Original subtitles

Acesta este scenariul incursiunilor mele infantile

în Barcelona anilor 50.

Unul din cartierele cunoscute ale oraşului.

Pe atunci, mama avea deja 50 de ani.

Aspectul ei fizic era aşa de deplorabil

încât oamenii îi spuneau "Madame Beţiva".

Cu mulţi ani înainte, fusese Rita Beni

şi se bucurase de un oarecare prestigiu ca făcând parte dintr-un cor.

Acest bărbat cu aspect de chinez e tatăl meu.

Numele lui adevărat este Rafael Marés,

dar chiar şi el pare să-l fi uitat,

iar toată lumea îl cunoaşte drept Fu Ching Magicianul.

Încă de când eram copil visam să plec departe,

să scap de viaţa de cartier şi de sărăcie.

Mi-a reuşit lucrul ăsta datorită Normei.

AMANTUL BILINGV

Film bazat pe romanul omonim al lui Juan Marsé

traducerea şi adaptarea: Amos Klein amos_klein@yahoo.fr

5 ani de mariaj au fost mai mult decât suficienţi

ca să descopăr adevărata personalitate a Normei.

Într-o seară de noiembrie de care-mi amintesc cu tristeţe,

m-am întors acasă pe neaşteptate şi...

Într-o clipă,

cea mai crudă şi ironică dovadă

a reflectat ca-ntr-o oglindă trista mea condiţie:

aceea a unui bărbat copleşit de gelozie

şi de certitudinea de a fi pierdut totul,

până şi auto-stima.

La naiba.

Ce naiba faceţi dv cu pantofii mei ?

Nimic.

Asta-i înjositor !

E prea mult !

Şi acum, ce facem ?

Ce faceţi acolo fără să spuneţi nimic ?

Spuneţi ceva !

Păi eu, doar...

Am văzut pantofii ăştia grozavi pe care-i aveţi aici.

Şi m-am gândit să-mi fac un pic de lucru cu ei.

Îmi câştig existenţa lustruind pantofi, mă întelegeţi.

Da, da. Vă înţeleg.

Îmi dau seama.

Păi...

- Am plecat. - Nu, dle. Dv nu plecaţi.

N-o să plecaţi nicăieri până n-am să vă dau eu voie.

Nu-i nevoie să vă faceţi atâta sânge rău, dle dragă.

Lasă-l să plece, Joan.

El n-are nicio vină. E vina ta, c-ai venit acasă mai devreme decât de obicei.

Sunt bine.

Sunt calm.

Nu mai lustruiţi pantoful ăla !

Păi cu asta mă ocup eu, lustruiesc pantofi.

Am sosit acasă exact când trebuia.

M-am oprit mai întâi la 3 baruri şi-am băut 3 cafele fără s-am niciun chef.

După ce m-am plimbat de a lungul şi de a latul La Ramblei de 3 ori.

M-am întors pentru că asta-i casa mea !

Plătită cu banii mei !

Dacă-mi daţi voie, eu chiar plec acum.

- Dv rămâneţi. - Da, da...

- Rămâneţi ! - Pentru ce ?

Cum pentru ce ?

Nu lustruiţi dv pantofi ? Păi atunci, daţi-i drumul !

Da, dle.

Lustruiţi-i !

De să strălucească !

Cum doriţi.

Şi când aţi terminat...

M-am săturat de el.

Clovnule.

Idiotule, necioplitule.

Haideţi, daţi-i bătaie !

Dacă mai continui să urli, o să-ţi dau una de n-o s-o poţi duce !

E prima oară ?

Răspundeţi-mi, e prima oară ?

Da, dle.

- Nu-i nevoie să mă minţiţi. - Da' chiar aşa este, vă jur.

- O cunoşteaţi pe dna ? - Nu.

I-am lustruit pantofii o dată acum 2 luni.

Din întâmplare.

Păstrează apartamentul.

E un alt dar din partea familiei Valentí.

Ne-om mai vedea noi !

Aveţi pantofi scumpi.

Norma mi i-a ales.

Ea e cea care are bun gust.

Vă-ntrebaţi pesemne cum de s-a putut mărita cu unul ca mine o femeie ca ea.

Credeţi-mă, n-o să uit niciodată acea zi,

ziua-n care am văzut-o pe Norma pentru întâia oară.

Într-o după-amiază, pe la sfârşitul toamnei lui 1970,

am ieşit de la cinematograf, şi cum n-aveam nimic mai bun de făcut

am zis să trec pe la Prietenii Unesco

unde era găzduită o expoziţie de fotografie.

Pe când mă pregăteam să plec...

Poate cineva să deschidă uşa ?

- Vreţi să plecaţi ? - Cu siguranţă.

Îmi pare rău, trebuia să vă gândiţi înainte. Nu puteţi pleca până mâine dimineaţă.

Şi până atunci, Poliţia va fi aici.

Era un protest împotriva procesului de la Burgos

în care se pronunţaseră 9 sentinţe la moarte.

Un pic de apă ?

Norma pur şi simplu mă fascinase şi datorită ei m-am decis să mă alătur

greviştilor foamei.

Am petrecut împreună 4 zile de neuitat.

O casă foarte mare ?

Am una.

- Cu un dormitor mare ? - Am unul.

Şi un pat uriaş ?

Am unul.

Noi ăştia din celelalte părţi ale Spaniei o avem foarte mare.

Bine.

Gata, deşteptarea.

Ştiu că sunteţi pe jumătate adormiţi, însă

e posibil să se dezlănţuie un "uragan"

şi nu e bine să ne prindă nepregătiţi.

Ne dădu instrucţiuni cu ceea ce trebuia făcut în caz că apărea Poliţia.

Nu trebuia să răspundem provocărilor de niciun fel.

Ne vor bălăcări în toate modurile, ne vor adresa cele mai urâte cuvinte pe care le veţi auzi vreodată.

Inclusiv, ne vor bătea.

Nu prea mă interesa ce se-ntâmpla.

Degetul meu explora cu nerăbdare "crăpătura" Normei.

Când Poliţia a forţat uşa...

Să vă ia naiba de nenorociţi de copii ai Pasionariei !

Toată lumea în picioare !

Atenţiune !

Deci ?

Speriaţi ?

O să vă bumbăcim de-o să vă piară cheful de mâncare !

Porcăria naibii de greva foamei !

Ce vreţi ?

Am văzut roşu-n faţa ochilor şi l-am lovit cu pumnul strâns.

Am stat doar două săptămâni în puşcărie pentru fapta mea vitejească

mulţumită influenţei de care se bucura familia Normei.

Am ieşit...

şi ea mă aştepta.

- Unde mergem ? - Acasă.

Nu-i uşor pentru un tip umil ca mine,

un ventriloc căruia-i place să cânte la acordeon,

să păşească în vila luxoasă a familiei Valentí

la braţul unicei lor fiice şi moştenitoare.

Norma este singurul nostru copil, dle.

Şi suntem mândri de ea.

- Spuneţi-mi, sunteţi catolic ? - Doar un lucru contează.

Să fie băiat bun. Cu siguranţă arată ca unul care e.

Sunteţi băiat bun ?

Totul s-a dovedit a fi extraordinar de simplu.

Părinţii Normei îşi adorau şi-n acelaşi timp se temeau de fata lor.

Au fost foarte putin exigenţi cu mine

şi cu poziţia mea socială.

Îţi mai aminteşti de nunta noastră, Jordi ?

Sigur că da, sigur că da.

Un,

doi,

trei.

Înc-o dată.

Nu eram în stare să-mi explic evenimentele

care-mi schimbau cursul vieţii

într-un mod aşa de neaşteptat şi de agreabil.

Cine eşti tu ?

De ce m-ai ales pe mine ?

Ca să mă fu... bine şi des.

Da ?

Destul de trist, dar azi pot vedea adevărata dimensiune a nenorocirii mele.

N-am fost altceva decât o jucărie,

un capriciu trecător.

Înaintea dv, din câte ştiu,

au mai fost un chelner, un şofer de taxi

şi un negru, vânzător de macramé la metrou.

Toţi vorbitori de castiliană (spaniolă), bineînţeles.

Şi acum un lustragiu pe care l-a găsit într-un bar.

D-zeule !

Păi, eu mi-am terminat treaba.

Şi apoi, e timpul să plec.

Ar trebui să vă dau ceva pentru deranj.

Nu fiţi prost.

Tot ce-mi mai rămâne de făcut e să-mi zbor creierii.

Nu spuneţi stupizenii.

Să vă-mpuscaţi, la naiba !

Cel mai bun lucru pe care-l puteţi face, e să vă duceţi după soţia dv.

În adâncul sufletului, ea vă iubeşte. V-o spun eu.

Am plecat. Aveţi grijă, dle.

Plecaţi. Vin fasciştii !

Haideţi, s-o ştergem de aici !

Grăbiţi-vă ! Fasciştii !

Haideţi !

Trăiască Spania !

Catalunia e spaniolă !

Împuşcaţi-i pe nenorociţi !

Spania e o singură naţiune ! Catalunia e spaniolă !

Spania e una singură !

Nu separatismului !

Spania e liberă !

La dracu' cu imnul naţional catalan !

CÂŢIVA ANI MAI TÂRZIU

Dle Marés.

Scuzaţi-mă.

A sosit un pachet pentru dv.

Doar un singur lift funcţionează.

O clipă ! O clipă !

Mulţumesc. Vă mulţumesc foarte mult.

E lună plină.

Muzician, victimă a focului îngrozitor

s-a transformat în fantoma de la Operă

şi are nevoie de ajutor.

Asta-i tot, oameni buni.

Acum toată lumea acasă ca să vedeţi meciul Barcelonei, ceea ce am să fac şi eu.

Da, "pui" este corect,

însă "păsări din ogradă" ar merge mai bine.

Aveţi grijă cu idiotul ăla de subsecretar. Nu ştie nimic.

Un apel pentru dv.

Sună mai catalan, mai bine.

În regulă.

Consultanţa Lingvistică.

Alo ?

- Sunam pentru o consultaţie. - Spuneţi.

Mi s-a spus să întreb de dna Norma Valentí.

"Socio-lingva. "

- Socio-lingvista. - Exact.

Eu sunt. Spuneţi.

Păi, am un magazin cu articole de lenjerie şi îmbrăcăminte

cu etichete în spaniolă la fiecare raion,

şi vreau să fie totul în catalană, pentru orice eventualitate.

Ştiţi cât de turbaţi pot fi idioţii ăştia de terorişti.

Fără invective, vă rog ?

- Ferească D-zeu ! - Continuaţi, vă rog. De ce aveţi nevoie ?

Doar o mică întrebare.

- Ceva neînsemnat. - Sunaţi la "Serluz. "

Oferă 10% discount

oricărui magazin care comandă etichete în catalană.

Lucrează pentru noi.

Eu nu-mi pot permite aşa ceva, afacerea mea e una foarte mică.

Dar dacă le-aş scrie eu de mână ?

Am nevoie de dv doar ca să-mi spuneţi cum se scriu în catalană

denumirile pentru câteva obiecte de vestimentaţie.

Bine, daţi-i drumul.

Păi, chiar am o listă la mine. E un pic cam lungă, însă...

Spuneţi în spaniolă şi o să le traduc eu în catalană pentru dv.

Dar vă rog, repede.

Jachetă.

Vestă.

Al naibii de ciudat !

- Ce doriţi să vă spun dle ? - Oh, bine. Scuzaţi-mă.

Sunteţi foarte amabilă.

- Vă fac să vă pierdeţi timpul. - Continuaţi.

Lenjerie intimă.

- Puteţi să-l scrieţi corect cuvântul acela ? - Desigur dnă.

Sutien.

Jartea.

Chilot.

Halat de baie.

Dna, cuvântul ăla sună urât.

Dle, aşa se spune în catalană. Aţi terminat ?

Nu, aşteptaţi.

Aşteptaţi.

Ţeavă de eşapament !

Da' nu era vorba de un magazin de lenjerie ?

Al meu e, dră Norma.

Ce v-am întrebat era pentru un prieten care are un service auto.

Aşteptaţi o clipă.

Hei, Eudald.

Cum se spune "ţeavă de eşapament" în catalană ?

La naiba, ăsta-i chiar un cuvânt greu de tradus. Ce-ai zice de...

"ţeavă de scurgere. " De unde să ştiu eu ?

Nu, nu.

Uite. Aici scrie "Ţeavă de evacuare. "

Ascultaţi dle, ne-aţi cam pus în dificultate cu acel cuvânt.

Ar putea fi "ţeavă de evacuare", dar nu sunt sigură.

Încercaţi să sunaţi la "Serluz. "

"Ţeavă de evacuare. " Sună grozav.

- Cu accent, să nu uitaţi. - Desigur, dnă.

Bun, acest spaniol ignorant

vă rămâne etern recunoscător pentru ajutor.

La fel şi Cataluniei, ţară aşa de bogată şi de minunată !

Pentru puţin.

- O zi bună. - Mulţumesc !

La revedere.

Fiul natural al lui Pau Casals este în căutarea unei oportunităţi

Nenorocita !

Fiţoaso, pizdă nebună, curvă nenorocită.

La prova unei corăbii ar trebui să atârne curul tău obraznic.

Sunt sigur că atunci când îţi dai drumu' faci o gaură-n saltea.

Sfârcurile tale sunt ca două gâlme care mă aţâţă

să mi-o bag în fofolanca ta umedă.

Felicitări, vorbiţi tot mai bine catalană.

I-aş băga-o lu' Norma până i-aş atinge sufletul.

Puţină afecţiune

înainte de a ceda-n faţa coşmarurilor mi-ar prinde bine.

Juan.

Juan Marés.

"Îngerii o numesc delectare divină.

Diavolii o numesc durere îngrozitoare.

Oamenii îi spun dragoste.

Dragostea e o afacere învolburată

care se termină întotdeauna printr-un faliment.

În dragoste,

cel care posedă cartea câştigătoare

e-ntotdeauna cel care iubeşte mai puţin."

Juan.

Juan Marés.

Trezeşte-te băiete.

Bună seara.

Tu din nou ?

Ce vrei ?

Ne aşteaptă Norma Valentí.

Bineînţeles că ne aşteaptă.

Când ai fu... ultima oară, Marés ?

Ţi-ar face bine s-o iei puţin razna.

Nu te agita.

N-o să funcţioneze.

Ba da.Ai încredere-n mine, prostule.

Mergi pe mâna mea.

O să vorbesc cu ea.

O să se-ntoarcă la tine, crede-mă.

N-o să vrea nici măcar să mă vadă.

O să mă duc eu în locul tău.

N-ai înţeles ?

Nici măcar nu ştiu cum te cheamă ?

Vrei să spui că nu-ţi mai aminteşti de mine ?

Nu ţin minte niciodată ce visez.

Sunt puştiul ăla, Juan Faneca

cel care era amicul tău

cel care s-a dus în Germania să câştige nişte bani.

Deci ?

Ţi-aduci aminte de mine acum, idiotule ?

Da, acum da.

Eu ştiu, ştim amândoi

că Norma are o slăbiciune pentru tipii de prin alte părţi.

Nu-ţi mai aminteşti de lustragiul ăla ?

Sau de chelnerul din Nijar,

sătuc din frumoasa Almeríe ?

Pot să-ţi ghicesc planul. N-o să funcţioneze.

Ai încredere-n mine, catalanule.

Ba n-o să am !

Dispari !

Muzician victimă a unui amor nebun are nevoie de ajutor pentru a-şi hrăni pasiunea.

Îndrăgostit nebuneşte din nou,

după atâta timp.

Viaţa ta şi a mea, Norma.

Fă-mă să-mi aduc aminte încă o dată. Inima mea suferă neîncetat.

La vârsta ta si cu faţa pe care o ai ? E o nebunie să te-ndrăgosteşti.

E indecent.

Şi-n plus, să te-ndrăgosteşti din nou de propria soţie !

- De aceeaşi femeie. - Taci din gură !

Nebunia e unica mea scăpare.

Pur şi simplu n-o să accepţi c-o ai mică.

"Femeie,

de vei vorbi vreodată

cu D-zeu,

întreabă-l dac-am încetat vreo clipă

să te iubesc.

Întreabă marea,

unica martoră a inimii mele,

cât de des m-a văzut plângând..."

Vă invit la un păhărel.

Am şi o omletă tare bună.

Şi nişte crochete de pui cu şuncă.

De la călugări.

15 % conţinut alcoolic.

Mai vreau.

Din nou.

Marés,

e adevărat că nevestei tale îi plac ţiganii ?

- Cin' ţi-a spus asta ? - El.

Chiar îi plac ?

Nu mai e nevasta mea de mult timp.

Da' am auzit că s-a-ndrăgostit de unu' Faneca.

Cine-i ăla ?

Unul care sunt eu şi altul în acelaşi timp.

Unul care-i distruge visele.

Pentru numele lui D-zeu, aveţi grijă pe unde mergeţi !

Lentilele mele de contact !

Lentilele mele de contact !

Aţi putea să mă ajutaţi, nu ?!

La revedere !

Juan Marés.

E timpul să înnebuneşti de-a binelea.

Să fii pe punctul de a o lua razna nu-i suficient.

Sunt un câine abandonat.

N-o să fiu niciodată tu.

Ce-ai zice de-o baie, Marés ?

Sunt fantoma de la Operă.

Fata asta se sperie când mă vede.

Eu le dau fiori oamenilor.

N-o să schimbe nimeni asta.

Ba da, omule.Ba da.

Cel puţin încearcă.

Dac-o iubeşti cu adevărat...

O iubesc.

Ochii vecinei mele nu sunt albaştri.

Nici ai tăi nu sunt, amice.

Bună, încornoratule.

Ţi-aduci aminte cum se transforma tatăl tău în Fu Ching ?

Unde e cutia magică ?

Pune-ţi creierul la treabă, omule.

Viaţa ta depinde de asta.

Arăţi destul de bine ca s-o îmbrobodeşti.

Ce-ar fi să-i joci o festă vecinei ?

Are un ochi albastru, ca şi mine.

Da' nu suntem un pic nebuni că ne pierdem timpul păcălind o târfuliţă ?

De ce avem nevoie aici e de nişte manevre operative

care să arate că nicio muiere nu ne poate rezista.

Aleea Extazului

Bună ziua.

Dnă, sunteţi amabilă

să-mi răspundeţi la câteva întrebări

pentru un sondaj de opinie ?

Eu să răspund la un sondaj ?

Numele dv a fost ales dintre mii.

- Pentru cine faceţi ancheta ? - Pentru guvernul catalan.

Va apărea la T.V.

- Vă rog să poftiţi înăuntru. - Vă mulţumesc.

Intraţi.

Luaţi loc.

Vă rog, luaţi loc.

Mai întâi spuneţi-mi cum vă numiţi.

Griselda Ramos Gil. Chiar va fi dat la T.V. ?

- Da, dnă. - Dar staţi jos, vă rog.

Mulţumesc.

Vârsta ?

Chiar trebuie să v-o spun ?

Dacă nu va deranjează.

Puteţi să mai scădeţi câţiva ani.

Păi, îmi sunteţi simpatic,

aşa c-o să vă spun: am 37 de ani.

- Da' nu arătaţi. - Mulţumesc.

Profesia ?

Vând bilete la teatrul Fantasio,

însă studiez catalana ca să lucrez ca vânzătoare la El Corte Inglés.

Locul naşterii ?

Sevilla.

Starea civilă ?

Văduvă.

Şi liberă să faceţi ceea ce doriţi.

Aşa-i ?

Nu fiţi indiscret.

Ui ! Soufflé-ul.

Din ce cauză a murit soţul dv, dnă ?

Asta n-are de a face cu sondajul.

Eram doar curios.

- Un taur l-a ucis. - Era toreador ?

Unul neînsemnat.

Ce ghinion !

Nu mă pot plânge.

S-a stins destul de discret, nu m-a chinuit.

Scuzaţi-mă dnă,

nu ştiu dacă să-ndrăznesc, dar...

Spuneţi,

îndrăzniţi.

Dv n-ar trebui să fiţi aşa de ghinionistă.

Cu o piele ca a dv, precum a Fecioarei din Rocío,

cu o voce

aşa de dulce şi catifelată,

n-ar trebui să fiţi singură pe lume, credeţi-mă.

Mulţumesc foarte mult.

Iar ochii dv...

Ochii dv sunt minunaţi.

Îmi permiteţi să-i privesc ?

Cum vă par acuma, dnă ?

Ca-ntr-un vis.

Miopii vedem foarte bine de aproape.

Şi ochii dv sunt frumoşi. Ce vi s-a-ntâmplat cu celălalt ?

Inelul taurului.

Nu poate fi adevărat. Şi dv ?

O fiară de 500 de kile pe care-o chema Nero, la naiba.

Nu mai spuneţi !

Orice rău se sfârşeşte până la urmă.

Vă stă tare bine cu petecul ăla pe ochi.

Vă dă un aer misterios.

Vă mulţumesc pentru compliment.

Bine atunci.

Să continuăm.

Scopul anchetei este următorul:

aţi fi dispusă să semnaţi o petiţie prin care să cereţi

Parlamentului Catalan

ca tenorul Josep Carreras

să nu mai fie considerat în străinătate o glorie a Spaniei,

ci mai degrabă un catalan universal ?

Gândiţi-vă bine înainte să-mi răspundeţi.

Vedeţi, eu sunt andaluză,

şi n-am nevoie să mă gândesc la nimic.

Răspunsul meu este da.

Ba mai mult,

Carreras şi Caballé

ar trebui să interpreteze toate partiturile în catalană.

Nu credeţi ?

Nu ştiu, dnă.

Eu doar îmi fac treaba.

Oricum,

vă mulţumesc foarte mult.

Nu vreau să vă mai deranjez.

Da' nu-i niciun deranj.

Haideţi, puneţi-mi şi alte întrebări, vă rog.

Nu vreţi să mă mai întrebaţi nimic ?

Aş vrea să vă-ntreb despre viaţă dv, însă...

Spuneţi-mi, acel soufflé e doar pentru dv ?

Miroase grozav.

- Ştiţi ce mi-ar plăcea ? - Păi, nu...

Pentru că aţi fost aşa de amabil cu mine,

aşa de drăguţ.

Aş vrea să mă duceţi la teatru.

Aţi face asta ?

După ce vom mânca souffléul, bineînţeles.

La teatru şi la capătul lumii dacă e nevoie.

N-aş spune-o de n-ar fi adevărat.

Veniţi cu mine.

Ce-o să credeţi de mine după ce v-am arătat dormitorul meu ?

Chestia cu petecul de la ochi a fost tare.

Mi-a plăcut.

La fel şi ei.

Eşti un idiot.

Săraca femeie.

Nu facem niciun rău nimănui, puştiule.

Vorbeşte-n numele tău,

emigrant nenorocit.

Pielea ei e fină,

inima ei e aur curat.

Ce spui ! Ai s-o faci ?

E o nebunie.

A mers grozav cu vecina ta.

Mai decât ne-am fi aşteptat.

Da, cu o femeie de treabă pe jumătate oarbă şi singură pe deasupra !

Suntem cu toţii nişte biete făpturi singure.

La fel e şi Norma ta.

N-o să meargă.

Ai să te mulţumeşti doar să-i auzi glasul la telefon ?

Boala mea n-are leac.

Haide omule, fii mai optimist.

Ea aşteaptă pe cineva ca mine.

Uită-te la mine şi convinge-te.

Trezeşte-te, fraierule.

Nu visez niciodată să mă trezesc.

Cristoase !

Eşti încăpăţânat.

Ieşi din starea de visare şi intră-n pielea mea.

Dacă hoţul ăla cu un singur ochi e prietenul tău,

acum ai şansa să-i tai gâtul cu o lamă de ras.

Asta o să te facă să te simţi mai bine.

Ai să te simţi şi mai bine dacă ai să-i prinzi asupra faptei şi ai să-i omori pe amândoi.

Nu pricepi deloc.

Vreau ca prietenul meu să se cupleze cu nevasta mea.

Mă auzi ?

Prietenul meu şi cu mine suntem una şi aceeasi persoană.

Aceeaşi carne şi aceleaşi oase.

Ştii ce atunci ? Eşti un mic fraier.

Aş vrea s-aud într-o zi cum ai reuşit să ţi-o tragi în cur.

Ia să vedem.

Un' te duci, gorilă norocoasă ?

Mă întâlnesc cu verişoara mea Olga.

Mai întâi la carnaval, iar mai târziu facem nebunii. Mi-a promis.

Verişoara ta Olga nu vine.

Acum 15 minute era călare pe un tip în Amaya.

Consideră-te norocos. Pentru că mâine ai fi nu numai cocoşat ci şi sifilitic.

Şi ăsta cine e ?

Marés.

În ce e deghizat ?

Omul invizibil.

Nu doreşte să-i vedem mutra.

Spune că şi-o schimbă.

Omule...

îţi doresc să-ţi iasă mai bine decât ultima oară.

Noroc.

Ritm !

Intră-n rând !

Pantofu' meu. Cine şi-ar dori o târfă şchioapă ?

Cât o să aşteptăm aici ?

Mai bine aici decât în templul bel canto-ului.

Nu vor veni.

- Ita trece printr-o perioadă proastă. - Îmi pare rău pentru ea.

N-a prea avut noroc.

Toate colegele mele s-au măritat cu tipul greşit,

... Paulina, Isabel, Ita...

La fel ai făcut şi tu, frumoaso.

Norma, cum de puştiul ăla amarât

a putut ajunge în patul unei bogate moştenitoare ?

- De cine vorbeşti ? - De soţul tău.

Asta a fost cu mult timp în urmă.

- Un gin. - Apropo,

am auzit că cerşeşte la metro.

- Cântă la flaut. - În ce eşti deghizat tu, amice ?

- M-am operat la gât. - Ce tragedie.

Da, aveam dificultăţi să-l pronunţ pe "j".

Învaţă catalană, în catalană nu există "j-uri".

"Şapte judecători judecau

sucurile suculente ale unui judecător."

Aceasta dnă te poate învăţa cum să vorbeşti.

Sau cum să-ţi tai limba ca să-ţi crească alta.

Să ai două e mai practic.

Una e de ajuns dacă o utilizezi cum trebuie.

Am auzit că-şi ţine flautul cu piciorul

în timp ce răzuieşte o sticlă cu o linguriţă.

Cine ?

Cine crezi ? Juan Marés.

Iata că încep din nou.

Termină, Eudald.

Era ventriloc. Şi-ncă unul bun.

Despre ce era vorba în povestea aia, Norma ?

Vă spun eu.

Norma ne povestea despre patriotismul alor ei.

Dintr-o dată, Juan a apărut şi a sărutat-o pe buze.

Un sărut pasional care-a durat o veşnicie.

Şi-n timp ce el o săruta, îşi utiliza nasul ca să-i vorbească.

Fără să-şi mai dezlipească buzele de ale Normei

recita "Cântecul Spiritual " al lui Maragall.

Saliva şi firul poetic reprezintă cocktailul ideal pentru Norma.

Nu fi idiot.

Cine ţi-a cerut s-o repari ?

Căcăciosule.

Măi să fie !

N-ai să mai plângi niciodată, Marés.

Intră, e deschis !

Salve Grise !

- Nu mă pupa, sunt bolnavă. - Ai furat-o rău, nu-i aşa ?

E tragic. A trebuit să mă las de fumat. Vrei ceai ?

- Da. - Ia tava.

Mă aşteptai.

Bună, ştii cum se spune "mâncărime" în catalană ?

Nu.

Dar "Te iubesc" ?

Tasti-mo molt.

Spune-o din nou.

O spui aşa de bine.

Deloc.

Sunt aici de 5 ani şi încă nu

sunt în stare să spun un cuvânt.

Doar bună, la revedere, practic nimic.

2 cuvinţele sunt suficiente pentru mine.

Trebuie să citeşti cartea asta. E grozavă.

Înveţi catalană şi te învaţă ce e viaţa.

Totul are o explicaţie psihologică.

Am citit cartea asta acum 2 luni

şi a fost ca o luminiţă care s-a aprins dintr-o dată în mintea mea.

Am început să vorbesc catalană.

Chiar aşa ?

Haide, zi-mi ceva.

Regele meu...

Văd în ochii tăi că vrei să te culci cu Griselda.

Nu te deranjează dacă-ţi dau răceala mea şi ţie ?

Nu.

Atunci ia-o.

De ce mai porţi bandajele dacă faci doar jumătate din bani cu ele ?

- Clienţii tăi cred că e o şmecherie. - Chiar e.

Faţa mea e ca argintul sub bandaje.

Da, ca argintul, un cur !

Poţi să interpretezi un vals ? E ziua mea de naştere.

Asta-i pentru tine.

Muzica asta îmi readuce în minte amintiri amare.

La fiecare revelion la miezul nopţii,

Norma şi cu mine dansam valsul ăsta

ţinând câte o lumânare în mâini.

E o zi frumoasă, n-o strica Marés !

Iar începi.

Ce mai e de data asta, Marés ?

O iubesc !

Alo ?

Cu dna Marés, vă rog.

Cu cine doriţi ?

Vreau să vorbesc cu dna Norma Valentí.

- Cine sunteţi, vă rog ? - Dna nu mă cunoaşte.

Spuneţi-i că am un mesaj de la soţul dumneaei.

O clipă, vă rog.

Dnă, pentru dv.

Dna Norma Valentí ?

Numele meu este Juan Faneca. Sunt un bun prieten de al soţului dv.

Vă sun

ca să vă cer o audienţă.

- În legătură cu ce ? - E vorba de o chestiune delicată.

Nu vă pot spune la telefon.

- Este vorba de Juan Marés. - S-a-ntâmplat ceva cu el ?

A-nnebunit, dnă.

Nu mai e de găsit pe nicăieri.

Şi ce vreţi să fac eu ? O să apară. Sper, cel puţin.

Nu pot să cred că nu vă pasă.

Nu vă pasă ce i se întâmplă acestui biet om ?

Sunaţi peste câteva zile. O să apară el.

Mai e ceva. Şi e foarte important.

Joan a lăsat un jurnal pentru dv,

care e plin de însemnări despre viaţa lui.

Lângă numele dv a scris

"foarte urgent".

Nu exageraţi.

Sunt ocupată până la 6. Vă aştept la 7. Satisfăcut ?

Da dnă, vă mulţumesc. La 7 punct atunci.

Asta-i ultima pagină a vieţii mele.

N-ai să ştii niciodată ce s-a întâmplat cu mine.

Din clipa asta, nu mai sunt Marés.

Mă alătur eternităţii

că să venerez o singură zeiţă.

Un unic şi enorm, oceanic,

universal

simţământ.

Noua mea viaţă eşti tu,

Norma.

Test.

Test, test, test.

Un, doi, trei.

Testez vocea bărbătească şi care subjugă,

ce o va cuceri pe Norma mea.

Intraţi. Dna va veni îndată.

Îmi pare bine de cunostinţă dnă

Vreau să vă mulţumesc pentru încredere şi

să vă spun că sunteţi mult mai frumoasă decât mi s-a spus.

Sunteţi foarte drăguţ.

Adevărul e că dispun de foarte puţin timp.

Luaţi loc, vă rog.

Mă tem c-aţi venit degeaba.

Sunt ani de zile de când nu l-am mai văzut pe Joan.

Cum spuneaţi că vă cheamă ? Fanega ?

Nu, Faneca.

Juan Faneca.

Beţi ceva ?

Puţin gin cu gheaţă nu mi-ar strica.

Aveţi aceleaşi gusturi ca şi Juan Marés.

Desigur, dnă. E normal.

Am crescut împreună pe strada Verdi.

Vorbiţi-mi despre fostul meu soţ, dle Faneca.

De asta aţi venit. Ce i s-a-ntâmplat ?

S-a lăsat în voia sorţii.

Iar norocul i-a întors spatele.

Se gândeşte mult la dv.

Cât e ziua de lungă. E apucat rău.

E bolnav de nebunia dragostei.

Eşti pierdut, Marés.

Dragostea nebună e cel mai rău lucru de pe lume.

Dacă are nevoie de bani, insist să-mi spuneţi care e numărul lui de cont.

Locuieşte tot pe Strada Verdi ?

Da, dar apartamentul este al dv.

Dacă e vorba de asta, spuneţi-i să nu-şi facă griji, n-o să-l dau afară.

E singur ca un câine.

Mi se rupe inima să-l văd aşa.

Toata ziua face acelaşi lucru.

Tot ce vrea e să aibă parte de o mică perioadă de respiro,

o mică alinare pentru inima lui zdrobită.

Trebuie să existe o femeie în viaţa lui...

Există o singură femeie, dv.

Îmi pare rău să aud asta.

Să concluzionăm.

- E adevărat c-a dispărut ? - Da, aşa este.

Şi v-a lăsat asta.

Şi ce vrea ? Să mă distrez citindu-i eculubraţiile ?

Aţi sunat la poliţie ?

Nu, n-am sunat.

Doream să ştim ce credeţi.

- Cred că e una din şmecheriile lui Juan. - Scuzaţi-mă,

însă eu am venit aici pentru că sunt prieten cu Juan.

Am crescut împreună pe strada Verdi.

V-am spus deja asta.

Bineînţeles, s-ar putea să nu vă placă:

amintirile plăcute provoacă întotdeauna spaimă.

Joan nu reprezintă nici măcar o amintire.

- Nu reprezintă nimic. - Nu spuneţi asta !

- N-aveţi oare inimă ? - Ăsta-i adevărul.

Aţi citit-o ?

- Nu, cum să fac eu aşa ceva ? - Nu mă deranjează oricum.

Dacă aţi citit-o, cu atât mai bine.

Lionela !

De ce nu-mi lăsaţi numărul dv de telefon, dle Faneca ?

S-ar putea să-mi schimb părerea după ce voi citi acest jurnal.

Cu plăcere aş face-o,

dar de abia am sosit la Barcelona şi nu-l ţin minte.

Însă o să vă sun eu ca să vi-l dau.

Şi ca să vă invit în oraş să bem ceva împreună, dacă veţi dori.

Astăzi, în timp ce mă aflam în piaţa San Jaume

am văzut-o pe Norma trecând.

Căţeaua purta chiloţi mulaţi pe corp,

ce-i scoteau şi mai mult în evidenţă

glorioasele ei buci obraznice.

Am urmărit-o îndeaproape

şoptindu-i la ureche obscenităţi.

Însă ea mi-a zâmbit.

Căţeaua mi-a zâmbit.

Sper că-ntr-o bună zi va citi aceste rânduri.

Va afla astfel că fantoma cu faţa arsă,

acel cerşetor care a reuşit s-o excite,

eram eu,

Juan Marés, fostul ei soţ,

eternul ei iubit.

Cine e ?

Ce doriţi ?

- Aveţi camere libere ? - Da, dle.

Pensiune completă ?

Nu, doar o cameră pentru dormit.

1,500 de pesetas pe noapte.

- O să staţi mult ? - Depinde.

Cel puţin o săptămână.

Îmi puteţi spune ce număr de telefon aveţi ?

- 3272605. - Mulţumesc.

Vreţi să completaţi formularul, vă rog frumos ?

Mă numesc Juan Faneca.

Am locuit aici în apropiere pe când eram copil, unde e acum garajul.

Bineînţeles că tu nici nu te născusei încă.

Poftiţi cheia. Numărul 6.

Bunica !

Un oaspete !

Luaţi-o înainte. Bunica mea o să vă conducă la camera dv.

Mulţumesc.

Numărul 6.

Mulţumesc.

Va trebui să suportaţi zgomotul.

Petrecerea lor durează doar vreo 2 ore, nu mai mult.

Nu vă aduceţi aminte de mine, dnă Lola ?

Sigur că nu. A trecut aşa de mult timp.

Sunt Juan Faneca.

"Fanequilla. "

Zău ? Juan Faneca ?

- Sunteţi sigur ? - Da.

Încă îmi mai datorezi acei bani pe care ţi i-am împrumutat înainte să pleci în Germania.

Dacă acum eşti bogat,

o să mi-i înapoiezi cu dobânbă.

Sărbătoresc aniversarea nunţii de platină sau ceva de genul ăsta.

Nunta foamei.

I-au dat afară de la tavernă.

Vino.

Uite.

Vrei s-o vezi ?

Continuaţi, că sunt doar 4 zile.

Patetic, nu-i aşa ?

Să vezi câţi or să treacă de noaptea asta !

L-au sunat pe doctor care e mai bătrân decât ei.

Şi ţie ce ţi s-a întâmplat la ochi ?

Un accident de maşină.

Asta ne mai lipsea ! Un chior.

Marés ăsta e un porc.

"Dragă Marés,

sper ca soţia ta să mă contacteze cât mai repede.

I-am dăruit Normei jurnalul tău,

aşa cum mi-ai cerut.

Sunt convins că o să-i placă.

Te-mbrăţişez şi să dea D-zeu să crăpi în curând.

Faneca. "

- Alo ? - Dră...

puteţi nota numărul meu de telefon.

Sunt Juan Faneca.

Vă rog să notaţi.

Dna v-a lăsat un mesaj.

Vă aşteaptă azi la 5.

Foarte bine atunci,

la 5.

După cum mi-aţi spus l-aţi citit, nu-i aşa ?

Nu, dnă. Eu nu am spus asta.

Nu contează.

Poate c-o fi fost obsedat de fundul meu,

dar dragostea lui pentru mine a fost reală, sunt convinsă de asta.

La fel de reală ca şi soarele care luminează mizeria noastră, dnă.

Când v-a pierdut şi-a pierdut şi simţul raţiunii.

O să ajung să descopăr c-am fost măritată c-un străin.

Acel Juan Marés pe care-l ştiaţi n-a existat.

Era o păcăleală,

un personaj inventat de un puşti de pe strada Verdi.

Adică un biet om.

Era ?

Vorbiţi de el de parcă ar fi mort.

Pentru mine, aşa şi este.

Ar trebui să vedeţi cum a decăzut.

Un catalan aşa de frumos, de inteligent, aşa de cult !

Nu era nici inteligent, nici cult.

Acum e doar un zdrenţăros la un colţ de stradă,

o calamitate.

E ceva la dv care mă intrigă.

Aţi venit aici în calitate de defensor al lui Joan,

şi totuşi mi se pare că-l urâţi.

E ca fratele meu,

dar mă enervează rău să-l văd cum se distruge singur.

Scuzaţi-mă, însă nu-mi poate părea rău de el.

Dacă într-o bună zi va avea probleme economice, anunţaţi-mă.

Îl voi ajuta întotdeauna.

Între timp, aş prefera să schimbăm subiectul.

Încă mai cred că totul e o şmecherie de a lui Juan,

o stratagemă.

E foarte tipic pentru el.

Vreţi să beţi ceva ?

Un gin cu gheaţă, ca de obicei ?

Cum spuneţi dv.

Un păhărel e binevenit.

Vorbiţi-mi de dv. Cu ce vă ocupaţi ?

Ce vârstă aveţi, Faneca ?

Ce vârstă îmi daţi ?

Sunteţi mai tânăr decât Joan.

- Aş spune că aveţi 40 de ani. - Haideţi s-o lăsăm aşa.

Locul naşterii ?

N-o să vă vină să credeţi.

- M-am născut pe Strada Verdi ca şi Juan. - Aşa este,

însă aţi fost dus înapoi la sat, presupun.

Nu dnă.

De pe strada Verdi am plecat în Germania, iar ulterior, înapoi pe Strada Verdi.

Chiar aşa ? Dar accentul dv de unde vine ?

Părinţii mei sunt din Murcia. Aşa vorbeam acasă.

De cât timp trăiţi în Catalunia ?

Dacă scad timpul petrecut în Germania,

30 de ani.

- Şi nu vorbiţi catalană ? - Nu dnă.

Pur şi simplu nu pot.

- Dar germană ? - Foarte prost, da.

Acolo, nu înţeleg spaniola.

Pun pariu că se-ntâmplă acelaşi lucru cu catalana.

Probabil că vorbiţi tot "foarte prost", dar vorbiţi.

E adevărat.

Încercaţi.

N-o lăsaţi pe mâine.

Acum ?

Spuneţi ceva în catalană.

Primul lucru care vă trece prin minte.

Mă simt jenat.

E firesc să aveţi accent,

nu-i nici o ruşine.

Nu-i din cauza accentului, dnă.

Haideţi.

Suge-mi pu..., prinţeso.

Foarte elocvent.

Înc-un pahar ?

Vă rog.

Sunteţi foarte neruşinat.

- N-am vrut deloc să vă fac să vă simţiţi rău. - Nu mai spuneţi ?

V-am jignit cumva ?

Nu puneţi întrebări idioate.

Sunteţi o femeie minunată.

Mi-ar plăcea să ştiu ce v-o fi spus Joan despre mine.

Mi-a spus că sunteţi obişnuită să-i manipulaţi pe bărbaţi.

Asta-i aproape o insultă.

Dar haideţi s-o lăsăm baltă.

Mi-a făcut multă plăcere, dle Faneca.

Şi vă mulţumesc pentru asta.

Cred că mi-ar plăcea să văd strada pe care

aţi copilărit dv şi fenomenul de soţ al meu.

Poate că am să vă fac o vizită cândva.

Foarte bine.

Şi când va fi asta ?

Nu ştiu.

Vă rog să plecaţi acum.

Închide ochii.

Vrei să spui "ochiul", Grise.

Bine, ochiul.

Gata.

Ţine-l închis !

Puneţi mâinile pe fundul meu.

Ridică-mă.

Ridică-mă.

Deschideţi ochiul.

Grise !

Sunt altă femeie, Juan ! Uită-te la ochii mei.

Sunt albaştrii, ca şi ai tăi.

Şi mi-am făcut o nouă coafură.

Şi cel mai important dintre toate, lucrez la El Corte Inglés !

Asta-i grozav !

În catalană, te rog. Trebuie să vorbesc catalană.

Şi tu la fel.

Lentile de contact noi, coafură nouă,

o slujbă nouă şi o limbă nouă,

noua Griselda !

Trebuie să sărbătorim.

Făcând ce ? Ceea ce facem de obicei, bineînţeles.

Şi toate vorbele frumoase pe care o să mi le spui,

spune-le în catalană.

Vreau să am parte de un fu... bun în catalană.

Haide.

E toată a ta.

Doar a ta.

Şopteşte-mi mici nimicuri în catalană.

Eşti mai dulce decât mierea.

Spune-mi că mă iubeşti.

Te iubesc mai mult decât aerul pe care-l respir, Grise.

Bagă-mi-o cât mai adânc.

Îţi place ?

Mai mult decât clătitele cu sirop.

Nu te mişca, Grise,

c-o să-mi dau drumul.

În catalană, te rog.

- Unde sunteţi dle Faneca ? - Aici, fetiţo.

Lângă fereastră.

- Ce faceţi ? - Mă gândesc.

"E aşa de frumos aici.

Să plecăm la plimbare ?

Să rămânem ?

Trebuie să mâncăm. "

- La ce vă gândiţi ? - Prostioare.

La strada asta cu ani în urmă, când eram copil.

Nu, nu vă gândeaţi la asta.

Orbii au un al şaselea simţ.

Şi eu am pe jumătate un al şaselea simţ, sunt chior de un ochi.

Poate că n-o să vă vină să credeţi, însă eu sunt în stare să ghicesc gândurile oamenilor.

Dă-mi un exemplu.

Un exemplu ?

Nu sunteţi fericit.

Dar tu eşti, fetiţo ?

Sunt oarbă,

dar aş fi fericită de aş avea măcar un ochi bun.

Un ochi...

să pot vedea lumea în culori,

să pot vedea acest film.

E alb-negru.

Fericirea nu durează foarte mult.

Nu suntem multumiţi că vedem lumea în culori.

Nu-i niciodată de ajuns.

Alo ?

Palace Hotel ?

Vorbiţi limba mea ?

Sunt T.R. Decky. Vreun mesaj pentru mine ?

Nu e ea, dle Faneca.

Dar într-o bună zi va fi, nu-i aşa ?

Într-o bună zi.

Când acea zi va veni, promiteţi-mi că veţi fi fericit.

Dacă-mi promiteţi, o să vă spun ce văd.

În acea zi, mă voi simţi ca şi cum aş avea ambii ochi.

În acest caz, ar trebui să ştiţi că femeia

care v-a făcut ţăndări viaţa

trebuie să sosească din clipă în clipă.

Mi-aş dori să ai dreptate, fetiţo.

Dle Faneca, o dnă întreabă de dv.

Vă aşteaptă la bar.

Ce vă spuneam eu ?

De unde ai ştiut ?

A sunat de 3 ori când eraţi plecat.

Să nu uitaţi cumva de promisiunea dv.

Aveam nişte bile roşii.

Unde or fi ?

La naiba !

Să le ia naiba !

Iată-l.

Faneca, Eudald Verdú.

Dle.

Băutura asta-i o porcărie.

Am venit ca să vă înapoiez jurnalul fostului meu soţ.

E al dv.

Aş prefera ca altcineva să-l ardă.

Şi recunosc că a fost nostim să-l citesc.

Însă mi-a dovedit că ideile lui Joan în ce priveşte

relaţiile sexuale erau la fel

cu cele ale unui hamal.

Asta era de fapt el.

Tu să taci din gură.

Păi bine dnă, şi eu am fost hamal.

Rectific.

Paznic la Minister.

Aţi fost vreodată paznic la un Minister ?

Nu, asta n-am fost.

Ascultaţi "dna", aşa cum îi spuneţi dv ei

mi-a spus "Haide. "

"În seara asta ai să cunoşti un tip din Murcia care-i un adevărat spectacol:

vorbeşte precum Vito Corleone. "

Du-te dracu', idiotule.

O să ne ducem dracu' amândoi.

Nu pot să-l suport pe emigrantul tău.

Hai să plecăm.

Mie nu-mi dă nimeni ordine.

Esti o curvă de două ori.

Şi tu ? Esti precum găinaţul de pui,

un fanfaron cu un fund plin de rahat uscat

şi o sulă mică.

- O puteţi înţelege, nu ? - Un pic. În linii mari, da.

Ştii ceva ? Fă-ţi rost de o burtă.

Şi dă-i ceva de băut dl-ui.

Mulţumesc.

Ai văzut ce finuţ e ?

Să fac burtă.

De aş putea !

- Îmi pare foarte rău. - Păi mie, nu.

L-am suportat pe idiotul ăla timp de 3 luni.

Mâncam împreună,

ne-mbătam şi ne ciondăneam.

Şi sunt sătulă de el până-n gât.

Uitaţi ce s-a-ntâmplat, nu mai contează câtuşi de puţin.

E ceva uitat.

Am venit şi pentru c-aţi spus c-o să mă invitaţi în oraş.

O promisiune e o promisiune.

Soţul dv e probabil prin zonă.

Ar putea să vină aici.

Sunteţi sigur ?

Destul de sigur.

Chiar şi aşa, deşi mă îndoiesc de asta,

nu-l vom lăsa să ne strice seara.

Ce bine vă stă cu favoriţi şi mustaţă, şmecherule.

Trece printr-o perioadă dificilă, bietu' om.

Păi ce să-i facem ?

Însă nu-i vina noastră, nu-i aşa ?

Adevăr pur şi clar.

Da'-şi va închipui

că-i punem coarne chiar sub nasul lui.

Dar dv ce credeţi ?

Sunt aici ca să îndeplinesc dorinţele doamnei.

Ceva drăguţ în camera dv ?

O sticlă de sherry întreagă.

Să plecăm atunci.

Deci, ăsta-i cartierul vostru.

Îmi place.

Pantof,

pantofior,

unde-i piatra ?

Haide.

Bagă-mi-o toată-năuntru, nenorocitule !

Fu... - Mă ! Bagă-mi-o până-mi ajunge la plămâni !

Fă-mi pizda zob !

Mai mult ! Mai mult !

Trage cu tunul !

Aşteaptă, nu te mişca.

Pişă-te în mine.

Ce ?

Pişă-te în mine, la naiba.

Udă-mi pizda, îneac-o.

Nu poate fi adevărat !

Ce mişto a fost !

Şi asta ?

Tu ştii.

Mi-am ras-o şi nu mi-a plăcut cum arăt.

Fu... la fel ca Joan.

Aţi luat cumva lecţii de la aceeasi curvă ?

Femeile cu mine sunt întotdeauna mulţumite.

Nu spun că nu-i aşa.

Sunteţi bucuros că v-aţi facut prietenul încornorat ?

Nu, dnă.

Dar sunt cu siguranţă bucuros s-o cunosc, c-am cunoscut-o

cu adevărat,

pe femeia pe care o fu... Juan Marés.

Am avut senzaţia că mă f... cu un cadavru.

Din nou tu.

Ăla-i el.

Eşti încă aici ?

Ce mai cauţi, fraierule ?

Muistule !

Dispari, încornoratule ! E totul terminat acum.

Idiotule.

Emigrant nenorocit !

Marés !

Aşteaptă !

Du-te dracu' !

- Nu-ţi mai aminteşti ? - De mă-ta am să-mi aduc aminte !

Unde vrei să mergi ? Te duc eu.

Nu ştiu ce-o să faci tu, dar eu o să mă duc la curve.

- Nu, aşteaptă. - Lasă-mă !

Aşteaptă.

- O să mergem s-o vedem pe Griselda mea. - Ce naiba spui ?

Are un fund grozav, omule.

Iar inima ei e aur curat.

Să te f... - N cur !

Traducerea şi adaptarea: Amos Klein amos_klein@yahoo.fr