird vede asta şi...

Partea a treia

Haideţi!

Atenţie!

Fugiţi după cai.

Trăieşte.

Aliniaţi-vă.

Sitarz!

E singurul drum spre teritoriile Coroanei ?

Da, sire.

Se va vedea mai bine de pe deal.

Hans!

Văd că sunt recrutaţi fermierii.

Ar fi bine să ştim de către cine.

I-am întâlnit.

Sunt din regimentul Lamsitz. Un vagmistru şi un soldat de cavalerie.

Mi-ar plăcea să ştiu mai multe.

Suntem prea expuşi aici. S-ar putea să-l speriem pe Dowgird.

Hans, du-te şi vezi cine sunt oamenii aceia.

- Cine sunteţi ? - A venit băiatul ăsta

şi ne-a spus că cei doi sunt la fierărie, cu tatăl lui.

Să mergem.

- La naiba ! Un dragon ! - Stai liniştit. Ia-o uşurel.

Staţi !

- Dumneavoastră sunteţi, polcovnice ? - Şi tu eşti aici, Sitarz ?

Datoria de soldat, domnule.

Sunt două trupe care aşteaptă, lângă pădure.

şi toate drumurile sunt păzite.

Şi tu crezi că vânarea oamenilor se cheamă "datorie de soldat" ?

Nu sunt eu cel potrivit să judece asta.

Mai bine aţi lua-o prin pădure, domnule.

Rotmistrul de cavalerie, Zaremba, l-a salvat cândva din sclavia tătarilor.

De aceea îi este atât de devotat.

Dar un bărbat mereu va fi, înainte de orice, om.

Fugiţi, în adâncul pădurii !

În pădure !

Sunt morţi !

Domnule, vine vagmistrul.

Domnule, Dowgird şi celălalt vagmistru sunt acolo, cu ceilalţi recruţi.

- De ce nu i-ai oprit ? - Eram singur. N-am chef să mor, încă.

- O să te spânzur ! - Uşurel, domnule rotmistru...

Dragonii mei se supun întotdeauna ordinelor venite de la comandanţii lor.

Spune-le să încalece.

- Hans, pregătiţi-vă ! - Încălecarea.

- Dă-le drumul să se ducă acasă, Kasper. - Staţi !

Unde vreţi să mergeţi ? La prinţul elector ? Acasă ?

Ascundeţi-vă bine în pădure de oamenii prinţului elector.

Mulţumim, stăpâne.

Dumnezeu să vă ajute !

Care dintre voi ne poate arăta cel mai scurt drum spre Topiel ?

Eu pot, domnule. Trebuie să treceţi râul,

apoi, dincolo de pădure, e un sat numit Wykroty.

Întrebaţi-i pe oamenii de acolo. Vă vor arăta drumul.

Mulţumim.

Dumnezeu să vă păzească.

- Le luăm ? - Sigur.

Putem face o haină, ceva.

N-am văzut pe nimeni.

I-am întâlnit doar pe dragonii rotmistrului de cavalerie, Zaremba.

- Au vreo pistă ? - Niciuna. Se îndreaptă spre graniţă.

Domnule rotmistru !

Am prins doi recruţi.

Aveau astea cu ei.

- De unde le au ? - Nu vor să vorbească.

De unde le aveţi ?

Şi tu ?

O să vorbiţi voi !

Avem ordin să-l luăm pe Jan Korba. Va fi luat în armată.

Dar este al meu ! Mi s-a jurat.

Prinţul elector nu ia la oaste oamenii căsătoriţi, nu ?

Ţine-ţi gura sau îţi trag una.

- Dar e al meu ! Al meu ! - Linişteşte-te, Hanus.

Măcar mă puteţi lăsa să mă pregătesc de drum ?

Dă-i drumul !

Daţi-i drumul !

Iisuse Hristoase ! Lăsaţi-l !

Daţi apă la cai şi curăţaţi-i cu nişte paie !

Lăsaţi-l în pace !

Aici e Wykroty ?

Care-i drumul cel mai scurt spre Topiel ?

Ce aveţi, de nu vorbiţi ?

Ce faci aici ?

Suntem din regimentul rotmistrului Langdorff.

Trebuie să luăm recruţi de aici.

Dar este al meu. Al meu ! Mi-a făcut jurământ.

Nu ştii că e interzis să iei oameni însuraţi ?

Dar aşa e ordinul...

Raportează-i rotmistrului Langdorf.

Şi plecaţi de aici ! Nu vreau să vă mai văd !

Mulţumesc, domnule, că m-aţi salvat.

Mulţumesc, domnule.

Caii au nevoie de apă, iar noi avem nevoie de o călăuză să ne arate calea spre Topiel.

Vă voi călăuzi eu, domnule.

Mă întorc imediat.

Poftiţi şi dumneavoastră. Eram cu toţii la nuntă, acum.

Nu, ne grăbim. Daţi-ne doar ceva de băut.

Mamă, dă-le domnilor ceva de băut.

- E departe de aici ? - Nu, trebuie doar să treceţi prin pădure.

Stai ! Pe aici ?

Pe aici, domnule rotmistru.

Adu un cal aici, Jasiek. Adu-l pe cel mai bun.

Poftiţi, domnule. E din tortul de la nuntă.

Şi asta e pentru dumneavoastră, domnule.

Poftiţi, domnule. Beţi!

Vă pregătim calul.

Soldaţii !

Mesele !

Prindeţi-i !

Pistoalele, Kasper !

Mai repede !

- La atac ! - Aruncaţi cu torţe în ei !

Kasper ! Căruţa cu fân !

Haideţi, băieţi.

Daţi mesele la o parte !

- Ascunde-te în pădure, Hanus. Şi tu, tată. - Jasiek.

Am să vă arăt drumul. În pădure !

Laşilor ! Câinilor !

Vă e frică de nişte ţărani ? Înapoi !

Vă învăţ eu minte ! Înapoi !

Întoarceţi-vă ! În formaţie !

După mine !

Îmi pare rău că aţi păţit asta din cauza noastră.

Nu e ceva nou pentru noi. Suntem obişnuiţi cu asta.

Dumnezeu să vă ajute !

Să mergem, Jasiek.

Căutaţi prin sat.

Căutaţi în toate colibele.

Nu e nimeni aici.

Nu e nimeni aici.

Nu e nimeni aici.

Domnule rotmistru, putem să ...?

Max !

Stai.

De unde sunteţi ?

Suntem din trupele rotmistrului Langdorff.

Ce faceţi aici ?

Am venit să recrutăm din sat, dar nişte ofiţeri nu ne-au lăsat.

Care ofiţeri ?

Cei doi pe care i-am întâlnit acolo.

Unul era de-al lui Radzivil, iar celălalt de-al nostru.

Unde erau ?

Radzivilul e un exilat. Va plăti asta cu capul lui.

Punem noi mâna pe ei ! Jur că o să-i prindem !

Daţi-i drumul !

Jasiek !

Încotro e graniţa ?

Pe aici e cel mai scurt, dar e mai bine să n-o luaţi prin pădure.

- Kasper ! - Da, domnule ?

Uită-te puţin la braţul meu. Mi-e teamă că fierarul mi l-a rupt.

Sunteţi rănit ?

Vărul meu stă la o moară, nu departe de aici.

Poate să vă vindece rana.

Aşa ? Du-ne acolo.

- Ce fel de oameni locuiau aici ? - Nişte ţărani.

Poate că cei din Brandenburg ?

- Sitarz ? - Da, domnule ?

Cine crezi că le-a dat foc ?

Nu ştiu, domnule.

Ştii. Doar că nu vrei să ne spui.

Pleacă ! Sau dragonii mei te vor face bucăţi !

Cred că au luat-o pe aici.

Nu fi prost ! Încotro e graniţa ?

Pe drumul din dreapta troiţei, căpitane.

- Pe drumul ăla au luat-o. - Haideţi !

Vino.

Vin nişte străini.

Iisuse ! Trebuie să fie iar zapciul, cu birurile.

- Bună dimineaţa ! - Jasiek !

Salut, Jedrzej ! Ţi-am adus nişte oaspeţi.

Oamenii prinţului elector au vrut să mă ia cu arcanul, dar domnii m-au salvat.

S-a dat o luptă grozavă la noi în sat.

- Domnii au nevoie de puţină odihnă. - S-au luptat cu oamenii prinţului elector?

Uşa mea e mereu deschisă pentru astfel de oameni.

Matka, vino să-i întâmpini pe distinşii oaspeţi.

- Fiţi bineveniţi ! - Bine te-am găsit.

Vă invit cu bucurie în umila noastră casă.

- Kasper, adu caii. - Da, domnule.

Trece-i prin vad.

Poftiţi, vă rog. Poftiţi.

- Poftiţi înăuntru, am eu grijă de cai. - Mulţumim !

Sitarz !

- Rămânem aici ! - Descălecaţi, deşeuaţi caii şi adăpaţi-i.

Nu aprindeţi nici un foc. Ascundeţi-vă în tufişuri.

Coroana, se pare, a cam uitat de noi.

Câinii prinţului elector fac legea aici.

Nişte mied ?

Eu nu ştiu prea multe,

dar tata spunea că noi suntem aici din vremuri străvechi

şi n-o să-i lăsăm pe germani să ne alunge de aici.

Bine a grăit.

Prinţul elector n-o să ne poată învinge,

deoarece Coroana ne va ţine partea pentru acest pământ.

Şi, atunci, Brandenburg va trebui să plătească pentru toate nedreptăţile.

Scuzaţi-mă, eu trebuie să plec, acum.

Nu mai pot rămâne. Trebuie să văd dacă oamenii mei au nevoie de mine.

Mulţumesc mult că m-aţi salvat.

Dumnezeu să te păzească.

O să-ţi răsplătesc serviciul când voi putea.

Eu vă voi rămâne veşnic recunoscător.

Dumnezeu să vă păzească.

Transmite-i salutări soţiei.

Dumnezeu să te aibă în paza Lui, Jedrzej !

Noroc, Jasio.

Nu vă e foame ?

Polcovnicul Dowgird ar vrea să se culce acum.

Soţia mea a pregătit deja patul.

Suntem oameni simpli, dar facem tot ce putem să vă simţiţi bine.

- Mulţumesc. - Somn uşor, domnule.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Noapte bună.

- Tu, Kasper ? - Voi dormi acolo, jos.

Dacă nu vă deranjează...

- E vreo problemă, domnule ? - Nu, e o seară frumoasă.

Somn uşor, Jedrzej.

Stai ! Jos de pe cal !

- Iisuse ! Cine sunteţi voi ? - Jos de pe cal !

Aduceţi-l aici !

Descalecă !

Domnule rotmistru !

M-aţi speriat. Am crezut că-s oamenii prinţului elector.

Polcovnicul va fi bucuros să vă vadă aici.

- Care polcovnic ? - Al dumneavoastră.

Poartă aceeaşi uniformă ca a dvs.

- E singur ? - Nu, mai e un ofiţer cu el.

Unde sunt acum ?

Domnul polcovnic e rănit la braţ. Se odihneşte în casa vărului meu.

Ştii drumul într-acolo ?

- De acolo vin. - Ne duci până acolo ?

Domnule, trebuie să mă întorc în satul meu.

Spui că e rănit, dar nu vrei să-i aduci ajutoare ?

Aveţi dreptate. Vă duc acolo.

- Domnule ! - Lasă-mă...

- Domnule... - Ce e ?

Ceva nu e în regulă. Câinii sunt agitaţi.

- Aici e, domnule ofiţer. - Descălecaţi.

Tu vii cu mine.

Îi spui vărului tău că te-ai întors pentru că ţi s-a rănit calul.

Şi-i spui să deschidă uşa.

Sitarz ! Înconjoară moara. Vezi să nu necheze caii.

Doamne ! Ce e cu toate astea ? Sunteţi de-ai noştri, nu ?

Taci, prostule !

Du-te. Şi ţine minte: dacă ne dai de gol, te ucidem.

Ce-am făcut ?

Hai, vorbeşte.

Walenty, deschide uşa. Sunt eu, Jasiek.

Nu mă pot întoarce acasă.

Deschide uşa, te rog. Calul meu s-a rănit.

E Jasiek, nu ?

Deschide ! Walenty, deschide uşa !

Ce tot spune ? Sunt Jedrzej, nu Walenty.

Stai !

Deschideţi uşa !

- Walenty ! - Te ucid dacă ne dai de gol.

Du-te şi trezeşte-l pe polcovnic.

Jasiek, ce naiba faci aici în miezul nopţii ?

Văr-tu e atât de beat, că nu-l pot trezi din somn.

Mă duc s-aduc o lumină, că nu pot să deschid uşa pe întuneric.

- Unde este vagmistrul ? - Jos, la uşă.

A reuşit să se trezească vărul tău. Deschide el uşa imediat.

- Ce e cu tine, Jasio ? - Deschide, Walenty. Calul meu e rănit.

Cu cine eşti ?

Ne-am întâlnit cu vărul tău în pădure. Spunea că ne poţi găzdui.

- Sunteţi singur, domnule ofiţer ? - Sunt cu cavaleria mea.

Suntem foarte obosiţi.

Vă rog să intraţi.

Daţi-mi voie, domnilor.

Nu-mi faceţi rău.

Ce-am făcut ?

Spune-le să se retragă.

Haide !

Sitarz !

Retragerea !

Aşteptaţi ordinele mele.

Pe cai !

Lasă-l în pace.

Şi tu eşti polonez, şi el e polonez, Grzegorz.

Treaba asta-i numai între polcovnic şi rotmistru.

- Nu înţeleg. - Pentru că eşti tânăr şi prost.

Bineînţeles că te prosteşti când vezi că un polonez vânează un alt polonez.

Cui ne supunem, atunci ? Regelui Poloniei sau prinţului elector ?

E pământul polonezilor sau al prinţului elector ?

E Dowgird un trădător sau nu e ?

Te supui Alteţei Sale, Zaremba !

Şi nu tu, ci stăpânul tău îl vânează pe Dowgird.

Şi nu pentru c-ar fi trădător.

Atunci, de ce ?

Din zavistie.

Cum aşa ?

Amândoi au fost soldaţii lui Sobieski, sub comanda lui Odrowaz.

Îi aprecia pe amândoi în aceeaşi măsură.

Dar când Odrowaz s-a îmbolnăvit grav, l-a numit pe Dowgird comandant.

Iar apoi, Sobieski l-a făcut locţiitorul lui.

Asta l-a rănit profund pe rotmistru.

Şi când, în bătălia cu tătarii, rotmistrul nu s-a supus ordinelor lui Sobieski,

fapt ce a dus la moartea multor soldaţi,

Dowgird trebuia să-l aducă în faţa tribunalului militar.

Dar rotmistrul a scăpat şi a trecut de partea prinţului Radzivil.

Şi, uite aşa, a ucis zavistia prietenia dintre cei doi.

Dar dumneavoastră, domnule ?

Nu sunteţi din satul nostru, nu ?

Rotmistrul Zaremba mi-a salvat viaţa, cândva.

De aia sunt în serviciul lui.

Dacă mi-atingeţi un fir din capul meu,

dragonii mei vor da foc la moară.

Atunci vom arde împreună.

Dar unii dintre noi vor ajunge în Rai, iar alţii în iad.

- Să-l spânzurăm, polcovnice. - Lasă-l în pace, Kasper.

Ne vom lupta.

Şi numai unul dintre noi va pleca de aici în viaţă.

- Lasă-l în pace ! - Dacă te ucid, partenerul tău mă va ucide.

Nu te va atinge, pe cuvântul meu de ofiţer.

Dar dacă mă vei ucide, îl vei lăsa să plece în pace.

De ce parlamentăm cu el ? Să-l ucidem ca pe un şobolan.

Dragonii aşteaptă afară ordinele lui.

Putem ieşi prin spate şi fugim în pădure.

Moara e înconjurată.

Zaremba, orice tribunal al Coroanei te-ar condamna la moarte.

Ori ne luptăm, ori...

Bine.

Dar trebuie să-mi chem şi eu vagmistrul, să aibă grijă de al tău.

Aşa să fie. Kasper, dă-i sabia.

Asta e o nebunie.

Sitarz !

Da, domnule ?

Vino singur. Spune-le celorlalţi să aştepte afară.

Grzegorz...

Nu face nimic de care să te ruşinezi mai apoi.

Bine, domnule.

Jasiek, deschide uşa.

Intră.

Stai cu ochi pe bestia aia, să nu se atingă de comandantul tău.

Fără nicio avertizare ? Trădătorule !

Lasă-l !

Dă-i drumul !

Jasiek, fă lumină.

În rolurile principale:

În alte roluri:

Traducerea şi adaptarea episodului: Catabeg

Regia: