Original subtitles

WondLa

Capitolul 5: CAPTIVĂ

Traducere şi adaptare: valgog

Nimeni nu scapă de Besteel, cel mai mare vânător din Orbona.

Mai ales un om patetic.

Acum, ţine-ţi gura închisă în faţa consilierilor reginei Ojo

sau o voi închide eu pentru tine.

Mă auzi?

Un specimen uman viu, conform comenzii.

Se pare că sora Darius s-a înşelat.

Oamenii nu au dispărut.

Fantoma din pământ.

Demon scormonitor.

Unde ai găsit-o?

Îţi pot răspunde la asta, frate Loroc.

O gaură cavernoasă adâncă.

Probabil a săpat sub pământ folosind ghearele sale retractabile.

- Corect? - Ceva de genul ăsta.

Am urmărit-o până la un comerciant din Lacus.

E hidoasă.

Da. Hidoasă. Pielea netedă, ochii mici.

Şi mirosul.

Destul de urât.

Păstraţi distanţa, vă rog.

Sunt o rasă periculoasă şi schimbătoare,

dar aştept cu nerăbdare s-o studiez.

Un om adevărat.

Majestatea Voastră.

Vă rugăm să vă feriţi privirea. Sunteţi în pericol să vă topească creierul.

Să-mi topească creierul?

Cum ne putem proteja, Zin?

- Stai, tu eşti Zin? - Vorbeşte.

Ai Omnipod-ul? Unde e? Cel pe care l-ai luat...

Taci din gură.

Gardieni.

Dă-mi drumul!

Pune-o jos.

Zin, îndepărtează creatura murdară.

Simpla sa prezenţă e un pericol pentru regină.

Lăsaţi-mă să plec!

Unde mă duci?

Am studiat creaturi pe cale de dispariţie în multe galaxii.

Uite, ştiu că Caruncle ţi-a dat un Omni. Unde e?

Când o specie dispare,

natura se resetează, restabilind echilibrul.

Nu am dispărut. Eu sunt aici.

Dar oamenii sunt un caz special.

În loc să dispăreţi pur şi simplu, aţi încercat să luaţi lumea cu voi.

M-am întrebat mult timp cum ceva atât de fragil poate fi atât de distructiv.

Informaţii. Asta e ceea ce vrei?

Dacă îmi dai Omni-ul, îţi voi spune totul despre mine, despre oameni.

Dacă vrei să ştii ceva, îţi voi spune. Sunt o carte deschisă.

Nu, nu, nu. Ai înţeles greşit, omule.

Plănuiesc să mă uit în interiorul tău ca să aflu.

Dar acum, primul lucru pe care-l voi diseca e cutia ta vocală.

Recomand să nu fie disecată.

Bună idee.

Ajutor! M-a orbit! Nu mai pot vedea!

Ia-o de pe mine!

Paznic! Paznic!

Ia chestia asta hidoasă de pe mine acum, acum, acum!

Dă-o jos!

Unde e? Unde... Trebuie s-o găsim.

Loroc nu trebuie să ştie că a scăpat.

Mă va ucide. Găsiţi-o!

Mi-aş dori să fii aici.

Nu ţi-ar veni să crezi ce avem azi în palat.

Un om adevărat.

A provocat o mare sperietură.

Mi-e foarte dor de tine, tată.

Gărzi! Gărzi! E aici!

- Vă rog, grăbiţi-vă... - Hei! Nu. Nu, nu.

- Hei. Nu. Nu chema gărzile. - Te rog. Te rog nu...

nu-mi topi creierul.

Ai de gând să-mi topeşti creierul?

Ce? Bineînţeles că n-o să...

Voi doi verificaţi curtea. Noi vom încerca aici jos.

Adică, da, nu-mi da un motiv s-o fac, pentru că s-ar putea să-l topesc.

Creierul tău. Ai înţeles?

Deci, gărzile. Îndepărtează-le sau altfel...

Oamenii nu au capacitatea de a topi materia cerebrală a altor creaturi.

Linişte, Omni. Las-o aşa.

Gardieni. Bun.

Îl căutaţi pe om?

A luat-o în direcţia aia. Grăbiţi-vă.

Mulţumesc.

Sau... Adică, mulţumeşte-ţi pentru că ţi-ai salvat creierul.

Nu că aş vrea să fac chestia asta cu topirea creierului cu tine,

dar s-ar putea să trebuiască dacă nu mă ajuţi să găsesc ceva.

- Vezi asta? - Bună.

Zin a cumpărat una din astea de la un comerciant din Lacus,

şi e undeva în acest palat.

M-aş înclina, Maiestate, dar nu pot.

Un artefact uman.

Singurul loc în care mi-l pot imagina e împreună cu colecţia.

- Colecţie? - Da, colecţia tatălui meu.

Dar uşa se va deschide doar cu sceptrul regal.

- E cea de acolo? - Da.

Există o alarmă sau ceva care se va declanşa dacă-l luăm?

- Nu. - Asta e şocant.

Haide. Să mergem să-l luăm.

De ce nu ai tu sceptrul?

E... E complicat.

Dar tu eşti regina.

I-ai permis omului să scape. Asta e inacceptabil, Zin.

Nu, nu, gărzile-coloană

cercetează palatul chiar acum, frate Loroc.

Va fi capturată în curând. Te asigur că nu trebuie să-ţi faci griji.

Am totul sub control.

Nu mă lua de sus.

Nu-l poţi mirosi?

Nu. Adică, da... Adică, tu poţi?

Miroase ca şi cum tocmai a trecut pe aici.

Ei bine, fiţi siguri că va fi găsită în curând

şi va fi pusă în siguranţă în cuşca sa.

Sper că e adevărat, frate Zin, sau tu vei fi cel din cuşcă.

Ţi se potriveşte.

Vei fi în siguranţă aici.

Colecţia de artefacte umane a regelui Ojo.

Bine. Era foarte interesat de oameni.

Loroc a spus că aceste artefacte

au infectat mintea tatălui meu, l-au înnebunit.

Acesta e motivul pentru care le ţine închise.

Asta e ridicol de... foarte inteligent din partea lui.

Cu siguranţă ţi-ar putea infecta creierul.

Poftim. Ca asta.

Deci, Omnipod e într-una din astea?

Da. Aici e locul unde Zin l-ar fi depozitat cel mai probabil.

- Omni? - Niciun semnal detectat.

Bine. Să începem cu acesta.

Mingi. Pentru aruncat, sărit, rostogolit,

jonglare, eschivare, lovire, prindere, driblare.

Bicicletă. Cum aveai în Sanctuar.

Tubă. Face un sunet ciudat.

Casetofon. Stereo.

Cameră instantanee... cu bliţ.

E mare.

Hei, poţi să opreşti chestia aia?

Alo? Îţi aminteşti? Topire de creier?

- Regină? - E Chip.

- Chip? - Da.

Era favoritul tatălui meu.

Loial doar lui.

El nu e ca ceilalţi.

Bine.

Chip.

Poate că ne-ar putea ajuta să ajungem la cele de mai sus.

Mulţumesc, Chip.

Hei, ascultă.

Eu nu o să, ştii tu, o să-ţi topesc creierul.

- Nu? - Adică, nu aş face-o.

Şi, de asemenea, nu pot.

Eu nu topesc creiere.

Asta e bine de ştiut.

Cred că funcţionează.

Uită-te la asta.

Bine ai venit în ţara norocului.

Ştii ce e? Un altar sacru, poate?

Nu ştiu.

Adică, tatăl tău probabil ştia mai multe despre oameni decât mine.

- Bine. - Mult noroc.

Măi să fie! Cât de ghinionistă eşti?

Cred că e un joc.

Tata spunea mereu că voi oamenii aveţi cele mai minunate jocuri.

Un joc? Corect.

Corect. Acesta e un aparat de pinball.

Mult noroc.

Apasă pe buton. Asta e bine.

Da.

- Da. - Bună treabă, Eva.

Grăbeşte-te. Scutură-te.

Da! Genial.

Da! Da!

Ce faci cu mâna?

E un "bate palma". Un fel de sărbătorire umană.

Doar atingi mâinile.

Aşa?

Cred că da. Simt că ne descurcăm de minune.

- Mult noroc. - Asta e distractiv.

De fapt n-am avut niciodată o...

O ce?

O prietenă.

- Nici eu. - Ce?

Mă îndoiesc de asta.

Nu, e adevărat. Am crescut într-un buncăr.

Adică, toţi prietenii mei erau imaginari.

Asta sună destul de trist când o spui cu voce tare.

Ei bine, uneori ţipam pe holuri

şi îmi imaginam că ecourile sunt prieteni care mă strigă.

Şi, am vorbit cu singura mea prietenă, păpuşa Meego, timp de peste un deceniu.

Următoarea oprire. Lucky Penny.

Da!

Ei bine, probabil ar trebui să găsim acel Omnipod ca să nu-mi topeşti creierul.

Mă bucur că eşti aici să mă ajuţi.

Dar cum poţi să nu ai prieteni? Tu eşti regina.

Nu până nu-mi termin educaţia, pentru satisfacţia lui Loroc.

M-am antrenat toată viaţa să mă pregătesc pentru ceva

ce nici măcar nu ştiu dacă aş putea face.

Tu ai o şansă mai bună decât mine. Nu ţi-e frică de nimic.

Sunt foarte bună la prefăcut.

Da, pot părea încrezătoare, dar pe dinăuntru, sunt un caz pierdut.

Nu eşti un caz pierdut.

Şi eu cred că eşti o adevărată regină.

L-ai comandat destul de uşor pe gardianul ăla uriaş de la statuie.

Şi tu i-ai înfruntat pe Loroc şi Zin ca şi cum n-ar fi fost nimic.

Am acţionat ca monstrul care cred ei că sunt.

Poate că Darius avea dreptate.

Tatăl meu n-a fost de acord cu Darius sau Loroc.

Când planeta noastră era pe moarte,

tatăl meu a ales această planetă ca noua noastră casă.

El a lansat sămânţa din care a crescut Orbona

în ceea ce vezi azi.

Dar imaginează-ţi uimirea lui la aflarea faptului

că aici a existat odată viaţă avansată.

Adică, de ce crezi că a colectat toate astea?

A fost fascinat de oameni.

Ştia ce lucruri au făcut,

dar totuşi, el a crezut că au fost drăguţi, buni.

Acum ştiu că a avut dreptate.

De aceea am nevoie de acel Omni.

Vreau să-mi găsesc semenii.

Cred că te pot ajuta.

Peştişorul de aur.

Peştişorul de aur?

Tatăl meu l-a numit după cel mai mortal prădător dn lume.

N-am mai văzut asta de când eram copil.

Obişnuiam să merg cu el în asta înainte de a putea vedea peste bord.

A spus că într-o zi va fi a mea.

Trebuie să-ţi fie foarte dor de el.

Îmi lipseşte.

Haide. Urcă.

Acest lucru e minunat.

Tehnologie Orboniană.

Într-un vehicul uman.

El a imaginat o lume în care oamenii şi Orbonianii

împărţeau resursele şi planeta.

E a ta. Ia-o.

Foloseşte-o pentru a-ţi găsi oamenii.

- Dar nu pot. - E ceea ce ar fi vrut tatăl meu.

Mulţumesc.

Aici sunt!

Prindeţi omul!

- Nu. - Nu? Protejaţi această creatură?

Ea e prietena mea.

Prietenă? Te-a răpit.

Ai noroc că nu ţi-a topit creierul.

- Aşteaptă... - Dă-mi drumul!

Acesta nu e un comportament pentru o regină.

E o ruşine pentru tron şi tatăl tău.

Nu, Loroc. Tu nu înţelegi. Te rog, ascultă-mă.

Uită-te la tine.

Moale, sfrijită, fără gheare, dinţi mici.

Simţurile tale, slabe, subdezvoltate, neacordate cu mediul înconjurător.

Dar cumva specia voastră a dominat această planetă.

Loroc vrea să ştie cum.

Nu ştiu nimic despre asta.

Vreau doar să găsesc Omnipodul pe care l-ai cumpărat de la Caruncle.

Aşadar, cauţi încă unul dintre astea.

- Nu din nou. - Ăla e al meu.

Acum sunt amândouă ale mele.

- Nu sunt ale tale. - Ba da.

Aceste Omni-roci vor fi un suport minunat în vitrina ta.

Ajută-mă. Mami, mi-e frică.

Un monstru încearcă să mă prindă.

Aici.

Ajutor. Mi-e frică.

Nu te apropia de mine cu aia.

Îţi voi topi organele interne unul câte unul.

Organele interne? Nu era creierul?

Nu contează. Le voi topi pe toate.

Poate voi avea nevoie de o doză mai mare pentru tine.

- Te ajut. - Mă ajuţi?

Faţa aia îngâmfată.

E ca şi cum ai vrea să mori într-o agonie de neconceput.

Lucrăm împreună.

Eu ajut.

Am venit aici doar pentru Omni pe care l-ai cumpărat de la Caruncle.

Şi din moment ce tu eşti o fiinţă raţională,

ştiu că odată ce-ţi dau dovada puterilor mele, nu va trebui să te rănesc.

Dovezi. Ce dovezi?

Lunecătorul de nisip.

Tu ţipi. Dormi.

Eu ţip. Dorm.

Organele sale interne şi creierul s-au topit acum.

Verifică singur.

Mi-aş pune nişte mănuşi.

Doamne!

- Aşteaptă. Eliberează-mă. - Gărzi! Gărzi!

Hei! Întoarce-te aici cu Omnipodele alea!

Gărzi! Gărzi!

Avem o situaţie, acum, în laborator!

Gardieni! Gardieni!

Ei, haide!

Câţi sunteţi?

Bine. Doar ajungi la peştişorul de aur.

Ce?

Unde e?

Chip!

Mulţumesc, Chip!

Urcă. Grăbeşte-te, grăbeşte-te!

Sau o să-ţi topesc creierii.

- Am crezut că nu ştii să conduci. - Nu ştiu!

Ai grijă!

Hai să te scoatem de aici.

Nu putem pleca încă.

Zin are celălalt Omnipod, şi l-a luat şi pe al meu.

Atunci le vom lua înapoi.

Dar cum rămâne cu Loroc? Nu vreau ca tu să mai intri în belele.

Nu eu sunt cea care are probleme.

Tu.

- Gărzi! Prindeţi omul! - Nu.

- Maiestatea Voastră. Omul are... - Am spus nu.

Acum dă-te la o parte. Eşti pe tronul meu.

Acest om ţi-a infectat mintea. Am văzut aceleaşi efecte asupra tatălui tău.

Nu vorbi despre tatăl meu.

Tu nu mai vorbeşti pentru el sau pentru regatul lui.

Dă-mi sceptrul meu.

- Acum! - Gărzi.

Regina a fost compromisă. Eliminaţi-o.

Gărzi? Prindeţi-i pe cei doi. Acum.

- Ce... - Eu sunt Regina Ojo. Conducătoarea Orbonei.

Acum dă-mi sceptrul meu.

Zin.

Dă-mi Omnipodele.

Da, Majestatea Voastră.

Haide. Haideţi, munciţi.

Regenerare generaţia opt Omni.

Salutări. Întreabă-mă orice.

Direcţii. Către locaţia proprietarului iniţial.

Coordonate 40,7128 grade nord, 74,0060 grade vest.

- Cât de departe e asta? - 256 de km.

Transfer date.

Eşti sigură de asta?

Aşa cum am spus, e ceea ce ar fi vrut tatăl meu.

Transfer de date finalizat.

Te voi suna cândva, prieteno.

Văd lucruri mari pentru tine, Eva.

Ştiu că ne vom întâlni din nou.

Sper, Majestate.

Şi mulţumesc, Chip!

Fantoma din pământ.

Traducere şi adaptare: valgog