Original subtitles

Inspirat din experiențe personale, din New York Times, articolul Modern Love.

Unele elemente sunt fictive.

MODERN LOVE SEZONUL 1, EPISODUL 8

Traducerea și adaptarea: Andrei_D.

E o zi frumoasă afară,

dar e un avertisment de furtună

pentru după-amiaza asta.

Așa că, dacă aveți de gând să ieșiți, nu uitați de umbrelă.

Acum, Sonata 4, de Schubert.

- Bună, mamă. - Bună.

Ai dormit?

Un pic.

E 11:30.

Știu.

Pun să fac o cafea.

CURSA E MAI FRUMOASĂ CÂND E APROAPE DE FINAL.

Sărăcuțul.

- Cine? - El.

L-am observat încă de când am luat startul.

Sunt sigură că așa ai făcut.

Nu.

Am observat că a renunțat prea ușor.

Ei bine, se străduiește acum.

Pare terminat.

Poate are nevoie de o mică încurajare.

Haide, prietene. Poți s-o faci.

Deja îmi fac griji.

Crezi că e posibil să fi pățit ceva?

Ei bine, cu siguranță ar fi observat cineva.

Aș fi foarte dezamăgită dacă ar muri

înainte să apuc să-l invit în oraș.

Nu se glumește cu așa ceva, Margot.

- Nu glumesc. - Haide, Ken.

Poți s-o faci.

Merci... că m-ați escortat, băieți.

Scuze că v-am întârziat.

Acum pe bune, Ken, golful ar fi...

Foarte potrivit pentru tine.

Nu-l lua în seamă, omule.

Mergi la masaj.

A fost umilitor.

Chiar deloc. A fost distractiv.

A fost opusul distracției.

Erau îngrijorați,

că o să fi nevoie să scoată

- debrifilatorul. - Nu fi prostuț.

Tot m-au rugat...

Dacă ar putea să...

Să mă ia cu mașina. Le-am spus că,

"Nu. O să termin de unul singur cursa."

Bravo ție.

Cum de mai ești aici?

Trebuie să fi terminat cursa de foarte mult timp.

Doar facem încălzirea.

Ne place să facem o încălzire mai lungă.

Tare.

Alergi de unul singur?

Sau ai partener?

De unul singur.

Poate te-ai hotărî să intri în clubul nostru.

Ei bine...

Cred că mi-ar face plăcere.

Da, mulțumesc.

Te deranjează dacă deschid geamul?

E ca-n saună aici.

Deschide-l.

Lui Ken îi plăcea să fie termostatul la maxim.

Sângele lui era un pic mai rece decât al meu.

Te-ai hotărât cu ce te îmbraci?

E un costum negru, împachetat acolo în dulap.

L-am găsit.

Încălțămintea?

Văd eu cu ce mă încalț.

Mulțumesc.

Te las să te pregătești.

- Ești bine? - Nu tragi tare, nu ai rezultate.

Așa e. N-ai curaj, n-ai glorie.

Te descurci de minune astăzi.

Folosesc un stimulator.

Serios? La inimă?

Nu, nu. O persoană.

Aleg un alergător de treabă, care aleargă în ritmul meu

mă urmărește și mă ajută în caz de ceva.

Și când spui asta, te referi la o femeie?

Nu, asta mă face...

Neglijent?

Voiam să zic facil.

Doar te tachinam.

Poate fi un argument și ăsta,

că singurul lucru care-i motivează pe bărbați,

- e să alerge după femei. - Serios?

Așa ești și tu?

Bănuiesc că am fost.

Până am cunoscut-o pe Betty a mea.

Când a murit?

Dacă nu te deranjează că întreb.

Acum șase ani.

- De cancer. - Îmi pare rău.

E în regulă.

Am avut noroc cu ea.

Am fost căsătoriți 36 de ani.

Ken...

E evident că ai iubit-o foarte mult pe Betty,

și am un foarte mare respect pentru căsnicia ta,

dar cred că ai avea loc în inima ta și pentru mine,

sau pentru cineva ca mine.

Nu mai știu pe cineva ca tine.

Șase ani par mulți...

Sunt mai mult țestoasă, decât iepure.

Ei bine, dacă eu încetinesc,

nu va mai trebui să alergi după mine. Putem alerga umăr la umăr.

Ai face asta?

Apropo, am găsit pe cineva să-mi țină locul la serviciu,

deci mai pot rămâne câteva zile.

Cel puțin până la mijlocul săptămânii viitoare.

După e cam complicat.

Mă bucur. Îți mulțumesc.

O să faci alergarea de 10 KM în Newport săptămâna viitoare?

Așa am de gând, da.

Vrei s-o facem împreună?

Ar fi frumos.

Vreau să zic că, nu doar ca parteneri de alergat.

Ok.

Vreau să zic că,

ar fi în regulă dacă aș rezerva o cameră cu doar un pat?

Ar fi minunat.

Nu trebuia să faci toate astea.

Îți dai seama că de acum nu mai vreau să călătoresc singură.

E bine, pentru că nici eu nu vreau.

O iau eu.

Nu mai e cale de întors.

Nu mai e cale de întors.

Bună.

Doamne, devenim ca,

acele cupluri automulțumite,

pe care le vedem în reclame la asigurări sau căzi de baie?

De asta te temi tu?

Ce? Nu. E...

Ceea ce vreau.

Există cineva în viață chiar atât de fericit?

Noi suntem, chiar acum. Suntem fericiți.

Cel puțin eu sunt fericit.

O s-o chem acum pe Margot,

să ne împărtășească câteva amintiri despre Kenji.

Ultima dată,

când eram toți adunați așa,

era aniversarea noastră,

când ne-am anunțat logodna.

Îmi pare rău că nu am avut o nuntă mare,

dar am zis că, probabil o să avem atâtea oportunități.

Ken nu era așa sigur de asta.

Îmi amintesc când spunea,

că la vârsta noastră, "până când moartea vă va despărți",

nu pare un angajament așa lung.

Dragostea celor în vârstă e diferită.

Mult mai realistă, poate.

Când eu și Ken ne-am cunoscut,

eram deja trecuți prin multe în viață,

și am învățat cum să facem compromisuri,

și am supraviețuit,

impasurilor și greșelilor.

Și ne-am gândit cumva, dacă relația noastră eșuează,

o să supraviețuim și lucrului ăstuia.

Dar acum nu mai sunt sigură de asta.

Dragostea celor în vârstă,

e diferită, dar și obișnuită,

pentru că, Ken și cum mine am făcut tot ceea ce

fac și tinerii îndrăgostiți.

Ne-am îndrăgostit, am călătorit,

am redecorat casa împreună,

am plantat o grădină,

Am terminat un memoriu.

Mi-a spus "draga mea".

Și nopțile în care ieșeam,

tot ce trebuia să fac, era să arunc o privire,

și își dădea seama că e timpul

să mă ducă acasă, unde să stăm pe marginea căzii,

să ne curățăm dantura,

și să bârfim despre cum a fost seara.

De fiecare dată când treceam prin casa unul pe lângă altul, Ken

și-a făcut un obicei să mă sărute, să mă strângă de umeri,

sau de mână.

Nu mai trăisem așa ceva până atunci,

și uneori mă deranja,

dar acum cred că e lucrul care îmi lipsește cel mai mult.

Într-un timp ne-am spus,

"Suntem atât de norocoși".

Și chiar eram.

Dragostea celor tineri,

chiar și pentru cei bătrâni, poate fi foarte generoasă.

Mulți dintre voi știu că eu și cu Ken ne-am întâlnit la alergare.

Olimpiada geriatrică, după cum îi spunea el.

Știți, la început l-am urmărit eu,

apoi el pe mine, și într-un final am găsit o cale,

să alergăm umăr la umăr.

Și urcușurile grele, pline de boli,

și de decepții,

au părut mai ușoare,

și părțile plăcute, le trăiam cu mult mai multă bucurie.

Și acum, Ken... menține cursul.

Chiar nu știu cum...

Cum o să trec peste, sincer.

Mi se pare foarte greu.

Dar, oriunde e acum, și cât de mult ar dura,

sper c-o să mă aștepte.

Vrei să iei masa cu noi?

Ne-ar face mare plăcere.

Sigur că da.

Minunat. Ne vedem acolo.

Mamă, mașina e pregătită.

Cred c-o să merg pe jos.

- Ești sigură? - Mai iau niște aer.

Măcar ia-ți umbrela. Cred c-o să plouă.

Nu te agita, Chris. Mă descurc.

- Vrei se te însoțesc? - Nu, mulțumesc, Janice.

Ne vedem cât de curând.

Spune-le că te-ai răzgândit.

Nu m-am răzgândit. Doar nu știu ce să fac.

Înțeleg, doi homosexuali, să aibă grijă de-un bebeluș.

Se pot întâmpla multe lucruri nasoale.

Nu-i vorba de asta, bădăranule.

Vreau doar să mă asigur

- că ei rămân împreună. - De ce?

Tata m-a părăsit când aveam trei ani.

Tu nici nu-i cunoști pe-ai tăi.

Se pare că toți care locuiesc pe străzi,

s-au crescut singuri.

Vreau un cuplu care să rămână mult timp împreună.

Și cum îți poate cineva garanta asta?

Uite... Tu mergi la ei.

Dacă te sperii, eu sunt aici.

Nu trebuie să faci asta.

- Ai multe opțiuni. - Cum ar fi?

La naiba, te ajut eu să crești copilul.

Putem locui aici, în dubiță.

- Să nu cumva să pleci. - Nu plec.

Homer. Homer, pe-aici.

- Bună. - Bună.

Bun venit, amândurora.

Bună.

La toți trei.

Am transformat biroul lui Tobin într-o cameră pentru copil,

și am vopsit-o jumătate albastră,

jumătate roz, adică, culori masculine dar și feminine.

Nu vrem să pară că avem vreo preferință legată de sexul copilului,

- Doamne, iartă-mă. - Lasă-mă să-ți pun o întrebare.

Minunat, dă-i drumul.

- Întrebare despre copil, da? - Întrebare despre copil.

Da, după cum ai auzit.

- Da. - E un lucru amuzant.

Te întreb așa. Deci, ce înseamnă

când copilul face treaba mare de culoare verde?

- Nu știu. - Cum adică "mai departe"?

Înseamnă că e bolnav.

Și unde-i camera mea?

Guzmin!

Ce cauți aici?

Mă urmărești?

Nu. Nu în sensul ăla.

Ai plecat fără umbrelă.

Ți-am spus toată săptămâna că o să plouă.

Ba nu o să plouă.

Telefonul meu zice c-o să treacă.

Sunt portar. Niciodată nu greșesc în privința stării meteo.

Sper că nu ești aici să-mi ții vreo predică,

despre ce crezi tu că ar trebui să fac, bine?

Pentru că doar m-am întâlnit cu cineva acolo...

Să vorbim.

Doar am vorbit. De fapt...

Nu. Nu mă justific acum.

Am discutat despre opțiunile mele,

pentru că am opțiuni,

și pot să mă răzgândesc,

și nu trebuie să fac nimic din ce spui tu.

Sau orice spun părinții mei, sau oricare alte persoane.

Nu sunt aici cu vreun motiv anume.

Fă ce vrei.

Nimic nu mă va schimba.

Sau pe oamenii care țin cu adevărat la tine.

Am venit doar să-ți aduc umbrela.

Ai spus că ții la mine?

Spun c-o să plouă.

Și chiar o să plouă.

Orice vrei tu să faci, ai nevoie de putere.

Și nu de-o răceală.

Da.

Doar că nu o să plouă.

Guzmin, nu știu de câte ori...

O, Doamne.

Dumnezeule.

- O, nu. - Mă bucur să te revăd.

O, Doamne.

Am foarte multe să-ți spun.

- Serios? - Da.

Ce?

Eu și Emma ne-am împăcat.

Nu.

Nu.

Glumești? E fantastic.

Cine e Emma?

Am scris un articol despre el, în urmă cu ceva timp.

- E o poveste lungă. O să-ți povestesc și tie. - Și după, ea...

- Ea a citit articolul, și... - L-a citit?

- Și ne-am întâlnit. - Dumnezeule.

Mulțumesc foarte mult.

Eu îți mulțumesc. Pentru că...

- Eu trebuie să-ți mulțumesc. - Nu... aplicația mea?

- Da. - Ai folosit aplicația mea?

- Da, da. - Vezi?

Și tu ești splendid.

- Iisuse. - Știu.

- E minunat. Ai mare grijă de el. - Da.

- Da. - Mulțumesc.

Oricum, nu vreau să deranjez, deci...

- Îți scriu pe mail. - Vreau s-o cunoști pe Emma.

Și votează-mi aplicația, da?

- Da. La revedere. - Da.

Da.

Plouă. Sigur că plouă.

Iubesc ploile astea de vară.

Ca și cum toată căldura și tensiunea orașului,

se adună și trebuie să se descarce.

Nu prea ești vorbăreț.

Sincer, e foarte drăguț că te destăinui,

într-o discuție cu un străin,

dar acum, mă bucur oarecum

să stau aici, departe de ploaie.

E în regulă?

Ești așa ursuz tot timpul?

De fapt, nu.

Doar ce am fost lăsat de izbeliște, de către cineva,

cu care credeam c-o să iasă bine.

Și nu mă deranja dacă era după prima întâlnire,

sau ceva de genul, știi tu, întâlnești pe cineva,

și nu e pentru tine... Dar să nu vină la întâlnire?

Nici măcar nu ai șansa să faci o primă impresie.

Îmi pare rău că nu sunt mai mărinimos,

și iubitor acum.

- Să ai o zi bună. - Așteaptă.

Nu-mi pot imagina cum se simte ceea ce-ai spus.

Nu mi s-a întâmplat ca o persoană să nu vină la întâlnire.

Nu glumesc.

Dar mă gândesc,

cum obișnuia mama să spună,

de câte ori se întâmpla ceva rău, trebuie să încerci

să recalibrezi universul, sau cum vrei tu să-i spui,

cu opusul său.

Corect. Recalibrarea universului.

- Am înțeles. - Stai. Stai.

Dacă cineva te jenează în trafic,

fii doar foarte generos

cu următoarea persoană care vrea să coboare.

Dacă cineva îți fură portofelul,

mergi la cutia milei și donează ceva.

Ai fost păcălit? Te simți de rahat, nu?

Dacă viața îți oferă acum o altă întâlnire?

Chiar acum?

Vorbești serios?

Continuăm să jucăm?

Da. Tu servești.

FINALUL SEZONULUI 1

Traducerea și adaptarea: Andrei_D.