Original subtitles

Domnilor, poate e doar un exerciţiu de manevră pentru Ministerul Apărării,

dar, pentru mine, e o chestiune de mândrie că secţia 00 a fost aleasă pentru test.

Obiectivul e să intraţi în clădirile echipate cu sisteme radar din Gibraltar.

Serviciile speciale sunt în stare de alertă, dar ştiu că nu mă veţi dezamăgi.

Mult noroc!

La naiba!

Asta e, bătrâne. Ai ieşit din joc.

Jocul s-a terminat. Eşti mort.

Opreşte-te!

Stai o clipă, eşti mort!

Aici totul e atât de plicticos, Margot. Doar playboy şi tenismeni profesionişti.

Dacă aş putea găsi un bărbat adevărat...

Trebuie să folosesc telefonul tău. Te sună ea.

- Cine eşti? - Bond, James Bond.

Echipa de control, sunt 007. Raportez într-o oră.

Bei un pahar cu mine?

De fapt, în două ore.

CORTINA DE FIER

BRATISLAVA, CEHOSLOVACIA

Saunders, şeful Secţiei V, din Viena. Ai întârziat.

Eşti în misiune, nu la bal!

Avem timp.

- Unde e omul nostru? - În lojă, păzit de agenţi KGB.

Violoncelista e foarte frumoasă.

Uită de femei, măcar o dată. Koskov va pleca la pauză.

Ar fi bine să mergem.

Stinge lumina!

Să ne înţelegem. Generalul Koskov e un agent KGB important.

Dezertarea lui e opera mea. Am plănuit operaţiunea până în cel mai mic detaliu.

- Presupun că le vrei pe cele cu vârf moale. - Nu, pe cele cu vârf de oţel.

Lunetiştii KGB poartă, de obicei, vestă antiglonţ.

- Care e planul? - Îmi pare rău. Capitolul 26, paragraful 5.

Informaţia asta e secretă. Sunt sigur că înţelegi.

Koskov e sub supraveghere continuă din partea KGB-ului.

Un lunetist a primit misiunea să-l păzească. A cerut să-l aperi tu.

- De ce eu? - Are impresia că eşti cel mai bun.

- Unde e maşina? - Pe alee, în spate.

Adu scaunul.

Îi va lua cam 10 secunde să ajungă la noi.

Suficient timp pentru un lunetist să-l facă terci.

Uite-l pe Koskov.

Ce mai aşteaptă?

Lunetist. La etajul doi, fereastra centrală.

Fata cu violoncelul.

Trage, Bond! Trage!

Împuşc-o! Ce mai aştepţi?

Ai ratat intenţionat.

- Unde e? - În portbagaj.

- Primul loc în care îl vor căuta. - Dar planul meu...

Treci în maşină!

- James Bond. - Mai târziu, dle general.

Scapă de ei. Te iau de la graniţă, la ora 23:00. Să fii acolo!

- Cum îl vei scoate de aici? - Îmi pare rău, bătrâne.

Capitolul 26, paragraful 5. Informaţie secretă. Sunt sigur că înţelegi.

- Lunetistul era femeie. - Am observat.

Unii dintre cei mai buni ţintaşi KGB sunt femei.

- Ai... - Aş prefera să nu vorbesc despre asta.

Desigur.

Mă caută.

- Dacă închid graniţele? Cum mai ies? - Nu-ţi face griji, Georgi.

Avem o ieşire spre vest.

CONDUCTA TRANSSIBERIANĂ

- Rosika Miklos. - Omul nostru de aici.

Mă bucur să lucrez iar cu tine, dle Bond.

Păstraţi liniştea.

- Repede, bagă-l în "purceluş". - Ce e "purceluşul"?

Un dispozitiv pentru curăţarea conductei. Poate transporta un om.

Te referi la conducta noastră?

O realizare sovietică impresionantă. Transportă gaze naturale spre Vest.

- Dar nu şi pe mine. - E floare la ureche.

Lasă florile! Dacă deschizi valva înainte de 100, va fi făcut terci.

Porci, flori, terci... Trebuie să existe o altă cale.

Intră!

Pune-ţi masca şi respiră normal.

Calmează-te. Inginerii noştri au lucrat luni întregi la asta.

- De câte ori ai făcut asta? - Tu eşti primul.

Când ajunge la 100, întoarce maneta. Nu înainte.

- Unde te duci? - Să mă ocup de supraveghetor.

Când pleacă "purceluşul", panoul de control se aprinde.

Ce fel de fată crezi că sunt?

CONTROL PAŞAPOARTE

Bine aţi venit în Austria, dle general.

Hopa sus!

Grăbiţi-vă!

Exact. L-am luat în primire.

Scuzaţi-mă. Poţi să închizi portbagajul.

Înveseleşte-te, Saunders. Operaţiunea e un succes.

- Oficial, e încă operaţiunea ta. - N-am de gând să las lucrurile aşa, 007.

Îi raportez lui M că ai ratat intenţionat. Aveai ordine să-l ucizi pe lunetist.

Dă-le naibii de ordine! Ucid doar profesionişti.

Fata aia nici nu ştia să deosebească patul puştii de ţeavă.

N-ai decât să-i spui ce vrei lui M. Dacă mă concediază, îi voi mulţumi.

Oricine ar fi fost, probabil că am speriat-o înfiorător.

General rus dezertează.

Ula Yarkhov. Trei victime confirmate. Două victime probabile.

Metoda de asasinare: strangulare, cu mâinile sau cu coapsele.

- E exact genul tău, James. - Iar te înşeli. Tu eşti genul meu.

O să trec asta pe lista informaţiilor secrete.

Specialitatea ei e să se dea drept copil.

Metoda de asasinare: ursuleţi de pluş umpluţi cu explozibili.

Astea sunt toate femeile-asasin ale KGB.

Am putea încerca liber-profesionistele din afara blocului sovietic.

Va trebui să mai aştepte. M vrea să te duci la casa conspirativă din Blayden.

Se pare că pista se opreşte aici, oricum.

Foarte bine.

E ceva ce pregătim pentru americani. Se numeşte "explozibil de ghetou".

Grăbeşte-te. M vrea să ridici un pachet de la Harrods, în drum.

Fii drăguţă şi cere monitorizarea publicaţiilor

şi agenţiilor de ştiri ceheşti.

Vreau orice ştire despre o violoncelistă de la Conservatorul din Bratislava.

Nu ştiam că eşti aşa mare iubitor de muzică.

Oricând vrei să treci să asculţi colecţia mea Barry Manilow...

Îmi cer scuze, dle.

Yankeii ăştia afurisiţi!

Bună dimineaţa, dle.

007 trebuie să sosească.

Îmi pare rău, dle Bond. Trebuie să lăsaţi arma.

- Bună dimineaţa. Vă pot ajuta? - Mă descurc.

Sunteţi aşteptat în sufragerie.

N-o să uit niciodată ce ai făcut pentru mine.

Mulţumesc foarte... Ce-i asta?

De la Harrods. Un dar dumnezeiesc.

- Mâncarea de aici e oribilă. - Foie gras-ul este excelent.

Cum spun ruşii, "Camaraderia trece prin inimă şi stomac".

Ce-i asta? Caviar. Pentru noi e mâncare ţărănească, dar, cu şampanie, merge.

Bollinger RD. Cea mai bună.

Marca de pe listă era discutabilă, aşa că am ales altceva.

Superb, dle Bond.

- Putem continua şedinţa informativă? - Bineînţeles. Vă stau la dispoziţie.

- Unde e lăptarul obişnuit? - Ce-ai spus?

Are gripă.

- Ai grijă, amice. - Intrarea din bucătărie, prin spate.

Motivul dezertării mele e generalul Leonid Puşkin.

Superiorul tău din KGB?

Cel care l-a înlocuit pe Gogol, după ce a intrat la Afaceri Externe.

Cândva, eram ca fraţii. Dar acum s-a schimbat complet.

I s-a urcat puterea la cap. E bolnav, la fel ca Stalin.

Detestă noua noastră politică de detensionare.

Am o directivă secretă de la Puşkin. Smiert Spionom.

"Moarte spionilor", dle ministru.

Un program de asasinate, cu lista ţintelor. Agenţi britanici şi americani.

Agenţiile secrete din URSS şi din Occident s-ar putea distruge reciproc.

Asta ar putea duce la război nuclear.

Dacă Puşkin nu poate fi... Cum se spune?

Dat la o parte.

Unde e Puşkin acum? La Moscova?

Peste trei zile va pleca spre Tanger.

Sub pretextul participării la conferinţa de comerţ cu Africa de Nord.

Adevăratul motiv e noua directivă.

Având în vedere importanţa spuselor dlui Koskov,

cred că ar trebui să ne consultăm cu superiorii.

Desigur. La revedere, dle Koskov.

Poftim. Aşa, fii cuminte...

- Bună dimineaţa. - Pune-o acolo, te rog.

Verde Patru către bază.

Verde Patru, aici baza. Unde eşti?

Verde Patru către bază, avem scurgeri de gaze în clădirea principală.

Evacuaţi şi chemaţi serviciile medicale de urgenţă.

Baza către Verde Patru, am înţeles.

Baza către toate staţiile. Cod 10. Iniţiaţi procedura de urgenţă.

Evacuaţi clădirea principală. Urgenţă...

Verde Patru către bază. Explozie de gaze. Nu vă apropiaţi de clădirea principală.

KGB.

- Ridică-te! - Nu mă ucide!

Mişcă-te!

Nu vă apropiaţi de clădirea principală.

- Pentru cine e? - Pentru tine, tovarăşe.

Ajută-l, altfel vă omor pe amândoi.

Mişcă-te!

Doi morţi, doi răniţi şi Koskov înapoi, la Moscova, dacă nu e mort deja.

Suntem de râsul comunităţii serviciilor secrete.

Prima noastră reuşită majoră şi ne-a fost furat de sub nas de KGB,

la doar câteva ore după dezertare.

- Nici urmă de el? - Nimic.

- Şi mai e şi chestia cu Puşkin. - Trebuie să plec.

Mă întâlnesc cu primul ministru după-amiază.

Trebuie să oprim Smiert Spionom încă din faşă.

Puşkin ar trebui să fie în Tanger peste două zile.

S-a emis un ordin de asasinare pe numele lui.

Acest complot de a ucide agenţi pare tras de păr. Îl cunosc pe generalul Puşkin.

Crezi că eu nu-l cunosc? Am avut de-a face cu el de mai multe ori.

Ni s-au încrucişat drumurile de-a lungul anilor.

E dur şi inventiv, dar...

- Nu cred că e psihopat. - Nici eu nu credeam, până azi.

Am găsit asta lângă trupul lui 004, în Gibraltar.

Era şi numele tău pe lista lui Puşkin.

Aş vrea să verific câteva lucruri mai întâi. Spre exemplu, lunetistul acela.

Raportul lui Saunders spune că ai periclitat întreaga misiune, ca să eviţi s-o împuşti.

Am fost nevoit să iau o decizie într-o fracţiune de secundă.

- A fost chestie de instinct. - Îl rechem pe 008 din Hong Kong.

El nu-l cunoaşte pe Puşkin. Şi ascultă de ordine, nu de instinct.

- Poţi să-ţi iei concediu două săptămâni. - Nu...

Domnule.

Dacă trebuie s-o facem, prefer s-o fac eu.

Coboară-l încet.

- Bună dimineaţa, Q. - Bună dimineaţa, 007.

Ai grijă la cap.

Am ceva pentru tine. Îl pregătim pentru iarnă.

Fii atent, 007.

Un breloc cu semnal acustic.

- Surprinde-mă. - Îl armezi apăsând pe butonul ăsta.

Acum pune-ţi masca.

Acum fluieră primele măsuri din "Rule Britannia".

Gaz paralizant. Rază de acţiune, cam 1,5 m.

Dezorientează orice om normal timp de aproximativ 30 de secunde.

În domeniul ăsta nu găseşti prea mulţi oameni normali.

Cum arunc în aer sala? Fluier "God Save the Queen"?

L-am umplut cu explozibil plastic super concentrat,

suficient pentru a distruge uşa oricărui seif.

E magnetic. Semnalul de acţionare e personalizat.

- Care e codul? - Ţi se potriveşte. Un fluierat golănesc.

Vrei să spui...

Opreşte-te!

Cheile îţi vor fi utile. Deschid 90% din toate lacătele din lume.

Ia loc şi fă-te comod.

- Bine lucrat. Ea e. - Am primit traducerea asta de la Arhivă.

"Kara Milovy, o violoncelistă talentată

care a fost rănită la braţ săptămâna trecută,

"va interpreta joi Cvartetul de coarde nr. 2,

în re major, de Aleksandr Borodin."

Adică mâine.

Voi avea nevoie de acte de călătorie spre Tanger, prin Bratislava.

Informaţia asta rămâne între noi.

- Fata trebuie să fie foarte talentată. - Mă interesează doar profesional.

Scot Aston Martin-ul la o plimbare.

Ai grijă. E vopsit proaspăt.

Am aruncat arma în râu.

KGB-ul a făcut dezordine mare.

Eşti englez. Cine eşti?

Te-am auzit cântând ieri, la Conservator.

A fost o interpretare desăvârşită.

Am văzut ce s-a întâmplat în tramvai. Unde te-au dus?

La sediul KGB?

- M-au eliberat azi-dimineaţă. - Uită-te peste drum.

Ţi-au dat drumul ca să te poată urmări.

Nu înţeleg. De ce încerci să mă ajuţi?

Ce voia Puşkin? Te-a întrebat de Georgi Koskov?

- Voia să ştie unde e. - I-ai spus?

Nu.

A fost inteligent din partea lui Georgi să folosească gloanţe oarbe.

I-a făcut pe englezi să creadă că dezertarea a fost reală.

- De unde ştii? - Mi-a spus chiar el.

- L-ai văzut? - Acum două zile. E teafăr şi nevătămat.

- Eşti prieten cu el? - Am trecut prin multe împreună.

Dragul de Georgi. Şi-a respectat promisiunea şi a trimis după mine.

Unde mergem? La Londra?

Nu încă. Englezii cred că e mai sigur să nu stea într-un singur loc.

S-ar putea să-l prindem din urmă la Viena.

Trebuie să plecăm imediat, înainte să te ridice iar.

- Dar cum? - Ne descurcăm noi.

Fă-ţi bagajele. Ia-ţi haine groase.

Se pare că am scăpat.

Violoncelul meu. E la Conservator.

- Îţi iau altul la Viena. - Trebuie să ne întoarcem după el.

Dacă avem noroc, avem 10 minute înainte să descopere adevărul.

- Trebuie să-mi iau violoncelul. - Imposibil.

Urcă!

De ce n-ai luat lecţii de vioară?

- Ai prins frecvenţa poliţiei. - Trebuie să fie o anomalie atmosferică.

Caută o maşină străină. Un bărbat şi o femeie.

Şi un violoncel.

Se pare că tocmai ne-au găsit.

Trage pe dreapta şi opreşte.

- Ce s-a întâmplat? - Coroziune din cauza salinităţii.

Ridică baraje rutiere.

AFIŞAJ

- Ce-i asta? - Am instalat câteva opţionale.

Geamul ăsta blindat e uluitor.

Vezi unde duce drumul ăsta.

La lac.

E timpul să plecăm.

LONJERON

Ţine-te bine!

Era cât pe ce să reuşim.

AUTODISTRUGERE

Repede! Du-te!

Mă bucur că am insistat să iei violoncelul.

Îmi pare rău.

Nu mai avem mult.

Flutură paşaportul.

Fereşte-te.

- N-avem nimic de declarat. - Doar un violoncel.

BUN-VENIT ÎN AUSTRIA

TANGER

Aşteptaţi aici, dle. Îl chem pe comandant.

Dle general Puşkin, mă bucur să vă cunosc. Sunt Brad Whitaker.

Nu mă aşteptam să vă văd în Tanger. Generalul Koskov e cu dv.?

Războiul a fost dintotdeauna principala ocupaţie a omului.

Proştii spun că cele mai mari realizări ale omenirii au fost roata şi alfabetul.

Eu cred că berbecul şi praful de puşcă le depăşesc.

Vă place panteonul meu de mari comandanţi?

- Măcelari. - Chirurgi.

Au extirpat ţesuturile moarte ale societăţii.

Să vă arăt ceva.

Pe loc repaus, sergent. Pe aici, domnule.

Pasiunea mea. Strategia şi tactica bătăliilor celebre.

Afganistan, frontiera de nord-vest, 1895.

Testarea primei mitraliere automate. Maxim, calibrul .303.

Puştile trupelor regale au distrus o forţă net superioară.

Englezii au rămas în Afganistan încă 25 de ani.

Ceea ce le trebuie ruşilor acum e echivalentul unui Maxim modern.

Lunete cu infraroşii, de ultimă generaţie.

Un pistol mitralieră cu laser şi ţeavă scurtă.

Mini-rachete inteligente de infanterie. Raza de acţiune, 5 km.

Pătrund prin orice tip de blindaj.

- Mostre din tot ce aţi comandat. - Comanda se anulează.

Ne vei returna cele 50 de milioane în următoarele 48 de ore.

Doar nu vorbiţi serios! Ştiţi cât de greu e să obţii asemenea echipamente?

Sunt cele mai noi arme americane şi europene.

Mi-am luat angajamente, am dat mită, scrisori de credit...

Ai banii noştri în cont de opt săptămâni

şi până acum n-ai făcut nicio plată, de niciun fel.

Nu pot anula comenzile atât de târziu.

Ca de la soldat la soldat, aveţi cuvântul meu de onoare...

Nu mai face pe soldatul. În ce armată ai fost?

Ai fost exmatriculat de la West Point pentru că ai trişat.

Apoi ai fost, o vreme, mercenar în Congo.

Mai târziu, ai lucrat cu diverşi criminali, pentru a-ţi finanţa primele afaceri cu arme.

Minciuni răspândite de rivalii mei.

Uitaţi câte războaie de eliberare am susţinut cu arme, prin Koskov.

Astea sunt referinţele mele.

Dacă nu-mi dai banii în două zile, vei ieşi definitiv din afaceri.

Şi Georgi Koskov la fel.

Nu ştiu ce puneţi la cale, dar s-a terminat. M-ai înţeles?

Ai grijă!

Taxi!

Viena e superbă, exact cum a spus Georgi.

- Ţii foarte mult la el, nu? - Îi datorez totul.

Bursa mea de la Conservator, Stradivarius-ul meu...

- Violoncelul tău e un Stradivarius? - Unul celebru. Lady Rose.

- Georgi l-a luat din New York. - Un cadou extraordinar.

Poate, într-o bună zi, voi cânta la Carnegie Hall.

- Georgi crede că sunt în stare. - Sunt sigur că are dreptate.

- Acum ne ducem la el? - Da. Dacă n-a fost nevoit să plece.

Dacă a plecat, sunt sigur că a lăsat un mesaj.

Ai grijă.

Bună ziua, dle Bond. Apartamentul dv. obişnuit?

Nu în seara asta, Hans. Am nevoie de un al doilea dormitor.

- Să trimit sus câteva votca martini? - Agitate, nu amestecate.

Desigur.

- Universal Exports. - Aici Bond.

Am nevoie de două bilete la operă diseară. Să fie lăsate la ghişeu.

- Îţi place? - Ca prinţesă sau ca soţie de comisar?

- S-o cumpărăm. - Nu glumi. Cine plăteşte?

Georgi, desigur.

Te caută şeful.

Trebuie să dăm raportul.

Foarte bine. Pe loc repaus, sergent.

Puşkin îşi vrea banii înapoi.

Nu-ţi face griji. I-am convins pe englezi că Puşkin e periculos.

Îl vor trimite pe cel mai bun om al lor, James Bond, ca să-l elimine.

Nu sunt convins. Poate să-l omoare Necros.

Am mai lucrat cu ruşii. Ştiu cum arăt şi cum lucrez.

I-aş putea pune în pericol pe tovarăşii care depind de mine.

Şi de mine depind. Cine altcineva le va mai da arme?

Planul iniţial e perfect. Puşkin e, cum se spune, de domeniul trecutului.

Nu încă. James Bond nu s-a atins de el.

Englezii sunt precauţi. Un argument suplimentar îi va convinge.

Spre exemplu, dacă mai este eliminat un agent.

Fă-o! Dar, dacă Puşkin e încă în viaţă în ultima zi a conferinţei, omoară-l!

- Am visat toată viaţa la asta. - Poate vei cânta şi tu aici, cândva.

Nici nu pot spera la aşa ceva. Scuză-mă câteva clipe.

- Nu e... - Violoncelista.

- Lunetista KGB? De ce-ai adus-o aici? - Nu e de la KGB. E iubita lui Koskov.

A tras cu gloanţe oarbe în el, pentru ca dezertarea să pară reală.

Dezertarea lui Koskov a fost o înscenare? KGB-ul l-a răpit.

Asta trebuia să credem noi.

Sunt acuzaţii serioase. Ce pui la cale?

Mă dau drept prietenul lui Koskov, ca să văd ce pot afla de la ea.

Şii că i-a cumpărat un violoncel numit Lady Rose, de la New York?

- Un violoncel cu nume? - E un Stradivarius. Toate au nume.

De unde a făcut Koskov rost de bani? Verifică!

Am nevoie de acte pentru ea diseară. Trebuie s-o scot din ţară până mâine.

Am făcut fotografiile astea după-amiază.

E ceva neobişnuit. Nu voi primi azi aprobarea de la Londra.

Nu mai poate aştepta, Saunders.

Fata asta e singura noastră şansă de a-l recupera pe Koskov.

Foarte bine. Nu pot să-mi pierd decât pensia.

Ne întâlnim la Prater Café, lângă Roată, la miezul nopţii.

- Ajunge, vă rog. - Pe acela.

Vreau să ne dăm cu Roata.

O să vezi mai bine.

E real sau e doar un vis?

Ce s-a întâmplat? De ce ne-am oprit?

Eu am aranjat. Am putea rămâne aici toată noaptea.

Nu face asta. E imposibil.

Te cunosc de doar două zile şi mă gândesc numai la cum ne-ar fi împreună.

Nu te mai gândi. Lasă-te în voia lucrurilor.

Vreţi să mai faceţi o tură?

Mă întorc imediat. S-ar putea să am un mesaj.

A fost cumpărat de curând, la o licitaţie, la New York.

Lotul 124, Lady Rose, violoncel creat de Stradivarius din Cremona, 1724.

Vândut cu $150 000 lui Brad Whitaker.

Traficantul de arme?

Unul şi acelaşi.

Koskov şi Whitaker.

- Unde e Whitaker acum? - La locuinţa lui din Tanger.

Bine lucrat.

Mult succes.

Saunders...

Mulţumesc.

Unde te duci?

Ce s-a întâmplat?

A avut loc un accident urât.

Ai veşti?

Veşti de la Georgi?

Da.

Am primit mesajul.

E cu Whitaker în Tanger.

- Brad Whitaker? Americanul? - Îl cunoşti?

E patron al artelor. Georgi a spus că mă va ajuta.

Cât de curând trebuie să plecăm?

Imediat. I-am promis lui Georgi că i te duc înapoi cât de repede pot.

- Nu putem rămâne aici câteva zile? - Plecăm mâine, la prima oră.

S-a întâmplat ceva?

Fără mişcări bruşte, dle general. Du-te la masă.

Stai jos.

Înţeleg că nu e o vizită de curtoazie, 007.

Corect. Ar fi trebuit să aduci crini.

- Pot să întreb de ce? - Smiert Spionom.

A fost o operaţiune a lui Beria, pe vremea lui Stalin. Dezactivată acum 20 de ani.

- Doi agenţi ai noştri sunt morţi. - N-am avut nicio legătură cu asta.

- Unde e Koskov? - A dispărut acum două săptămâni.

Eram pe punctul de a-l aresta.

- De ce? - Folosirea ilegală a banilor statului.

- Whitaker e implicat? - Nu pot discuta probleme de securitate.

A fost o mare prostie.

Treci în baie şi încuie uşa.

Rămâi unde eşti!

Aşază-te în genunchi!

Mâinile la spate.

Eşti profesionist. Nu ucizi fără motiv.

Doi dintre agenţii noştri sunt morţi. Koskov a zis că tu eşti de vină.

- De ce n-aş respecta ordinele primite? - Nu ştiu mai multe decât tine.

E o problemă de încredere. Pe cine crezi? Pe mine sau pe Koskov?

Dacă aveam încredere în Koskov, n-am mai fi stat de vorbă acum.

Dar, atâta vreme cât trăieşti, nu vom afla niciodată ce pune la cale.

Atunci trebuie să mor.

Doamnelor şi domnilor, vi-l prezint pe şeful delegaţiei sovietice,

tovarăşul Leonid Puşkin.

Tovarăşi delegaţi, vă transmit salutări de la tovarăşii din Uniunea Sovietică.

Închideţi clădirea.

- Vrei să mergi la o petrecere? - Pare a fi o idee bună.

Îmi pare rău că te-am făcut să treci prin asta.

E prima oară când mă bucur că James Bond e un bun ţintaş.

Opreşte aici. Putem merge la petrecere altă dată.

Un mic cadou pentru tine.

Nu-i de ajuns? Ia-i pe toţi.

Stai potolit şi bucură-te de plimbare.

Sub punte.

Ce naiba vrei să faci, 007? Să declanşezi Al Treilea Război Mondial?

Felix Leiter. Ce caută CIA-ul aici?

- Bine lucrat, fetelor. - Fără resentimente?

Dacă petrecerea nu s-a terminat, n-am resentimente.

E poveste lungă, dar, până la urmă, Puşkin şi-a revenit în mod miraculos.

Adică e o înscenare?

Ce-i cu toate astea?

Îl urmărim pe Puşkin de când s-a întâlnit cu Whitaker.

- O vânzare ilegală de arme către ruşi? - Habar n-am, James.

Whitaker are mostre de echipament sofisticat, dar n-a făcut nicio comandă.

Se pare că lucrăm la acelaşi caz, dar din unghiuri opuse. Să discutăm.

- Bine lucrat. - Felicitări. Am aflat ştirea de la radio.

Nu l-am ucis eu, ci Bond.

Ţi-am spus eu că englezii m-au crezut. Ţi-am spus!

Acum ne putem mişca. O să trimit vorbă la Amsterdam să trimită diamantele.

Cine?

E pentru tine.

Unde ai fost? Ai fost plecat atât de mult timp...

Îmi place să mi se ducă dorul. Nici urmă de Georgi.

- Cântă în continuare. - Nu.

Să bem ceva.

Ţi-ai amintit.

În cinstea noastră.

Am nimerit-o bine?

E perfect.

Ce s-a întâmplat?

E timpul să-ţi spun adevărul, Kara.

Nu sunt prieten cu Georgi. Sunt agent britanic şi îl caut.

Ne-a trădat pe toţi. Pe ruşi, pe englezi, chiar şi pe tine.

Ne-a spus că un lunetist va încerca să-l omoare.

Şi te-a pus pe tine să tragi în el.

Vrea să mori. Ştiai prea multe.

Mincinosule! Te-ai prefăcut că mă iubeşti.

L-am sunat pe Whitaker. Georgi era acolo şi mi-a spus adevărul.

Eşti agent KGB şi te foloseşti de mine ca să-l găseşti şi să-l ucizi.

Nu e adevărat...

Hidrat de clor.

- Ia mâna de pe mine! - Ascultă-mă.

- Puşca ţi-a fost zburată din mână. - De unde ştii?

Pentru că eu eram... Eram omul trimis să te omoare.

De ce n-ai făcut-o?

Kara, scumpa mea, ai fost perfectă.

Grăbeşte-te!

Deschide-o, te rog.

Cu grijă. Trebuie să fie păstrată în condiţii perfect sterile.

Puteţi pleca!

Am fost atât de proastă!

Amândoi am fost. Deschide capacul.

- Dumnezeule! - E o inimă de animal.

Diamante ascunse în gheaţă.

- Cu ce te pot ajuta? - Am nevoie de brelocul meu. Atenţie!

Cafea fără zahăr pentru oaspetele nostru.

Are atât de multe talente...

Sunt curios...

- De ce nu m-ai ucis? - Nu sunt un barbar, James.

Te predau autorităţilor sovietice pentru uciderea generalului Puşkin.

Eşti o minune, Georgi. M-ai făcut să-l ucid pe Puşkin în locul tău.

Şi acum mă predai autorităţilor sovietice pentru că l-am ucis.

Ce vei cere? Imunitate?

Permisiunea de a emigra şi de a te bucura de confortul Occidentului?

- Nu vor aproba niciodată dezertarea ta. - Ce dezertare?

Puşkin m-a trimis în misiune secretă, pentru dezinformarea spionajului britanic.

Îmi pare rău, James. Ţin foarte mult la tine.

Dar noi avem o zicală din bătrâni. "Datoria nu cunoaşte sentimente."

Şi noi avem o zicală, Georgi.

Şi tu mănânci rahat.

Vino, Kara.

- Kara? - Da.

Bine aţi venit în Afganistan.

Colonelul Feyador, vechiul meu tovarăş de arme.

L-am prins pe asasinul generalului Puşkin. Agentul britanic 007, James Bond.

Ai grijă să fie trimis la Moscova.

Şi mai e ceva.

Luaţi-o şi pe ea. E dezertoare.

Voi fi plin de compasiune faţă de tine.

Voi încerca să-ţi obţin numirea la Orchestra Filarmonică din Siberia.

Sunt destul de buni, în ciuda repertoriului burghez.

Sunt într-o misiune secretă. Am nevoie de camioane şi de un detaşament.

- Pentru ce sunt închişi? - Pentru crimă.

N-am mai avut de multă vreme o femeie deţinut.

Vino.

Colonelul Feyador mi-a luat în considerare apelul?

Veşti bune.

Nu vei fi spânzurat mâine-dimineaţă. Vei fi împuşcat.

- E o greşeală. N-am furat nimic. - Poţi să-i spui lui Allah, când îl vezi.

Dezbracă-te.

N-ai decât să ţipi cât vrei. E izolată fonic.

Nu le place să audă ţipete noaptea.

Nu ţi-am spus să te aşezi.

Nu ţi-am spus să te ridici.

Acum ridică-te!

Încuie uşa.

Ai fost fantastic. Suntem liberi.

Suntem într-o bază aeriană sovietică, în Afganistan. Încearcă cheia mică.

- Măcar suntem împreună. - Minunat. Vino!

Vă rog.

Sari!

- Ce se întâmplă? - Tu nu rus, nu te omoară acum.

- Nu acum? Dar mai târziu? - N-avea grijă. Ajungi în harem.

E opera mujahedinului.

Rezistenţa afgană.

Sper că nu e invitat la cină.

Vă mulţumesc amândurora pentru ajutor. Sunt şahul Kamran.

Iertaţi-mi gesturile teatrale. Sunt de pe vremea când eram la Oxford.

Sunt sigur că vreţi să vă spălaţi.

E în ordine. Du-te.

Trebuie să mă întorc la baza aeriană.

- Te caută jumătate din armata rusă. - Nu mă vei ajuta?

Nu.

Atunci fă-mi legătura cu mujahedinul.

Comandantul-adjunct al Districtului Estic.

Am fost prins în recunoaştere, la bază. Din fericire, nu m-au recunoscut.

Tu cine eşti?

Lucrez pentru guvernul britanic.

Generalul Koskov vrea să cumpere arme americane de ultimă generaţie.

Arme care ar putea fi folosite împotriva ta şi a oamenilor tăi.

E important. Trebuie să te duci la comandantul nostru, în Khyber Pass.

Ar putea dura zile întregi. Trebuie să mă întorc la bază, înainte să plece Koskov.

Veniţi cu noi mâine. O să văd ce pot să fac, după misiune.

Va fi prea târziu.

- Am nevoie de o armă şi de ghizi. - Nu pot să-ţi dau nici oameni, nici cai.

E momentul să ne odihnim. Plecăm în zori.

Mi-am făcut griji pentru tine.

Ce se va întâmpla cu noi?

Ce înseamnă asta?

Înseamnă "frumoasă" în limba afgană.

Suntem în tabăra mujahedinului.

Plecăm mâine-dimineaţă cu ei, în nu ştiu ce operaţiune.

- Şi tu te vei duce în Khyber Pass. - Nu vii cu mine?

Te prind din urmă mai târziu.

Te întorci după Georgi, nu-i aşa?

- E prea periculos. Nu te duce. - Trebuie.

Ce trebuie? Să fii ucis?

- Nu te voi aştepta. - Foarte bine.

Atunci îi spun lui Kamran să te trimită direct la Londra.

Tâmpit încăpăţânat şi...

- Ce vrea să însemne asta? - Vită cu papuci.

Vrei să spui "vită încălţată"?

S-ar putea să nu te mai văd niciodată.

Mă vei vedea. Promit.

Opiu neprelucrat. La New York ar valora jumătate de miliard de dolari.

- Ce pui la cale? Vinzi droguri? - Nu vorbi atât de tare.

- E şeful Leoparzilor Zăpezii. - Cine?

- Cel mai mare traficant de opiu din zonă. - Lucrez pentru ei din când în când.

Nu mă interesează dacă ruşii mor de gloanţele mele sau din cauza opiului lor.

În plus, avem nevoie de bani ca să cumpărăm arme.

- Georgi. - Şi diamantele.

A aranjat ca ruşii să cumpere arme de ultimă generaţie

şi foloseşte avansul pentru a cumpăra opiu.

În câteva zile scoate un profit uriaş şi le poate oferi ruşilor armele promise.

- Dacă nu cumva... - Continuă.

- Opiul nu mai soseşte. - Nu te pui cu Leoparzii Zăpezii.

E cea mai mare afacere a lor de când ne-au cotropit ruşii.

Nu mă ajuţi?

Poate. Atâta vreme cât nu se face nimic până nu pleacă ruşii.

Am nevoie de nişte explozibili plastici şi de un cronometru.

O să văd ce pot să fac.

- James a fost prins. Trebuie să-l ajuţi. - Va trebui să-şi asume riscurile.

- Îi datorezi viaţa. - Nu mai pot face nimic.

Ba da, poţi.

Femeile astea!

Aşteaptă aici. Ne vom întoarce după tine.

Să nu distrugi avionul.

Blocaţi pista.

Urmăriţi cisterna.

Unde e?

Trebuie să-l oprim.

Nu trage! Vei lovi avionul.

Sari!

Dacă tot eşti aici, preia comanda.

- Ţine manşa dreaptă. - Unde te duci?

Să dezamorsez o bombă.

JOS

- Ce s-a întâmplat? - I-am ars un bocanc în bot.

Ţine-o dreaptă.

- Unde te duci? - Să arunc o bombă.

Ce s-a întâmplat?

Pierdem kerosen foarte rapid.

Sper să putem ajunge în Pakistan.

Nu am unde să aterizez.

Du-te în spate. Urcă-te în Jeep.

Pune-ţi centura de siguranţă.

Ţine-te bine.

Ştiu un restaurant grozav în Karachi. Putem ajunge la cină.

Whitaker e la parter. Koskov e într-un dormitor de la etaj.

În zona piscinei, lângă tine, e un paznic.

Paznicul a plecat. Poţi continua.

Aşteaptă!

Se întoarce.

Du-te, James. Terminat.

A intrat.

Atacul lui Pickett a fost la Cemetery Ridge, nu la Little Round Top.

Refac bătălia, după propria mea strategie.

Meade a fost prea precaut. A ratat ocazia de a-l zdrobi pe Lee la Gettysburg.

Am venit după Koskov.

Poţi să-l iei. De îndată ce îmi primesc opiul.

- Unde e? - A dispărut în flăcări.

Ai ars jumătate de miliard de dolari?

Mare păcat, Bond.

Ai fi putut deveni un om bogat şi în viaţă, nu unul mort şi sărac.

Eşti terminat, Whitaker.

Dacă nu te prind ruşii, te vor prinde americanii.

Meade ar fi trebuit să mai facă încă 35 000 de răniţi.

Ar fi putut să pună capăt războiului chiar acolo.

Grant ar fi făcut-o.

Ai tras cele opt gloanţe. Acum o să le trag eu pe cele 80 ale mele.

Îmi pare rău, dar arma ta nu poate penetra cea mai recentă vestă antiglonţ.

Ar fi trebuit să ştiu că o să te refugiezi în spatele uliului de Wellington.

A cumpărat serviciile unor mercenari nemţi ca să-l învingă pe Napoleon. Ştii, nu?

Îţi eram dator, Bond.

Asta a fost, pentru el, înfrângerea de la Waterloo.

Dle general Puşkin.

Slavă Domnului că sunteţi încă în viaţă.

Whitaker m-a ţinut aici câteva săptămâni. Vă mulţumesc că m-aţi salvat.

- Puneţi-l în primul avion spre Moscova. - Mulţumesc foarte mult.

Prin curier diplomatic.

- Cum rămâne cu Kara? - Şi ea e dezertoare.

Ce facem cu ea?

Ne scuzaţi o clipă.

Dle general Gogol, dra Kara Milovy.

Superb. Sper că, în curând, veţi putea să cântaţi şi la Moscova.

E în ordine. Generalul e acum la Afaceri Externe.

A aranjat o viză de imigrare, ca să te poţi deplasa în voie.

Minunat.

Scuzaţi-mă.

Îmi pare rău că am ratat concertul. Am avut nişte probleme la aeroport.

Nu înţeleg de ce. Dle general Gogol, nu cred că îl cunoaşteţi pe şahul Kamran.

- Încântat. - Unde e James?

- Din păcate, e în misiune, în străinătate. - Vin imediat.

TURNEUL MONDIAL AL KAREI MILOVY

Doar nu credeai că o să ratez spectacolul ăsta, nu?