Original subtitles

Mă numesc Jake Crăciun.

Se spune că nu e sărbătoare mai frumoasă decât Crăciunul.

Eu n-am crezut asta, până de Crăciunul trecut.

După moartea tatălui meu, am rămas doar cu mama

şi credeam că nu voi mai avea niciodată un tată,

până în momentul când a apărut Nick.

Nick e drăguţ. El şi mama s-au îndrăgostit în ziua de Crăciun.

A cerut-o pe mama de nevastă, dar s-a mai întâmplat ceva în acea zi.

Nick a devenit Moş Crăciun,

în locul tatălui lui, care a ieşit la pensie.

În ziua de Crăciun, Nick a preluat funcţia. Nouă ni s-a părut grozav.

Moşul şi doamna Crăciun lucrează în echipă.

Tot anul se pregătesc pentru Crăciun.

Dar, dacă nu eşti din familie, nu poţi merge la Polul Nord,

aşa că eu şi mama nu puteam merge acolo decât după nuntă.

Nick trebuia să facă totul singur.

Lucra zi şi noapte şi n-avea timp să se însoare.

De câte ori stabileau data nunţii, trebuia amânată.

Cu 11 zile înainte de Crăciun, încă nu ştiau dacă se pot căsători la timp

pentru a petrece Crăciunul împreună, la Polul Nord.

Crăciun fericit! Să aveţi o noapte frumoasă!

Nu sunt prea convingător în rolul de Moş Crăciun.

- Şi în magazine sunt unii mai buni. - E nevoie de timp.

- Experienţa creşte în timp. - Aşa cum mi-a crescut burta?

O să te obişnuieşti destul de repede

şi o să fii cel mai bun Moş Crăciun pe care l-a dat familia asta.

Mulţumesc, Ernest. Eşti un prieten minunat.

Moş Crăciun, trebuie să semnezi asta.

Ernest, te rog de un an de zile să-mi spui Nick.

Da, domnule Moş Crăciun... Nicholas...Şi asta.

- I-am promis lui Jake... - Şi asta.

- N-am mai semnat asta? - Aceea era lista pentru creşe.

- Asta e pentru preşcolari. - E o listă pentru fiecare clasă?

I-am promis lui Jake că mă duc la serbarea de Crăciun.

- Zi-i lui Beth ce am spus de nuntă. - Şi anume? Glumeam.

Ai semnat pentru noua căciulă ignifugă?

"Din pat am sărit, Crezând că mi s-a năzărit."

"La fereastră am zburat ca o săgeată, Curioasă să văd ce mi se arată."

"Neaua de lună era mângâiată, Toată suflarea în lumină scăldată."

"O sanie apăru sub ochii-mi miraţi Şi în faţa ei opt reni cabraţi.'

"Ocoleau uşor coşul Şi am ştiut că putea fi doar Moşul."

Mai iute ca gândul din cer cobora Şi pe nume pe toţi îi striga."

"Înainte, Dasher, Dancer, Prancer şi Vixen!"

"Înainte, Comet, Cupid, Donder şi Blitzen!"

"Zburaţi peste mări şi hotare, Poposind în fiece aşezare."

"Zburaţi peste munţi, dealuri şi văi, Însoţiţi pretutindeni de zurgalăi."

"Cu sacul de daruri pe acoperiş poposiţi,"

"Că Moşul să-i bucure pe copiii cuminţi."

Ai vorbit cu Ernest? Ce a zis?

- Chiar vrei să te măriţi? - Da, încetează! Ce a spus?

A spus da. În Ajunul Crăciunului, dimineaţa.

Nu mai trebuie să amânăm?

Nu. Spiriduşii vor face ultimele verificări şi apoi pot să mă însor.

O nuntă în Ajunul Crăciunului? Vom sărbători Crăciunul împreună?

Iar eu o să am un tată, de Crăciun.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Peste 11 zile, o să fim căsătoriţi.

Bine...

Da, 12 oameni. Facem nunta în cadru restrâns.

Data? Ajunul Crăciunului. Alo?

- Ba da. - Ba nu.

- Ba da, la infinit. - Ba nu, de milioane de ori!

- Aiurea! - Despre ce vorbiţi?

Nick zice că pe unul din reni îl cheamă Donder, nu Donner.

Nu te contrazice cu Moş Crăciun când e vorba de reni. Spală-te pe mâini.

- Cum merg planurile de nuntă? - N-am rezolvat nimic.

Nici cu preotul, nici cu mâncarea...

Trebuia să facem rezervare din iunie.

- Nu se poate şi acum? - Nu, dacă vrem să fie cum visam.

- Trebuie să amânăm iar nunta? - Nu.

Vrem să iasă perfect. Îmi pare rău, dragă. Trebuia să o facem cu luni în urmă.

Nu, nu ne-am putut căsători deoarece ai muncit zi şi noapte.

Şi ai muncit zi şi noapte pentru că nu ne-am putut căsători.

Dacă m-ar fi lăsat să vin să te ajut, am fi fost căsătoriţi acum.

Doar familia Crăciun şi spiriduşii merg la Polul Nord.

- Mie-mi spui? - Ştii ceva?

Am putea să facem Crăciunul aici şi să ne căsătorim după Sărbători.

- Asta trebuie să fie Ernest. - Unde e?

Spiriduşii de la Electronice vor să stabiliţi traseul.

Şi avem probleme cu nasul lui Rudolph.

- Ce e cu nasul lui Rudolph? - Nu străluceşte.

Iar Ambalările spun că nu ai văzut lista celor neascultători.

Asta nu le plăcea nici tatălui tău, nici bunicului tău.

Bună, Ernest. Crăciun fericit!

Crăciun fericit!

Ernest, dacă amânăm iar nunta, ce zi din ianuarie să alegem?

- Ce să faceţi? - Să amânăm nunta.

- Nu puteţi amâna ziua nunţii. - De ce nu?

Nu poate fi Crăciun fără doamna Crăciun.

Dar, anul trecut s-a putut, când credeai că nu mă mărit.

Dacă ştiu că nu va fi o doamnă Crăciun, pot trece la planul B.

- Acum ştii. Treci la planul B. - Nu-l am. Mizăm pe planul A.

Ştiam că vă căsătoriţi până la urmă şi că vom avea o doamnă Crăciun.

N-o vom avea, aşa că fă un plan B.

E prea târziu. Nu pot concepe un plan B în 11 zile.

Nici eu nu pot organiza o nuntă în 11 zile.

Nu putem amâna iar nunta. Trebuie să avem o doamnă Crăciun.

Trebuie să facem pregătiri pentru Crăciun. Vii?

Imediat.

Pocneşte din degete şi fă o vrajă, ca să fie totul cum vrei.

N-am voie să fac vrăji decât pentru alţi oameni.

E simplu. O rugăm pe mama ta să mai muncească o noapte,

noi vom petrece Crăciunul aici, cum ai spus,

şi ne căsătorim în ianuarie, cum am plănuit.

- E genial. - Ar trebui s-o rugăm personal.

Mergem la ea mâine dimineaţă. O să fii aici?

Ne întâlnim acolo.

Ştiam că nu mă însor cu tine doar pentru că eşti drăguţă.

Ajunge! Tată, de la capăt şi nu trişa, de data asta.

E amuzant! Scuze...Ce spuneai?

Tot anul, eu şi Nick am plănuit nunta perfectă.

- Vrem amândoi acelaşi lucru. - Şi anume?

Nimic extravagant. O nuntă mică, frumoasă...

Şi romantică. Am ales totul cu mare grijă.

Doar atât vă spun. Veţi vedea cu ochii dv.

- O să vă placă. - Sunt convinsă, draga mea.

- Cu ce te pot ajuta? - Păi, pentru a avea ce ne dorim...

Trebuie să amânăm nunta până după Crăciun.

Dar Ernest spune că ne trebuie neapărat o doamnă Crăciun.

Deci, nu puteţi să vă întoarceţi, să fiţi doamna Crăciun, anul acesta?

Asta e singurul lucru pe care nu-l pot face. Ştii regulile.

- Dar mamă, doar pentru o zi, în Ajun. - Nici măcar pentru o zi. Ştii asta.

Ce se întâmplă dacă nu va fi o doamnă Crăciun?

Mama lui Nick şi-a făcut datoria din suflet,

la fel ca bunica şi străbunica lui, ca orice doamnă Crăciun.

- Cu ce ar schimba asta situaţia? - Nu va fi Crăciun.

Atunci asta e. Aducem un judecător şi ne căsătorim acasă.

Vom fi doar noi trei. Cel puţin, vom petrece Crăciunul în familie.

- Nu putem. Tot anul am aşteptat asta. - L-am aşteptat toată viaţa.

- Trebuie s-o faceţi ca la carte. - Oricum, am prea multe de făcut.

Trebuie să vând casa, să împachetez, să mă mut,

să închei socotelile la muncă, să strâng toate caietele lui Jake,

să le arăt profesorilor de la Polul Nord ce a făcut, trebuie să fac toate astea.

- Să luăm un organizator de nunţi. - Nu ne trebuie aşa ceva.

Şi ştii tu pe cineva liber cu 10 zile înainte de Crăciun?

- Poate Ernest să facă asta? - Ernest?

- Ernest nu prea are timp liber acum. - Bunica poate s-o facă.

Mereu spui că a organizat tot oraşul după cum a vrut ea.

- Nu era un compliment. - Se pricepe?

Da. Nu.

Adică, da. Organizează o paradă mai repede decât îţi alegi tu şosetele.

- Poartă numai şosete roşii. - Exact.

- Nu, nu se poate! - Preferi un judecător?

Da.

Nu...Ea nu va face aşa cum am plănuit noi.

Poate fi o nuntă mică şi frumoasă. Veţi putea să vă apropiaţi din nou.

- N-am fost niciodată apropiate. - Dacă îi spui exact ce vrem...

- Poate te va asculta. - În niciun caz.

Beth, avem altă soluţie?

Da, mama. Mulţumesc mult.

Sigur ai înţeles ce vrem?

O nuntă mică şi romantică, doar cu familia şi prietenii.

Nu m-ai vizitat de doi ani, dar vrei să faci nuntă la mine acasă.

Şi vrei să te măriţi în mai puţin de 10 zile, în Ajunul Crăciunului.

- Aşa e? - Da, mama.

- Vrei să organizez eu nunta? - Împreună...

Aş vrea s-o organizăm împreună.

Şi vii cu logodnicul tău. Parcă îl cheamă Nicholas, nu?

Nick. O să încerc, dar e foarte ocupat acum.

Elizabeth, ar fi drăguţ să-l cunosc înainte să-mi devină ginere. Când vii?

Cum termin de împachetat.

Îţi va lua o săptămână. O să încep fără tine.

Deşi nu înţeleg de ce nu poţi aştepta până la Anul Nou.

- Nu eşti... - Nu, nu sunt.

Ce uşurare.

Bine, am stabilit.

- Mulţumesc, mama. - O va face?

- Da. - Încă nu i-ai spus cine sunt.

Nu spui aşa ceva la telefon. Mai ales ei.

- Voiam să-i spun când venea aici. - Îi spui când te duci la ea.

- Ernest poate respira uşurat acum. - Mă bucur pentru el.

- Nu-mi vine să cred că pleci. - Nici mie.

- Aş vrea să pot veni cu tine. - Şi eu.

- Dragă, ştii că aş vrea, dar e Crăciunul... - Ţi-am spus că înţeleg.

Peste cinci zile, o să fii doamna Crăciun şi o să stai la Polul Nord.

Ce aventură.

- Da, va fi o aventură. - Ce nu-ţi place?

Ştii că nu-mi plac aventurile.

Vacanţa ideală e să stau pe plajă, cu o carte bună în mână, îţi aminteşti.

- Ce vrei să spui? - Mi-e greu şi să fiu mama lui Jake.

- Cum pot fi doamna Crăciun? - Nick te va ajuta.

Eu ar trebui să-l ajut. Nici nu mai ştiu ce ar trebui să fac.

Stai puţin! Ai emoţii înainte de nuntă.

Toate miresele trec prin asta. Totul o să fie bine.

Ai dreptate.

Hei, mamă, tată, aţi venit!

- Bună, mama. Bună, tata. - Bună, fiule.

- Aţi terminat? - Da.

Toate vor fi depozitate şi le luăm după Crăciun.

Deci, tinere, o să vii să stai cu mine şi cu doamna Crăciun câteva zile,

ca Beth şi Nick să o poată vizita pe bunica ta.

Nick o s-o poată cunoaşte înainte să venim şi noi.

- Ţi se pare o idee bună? - Sigur că da, Moş Crăciun.

Ştii, nu mai sunt Moş Crăciun. Acum e Nick.

Dar peste cinci zile, mama ta va deveni nora mea.

Asta înseamnă că eu o să fiu bunicul tău.

Te descurci câteva zile fără mine?

Sigur. Stau cu bunicul meu.

- La revedere, bunicule. - La revedere, Beth.

Asta e casa mamei tale? Aici ai copilărit?

După ce a murit tata. Aici stăteau bunicii mei.

Ne-am mutat cu ei şi, după moartea lor, am rămas aici.

Nu mi-am imaginat. Ai spus că ai tăi o duceau bine,

dar nu m-am gândit la aşa ceva. Credeam că era o familie normală.

Normală? Asta o spune unul care are prieteni spiriduşi şi se joacă cu renii?

Sunt normală. Iar locul ăsta nu mă reprezintă.

Viaţa ta ca doamna Crăciun nu va fi aşa. Noi suntem mult mai simpli.

Dacă asta îmi doream, nu plecam din locul ăsta.

Bine, să mergem.

- Bine ai venit, Beth. - Mă bucur să te văd.

Lasă-mă să mă uit la tine. Mă bucur să te văd. Arăţi minunat.

Tu trebuie să fii motivul întregii agitaţii. Sunt Winnie, menajera.

Beth mi-a povestit. Ai fost bona ei şi cea mai bună prietenă.

Intraţi! Să terminăm o dată cu prezentările.

- Bună, mama. - Elizabeth! Ai venit, în sfârşit.

- Te aştept de câteva ore. - Scuză-mă.

- Te-ai mai îngrăşat? - Două, trei kilograme...

- Din cauza Sărbătorilor. - Şi părul...

De câte ori ţi-am spus să nu-ţi ascunzi faţa?

De prea multe ori. Mamă, el e Nick.

Mama lui Beth... Bună ziua.

Mă bucur să te cunosc. Pot să-ţi spun "mamă"?

"Joanna" e perfect. Ia loc, te rog. Winnie, am vrea un ceai.

- Aş prefera o ciocolată caldă. - Nick nu bea ceai.

Ţi-am adus asta.

- Ce drăguţ. - E de la Polul Nord.

- Serios? - Da.

Nicholas, povesteşte-mi câte ceva despre tine.

- Ce faci? - În legătură cu ce?

- Cu ce te ocupi? - E distribuitor.

- Ce distribuie? - Diverse...

- Lucruri. - Ce fel de lucruri?

E ceva tehnic, mama. Durează o veşnicie să-ţi explice.

- Şi părinţii tăi? - Sunt bine.

Familia e foarte importantă.

Arborele genealogic al familiei Hardcastle datează de 700 de ani.

Arborele familiei lui Nick datează de peste 1000 de ani.

- Da, şi... - Să începem.

- Cu ce? - Nunta...

- Mă gândeam că... - Nu, nu, am aranjat totul.

Am făcut programul din clipa sosirii, acum şi până la plecarea în luna de miere.

- Ce program? - Vrem ca nunta să fie un succes.

Părinţii tăi vin aici poimâine dimineaţa, cu nepotul meu, nu?

Da, mama. Joanna...

A doua zi avem probele pentru rochie, iar seara, petrecerea de logodnă.

- Petrecere de logodnă? - Cu ţinuta formală.

- Presupun că ţi-ai adus un smoching. - Da, desigur.

În ziua următoare, facem repetiţii, inclusiv pentru dineu.

Apoi nunta la biserică, vineri, în Ajunul Crăciunului, la 10:30.

Şi trebuie să plecaţi în luna de miere până la ora...

- Patru. - 16:00...Unde vă duceţi?

E o surpriză pentru mine şi Jake.

Nu ai făcut multe invitaţii, nu?

Da, Elizabeth, e o nuntă mică. Aşa cum ţi-am spus.

O, brad frumos...

- Elizabeth, mai e ceva... - Du-te sus.

Joanna, am observat că nu prea ai ornamente de Crăciun.

Mai bine mai puţine şi bune, nu? Vino, draga mea.

- Îţi place Crăciunul? - Da, Winnie.

Era şi timpul să-i placă cuiva din casa asta.

Ce ştii despre familia Crăciun?

Spui că familia lor e veche, dar nimeni nu ştie nimic despre el.

- Ba da, dar nu-şi dau seama. - Ce vrei să spui?

Sunt retraşi. Fac multe fapte bune pentru oameni

dar nu le place să socializeze.

- Vreau doar să faci ce trebuie. - Fac ce trebuie.

Mark încă întreabă de tine, după atâţia ani.

E ora mesei? Mă duc să mă spăl.

Sunt cu o oră în urmă. Au aşteptat să aprobi noile ambalaje.

Care merge mai bine cu o Barbie în rochie roşie?

Asta sau asta?

Sau asta?

Nu ştiu. Tata nu s-a ocupat de hârtia de împachetat.

Ştiu. Mama ta se ocupă de asta.

- A fost şi pentru tata aşa de greu? - Nu.

Avea o doamnă Crăciun şi nu se ducea în Sud la fiecare cinci minute.

Eşti gata?

Nick... Eşti aici?

- Ernest. - Bună, sunt Beth. Nick e acolo?

Da. E viitoarea doamnă Crăciun, Slavă Cerului!

Bună, iubito.

Bună, ce faci acolo?

- Cina e peste 10 minute. - Bine, coboară. Vin şi eu.

Dacă vii mai devreme, ajungi la timp. Dacă vii la timp, ai întârziat.

- Cum a suportat? - Ce?

Cum a reacţionat mama lui Beth când i-a spus că eşti Moş Crăciun.

Nu a reacţionat. Beth nu i-a spus încă.

Ştii că nu crede în Moş Crăciun.

Ernest, nici Beth nu credea şi am făcut-o să-şi schimbe părerea.

E o mare diferenţă. Beth voia să creadă, dar n-o lăsa inima ei.

Dar Joanna...

Să zicem că, Joanna n-are de gând să-ţi lase pe masă lapte şi fursecuri.

Ernest, linişteşte-te! Va dura un timp, dar îi voi schimba părerea.

Sunt Moş Crăciun, ai uitat?

Bună.

Culoarea asta îţi stă bine. Sper că nu m-aţi aşteptat pe mine.

Aici mâncăm la ore fixe, Nicholas.

Mi s-a părut că abia a bătut de fix. Mâine o să vin la timp. Scuze.

- Winifred, poţi servi cina acum. - Mamă.

Pot să te ajut şi eu cu pregătirile?

Să scriu cartonaşele pentru recepţie.

- Sunt deja făcute. - Poate pentru cina în familie.

Scrisul meu se potriveşte cu argintăria.

Elizabeth, nu te pricepi la detalii, ştii asta. Nu mai sta aşa!

- O ajut pe Winifred la gătit. - Să nu pui piciorul în bucătărie.

Nu vreau să faci un dezastru şi s-o superi pe Winifred.

Totul o să iasă exact aşa cum ţi-ai dorit.

- Winifred, ce ai făcut la brad? - Nimic.

Arată mai bine, seamănă a brad de Crăciun.

- Ciocolată? - Sigur că da.

E frumos aici. E uimitor să creşti într-un loc ca ăsta.

De ce nu mă lasă să fac nimic?

Vrea să stau să-mi fac unghiile toată ziua?

Îţi vrea binele, dar nu ştie cum să-ţi arate asta.

Ştii unde e camera mea?

Dar a ei?

E o distanţă mare, pentru o fetiţă rămasă fără tată.

Din fericire, camera lui Winnie era lângă a mea.

- Trebuie să te întorci astă-seară? - Da.

Mie şi lui Jake o să ne placă la Polul Nord, nu?

Cred că da.

- O să fiu o doamnă Crăciun bună, nu? - O să fii o doamnă Crăciun grozavă.

S-ar putea să fii cea mai bună doamnă Crăciun.

Toti cred că Moş Crăciun înseamnă doar renii,

atelierul de jucării şi magie. Dar nu e aşa.

Trebuie să te ocupi de detaliile mărunte,

să găseşti cadoul perfect pentru fiecare copil

şi să i-l oferi exact aşa cum şi l-ar dori.

Doamna Crăciun îl ajută pe Moş Crăciun cu toate astea.

Mai arată-mi o dată unde e casa noastră.

Trebuie să găseşti Carul Mare.

Aşa. Îl vezi?

Acum găseşte cea mai strălucitoare stea.

Aia e Steaua Polară.

Chiar sub ea...

Acolo locuim.

- Bunicule? - Da.

Primul născut din fiecare generaţie ajunge să fie Moş Crăciun, nu?

Da, aşa e.

- Dar un fiu vitreg nu are cum. - De ce nu?

- Nu e adevăratul fiu. - Să-ţi spun ceva, tinere.

Primul Moş Crăciun şi doamna Crăciun nu au avut copii acum o mie de ani.

Au decis ca toţi copiii lumii vor fi copiii lor.

Şi atunci, au adoptat un băiat de vârsta ta, ca să fie următorul Moş Crăciun.

Nu contează că Nick nu e tatăl meu?

Paternitatea nu e doar o legătură de sânge, ci una de suflet.

Aşa cum Nick te iubeşte pe tine. Să te pregăteşti să devii Moş Crăciun, într-o zi.

- Serios? Cu toată magia? - Cu toată magia.

Super!

Mamă, ce e asta?

Tu ce crezi, Elizabeth? E meniul pentru nuntă.

- Somon şi fazan bourguignon... - În vin roşu.

Ştiu ce e bourguignon. Ţi-am spus că vrem pui la cuptor.

Toţi o să mănânce carne de pui de Crăciun. Nu vor asta în Ajun.

Dar tu nu te gândeşti la amănunte. De asta am schimbat meniul.

- Lui Nick îi place puiul la cuptor. - O să ai ocazia să-i tot găteşti.

Elizabeth, când ţi-ai căutat un alt soţ, te-ai gândit la toate posibilităţile?

Nu îmi căutam un soţ. Mă descurcam perfect şi singură.

- Aşa este. - Atunci de ce te măriţi cu el?

Pentru că îl iubesc.

Există motive mult mai bune pentru a te căsători.

Elizabeth, las-o pe Winifred să facă asta.

Mamă...Joanna...

Moşul o să-ţi aducă ceva deosebit anul ăsta?

Şi lui Jake? Mai sunt patru zile.

Nepotul meu ştie că eu şi mama lui îi cumpărăm cadourile de Crăciun.

Sper că nimeni n-o să-i împuie capul cu prostii

despre Moş Crăciun, reni şi Polul Nord.

Deschid eu, Winifred.

Mark!

Ce surpriză!

N-o să ghiceşti cine a venit ieri.

- Uite cine a venit întâmplător. - Mark...

Vâsc. Nu-i aşa că e frumos Crăciunul?

Mark, el e logodnicul meu.

- Nick. - Ştiu.

E al doilea tip care a reuşit să mi te fure.

- Nu am fost a ta niciodată. - Adevărat.

Ei doi au crescut împreună.

Ia loc, dragul meu. Spune-ne ce ai mai făcut?

Înţeleg că îţi merge bine.

Am citit în ziar că specialiştii tăi au găsit un nou mod

de etanşeizare a containerelor pentru mâncare.

Acţiunile tale s-au triplat peste noapte.

Recompensa e că toxiinfecţiile alimentare sunt mai puţin probabile.

Desigur. Probabil că tatăl tău e foarte mândru.

Da, sper să pot continua cu mândrie tradiţia familiei.

Dar lasă-mă pe mine, să vorbim de Lizzie şi Nichol.

Sper că ştii ce fată grozavă ai. Dacă nu, altcineva ştie.

Mă apreciază şi eu îl apreciez pe el.

Cum ai reuşit, Nichol, s-o faci să se îndrăgostească?

- N-a trebuit decât să fie el însuşi. - Ce e asta?

- E... - Depozitul.

Depozitul din nord.

Acadele? Scuze... Da, faceţi-le cum le făcea mama.

- Distribuie acadele? - Împreună cu mama lui.

Nu. Da... Ar dura prea mult să explic.

Faceţi cum făcea mama. Ernest, nu mă pricep la asta.

Beth o să se ocupe de asta după ce ne căsătorim, în Ajun.

- Cu ce să mă ocup? - Te sun eu.

Pe care s-o folosim ca să împachetăm ceva roşu?

- Nu mă pricep la detalii. - Ba da, iubito.

Ba nu. N-ai auzit-o pe mama? Întreab-o pe ea.

- Dar te întreb pe tine. - Nu ştiu. Poate asta.

E totul în ordine?

Da, a avut câteva probleme la fabrică.

- Credeam că e un depozit. - Este.

E şi fabrică, şi depozit.

Trebuie să rezolv nişte probleme acolo.

- Te descurci? - Da.

Nu durează mult. Vin repede.

Are un depozit în oraş?

Nu, ia un elicopter, de la aeroport.

E ceva obişnuit pentru el.

- Pot să-i zic noapte bună lui Nick? - Nu, a plecat.

A primit un apel de urgenţă de la Polul Nord şi a plecat.

Dar se întoarce mâine şi sper să-i poţi spune atunci.

- Ai fost cuminte? - Da, mama. Bunicul mi-a citit o poveste.

- Îţi place să ai un bunic, nu? - Da.

Du-te la culcare, Jake. Te iubesc.

- Eu te iubesc mai mult. - Eu te iubesc şi mai mult. Noapte bună.

Nick a spus să urmărim Carul Mare, până la Steaua Polară,

care e chiar deasupra casei noastre.

- Pare "plecat cu sorcova". - Nick nu e nebun.

Sorcova e potrivită de Sărbători.

Se face frig.

Mai stai puţin.

E prima ocazie pe care o avem să fim singuri.

Avem vreun motiv să fim singuri?

Aşa vorbeşti cu primul logodnic?

- Asta a fost la grădiniţă. - De atunci mă păstrez pentru tine.

- Ai fost însurat, de două ori. - N-a ţinut.

Serios, Lizzie. Pe mine mă cunoşti. Dar ce ştii despre Nick?

Gândeşte-te ce răspunsuri vagi a dat. Familia lui distribuie lucruri.

- Pare o afacere cam în aer. - Poţi spune şi aşa.

Nu ştii nimic despre Nick. Eu ştiu, crede-mă. Să intrăm.

Sunt convinsă că mama ţi-a pregătit prăjituri. Ştia că vii.

- Ce e asta? - Lista cu cei care n-au scris.

Şi copiii care nu-ţi ştiu adresa trebuie să primească daruri.

- Tu trebuie să le alegi. - Tata ce făcea?

Stră-strămoşul tău, în primul an ca Moş Crăciun,

le-a dat soldăţei băieţilor şi păpuşi fetelor.

- Bine, să facem aşa. - Nu. Nu ăsta e spiritul Crăciunului.

De aceea stră-străbunica ta a preluat activitatea asta.

De atunci, doamnele Crăciun au ales un cadou pentru fiecare copil în parte.

- Mai puţin anul acesta. - Deci e treaba doamnei Crăciun.

Trebuia să mă însor în ianuarie. Nu pot să-i pasez asta lui Beth?

Nu e încă doamna Crăciun. Nu o poate ajuta magia Polului Nord.

- Nicholas nu ia micul dejun cu tine. - Nu s-a întors încă.

Îşi va face un obicei.

Din a dispărea în timpul cinei şi a fi plecat toată noaptea?

- Unde ai fost? - Am muncit.

- Fac şi treaba mea, şi pe a ta. - Credeam că n-am multe de făcut.

Aşa credeam şi eu. Dar acum îmi dau seama câte făcea mama.

Am de ales daruri şi pentru copiii care n-au scris.

Ştii cum e să alegi ceva pentru un copil pe care nu-l cunoşti?

Mai sunt şi hârtia de împachetat, panglicile şi restul detaliilor.

Şi ştii ce am făcut azi-noapte?

Fursecuri pentru spiriduşi.

Moşul primeşte fursecuri de la copii, iar spiriduşii primesc de la el.

Cineva trebuie să le şi facă.

- Adică doamna Crăciun. - Da. Iar tu erai aici, eu acolo.

- Nu ştiu să fac fursecuri. - Nici eu. Au ieşit tari ca piatra.

Doi spiriduşi şi-au spart dinţii.

Sper să înţelegi că nu ştiu să fac fursecuri.

Ce casă mare! Credeam că sunt în dormitorul tău.

- Ce faci aici? - Am verificat familia lui Beth.

Trebuia s-o fac de acum un an.

Ai idee cât de sceptică e mama lui Beth, cu privire la Crăciun?

Pe o scală de la 1 la 10? 4 sau 5?

- 10. - 11.

- Cerule! - E mai bine să nu-i spunem.

Să nu te vadă acum.

- Bună, Jakie. - Bună, tata.

- Ce-i cu tine aici? - Cum a fost călătoria?

Bună, Jacob.

- Bună, bunico. - Nu ai crescut prea mult.

Elizabeth, nu-l hrăneşti?

Winifred, du-l în bucătărie şi dă-i să mănânce.

Du-te! Du-te! Du-te cu Winifred.

Tu trebuie să fii Joanna. Mă bucur să te cunosc.

Eu sunt Virginia.

- Ai o casă frumoasă. - Mulţumesc.

Îi lipseşte atmosfera de Crăciun. Trebuie să facem ceva.

Zborul a fost plăcut?

Mi-ar plăcea avioanele, dar sunt lente, pe lângă...

Un Concorde. E confortabil, nu?

- Aţi mai fost în zona asta? - Da, anul trecut, la ultima...

- Aţi călătorit mult. Poate vreţi... - Şi tu poate vrei să te aranjezi.

Te conduc în camera ta.

- Unde e focul? - Camera mea. Pe stânga.

Ce cameră drăguţă!

- Mama nu ştie. - Ce nu ştie?

- Că Nicholas e Moş Crăciun. - Să mergem să-i spunem.

Când o să-i spui?

- Nu pot minţi. - Nu trebuie să mintă.

- Mă duc să aduc bagajele. - Nu e nevoie să-i spun adevărul.

Ghici unde se situează, pe scala scepticismului.

- 5? - 11.

Pe toţi sfinţii!

Tu cine eşti? Nu ni s-a făcut cunoştinţă.

- Ernest. - Ernest. Ernest şi mai cum?

- Doar Ernest. - Eşti valetul lor.

Ernest, e Directorul Executiv al lui Nick.

Îmi pare bine, Ernest.

- Minţi. - Nu mint.

- Directorul Executiv? - Al spiriduşilor.

- Bună, Winnie. El e Ernest. - Îmi pare bine.

El e şef peste angajaţii lui Nick.

Încântat.

- E pentru tine. - Alo? Da, îl întreb.

Ce punem lângă fructe? Bomboane, acadele sau sirop de arţar?

- Sirop. Să nu fie prea mult zahăr. - Ba toate trei. E Crăciunul.

Dar ce ştiu eu? Nu mă pricep la detalii.

Te sun eu.

Mamă, speram să port rochia pe care ai purtat-o tu la nuntă.

- Nu ştiu unde e. - Şi eu am purtat rochia mamei.

Ne-am căsătorit pe un banc de zăpadă, cu câţiva prieteni ca invitaţi.

- O nuntă hippie. Original. - Ce frumos!

Eram înaltă, slabă, la nunta cu tatăl tău. Rochia mea nu ţi-ar veni. Suge burta!

- Ştii cum ţin eu regim? - Mănânci mai puţin?

Nu! Pregătesc un festin cu mâncarea preferată şi uit de siluetă.

Va trebui să mai dăm drumul şi de acolo.

Bine, asta e tot ce putem face într-un timp atât de scurt.

- Eu sunt! - Nick, închide ochii! Întoarce-te!

- Ai văzut-o? - Nu ştiu. Nu cred.

- Şi dacă m-a văzut? - Aduce ghinion.

Ai văzut-o?

- Poate, nu sunt sigur. - Ne trebuie altă rochie.

E o prostie. Doar nu crezi în superstiţii, nu?

Şi nu avem timp să luăm altă rochie.

De obicei, primeam aşa ceva alături de lapte şi fursecuri.

Elizabeth, rochia asta te face să pari mai slabă.

Am ştiut din clipa în care am văzut-o în magazin.

Mulţumesc, mama.

Luaţi loc, vă rog.

Cine a pus masa?

Winifred, ne poţi servi acum. Mulţumesc. Nicholas...

- Da? - Da?

Fiul vostru începuse să ne povestească despre afacerea lui,

înainte să fie întrerupt în mod grosolan.

- Cu ce anume vă ocupaţi? - Familia mea...

Au o asociaţie familială cu tradiţie de generaţii

care se ocupă aproape în exclusivitate de copii.

Continuă.

Distribuie jucării, haine, echipamente multimedia,

pe un segment de vârstă de la sugari la adolescenţi.

Facem afaceri în ţări de pe toate continentele.

Deşi avem propria noastră fabrică,

suntem cunoscuţi ca distribuitori ai celor mai bune mărci.

Abandonează la timp.

În ultimii ani, am început să primim şi cereri pe Internet,

deşi consumatorii noştri încă preferă

să ne contacteze prin serviciile poştale.

Şi facem livrări 24 de ore din 24,

mai bine decât oricine.

Pare foarte simplu.

- Sunt Ernest. - Nick. Departamentul Ciorapi?

- Departamentul Ciorapi? - Pentru copiii care nu au...

Ciorapi. E o parte a acţiunilor de caritate.

- Nicholas... - Scuze.

- Va fi plecat toată noaptea? - Sper că nu.

Bietul de el munceşte din greu. Chiar are nevoie de ajutor.

Dar cred că va avea un ajutor în curând.

- Du-te. - Du-te tu.

Am plecat şi aseară de la cină.

Mă duc eu. Dar, dacă se întâmplă ceva aici, tu răspunzi.

Bine, mă duc eu. Dar dacă se întâmplă ceva acolo, tu răspunzi.

Probabil că Nick a uitat ceva.

- Mark? L-ai văzut pe Nick adineauri? - Nu. Lizzie...

- Lizzie! - Da?

Trebuie să te gândeşti acum. Peste două zile va fi prea târziu.

Ce îţi oferă Nichol şi nu îţi pot oferi eu?

- Nicholas. - Nicholas, mă rog. Unde o să staţi?

I-ai văzut fabrica, depozitul sau ce o fi?

- Eşti sigură că e real? - Sigur nu l-ai văzut adineauri?

Da, sigur.

Mărită-te cu mine şi o să trăieşti aşa cum eşti obişnuită.

Tu şi Jake o să aveţi parte de tot ce e mai bun.

Va fi un Crăciun permanent, 365 de zile pe an.

Ce zici? Te măriţi cu mine?

Vezi, te gândeşti. Eşti tentată.

Spune "da" şi o să mă faci fericit. Mama ta va fi fericită,

iar eu o să vă fac fericiţi pe tine şi pe Jake.

Mark, mulţumesc pentru oferta flatantă,

dar, prefer Crăciunul permanent al lui Nick, 365 de zile pe an.

Noapte bună, Mark. Mulţumesc.

Şi Moş Crăciun pe coş coboară,

cu tolba plină de jucării,

toate ca să-i bucure de Crăciun pe copii.

Cine n-ar vrea să fie acolo?

Cine n-ar vrea să fie acolo?

Pe acoperiş se aud paşi...

- Pe coş coboară. - Moş Crăciun.

- Te descurci fără mine? - Da, mama.

Voi fi alături.

Peste trei zile vă veţi căsători, în sfârşit.

Vei avea un tată şi o nouă familie.

Am deja o nouă familie. Nunta va fi doar cireaşa de pe tort.

- Cine a spus asta? - Bunicul.

Cred că o să fii o doamnă Crăciun grozavă.

Sper...

Sper din tot sufletul. Te iubesc.

Eu te iubesc mai mult.

Eu te iubesc şi mai mult.

Mama are dreptate. Nu ştiu să fac fursecuri.

Ernest, e tura ta.

- E totul în ordine? - Sigur că da.

Bine că nopţile sunt lungi la Polul Nord, altfel n-am reuşi să terminăm.

Ernest, caut ceva deosebit pentru Beth. Dacă găseşti...

Îţi spun.

Ce naiba...

- Pot sta cu tine? - Bună, draga mea. Te rog.

- Nick s-a întors. Doarme. - Bine.

- E pe uşa cămării. - Ce?

Reţeta pentru fursecuri. E în cămara bucătăriei de la Polul Nord.

Nick nu poate s-o vadă, dar tu vei putea.

N-o să mă ajute. Nici cu reţeta în faţă nu-mi ies fursecurile.

Dar nici n-ai încercat. Aşteaptă să găteşti în acea atmosferă magică.

Nu simt spiritul Sărbătorilor. Acum un an, eram ca mamă, sceptică.

- Nu ştiu nimic despre asta. - Nimeni nu ştia, la început.

Eram obişnuite cu lumea reală. Ce ştiam despre Polul Nord?

Ştii ce mi-a zis mama soţului meu că i-a spus mama soţului ei?

Imaginează-ţi că fiecare copil e copilul tău. Şi a mers.

Trebuie doar să ai încredere în tine.

Toţi prietenii tăi au cumpărat aceeaşi felicitare de Crăciun.

- O fi o ofertă specială la club. - Lasă ironiile. Sunt confirmări.

- Pentru ce? - Pentru nunta ta, scumpo.

- Câţi oameni ai invitat? - Doar 150.

- Ai spus că vrei o nuntă mică. - Am spus 12 oameni.

Nimeni nu vrea aşa ceva. Lumea o să creadă că ai ceva de ascuns.

- Voiam doar familia şi prietenii. - Vor fi doar familia şi prietenii.

O să fugim în altă parte.

Îţi interzic. Aşa ai făcut cu Robert şi a fost un dezastru.

Nu. A fost amuzant, rapid şi convenabil.

Asta nu e nuntă, e maşina la mâna a doua.

De ce atâta grabă? Tot n-am priceput.

De ce n-aţi aşteptat până după Anul Nou?

Fiindcă trebuie să ne căsătorim înainte de Ajunul Crăciunului.

- De ce? - Pentru că...

Nick va pleca într-o călătorie de afaceri

şi vrem să ne căsătorim înainte să plece.

Altă călătorie? Aşa va fi viaţa ta cu el?

Va dispărea aşa mereu?

Nu e nunta noastră, e nunta ei.

- Bună dimineaţa, iubito. - Ştii ce avem în meniu?

Nu, nu pui la cuptor, ci fazan şi somon.

Ştii cu ce mă îmbrac? Nu cu rochia ei de mireasă.

Ci cu una dintr-un catalog Barbie.

Ştii cine vine la nuntă? Nu cei 12 invitaţi, ci 150 dintre prietenii ei.

Ar putea vinde bilete la uşa clubului. Asta nu e nunta noastră.

Iubito, ne oferă idealul ei de nuntă şi nu-şi imaginează că vrem altceva.

Nu pot să cred că m-am lăsat convinsă s-o las pe ea.

Face numai ce vrea ea. Nimic nu e cum am plănuit.

Se căsătoreşte altcineva? Până la urmă nu vom fi căsătoriţi?

- Ba da. - Şi nu petrecem Crăciunul împreună?

Da.

De ce ne certăm pe tema asta, se va schimba situaţia?

Peste două zile, vei fi doamna Crăciun. Doar asta contează.

- Ce ai după ureche? - Magie?

- Îmi place când faci asta. - Nu, nu e magie, e un truc.

Nu e acelaşi lucru. Trucurile nu sunt reale, magia este.

- O să învăţ să fac magie? - Da.

Jacob, Winnie are nevoie de tine în bucătărie, s-o ajuţi.

- Chiar acum? - Da, acum.

E bine că îl înveţi trucuri ca să-i amuze pe oameni,

dar nu-l face să creadă altceva.

I-am spus că trucurile sunt trucuri şi magia e magie.

- La asta mă refer. - Deci suntem de acord.

Mă cheamă doamna Crăciun. Scuză-mă.

- 'Neaţa, Beth. - Bună, bunicule.

- Cred că devine senil. - Ce a spus?

- A spus că magia e reală. - Doar atât?

Mamă, familia Crăciun e un pic ciudată. Asta îmi place la ei.

- Elizabeth! - Da, mama.

Bradul ăsta e mai înalt decât era de dimineaţă.

- Nu ştiu. Ai cumpărat altul? - Nu, e acelaşi brad.

- Poate a crescut. Brazii cresc. - Nu aşa.

Atunci cum îţi explici?

Nu ştiu.

Ernest, aici erai. Nick s-a întors, nu?

- Va veni la timp pentru petrecere. - Ai o clipă liberă?

Ce se întâmplă dacă... Stai jos.

Mănâncă. Ce se întâmplă dacă doamna Crăciun nu poate face vrăji?

Niciodată nu s-a întâmplat asta. Polul Nord te face să fii magic.

Cred că datorită aurorei boreale.

Dacă ea nu are nicio înclinaţie spre magie?

De ce ar alege Moşul o astfel de doamnă Crăciun?

Nu ştiu. Dar dacă ar face asta?

Îmi amintesc de stră-străbunica lui Nicholas.

Eu sunt optimist, dar şi eu am crezut că Moş Crăciun a greşit.

N-am văzut nimic magic la ea. Dar ne-a dovedit că ne înşelăm.

Era de ajuns să spună doar o dată numele unui copil

şi imediat ştia ce îşi dorea el

şi ce ambalaj să aleagă ca să se potrivească cu ciorapii.

Unii spiriduşi spun că a fost cea mai bună doamnă Crăciun.

Şi acum simt gustul fursecurilor ei.

Scuză-mă. Sunt Ernest.

Da. Da, vin acum.

Aduc farfuria înapoi.

- Ce faci? - Nimic.

- Să nu vadă mama ce faci. - Ce fac, Beth?

Caut cadoul perfect pentru tine, dar nu l-am găsit încă.

Tot ce vreau de Crăciun e un sărut de la tine, acum.

Mamă, mor de foame.

Du-te şi pregăteşte-te, îi aduc eu ceva din bucătărie.

Să mergem, să luăm ceva de mâncare.

Elizabeth, tocmai am ales o rochie nouă pentru tine.

- E în dulap. - Am o rochie pentru seara asta.

Dar vrei să arăţi superb, nu?

Winnie, murim de foame.

Aşteptaţi până începe petrecerea. O să fie multă mâncare atunci.

- Sunt de ciocolată? - Nu puneţi mâna.

Winnie, pot să vorbesc cu tine?

Băieţi, să nu puneţi mâna pe nimic.

Noi? Cum ai putut crede asta, Winnie?

Iau numai una.

Ce maşinărie interesantă! Oare ce face?

Probabil că trebuie să-l îndrepţi în direcţia potrivită.

Scuze. N-am vrut...

- Eu doar... - Timpul răzbunării.

- Crema cu cereale... - Jacob, Nicholas, potoliţi-vă!

Eu mă chinui să iasă totul bine când cunoşti prietenii lui Elizabeth,

iar voi vă jucaţi cu cornetul.

Mă aştept la asta de la Jacob, e doar un copil,

dar tu ar trebui să fii matur.

Curăţă chiar acum mizeria de aici! Acum!

Winifred, cine a pus toate ornamentele astea?

Nu ştiu, doamna Hardcastle.

Ce frumos e bradul!

Nu ştiam că avem atâtea ornamente.

- Gata pentru execuţie? - Nu poate fi atât de rău.

Eşti prea blând.

Mark e în dreapta... Nu te uita. Te-ai uitat.

- Lizzie, arăţi uimitor. - Mulţumesc.

Ştiu cât de mult înseamnă pentru Beth prezenţa ta aici.

Mergem?

Ce petrecere!

- Doamna Montgomery... - Elizabeth, mă bucur să te văd.

- Domnule Montgomery... - Arăţi superb.

- El trebuie să fie Nicholas. - Nick, ei sunt părinţii lui Mark.

- Felicitări, Nick! Eşti un om norocos. - Mulţumesc.

- E o petrecere superbă, Joanna. - Mulţumesc.

- Joanna, nu ne faci prezentările? - Ba da.

Douglas Montgomery. Abigail Montgomery.

ei sunt Nicholas Sr. şi Virginia Crăciun, părinţii lui Nicholas.

Mă bucur să te cunosc, Douglas. Douglas Monthomery?

Crăciun, anul 1947... Ai primit cadou o roabă roşie.

De unde ştii?

Asta era cadoul cel mai la modă când eraţi tineri.

Trebuie să mănânci... Scuzaţi-ne.

- Ce faci aici, singură? - Mă gândesc.

- La ce? - La tine.

Mă întreb de ce m-ai ales pe mine, când poţi avea orice fată vrei,

mai bună la gătit şi la toate.

Eşti cea mai fraieră fată deşteaptă pe care o cunosc.

Am căutat în toată lumea şi te-am ales pe tine.

Dragă, mă uit la tine şi mă topesc. Nimeni nu mă face să mă simt aşa.

Când te văd, nu mă gândesc decât la un lucru.

- Vorbesc serios. - Şi eu.

Asta nu mă reprezintă. Eu nu mă îmbrac aşa.

Arăţi minunat. Mama ta vrea să-mi prezinte mulţi oameni.

Sunt prietenii ei. Unii te ştiu de când erai mică.

Ai dreptate, dar...Ei preţuiesc toate lucrurile care nu contează.

Pentru că ei trăiesc în lumea reală.

E uşor să gândeşti cum trebuie,

când trăieşti într-un glob de zăpadă, la Polul Nord.

Iubito...

Aici eraţi. E timpul să ţinem un toast pentru fericitul cuplu.

- Trebuie să veniţi printre noi. - Desigur.

Doamnelor şi domnilor, atenţie, vă rog!

Mama lui Elizabeth m-a rugat să spun câteva cuvinte.

După cum ştiţi, eu şi Lizzie ne ştim de o viaţă.

A fost prima mea parteneră de dans. Scuze că te-am călcat pe picior.

A fost prima mea dragoste. Pe ea am sărutat-o prima oară.

Nu am avut norocul să fie soţia mea.

Dar îi doresc toată fericirea din lume

alături de cel care a reuşit să-i fure inima.

Doamnelor şi domnilor, ridicaţi paharele pentru Elizabeth şi Nick.

Să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi!

Felicitări!

Mulţumesc tuturor. Mulţumesc, Mark. A fost foarte frumos.

- Să nu îndrăzneşti. - Îmi pare rău, Joanna. E o urgenţă.

Nick, nu poţi pleca de la petrecerea ta de logodnă. Îţi interzic.

- Du-te şi fă ce trebuie să faci. - Tată, mamă...

Ajutaţi-o pe Beth să calmeze spiritele. Scuze, Mark.

Îmi pare rău. Vă rog să mă scuzaţi. Mulţumesc, tată.

Nu, pe uşa din faţă.

A fost un incendiu. Un accident. Toată casa a ars.

- Au pierdut totul. - A fost cineva rănit?

Părinţii au arsuri, dar se vor face bine. Copiii nu au fost răniţi.

E nevoie de un cadou nou pentru fiecare.

- Dacă nu le avem, trebuie produse. - Cum îl cheamă?

Jasper Frost...

Ţi-ai pierdut toate jucăriile şi vrei s-o iei de la capăt.

O cutie de cuburi şi o roabă...Unele lucruri nu se schimbă niciodată.

- Şi sora lui. - Poppy Frost...

- Nu ştiu, nu pot face asta. - Trebuie să încerci.

- Poppy Frost...Ştiu cine ştie. - Nicholas, nu e o idee bună.

- Doar o dată. O să-i facă bine. - Nicholas, Moşule, domnule...

Ce prost se îmbracă în Moş Crăciun,

ca să fiu de râsul prietenilor mei?

- Mamă, te pot auzi. - Nu-mi pasă.

Nu contează cum e îmbrăcat.

Tu, domnişoară, te măriţi cu unul din clasa de jos, lipsit de maniere...

- Sunt manieraţi. - Nu fac parte din lumea noastră.

- Eu mă voi integra în lumea lor. - Sper că n-o să stai într-o rulotă.

Te asigur mamă, că eu şi Jake n-o să stăm într-o rulotă.

- E totul în ordine? - Am nevoie de ajutorul tău.

Ce s-a întâmplat?

- O cheamă Poppy Frost. - Nick, nu pot. Nu sunt pregătită.

Ba da, poţi. Trebuie să crezi în tine cum cred şi eu în tine.

Poppy Frost. Spune...

Poppy Frost.

Ce vrea Poppy Frost de Crăciun, după ce a pierdut totul?

Nu ştiu. O casă de jucărie şi păpuşi. Nu, stai!

E băieţoasă. Vrea o minge de baschet şi o bicicletă.

Nu ştiu, nu pot face asta.

Cum să-mi imaginez ce vrea un copil de Crăciun,

un copil pe care nu l-am văzut niciodată?

Mamă, te înşeli cu privire la părinţii lui Nick.

- Sunt cei mai drăguţi oameni. - Nu fi ridicolă. Sunt...

Moş Crăciun şi soţia lui, doamna Crăciun.

Da, aşa e... Acesta e adevăratul Moş Crăciun.

De ce crezi că se îmbracă mereu în roşu?

Bunicul Crăciun nu se preface. Asta e el. Era...

- Acum, e Nick. - Elizabeth, ţi-au spălat creierul.

Nici gând. Nick, e Moş Crăciun.

Eu trebuie să fiu doamna Crăciun, dar nu sunt în stare.

N-am putut organiza Crăciunul nici măcar pentru fiul meu.

Nick, îmi pare rău. Te iubesc aşa mult, dar nu sunt femeia potrivită.

N-o să fiu o doamnă Crăciun bună. Nu ştiu cum...

- O să înveţi. - Nu, am încercat şi am dat greş.

Nick, nu mă pricep la asta. Nu am nimic magic.

- Ia inelul... - Beth, nu, te rog...

- Nu-l vreau. Nu-l pot lua. - Aşa e, mama.

Nu suntem ca ei. Ei sunt mult mai buni decât noi.

Hai, Jake. Plecăm. Locul nostru nu e aici.

- Unde mergem? - Acasă.

Ne vom recupera locuinţa. Acolo e locul nostru.

- Du-te cu ea, Jakie. - Trebuie s-o opreşti.

Îmi pare rău, Nicholas,

dar Crăciunul nu va exista fără o doamnă Crăciun.

- Nu credeam că o să apuc ziua asta. - Îmi pare rău, Ernest.

N-am văzut niciodată un Moş care să organizeze primul lui Crăciun

aşa de bine ca tine.

Mulţumesc, Ernest.

Facem o partidă de golf înainte de prânz?

Îmi pare rău, n-am chef.

Nici eu.

Sunt de acord cu tine. N-am mai avut un Ajun ca acesta.

Oamenii din întreaga lume nu mai simt spiritul Cracinului.

Nimeni nu ştie care e cauza.

Sursele mele îmi spun că sunt nişte probleme la Polul Nord.

A dispărut spiritul Crăciunului.

S-a evaporat, asta s-a întâmplat.

Pentru prima oară, Ajunul şi prima zi de Crăciun

vor fi zile lucrătoare, ca orice altă zi.

Oamenii îşi anulează planurile de călătorie,

returnează cadourile la magazine, amână petrecerile

şi se duc la muncă.

Am vrut să-i arăt lui Beth că e perfectă

şi că nu are nevoie de magia Polului Nord,

că putea şti ce vrea o fetiţă doar datorită a ceea ce e ea.

- Cum am putut să fiu atât de prost? - Nu aveai de unde să ştii.

Nimeni nu va avea parte de Crăciun.

Nici Beth, nici Jake, nici întreaga lume.

Nici fetiţa aceea...

S-a anulat totul.

Pe toţi renii! De ce nu m-am gândit la asta până acum?

Ştii ce o să-mi lipsească cel mai mult? Familia.

Noi doi o să fim o familie, cum am fost şi înainte de povestea asta.

- O să mai credem în Moş Crăciun? - Da. Mereu.

- Tu eşti Beth? - Da.

Sunt Poppy. Un om mi-a dat bicicleta şi mingea.

A zis că, deşi nimeni nu sărbătoreşte Crăciunul, vrea să le am.

Am deschis felicitarea şi era semnată de tine.

Am venit să-ţi mulţumesc.

Nu ştiu cum ai ghicit ce îmi doresc, dar îţi mulţumesc.

- Pentru puţin. Cu plăcere. - Trebuie să plec. Pa.

Crăciun fericit!

Ai ştiut ce vrea, aşa cum ai ştiut ce ambalaj şi ce panglici să alegi.

- Toate amănuntele...le-ai ştiut. - Dar n-am putut să fac fursecurile.

Nu, dar le-ai fi putut face la Polul Nord.

Ai fi fost o doamnă Crăciun grozavă.

Poate...

E prea târziu să aflăm.

Nick n-o să mă mai vrea, după ce am distrus Crăciunul.

Nu are sens să mai plângem în pumni. Să ducem astea înăuntru.

Apoi mergem la Joanie şi chemăm hamalii, să ne aducă lucrurile.

Mă poţi ierta vreodată?

Dar tu poţi?

- E numai vina mea. - Ba e vina mea.

Trebuia să am încredere în tine. Şi în mine.

Te iubesc, Beth. Te voi iubi mereu.

Şi eu te voi iubi mereu.

- Vrei să te măriţi cu mine? - Sigur că da, iubitul meu.

Acum, că am stabilit asta, avem un program de respectat.

Nu ne putem căsători până după Anul Nou.

Nu mai găsim nici măcar un judecător de închiriat.

Ba da, iubito. Toată lumea şi-a anulat planurile de Crăciun, nu-ţi aminteşti.

Asta înseamnă că furnizorii de mâncare sunt liberi.

- Pui la cuptor. - Şi florăria e disponibilă.

Chiar şi reverendul Moran e liber.

- Părinte Moran. - Mă bucur să te văd.

După nori iese şi soarele.

Putem avea nunta mică şi romantică pe care ne-am dorit-o.

Am auzit că cineva se căsătoreşte.

- Aşa e, tată. - Bunico, bunicule.

- O să am o familie, până la urmă. - Da, aşa e.

N-am venit la prima ta nuntă. Pot să vin la asta?

- Crezi în Moş Crăciun? - Da, Jake, cred.

Mai ales de când a aterizat pe acoperişul meu, condus de opt reni

şi m-a invitat la nuntă.

Atunci poţi veni.

Ţi-am adus asta.

E rochia pe care am purtat-o când m-am măritat eu.

Va trebui s-o strâmtăm un pic, dar o să-ţi vină superb.

Scumpa mea...

Am făcut multe lucruri prosteşti. O să mă poţi ierta?

Sigur, mamă.

Dragul meu, îţi mulţumesc.

Sunt convinsă că fiica mea va fi o doamnă Crăciun grozavă.

Avem un program de respectat.

Toată lumea să-şi ocupe locurile.

Beth, eu şi doamna Crăciun n-am avut niciodată o fiică,

deşi ne-am fi dorit.

Mă întrebam dacă îmi faci onoarea, să te conduc la altar.

Onoarea e a mea.

Mulţumesc.

Mi-ai oferit cel mai frumos cadou de Crăciun. Un tată.

Ne-am adunat azi aici...

Nu avem timp pentru toată slujba. Treci mai departe.

Aici?

Nicholas, o iei pe Beth de soţie, la bine şi la rău,

s-o iubeşti şi s-o onorezi până la sfârşitul vieţii sale?

Da.

Beth, îl iei pe Nicholas de soţ, la bine şi la rău,

să-l iubeşti şi să-l onorezi până la sfârşitul vieţii tale?

- Da. - Vă declar soţ şi soţie.

Poţi săruta mireasa.

Am salvat Crăciunul!

Am salvat Crăciunul!

Scuzaţi-mă...

- Am salvat Crăciunul. - Ştim.

Te aşteaptă un zbor cu sania peste patru ore. Nu suntem pregătiţi.

- Nu-ţi face griji, vom fi. - Acum, că există doamna Crăciun.

Jake, vino încoace.

Tatăl meu e Moş Crăciun.