Original subtitles

Veţi urmări filmul, "Every Secret Thing"

Thanks to bhoie_t - www.subscene.com -

Traducerea şi adaptarea Richard Nasta

- "Şi a trecut de"... - Şi a trecut de...

Nu, nu. Am să citesc singură.

"Şi a trecut de la cuptor şi de la facerea pâinii,

la a face alte lucruri în bucătărie."

- Cât e ceasul? - E aproape 10:00.

De ce?

După ce citim, îmi faci unghiile?

Niciodată nu vrei să-ţi fac unghiile.

Ştiu.

Dar m-am gândit c-ar fi amuzant.

- Cat e ceasul, mamă? - Stai să văd.

E trecut de perioada ta de somn. E trecut de 11:00!

Hai să facem prăjituri!

Te rog?

Eşti atât de drăguţă.

Mulţumesc.

Ronnie? Intră, dragă.

N-am vrut s-o fac, dar m-a obligat.

- Ce? - Îmi pare rău, te rog. Îmi pare rău.

Vino aici.

E în regulă.

De ce trebuie s-o aduc şi pe ea?

Dragă, te-ai jucat cu ea încă din grădiniţă.

E ciudată.

Ai mai multe motive să fii blândă.

Nu cred că Ronnie are prieteni, dragă.

Îmi place de Ronnie.

Atunci stai tu cu ea.

Haide, dragă. Intră.

Asta i-ai luat fetei?

- Mama mea i-a luat-o. - Da?

Pe zi ce trece eşti tot mai drăguţă.

Uită-te la faţa ta.

- Nu am o faţă drăguţă. - Vei avea.

Şi când o să ai, va fi extraordinară.

Aşteaptă până ai să vezi ce poartă Alice.

N-am vrut să vii cu mine.

N-am vrut să vin.

- Fetelor! - Pot s-o fac eu!

Poate cineva să sară bombă?

Cineva?

Mă întreb ce-i aici.

Merge cu costumul tău!

- Drăguţ! - Dumnezeule!

Super.

- E atât de drăguţă. - Mersi.

Dumnezeule.

Penelope, mama ta are gusturi bune.

Lasă-mă s-o văd.

De la cine e?

Dumnezeule, mă întreb ce e.

- E doar o carte. - Doamne, i-ai spus.

E în regulă, ne plac cărţile.

Nu, nu ne plac.

Mersi, Alice.

Ar trebui să-i mulţumeşti mamei.

E atât de ciudată.

Se pare că asta-i tot, dragă.

Acea fată are un cadou.

Nu, nu i-l da.

- Poftim, Mary. - Mersi.

E...

E drăguţă.

Eşti doar o proastă.

Nu trebuie să te faci că-ţi place.

Scuză-mă, noi nu vorbim aşa.

- Ronnie. - Cu tine vorbesc.

Nu mă auzi? Aşteaptă!

Dumnezeule!

Mi-ai lovit mama!

Ronnie, nu. Ce faci?

Cred că pentru voi două s-a terminat. De ce nu mergeţi acasă?

Ce naiba are?

De ce trebuie să plec şi eu?

- Pleacă. - De ce trebuie să plec?

- Cine a invitat-o măcar? - Nu ştiu.

Ronnie!

Ronnie...!

Ce făceau ceilalţi mă enerva la culme.

Mereu se uită la oameni de sus, judecându-i, dar ea chiar...

Vrei micul dejun?

Alice, trebuie să mănânci ceva.

Ce? Nu, mersi.

Doar spune şi vom vopsi camera.

Ar putea fi amuzant.

Am dat de mama lui Ronnie Fuller astăzi la bancomat.

A spus că Ronnie s-a angajat.

La ce te uiţi?

Aia? E cea mai rea.

Crede că-i mai bună decât restul.

- Eşti ridicolă. Nu. - Eu sunt ridicolă?

Da, eşti ridicolă.

Hai să profităm de ziua de astăzi.

Ce vei face astăzi.

Voi căuta o slujbă.

- Ne vedem mai târziu. - Pa.

"Dragă producători, "

"Mai mereu văd emisiuni TV noi, dar a voastră e cea mai tare."

"Am o idee pentru o emisiune pe care cred că v-ar interesa,

fiind despre oamenii ce-au fost în închisoare

sau au avut probleme pentru c-au făcut ceva rău,

dar ei de fapt sunt nevinovaţi."

Ştiu că nu par că majoritatea oamenilor de la televizor,

dar sunt la dietă şi fac exerciţii în fiecare zi.

Şi cred că oamenii vor fi interesaţi de povestea mea.

Am doar 18 ani, dar am petrecut mulţi ani în închisoare pentru ceva ce n-am comis.

Dacă oamenii m-ar vedea la televizor, sub toată această înfăţişare,

sunt la fel ca ceilalţi.

Cred că această emisiune va fi educaţională şi populară.

Şi poate i-ar ajuta pe toţi să vadă adevărul cu ce s-a întâmplat cu mine.

Să vedem, vreau 3 cepe.

Şi două baghete.

Ştii ce? Dacă tot eşti aici, poţi să-mi dai 14 la preţ de 12?

Scuze, şefa spune că nu.

Dar oricum o să le arunci.

Vin aici tot timpul.

Desigur. Poţi să iei 14.

Super.

Şi restul va fi... totul.

Ştii ce? Nu am numerar la mine.

Pot să-ţi scriu un cec?

- Cu siguranţă. - Minunat.

Mincinoaso.

- Poftim? - Ce?

Ştii ce?

Voi avea nevoie şi de rest.

Cât îţi trebuie?

O sută.

Desigur, doamnă.

Mersi.

Ronnie, mă omori cu zile.

Poţi pleca.

Mersi, Clarice.

- Poate e din cauza mesei. - Karla, arta înseamnă să faci dezastru.

Nu fi speriată. Nu îţi fie frică.

Arta nu-i pentru a acomoda, e pentru a crea.

Dra Manning, putem discuta un moment?

O secundă.

Voi continuaţi.

Mă întorc imediat.

Lui Kayla îi este frică să deseneze într-o carte de colorat.

Îi este teamă că nu-i bună dacă nu te impresionează.

Scuză-mă... dna West?

Învăţ copii să fie originali, să se exprime unic, independent...

Are 8 ani. Cui îi pasă?

Mie.

Încerc să-i ofer educaţia artei.

Indiferent dacă poţi sau nu să înţelegi sau să apreciezi.

Vreau ce-i bine pentru copilul meu.

Şi dacă vrea să deseneze într-o nenorocită de carte de colorat

pentru întreaga ei viaţă, sunt de acord cu asta.

- Te rog. Limbajul. - Atunci îmi pare rău pentru fiica ta.

Îţi pare rău pentru fiica mea?

Spune-mi despre căutarea serviciului.

Am încercat. Am căutat mult timp.

Am fost la mall, întrebând la magazinele de haine.

Acele slujbe sunt greu de obţinut.

Nu văd de ce nu vrei să încerci la unul din locurile fast-food.

Aş vrea să nu lucrez într-un fast-food dacă nu trebuie.

Nu cred în ceea ce fac.

Pur şi simplu nu cred.

Nici măcar tu nu mănânci în acele locuri.

O persoană trebuie să lucreze.

Unde ai aplicat?

La "Food Emporium" şi "Contempo."

E "Wet Seal" acum.

Alea nu-s aşa bune. Nu-ţi pierde vremea.

"Food Emporium" e, dar n-am ştiut până nu am ajuns acolo.

Nu "Wet Seal."

Nu vor o fată ca mine.

Va apărea ceva eventual.

E minunat, dragă.

Pot să văd?

Cine vrea să guste ce beau eu?

Eu!

- Aşa-i? - Da.

Alice?

Nu, mulţumesc. E ilegal.

Alice Manning, poliţia ar putea veni după tine dacă guşti.

Te voi proteja eu.

Ronnie, e frumos.

E atât de puternic, sumbru şi interesant.

Chiar eşti talentată.

Poţi s-o semnezi pentru mine?

Da?

Dar asta?

E confortabilă.

Cea de piele de acolo, e de nota 10.

Nu luăm o canapea din piele.

Cum să nu luăm o canapea din piele?

Doar uită-te la ea.

- De asta nu avem companie. - Că-i prea moale?

Aţi ajuns la o concluzie?

- Da, am ajuns. - Nu... nu cu aia. Nu.

- Îmi place asta. - E creton.

E produsă acum nou.

"Rahat"? Aia-i "rahat". Nu-i creton.

- Aia din piele, da, aia... - Bine. Sigur.

- Ce are asta? - Nu iau canapea din piele.

Dar ce are? Poţi să-mi spui preţul?

Devlin, nu iau canapea din piele.

- Îmi place la nebunie. - Îţi place să stai cu picioarele sus?

Da, să stau cu ele sus, să mă uit la meci.

- Te înţeleg. - Aşa ar trebui să trăim.

- Brittany? - Cred că asta va fi.

- Costă... 649$. - Iubitule, unde a plecat Brittany?

Atât costă jumătate de canapea.

Dar ce am putea face, ce-am putea face...

Brittany?

Probabil sare pe vreun pat, făcând ceva ce n-ar trebui.

Brittany...?

- Brittany? - Îmi place şi mie.

- Ştii? - Da.

Răspunde-mi.

- Devlin, ajută-mă. - Îmi place asta.

Aşteaptă.

- Brit! - Eşti bine?

Brit! Aşteaptă puţin, fiica mea.

Fiica mea e undeva pe aici.

- Maveen? Brit! - Bine.

Doamnă, e ceva ce pot face...

Aţi văzut o fetiţă? Are trei anişori.

Uneori fuge, dar niciodată aşa mult.

Şi acum nu-mi răspunde.

- E în regulă. - Brit, ştiu că mă auzi.

Nu-ţi face griji. Hai să ne uităm.

- Bine. - Brittany!

Brit, o să ai probleme dacă nu ieşi afară!

Brittany, nu te ascunde de mămica!

Nimeni n-a părăsit magazinul.

Dumnezeule!

- Brit... - Dumnezeule!

Calmează-te. Se ascunde de noi.

- Brittany! - E în regulă.

Brittany, ştiu că mă auzi. Haide, fetiţo!

- Rahat! - Brittany!

Brittany? Băga-mi-aş!

Îmi pare rău c-am întârziat.

A trebuit s-o aduc pe mama la doctor şi a durat o veşnicie.

Credeam că nu conduci.

Am luat autobuzul.

A vrut compania mea.

De ce n-a dus-o tatăl tău?

Ascultă...

Mai poţi face rost de Red Bull?

Da, desigur.

Maşina tatălui meu e plină de ele. Nu va observa.

Mersi.

Cum e?

- Maică-ta. - Nu prea bine.

- O să-mi găseşti copilul? - O vom găsi.

Ai cuvântul meu.

- Ai copii? - Două fiice...

Una de 13 ani şi una de 3 luni.

M-am întors doar pentru un minut.

Un minut e o perioadă lungă.

Nu credeam că... erau oameni în jur.

A fost un magazin drăguţ.

Mereu fuge când vede ceva ce vrea să-i cumpărăm.

Şi tu eşti...?

- E soţul tău? - Iubitul.

Desigur.

- Eşti tatăl copilului? - Îi spune tată.

E aici. Tatăl ei nu-i.

- Şi tatăl biologic? - Nu ştiu.

Nu-mi pasă. Şi nici lui.

Ai o slujbă, prietene?

Sau doar "pierzi vremea"?

De ce îi pui întrebările astea?

Ştiu de ce pune întrebările astea.

Unde ai fost când Brittany a dispărut?

- A fost cu mine. - Nu pe tine te întreb.

Pe el îl întreb.

Unde ai fost când Brittany a dispărut?

Trebuie să te întreb din nou?

Cioaro, fă-ţi datoria şi găseşte-ne fiica.

Vii aici să mă hărţuieşti?

O să-mi răspunzi la întrebare?

Fă-ţi datoria, cioaro.

Unde ai fost când Brittany a dispărut?

- Nu veni să mă întrebi... - Am să te mai întreb încă o dată.

N-o să-mi pui asemenea întrebări.

Unde ai fost când Brittany a dispărut?

- De ce nu-ţi faci datoria? - Nu mi-ai răspuns la întrebare.

- Bine. - O să-ţi faci datoria?

Asta încercăm să facem, dle...?

- Smith. - Dl Smith.

Vrem să-ţi găsim fiica.

- Bine? - Da.

Ce naiba a fost aia?

Jones?

Chiar şi părinţii buni pot să-şi piardă copii.

Ei nu sunt părinţi buni.

- De fiecare dată când intru! - Da...

- Ai spus că vei fi acasă pentru cină. - Sunt acasă.

E trecut de ora 8:00. Unde ai fost?

Mă plimbam.

- Sunt hămesită. - Nu te-am aşteptat.

E în regulă.

Ce-i acolo?

Multe chestii. Măsline, brânză.

Urăsc măslinele.

Ce-i asta?

E o nucă.

Cu siguranţă ai văzut o nucă, Alice.

E bună.

Scuze, uneori cred c-ai fost schimbată la spital.

Horoscopul meu pe astăzi zice că, "toţi ochii vor fi pe mine."

Şi apoi voi găsi ceva ce-am pierdut.

Ţi-ai găsit o slujbă?

Nu încă.

- Ţi-ai găsit un iubit? - Ce? Poftim?

- Citeai anunţurile matrimoniale. - Sunt amuzante. Şi tragice.

De ce nu te uiţi peste anunţuri?

De ce nu ai un prieten, mamă?

M-am gândit că ţi-ai găsit unul până acum.

Jones.

Cum e fratele meu?

Ştiu.

Nu se poate.

- N-ar trebui să aştepţi. - Da.

Şi nu te uita la porcăria de televizor şi să nu adormi pe canapea.

- Bine. - Nu ai vrea să prinzi...

Au găsit ceva la mall.

- Trebuie să merg. - Haide.

- Da. Nu aştepta. - Să mergem.

Nu aştepta.

Chiar acolo.

La 91 de metri de magazinul de mobilă.

S-au făcut poze?

Da, peste tot.

Vreau o cercetare amănunţită.

Avem sânge.

Vreau ca întregul loc să fie verificat.

Da?

Să le băgăm în pungă.

Am nevoie de-un minut.

Ar trebi să vii în pat.

E 4:00 dimineaţa, Nance.

Ceea ce înseamnă că o fată de 3 ani e dispărută de 16 ore jumate.

Da, copil dispărut. Tu nu te ocupi de asemenea cazuri.

Credeam că-i pot face faţă.

E ca un fort.

În liceu, toţi vin aici să fumeze ţigări.

Nu-mi amintesc să fie atât de departe.

- Ai fumat ţigări? - Eu dădeam cu ciocul.

E aici.

Nu face parte din rută, Porter.

Dacă o să găsim copilul primii, unde vom ajunge?

Trebuie să urmăm lanţul de comandă.

Vezi acolo jos?

Haide.

Vezi?

Aici.

Dumnezeule...

Sectorul R8-26.

Suntem în partea de sud a canalizării principale

lângă vechiul buncăr de lângă râu.

Avem nevoie de întăriri şi o ambulanţă.

Nance?

Roz, nu ţi-ai mâncat micul dejun.

Chiar nu am cuvinte...

Haide.

Am mers să ne cumpărăm o nouă canapea.

Într-o secundă, mă întorc şi apoi ea era...

Iubito. Cum eşti? Bună dimineaţa.

Tăticule!

Folosiţi numărul de la departamentul poliţiei la 3-34...

Uite, mamă, eu!

Dragă, aia nu eşti tu.

Hai să-l închidem.

Tatăl biologic a fost în Ossining când s-a întâmplat.

N-a fost el. A fost închis 10 ani, poate eliberat condiţionat.

Am mers la "Paradise Furniture" şi am vorbit cu patronul.

- Şi? - Nu-i nimic nou.

Dar a spus ca iubitul, Devlin Smith, se "comporta ca un măgar."

Cuvintele lui, nu ale mele.

Isuse, ce caută aici?

Cine-i aia?

Sunt acasă.

Sunt acasă de două săptămâni.

Sunt înapoi locuind nu mai departe de 4.8 km de la locul cu pricina.

Cine? Cine-i acasă?

Ronnie Fuller şi Alice Manning.

Micuţa e dispărută de doar o noapte.

Probabil e în regulă.

Aceste dispariţii, sunt foarte diferite.

Fiica ta a fost un bebeluş, fata asta e un copil mic.

Copilul tău a fost luat din impuls. Şi această fată pare să fie...

E o fată de 3 ani birasială brunetă cu păr scurt şi creţ.

Brittany Lyme e de fapt sosia fiicei mele.

Şi poate că n-ar sta aici acum dacă aceste fete erau mai isteţe.

Te-au contactat?

Ţi-au ameninţat familia în vreun fel?

Au luat un copil gândind că-i al meu.

De ce mai staţi aici punându-mi toate întrebările astea?

Dnă Barnes, îţi înţelegem îngrijorările.

Şi vor fi luate în serios.

Nu voi avea stare.

De ce n-am ştiut de legătura asta?

Ce legătură?

Vrea să fie ele, dar asta nu înseamnă că sunt.

Bine. O să urmăm noua pistă?

Fratele.

Dave!

Dave Fuller?

De ce sunteţi atât de evidenţi voi poliţiştii?

Dacă n-aş şti mai bine, aş spune că

furi marfa din acea maşină.

Calmează-te, nu suntem aici să te dăm în gât.

Vreau să vorbim cu fiica ta, Ronnie.

Ce-a mai făcut de data asta?

- N-a făcut nimic. - Taci.

Ştiţi unde o putem găsi?

Lucrează la o patiserie.

Cea de lângă mall?

Bună. Vă pot ajuta cu ceva?

Ronnie Fuller?

Da?

Sunt detectiva Porter. El e detectivul Jones.

S-a întâmplat ceva?

Am vrea să-ţi punem câteva întrebări.

Bine. Ne vedem în faţă.

Bine.

E totul în regulă?

Lucrează lunea?

Da. Lucrează zilnic.

Când începe tura ei?

Depinde de zi.

Majoritatea timpului, dimineaţa.

Rahat!

- Se pare că avem primul suspect. - La naiba.

- Cine e? - Poliţia metropolitană!

- Helen Manning? - Da.

Sunt detectivul Jones, ea e detectiva Porter.

- Putem intra? - De ce vreţi să intraţi?

O căutăm pe fiica dvs.

Pe Alice. Alice Manning.

Allice nu-i aici.

Alice?

Nu-i.

Aveţi vreo idee unde o putem găsi?

Are 18 ani, nu ştiu mereu unde merge.

Probabil că se plimbă.

- Se plimbă? - Se plimbă mult.

Doar sună-ne când vine acasă.

- Mulţumesc foarte mult. - Am să transmit mesajul.

Dna Manning...?

Ştiţi la ce oră s-a întors aseară acasă?

Târziu. Trebuia să cinăm împreună, dar a apărut târziu.

S-a plimbat?

Mulţumesc pentru timpul acordat.

1W45.

Nu mai transmite, aici Porter.

Am verificat părinţii lui Ronnie Fuller.

Nu există niciun semn c-ar fi acolo sau c-a ajuns acasă de la servici.

Mersi.

Bun.

Unde ai fost?

Mă plimbam.

Doi detectivi au venit astăzi aici... căutându-te.

Alice, te rog... spune-mi că n-ai făcut nimic de data asta.

N-am făcut nimic nici ultima oară.

Poţi s-o demonstrezi?

Să mergem să vorbim cu ei.

Ştii de ce am vrut să vorbim cu tine astăzi?

Datorită trecutului meu.

De ce nu ne spui unde ai fost ieri?

Mă plimbam.

Încerc să slăbesc.

Te plimbai unde? Cât timp?

Am început de pe Strada Principală şi am aplicat la Arby.

Nu vreau să lucrez acolo, dar mama a spus

că nu-mi permit să fiu mofturoasă.

Nu-i atât de rău. Mi-am făcut-o singură.

Nu pari a fi o persoană care a trebuit să lucreze în asemenea loc.

Ai putea fi model.

Dacă mergem la Arby, va fi un formular de înscriere cu numele tău?

Aşa cred.

Fata care a luat cererea părea puţin aeriană, dar...

- Arby, e aproape de... - Paradise Furniture.

Paradise Furniture?

A dispărut o fată în Paradise Furniture.

Ştiu. Mi-a spus mama.

Am văzut ştirile.

Ştii ceva despre fata dispărută?

Ştiu ceva ce n-ar trebui să ştiu.

Pentru că am încălcat o regulă.

Ce regulă?

Când eram mică, obişnuiam să merg la farmacie

să iau acele alune acoperite în ciocolată.

Dar când am ieşit de la Schechter, n-a mai existat farmacia,

aşa că am încercat să găsesc una care să fie mai bună

sau măcar la fel de bună, dar n-am găsit.

Dar am plecat pentru că n-am vrut ca ea să mă vadă.

- Cine? - Ronnie Fuller.

Am văzut-o stând în faţa Patiseriei lui Gino.

Părea foarte agitată.

Şi s-a uitat în jurul ei ca şi cum îi era frică să nu se uite nimeni la ea.

Alice... tu te uitai la ea.

Da, dar ea nu ştia.

Mă gândeam că dacă ţi-aş spune unde lucrează, ţi-ar fi de folos.

Ştii ceva despre Brittany Lyttle?

Fata de 3 ani ce lipseşte.

Credeam că ne poţi oferi informaţii.

Când Olivia Barnes a dispărut, unde ţi-a fost capul?

La ce te-ai gândit, tu şi Ronnie, când aţi luat-o din casa ei?

Cum ţi-ar fi asta drept informaţie?

Decât dacă am făcut ce s-a întâmplat acum.

M-ai putea ajuta să înţeleg mintea unei persoane care ia copii.

M-ar putea ajuta să rezolv acest caz.

Tu m-ai putea ajuta.

Tu şi Ronnie eraţi prietene, eraţi la o onomastică

distrându-vă, nu?

Spune-mi ce s-a întâmplat în acea zi.

Ronnie! Ronnie! Ce faci?

Ronnie!

I-am spus lui Ronnie c-ar trebui să-l lăsăm.

Ronnie! Ce faci?

De ce nu mă asculţi?

Eşti nebună?

O să ai probleme mari.

E copilul meu acum.

Are nevoie de mine.

Nu, nu are. Are nevoie de mămica ei.

Mămica ei n-o iubeşte.

Eu o iubesc.

Nici măcar nu l-am vrut.

Şi nu eu l-am omorât.

Ronnie a făcut-o.

Nu ştiu de ce a făcut-o.

Nici măcar n-am fost acolo când s-a întâmplat.

Nici măcar n-am fost acolo.

Poate că dacă eram acolo, aş fi oprit-o.

Dar n-am fost.

Nici măcar n-am fost acolo.

Ai fost la şcoala de corecţie pentru aceiaşi crimă că Ronnie Fuller.

Aşa este.

Şi nu-i corect.

Doar pentru că-i slabă şi drăguţă nu înseamnă că nu-i rea.

Dar nu mă crezi.

Pentru că nimeni nu crede o fată grasă.

Mai ales cineva ca tine.

Dacă Ronnie dorea să fugă... să se ascundă undeva...

Unde ar fi acel loc?

Nu ştiu.

N-am vorbit cu ea timp de 7 ani.

Unde ai fost noaptea trecută, Alice?

- Scuză-mă. - Aş vrea s-o duc pe Alice acasă.

- Unde ai fost seara trecută, Alice? - Acum.

A fost cu mine.

Ai spus c-a venit târziu acasă.

Cât consideri tu că e târziu, detective?

- Alice? - Înainte să mergi,

e un lucru ce-l poţi face.

Pentru că ştiu că vrei să fii de ajutor.

Avem nevoie doar de-o mostră a sângelui tău.

De ce?

Vrem să te excludem ca suspect.

Nu ai nevoie de consimţământul mamei tale.

Ai 18 ani, Alice.

- Haide, Alice, să mergem acasă. - Chiar ne poţi ajuta.

Haide, Alice, mergem acasă. Acum. Să mergem.

O crezi?

Nu ştiu.

N-am fost acolo.

N-am fost acolo.

- Unde mergi? - Am de lucru.

E târziu, Nance. Vino în pat, te rog.

Poţi să te ocupi de lucru dimineaţă.

Vorbim de-un copil dispărut, Paul. Isuse.

Nu vreau să trec din nou prin asta, Nance.

O să-mi pui cătuşe?

- Unde-i Brittany Lyttle? - Cine?

Fata care a fost luată de la Paradise Furniture.

A fost o fată luată de la Paradise Furniture?

Haide, Ronnie.

Dacă n-ai ştiuţi c-o fata e dată dispărută, atunci de ce ai fugit?

Ştiam că sunteţi poliţişti.

Eşti acel poliţist... care a găsit copilul.

Părul tău e la fel.

Cum ştiai cum arăt?

Te-am văzut la televizor.

Primind un fel de răsplată.

O răsplată.

N-a fost o răsplată, am fost promovată.

Pentru c-ai găsit-o pe Olivia Barnes?

Da.

De ce ai luat-o pe Olivia Barnes, Ronnie?

Plângea.

N-o puteam lăsa aşa.

Ronnie!

Ai dat de belele.

E copilul meu acum.

E drăguţă.

Bună, scumpo!

Bine. Putem s-o păstrăm.

Pot s-o ţin acum?

Îi place să fie plimbată.

O calmează.

Ştiu despre copii. Mama mea e o învăţătoare.

Când pot s-o ţin şi eu.

Nu-i place să fie dată din braţe în braţe.

Aşa-i, micuţo. Mămica e aici.

"Tăticul" o să-ţi aducă de mâncare.

Doar budincă, atât pot aduce.

Du-te şi fă-i un pat.

Eşti sigură c-o putem lăsa aici?

Trebuie să mergem acasă.

Ne vom întoarce mâine. Promitem.

Alice a minţit atunci.

A fost acolo.

Lasă-mă să te întreb ceva.

De ce budincă?

N-am putut să aduc altceva.

Dacă ai putut să iei budincă, puteai să cumperi şi mâncare pentru ea.

Nu puteam cumpăra nimic.

Am luat budinca din maşina tatălui meu.

A fost plină de ele.

Totuşi, au îmbolnăvit-o. Sunt foarte sigură.

Ce e cu ea?

De ce nu mănâncă?

- E budinca. - Nu poate să muşte.

Haide, fetiţo.

Îi iese tot din gură.

Mănâncă budinca, te rog. Mănâncă budinca.

- Te rog. - Ce facem, Ronnie?

Mănâncă budinca.

De ce n-ai dus-o la doctor?

Ştiam că putem avea probleme.

Am văzut la ştiri despre dispariţia ei şi Alice a spus că dacă o ducem înapoi

am înrăutăţi lucrurile.

De asta ai făcut ce-ai făcut?

Alice a spus că ar da vina pe mine dacă n-o fac.

Cred că-i foarte bolnavă.

Poate e pe moarte.

Ar trebui s-o aducem înapoi.

Sau să sunăm pe cineva să-i spunem unde e.

Nu poţi suna pe nimeni.

Te vor duce la închisoare.

Tu ai făcut asta, Ronnie.

Nu eu.

Mama lui Alice mi-a fost prietenă. Nu Alice.

Nu-i plăcea acest lucru.

Pot să te mai întreb ceva?

Da.

Cum a ajuns jucăria aia acolo?

Eu am pus-o acolo.

Ronnie.

Ronnie!

Cred c-a fost fericită c-a fost găsită.

Ceva nu miroase a bine.

Trebuie să citim dosarele lor.

Să vedem ce s-a întâmplat când erau închise.

Du-te fă mai multe.

Şi te voi hrăni când vei termina.

- Bine. - Am să fiu acolo într-un moment.

- Eşti confortabilă? - Da.

Ştiu că acea canapea e foarte veche.

Mergeam să cumpărăm una când s-a întâmplat asta.

Nu te poţi învinui.

- Cum să nu? - Nu ştiu.

Fiica mea a fost cu dădacă.

Atunci n-a fost vina ta.

- Dacă nu lucram... - Trebuia să lucrezi.

Nu. Nu chiar.

Am ales să lucrez.

Am spus poliţiei că mi-a scăpat din ochi doar un moment.

Dar a fost mai mult de-atât.

A fost mai mult de-un moment.

Nu-i vina ta.

Doar că nu credeam că ni se va întâmpla aşa ceva.

Eşti de la televizor?

Sunt în vizită.

Cynthia şi-a pierdut şi ea copilul.

A venit să-mi facă o vizită, să mă ajute.

- Copilul tău e încă dispărut? - Devlin.

Întreb dacă copilul ei e încă dispărut, dacă o să ne ajute.

Primul meu copil e mort.

Şi cum ar trebui s-o facă pe Maveen să se simtă mai bine?

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

- Rosalind. - Haide, Roz.

Lasă jucăria, haide. E timpul să mergem.

Lasă jucăria, haide. Să mergem.

Hai să le aranjăm.

Greşeala mea, n-am vrut să sune aşa...

- Îmi pare rău pentru pierdere. - Mulţumesc.

Nu poate lua jucăria. E a lui Brittany.

Scuze.

Să mergem.

Mereu dormi aşa?

Unele lucruri sunt mai uşoare dacă poţi să dormi când ai timp.

Pot să plec acum?

Ai spus că nu-s arestată.

- Te-ai trezit. - Da.

Ai mai văzut fata asta?

E drăguţă.

Arată ca Alice.

Ca Alice?

Cum? Cum o fată de 3 ani birasială, brunetă, arată ca Alice Manning?

Nu ştiu.

Nu ştiu de ce am spus asta. Aşa mi-a venit.

Când ai văzut-o ultima dată, Ronnie?

- Pe Alice. - Nu mă întâlnesc cu Alice.

Dacă vrei să te excluzi ca suspect, poţi să ne dai o mostră de sânge?

Vrei să-ţi dau sânge?

Dacă n-o faci, n-o poţi demonstra.

- Nu. - Atunci poţi pleca.

E simplu, doar te înţepăm în deget.

Nu.

Ronnie.

Ajută-ne. Ajută-te.

Nimeni nu mă taie.

Da, doamnă. Dar ce vreau să înţelegeţi

e că avem nevoie de acele dosare... astăzi.

Da, aşteaptă.

Toate dosarele au fost trimise în judeţ.

Ce? De ce?

Aparent, au rămas fără loc să le depoziteze.

Doar fă rost de ele. Spune-le că e urgentă situaţia.

Spun că sunt dosare de peste 20 de ani.

Pot trimite pe cineva să ne ajute cu ele,

dar nu există garanţia că vor fi complete.

Aici e detectiva Nancy Porter.

Să fiu clară. Un copil e dispărut.

Un copil de 3 ani... timp de două zile

şi vreau s-o găsesc cât timp e încă în viaţă

iar tu mă vei ajuta. O să găseşti acele dosare

şi când le trimiţi, vor fi complete.

Fă-ţi datoria.

Mama mi-a spus mereu, "nu renunţa niciodată."

Dar simt ca ea renunţă deja la mine.

Câteodată, mă întreb ce-am făcut s-o fac să nu mă placă?

Poate că-i de vină tatăl meu.

A spus că el a fost cea mai mare greşeală din viaţa ei.

A spus că şi el era gras.

Când se uită la mine, îl vede pe el?

Când eram mai mică, credeam că dacă fac totul corect,

m-aş integra printre celelalte fete, dar nu cred că a observat încercarea mea.

Îşi doreşte să fi avut altă fiica.

Am să-mi iubesc copilul foarte mult.

Am s-o las să mănânce tot ce doreşte, să poarte ce doreşte,

să se joace cu cine doreşte.

Am să fiu cea mai bună mamă.

Ştii unde am fost când Olivia Barnes a fost omorâtă?

Mâncam lasagna.

E dispărută de 72 de ore.

Brittany Lyttle e dispărută de 43 de ore.

- Helen. - Ronnie.

Mă întrebam când o să treci pe aici să mă vizitezi.

Vino aici!

Fata mea!

Ronnie Fuller.

La câte probleme are acea fată, nu cred c-a făcut aşa ceva.

Am verificat povestea lui Alice în legătură cu Arby.

Fata de acolo a spus că nu-şi aminteşte de ea.

Ai crescut atât de frumoasă.

Ştiam că aşa vei creşte!

Nu ai nevoie de tot acel machiaj.

Şi este clar, încă îţi muşti unghiile.

Nu ştii că atunci când oamenii te văd că faci asta, ştiu că eşti agitată?

- Unde-i Alice? - Nu ştiu.

Ştii că merge să se plimbe?

Veneam ieri spre casă de la servici şi trecând pe lângă piscină, am văzut-o.

La clubul de de la ţară.

Doar urmărind oamenii.

M-a întristat.

Te superi dacă mi te alătur?

Cred că-ţi prinde bine să te plimbi.

Ruta asta o iei de obicei?

Ce doreşti?

Nu ştiu unde e.

Cine, Alice?

Ronnie.

Am vorbit cu Ronnie Fuller. A fost de mare ajutor.

Ce-a spus?

A minţit despre mine din nou?

Ţi-a spus cum a furat jucăria aia?

A pus-o acolo dinadins, ca să fiu şi eu prinsă.

Dar n-am fost acolo când a omorât acel copil.

Dar tot am mers la Schechter.

Acum faci ca noul incident să pară vina mea.

Care-i vina ta, Alice? E vreodată vina ta?

Dar a ta?

Te-ai întrebat vreodată ce s-ar fi întâmplat

dacă găseai copilul mai repede?

Poate c-ai fi salvat-o.

Poate dacă umblai mai repede, ar fi încă în viaţă.

Te-ai gândit vreodată la asta?

Vreau să fiu singură. Sunt arestată sau ceva?

Îţi aminteşti caprifoiul?

Îţi aminteşti când am vrut să fac suc de caprifoi

şi să-l vând la un stand ca limonada?

Da. Normal că-mi amintesc.

Mi-ai luat din struguri.

Dar nu te-a deranjat.

N-ai fost deloc supărată.

A fost o idee bună, Ronnie.

Ar trebui să existe suc de caprifoi.

Ai idei minunate. Mereu ai avut.

Noi două, cred că suntem la fel.

Ronnie?

Ai ceva ce vrei să-mi spui?

Nu.

Ne mai vedem.

Unde ai fost? Te-a dus cineva cu maşina?

Ştiu că te duce cineva cu maşina.

Da? Cine crezi că mă duce cu maşina?

Nu ştiu. Tu să-mi spui.

Vin cu oameni străini pentru că sunt grasă şi singură şi am nevoie de atenţie,

aşa că fac unele lucruri cu ei... pentru bani.

Vorbeşti serios?

Ai vrea tu.

- Am o slujbă. - Alice, vorbeşte cu mine.

Ai o slujbă?

Cum adică?

Am o slujbă şi nu are de-a face cu a fi grasă sau singură.

Isuse, lacerări la artera femurală.

Dusă de grabă la urgenţă.

De atunci a avut pază.

Cum e cu Manning?

Infecţie genitală... infecţie genitală.

O altă infecţie genitală.

Una, două, trei, patru, cinci, şase bătăi.

Fata asta Ronnie e figură mare.

A reuşit să intre într-o altercaţie în fiecare lună.

A stat aproape şapte ani în zona de corecţie.

Infecţie la vezica biliară şi o altă infecţie genitală.

Ştii ce înseamnă asta?

Se pare că şi-o trăgea în draci.

Vino aici.

A avut 15 ani. A fost un adult.

A fost un angajat la Schecter.

Poate c-a sedus-o o dată.

N-ar fi foarte greu.

E atât de disperată pentru atenţie şi acceptare.

Mă întreb de ce oare?

Acest adult, a fost acuzat pentru corupţie de minori?

Am fost de acord să nu depunem plângeri.

Pe când a realizată că-i gravidă,

a fost prea târziu s-o conving să avorteze.

Alice ştie unde-i copilul?

Normal că nu.

Nu, nu. Adopţia a fost privată.

Nu discutăm despre asta.

Nu se gândeşte la asta.

Cum ştii asta?

Nu eşti o mamă. O mamă ştie lucrurile astea.

Unde-i Alice acum? Unde-i?

Unde merge când se plimbă?

- Nu-mi spune unde merge. - Nu, dna Menning.

Nu va funcţiona şi de data asta, îmi pare rău.

Un copil a dispărut.

Şi avem motive să credem că fiica ta Alice ştie unde e.

Aşa că ne poţi răspunde aici, sau te putem duce la secţie

şi ne vei răspunde acolo.

Pare să petreacă mult timp doar stând lângă clubul de la ţară.

Doar uitându-se la ceilalţi.

E patetic.

O să te prindă.

Să mă prindă pentru ce? N-am făcut nimic.

Poliţia crede că ai făcut-o.

A fost lângă locul unde ai lucrat.

A fost lângă locurile unde sute de oameni lucrează.

Există o singură persoană ca tine ce lucrează acolo...

Un criminal de bebeluşi.

Trebuie să faci asta, Ronnie.

Mulţi copii mor de chestii naturale, se întorc greşit în pătuţ.

- Spunem c-a murit aşa. - Nu vreau s-o fac.

Tu i-ai dat budincă. Nu-i poţi da unui copil budincă.

Dar tu mi-ai spus.

Dacă Alice îţi spune să sari de pe o clădire, tu sari?

Dar dacă ţi-ar spune să te joci cu chibriturile?

Tu te-ai juca?

Dar dacă Alice ţi-ar spune să găseşti un pod şi să sari de pe el?

Taci!

Mama ta ştie că n-am făcut nimic.

Nu te apropia de ea.

Nici măcar nu mai locuieşti lângă noi.

Nu ai niciun motiv pentru care să fii acolo.

Mamei mele îi pare rău pentru tine.

Mă place.

Alice Manning?

Ştii de ce te-am pus s-o faci?

Pentru că ştiam c-o să te ia.

Credeam că te vor închide pe vecie şi n-ar trebui să mă mai joc cu tine.

Alice!

Grăbeşte-te, ea a făcut-o!

Doar ce mi-a spus totul! Ea a luat copilul!

Trebuie s-o prindeţi, grăbiţi-vă!

Haide, să mergem.

- Nu. - Nu, Alice.

Nu suntem aici pentru ea, suntem aici pentru tine.

- N-am făcut nimic. - Să mergem.

Nu înţelegi. Ronnie a făcut-o. Doar ce mi-a spus.

Alice, mergem sau trebuie să-ţi punem aceste cătuşe?

Haide.

Nu-i corect.

Ai grijă pe unde calci.

Aţi prins persoana greşită.

Trebuie să mă credeţi.

Ronnie a făcut asta.

Alice.

Unde-i, Alice?

E în regulă?

Ai rănit-o?

Sunt aici să văd pe detectiva Porter.

Dna Manning.

Dacă vei continua să-mi interoghezi fiica.

- Vrea ca un avocat să fie prezent. - O are.

O are pe Brittany.

Isuse.

- A rănit-o? - Unde e?

N-am nicio idee.

Trebuie să fim foarte răbdători cu tine, dna Manning.

Nu te-am tratat ca un complice la crimă sau să te acuzăm că-ţi protejezi fiica

sau că nu ne spui informaţiile necesare, dar acel timp a sosit.

Alice nu are încredere în nimeni, mai ales în mine.

De ce crede că Brittany Lyttle e fiica ei?

Prima oară, se holba la mine.

Ca un fel de flirt.

Era atât de drăguţ.

N-am mai fost niciodată cu un băiat.

N-am mai sărutat un băiat.

Nu ne puteam luat mâinile unul de pe altul.

Am fost aşa excitată.

Dar l-au luat, a fost aşa dintr-odată.

S-a întâmplat aşa repede şi n-am ştiut ce să fac.

Mama a spus că am întreaga viaţă înainte.

Şi că mă va avea când era mai mare şi că nu ar regreta nimic.

Trebuie să înţelegi, a devenit obsedată de asta.

"Unde e copilul ei?"

"De ce nu-l puteam eu creşte?"

"Cine a adoptat-o?"

Nu termina.

N-o puteam lămuri. Trebuie să-i spun ceva.

Aşa c-am inventat o poveste.

Am spus că i-am văzut micuţa în partea de vest a oraşului.

Lângă acele clădiri în stil victorian.

Ştiam că lui Alice i-ar plăcea asta.

I-am spus că bebeluşul ei e sănătos şi frumos.

Avea o piele ciocolatie, că-i frumoasă, par creţ şi brunet.

Da.

A sosit acea perioadă când trebuia să-i văd mama.

Mama?

Cynthia Barnes.

Mama copilului pe care Alice...

A fost cu această fetiţă.

M-am uitat la fată şi-am ştiut... acea fată n-ar exista dacă nu era Alice.

Şi asta nu înseamnă că ce a făcut Alice poate fi raţionalizat,

doar a murit o fată şi era vina fiicei mele.

Dar faptele rămân, un alt copil trăieşte.

Şi nu-s sigură dacă ar exista dacă nu era Alice.

Fiica mea a adus pe lume acea fiinţă.

Măcar Alice se poate linişti datorită existenţei acelei fete.

Când am ieşit, a trebuit s-o găsesc.

Am dorit-o.

Nu-mi păsa ce zicea mama.

Aşa c-am început să mă plimb.

Căutând-o.

I-am mai spus că fetiţa ei are un semn din naştere,

o inimioară pe spate.

Credeam că-i un fel de detaliu drăguţ...

ceva ce-ar face-o pe Alice să meargă mai departe.

Ca şi cum era umbra inimii ei.

Lui Alice i-a plăcut asta.

Dna Manning, luaţi loc.

Luaţi loc, dna Manning.

Rămâneţi aici.

Avea acea piele...

o combinaţie a pielii lui cu a mea.

N-am putut să cred c-am găsit-o.

Brittany?

Probabil sare într-un pat.

Când i-am văzut spatele, era o inimă şi ştiam că e ea.

- Devlin, continuă să cauţi! - Brittany!

Brit, o să ai probleme

- dacă nu ieşi afară! - Dumnezeule!

Ce frumoasă.

Cuminte fata.

Brittany!

Unde e?

Brittany!

Era atât de frumoasă.

Arăta exact ca Rodrigo.

- Brittany? Băga-mi-aş! - Brittany!

Taie-i părul.

I-am cerut să-i taie părul ca nimeni să n-o găsească.

Era atât de agitat încât nasul i-a început să-i sângereze.

Nu poţi aresta pe cineva că şi-a luat propriul copil înapoi.

Mi-a luat mult timp s-o găsesc.

Dar acum c-am făcut-o, nu poţi să mi-o iei înapoi.

N-am vrut niciodată s-o dau.

Mama m-a făcut.

Ăsta-i certificatul de naştere a lui Brittany Lyttle.

Şi ăsta-i al copilului tău.

Sunt două fete diferite, Alice.

Unde-i Brittany?

Ştiu că ce am făcut a fost greşit.

Dar şi ce mi s-a întâmplat a fost greşit.

Mi-au luat copilul.

O vreau.

Te înţeleg, Alice. Serios.

Dar nu toţi vor înţelege.

Ai dat de multe probleme.

Ai putea fi condamnată pentru o crimă foarte serioasă.

Trebuie să ne ajuţi.

Şi noi te vom ajuta.

Ce vrei să spui?

Mă vei ajuta să-mi găsesc copilul?

Nu, Alice. Nu.

Ajută-mă.

Şi eu te voi ajuta.

Rodrigo a lăsat-o cu mama lui în timp ce m-a condus acasă...

ca nimeni să nu suspecteze ceva.

Am plănuit s-o ţinem acolo cât timp aşteptăm ca...

voi să vă daţi seama că Ronnie Fuller a luat-o.

A mai făcut asta înainte, ar putea s-o facă din nou.

Cred că-i foarte bolnavă.

Ar trebui s-o ducem înapoi familiei sale.

E prea târziu, Ronnie.

A fost ideea ta, Ronnie!

Am să dau vina pe tine.

Ai spus că te vei ocupa tu de ea.

Ronnie?

Intră, dragă.

- N-am vrut, dar m-a obligat. - Ce?

Îmi pare rău, te rog.

Ronnie, Ronnie.

Nu pot da înapoi să repar ce ai făcut.

Dar pot face ca Alice să nu scape nepedepsită.

Pot face să fie corect.

Mamă.

Dumnezeule!

- Dumnezeule! - Da.

Dumnezeule! Copilaşule!

Brittany!

Copilaşule!

Brit!

Dumnezeule.

Te iubesc.

Dumnezeule!

Mulţumesc.

Mulţumesc. Te iubesc.

Bună treabă, detective.

Astăzi, statul acuzării a fost de acord să cadă la înţelegere cu Alice Manning.

S-au renunţat la toate acuzaţiile împotriva ei, în timp ce Rodrigo Gutierrez,

angajatul statului e acum acuzat c-a violat-o în închisoare

şi va fi închis 10 ani pentru răpire.

Astăzi, dra Manning a dat o declaraţie presei.

Doamnelor şi domnilor din presă, da, am ceva ce-aş vrea să spun.

Sunt o victimă.

Sunt o victimă a sistemului drept.

Ca copil, am fost acuzată greşit pentru o crimă ce n-am comis-o.

Am stat 7 ani într-o şcoală de corecţie unde am fost violată

şi unde am născut un copil ce mi-a fost luat.

Astăzi, dreptatea a fost servită.

S-a renunţat la acuzaţiile împotriva mea.

Şi omul ce m-a manipulat ca minor...

E bună.

Şi cine a provocat această crimă va fi condamnat.

Foarte bună.

Acum pot să trăiesc liberă.

Am să fac tot posibil să mă comport ca un adult.

Mulţumesc.

- Dră Alice Manning. - Alice! Alice Manning!

Ştii cine-i mai bun?

Traducerea şi adaptarea Richard Nasta