Original subtitles

Acțiunea acestui serial este pură ficțiune.

Orice asemănare cu persoane reale sau evenimente, este accidentală.

Cum ești, Sever? Cum te tratează viața?

Stai puțin.

Trage pe dreapta.

Trage pe dreapta, am spus.

Ieșiți.

- Dle? - Am nevoie de intimitate.

Ieșiți, fără comentarii.

Kadosh, mă bucur să te aud.

Nu-i reciprocă treaba.

- Înțeleg de ce ești nervos. - Da? Serios?

- Avem o situație problematică. - Nu-i problematică deloc.

Kadosh, trebuie să înțelegi,

trebuie să păstrez aparențele ca nimeni să nu devină suspicios.

Știi c-a trebuit să vin din Raqqa să-ți curăț mizeriile?

Kadosh, un cursant, un copil, e mort deja.

N-avea ce căuta acolo, Sever. Sângele lui e pe mâinile tale.

Sângele celorlalți e pe mâinile mele, nu-ți face griji.

Kadosh, n-am să sacrific alți patru agenți

și câțiva civili evrei ce vor fi prinși la mijloc

- fără să verific alternativele. - Ai rămas fără alternative.

Kadosh, nu trebuie să-i omorâm, sigur există altă soluție.

Îl știi pe Yona.

Conform profilului său, putem să-l convingem, va înțelege.

- Nimeni nu va înțelege, măgarule! - Putem încerca, n-avem nimic de pierdut.

Știi, de unde-s eu...

aruncă oameni de pe acoperiș, dacă înțelegi unde bat.

Ai sacrificat multe, nu te contrazic,

dar jur că sacrificiul tău...

Avem mai puțin de o lună până la punctul culminant, pricepi?

Nu există cale de întoarcere după câte am făcut.

Dacă proiectul nostru dă greș,

vei fi responsabil, Sever.

- Mă voi asigura de asta. - Lasă amenințările,

- sunt implicat exact ca tine. - Nu-s de acord cu tine.

Kadosh, tu ești persoana care periclitează misiunea.

Dacă ți se întâmplă ceva?

De ce mi s-ar întâmpla ceva?

Nu poate depinde doar de tine.

N-avem un plan de rezervă, nu putem comunica cu ținta.

Sever, ascultă-mă bine, nu scapi de data asta.

Mossad 101/HaMidrasha - S02E11 „Râde ciob de oală spartă”

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro 626

Gardienii mei.

Ți-am deranjat concertul?

Nu suntem gardienii tăi, idiotule.

Eroii ce mi-au salvat viața.

- Puțină alertă nu strică, Tchaikovsky. - Aproape.

Rachmaninov, piano concerto nr. 3.

Mă știți, dacă urăsc ceva în serviciul ăsta, e plictiseala.

- Așteptatul, observatul, urmăritul. - De aia ai acceptat?

La Atlas? Da.

- Nici salariul n-a fost rău. - Dar nu suficient.

Dacă ați fi ascultat varianta comandatului Dan Sever,

- n-aș fi astăzi aici. - Vrem să-ți auzim varianta.

Și credeam că vă lipsesc.

- Trebuia să-l lăsăm să-l omoare. - Nu-i târziu.

Să mă omori, Avigail?

Tatăl copilului tău căruia i-ai oferit o parolă ce era un virus troian?

- Ești nervos? - Urâtă mișcare,

până și după standardele tale.

Nenorocitule.

- I-ai lăsat să mă tortureze? - N-ai fost în pericol deloc.

Nici tu! Te-am protejat.

- Fără mine... - Ce?

Să spunem că altcineva s-ar fi ocupat mai drastic de voi.

- Mai drastic? - Da.

Cum a fost cu Aaron și Doris?

Nici nu știam că-s aici.

- Și uciderea lui Gilad? - V-am avertizat!

Atunci cine?

O voce la telefon, atâta știu,

cineva care are dubii cu privire la abordarea mea.

Șeful Mossad?

Nu, altcineva.

Ia-o de la capăt.

- Cât timp ai? - Spune-mi ideile principale.

PRINȚUL

Baruch?

- Ce crezi? - Despre ce?

Despre propunerea unchiului Azaria.

N-ar trebuie să mă asculți. Nici eu n-aș avea încredere-n mine.

Te-am întrebat ce crezi, n-am zis că te ascult.

Plantele sunt cele mai jos în lanțul trofic.

Nu...

- Ierbivoarele le mănâncă. - Bine.

Prădătorii mănâncă ierbivorii, un prădător mai mare

mănâncă prădătorii mai mici și tot așa, iar omul e în capul piramidei,

- cel mai puternic prădător. - Înțeleg...

- Uită c-am întrebat. - Liron...

Devorează sau fi devorat.

Atunci ești de acord.

Nu lupt împotriva naturii.

O forță puternică i-a marcat pe acești oameni.

Sfârșitul lor e un fapt, fie că intervenim sau nu.

Plus, avem multe de câștigat. Ai uitat să menționezi asta.

Și înțelegerea cu unchiul Azaria? Superbă.

Bani, bunuri, legături.

Ești frustrat că nu-i decizia ta.

Dacă nu era despre bani, putere, bunuri, conexiuni,

ți-ar fi mai ușor.

Sunt oameni ce-i cunoaștem. Am ajuns să ne înțelegem cu ei.

Și am ajuns aici.

Ăsta a fost scopul, doar că n-am văzut sfârșitul.

Spui că nu am de ales.

Nimeni n-are de ales.

Acceptăm oferta unchiului Azaria.

Bine, merg să-i spun.

Nu, nu tu. Mitzi.

Nu știe nimic.

Unchiul Azaria îi va explica și vom vedea cum reacționează.

Elohim să-ți ierte lipsa credinței, Baruch.

Acum un an,

guvernul ucrainean a fost tulburat de infiltrarea celor de la ISIS.

Au suspectat că intră prin Marea Neagră cu refugiații sirieni.

Serviciul secret ucrainean nu face nimic

și semnează un acord cu Atlas, supraveghere, informații, d-astea.

Sfârșitul primului capitol.

Capitolul doi, Atlas mă contactează și mă desemnează șef de proiect.

Capitolul trei, fac o treabă bună și toată lumea-i fericită.

Capitolul patru, vii aici și-ți aduci cursanții

criminalii, înțelegerile cu droguri și cârtițele tale groaznice.

În loc să monitorizez ISIS și pe Al-Hamdi, mă chinui să te țin departe, ordinele.

- Să mă ții departe? - Da, prin orice mijloace.

- Să-mi expui acoperirea. - Și aia.

- Să fac închisoare. - N-ai fi făcut.

- S-ar fi rezolvat diplomatic. - N-a părut ciudat pentru tine?

Nu te-ai întrebat de ce se teme Atlas că voi putea scoate la iveală?

A fost ciudat, recunosc.

Dar înainte de asta am observat că relația dintre Atlas și ISIS

- a deviat de la normal. - Și n-ai făcut nimic.

N-am crezut prima dată,

dar nimeni nu credea că nu-s implicat.

Ai primit rapoarte de la Al Hamdi.

Și? Bravo. Am ajuns sus.

Prin asta ai reușit să faci milioane conform șefului Mossad.

Prostii.

- Cui i-ai raportat? - Șefului Atlas, Moshik Gurevich.

Și nu știai nimic despre șef?

Micha.

Am avut suspiciunile mele.

- Poți demonstra? - Am destule cât să pot demonstra.

E clar că nu m-ați salvat din iubire. Sunt atuul vostru.

- Ai o părere bună despre tine. - Mereu ai crezut asta.

Știi ce ești conform prietenilor mei?

O maimuță.

Unul căruia i se înscenează și face pârnaie.

Ți-ai extins orizonturile.

Bravo, Yona, ador limbajul.

Ăsta-i cel mai bun scenariu, cel mai rău,

o încercare eșuată de evadare îți va aduce un glonț în cap.

Nu încerca să mă înfrici, Yona, sunt speriat destul.

Oricât de dur mă dau, e un act. Voi coopera.

Bun.

Ce facem?

Îl sunăm pe șef și stabilim o întâlnire. Ai înțeles?

S-o facem.

- Frumos... Krasavice. - Krasavice.

Frumos...

Nazdarovya.

Nazdarovya e noroc,

iar krasavice înseamnă banii mei.

Ce faci, Mitzi? Haide.

Un moment fetelor.

Un moment, vă rog. Mulțumesc, scuze.

Treci aici.

Ceva de băut?

Liron mi-a spus să-ți transmit că acceptăm oferta ta

- și-ți mulțumește pentru efort. - Super.

A durat ceva.

Ia să te văd.

- Cum mai ești? - Lasă-mă.

- Dar mi-ai lipsit. - Am zis să mă lași!

Ce ofertă?

Frumos, nu?

Monte Cristo.

Le-am cumpărat ieri.

Știi cât costă o cutie de asta acasă?

4.000 de șekeli. Aici e un chilipir.

- Unchiule Azaria. - Poți mânca precum un rege.

Și nota de plată? 200 de grivne.

Cam 27,22 de șekeli

inclusiv vinul, desertul.

Acasă ce poți să-ți iei cu 27 de șekeli? Un sandviș?

Ce ofertă a acceptat Liron?

Nu ți-a spus?

Nu te supăra, e ca tatăl său, nu-i slobod la gură.

Răspunde-mi.

Tu să-mi răspunzi,

tipul din Mossad pe care Liron a venit să-l omoare, de ce-i în viață?

Îmi poți spune asta?

Liron nu mai crede că el i-a omorât tatăl.

Atunci cine?

Ce ofertă a acceptat Liron?!

Ia-ți mâinile de pe mine.

Ce-i cu tine?

Copil nebun.

Ți s-au amestecat gândurile?

Mănânci din palma mea și mă iei de prost.

Vulpea-i deghizată-n leu.

Ai vorbit ca un Hariri. Bravo.

Când ești prin zonă, ceva rău se întâmplă.

Ești precum o cioară neagră.

Sunt un semn bun

precum o barză.

Un porumbel alb,

porumbelul păcii.

Toate probleme noastre, eu, tu, Liron, vor dispărea curând.

Cum vor dispărea?

Yona?

Toată lumea.

Asta-i înțelegerea.

Spune-mi, ai luat micul dejun?

Toată vorbăria asta despre berze și porumbei

mi-a amintit de un loc simpatic, pereții sunt pictați cu păsări.

Trebuie să-l vezi.

Până și lămpile-s în formă de rață.

- Ai vorbit cu el? - Da.

Și?

Liron, pe onoarea ta, nu putem face asta.

Liron, te implor.

- Ce suntem, animale? - Da, prădători.

- Întreabă-l pe Kotel de lanțul trofic. - Lasă...

Taci!

Unchiul Azaria ne-a rezolvat cu o treabă și o vom onora.

- E pact cu diavolul, Liron. - Nu mă aștept să înțelegi,

mă aștept să faci cum îți spun.

Dar, Liron...

sunt prietenii noștri.

Ai uitat de mult timp cine-s prietenii tăi.

Sunt din Mossad, oficialități, exact ca polițiștii

și dacă ar fi invers, Yona nu s-ar gândi de două ori.

Nu-s prieteni sau familie, să-ți intre bine-n cap.

Nu va fi înviere pentru trădători.

Schimbare de planuri, Shlomi, stăm în Kiev astăzi.

Îți zic eu unde să mergem.

- Ai gusturi bune. - Va face treaba.

Voiam să te întreb ceva.

De cât timp îl știi pe Liron?

Din copilărie. De ce?

- Nimic. - Ce e?

Pot să-ți dau un sfat?

Stai departe de el, te va răni.

Ce vrei să spui?

Kotel, nu vreau să zic nimic.

Doar că te înțeleg, atâta tot.

Îmi voi ține gura închisă. Scuze.

Nu, continuă să vorbești.

Oamenii heterosexuali mereu te vor...

- Kotel... - Crezi că-s ca tine?

Kotel...

- Nu minți. - Tu crezi că nu ești ca mine,

asta cred și e în regulă, serios.

- Pervers nenorocit. - Eu sunt pervers?

- Da. - Eu?

- Mai insinuează o dată... - N-am insinuat nimic.

Doar că-mi pare rău de tine.

Să-ți pară rău de tine, sugaciule.

Mersi pentru fața de pernă.

Fără supărare, Shlomi, multe afaceri interne astăzi.

20 de minute și revin.

O pază în El Al ar fi mai bună pentru el.

- Tu ai spus-o. - Ăia știu să se distreze.

Dă-i pace, hai să nu-l pierdem din vedere.

- Sunt aici. - Vezi stația din spatele tău?

Da. - Bun. Așteaptă acolo.

Abu Daud, uită-te la tine.

- Uită-te la tine. - La mine? La tine.

Eu am îmbătrânit,

- tu ai devenit arab. - Ai dreptate.

Iertă-mi problemele provocate de nepotul meu.

Nepotul tău va rezolva problemele.

- Știe ce să facă? - Știe ce trebuie să știe.

- Ai încredere în el? - Mai mult decât ai tu în Sever.

De ce aici?

Nu-i suficient să creezi un eveniment, Azaria.

Trebuie să-l și explici.

- Omorât pe front? - Ca multe cunoștințe.

De ce-ți amintește?

Orașul Tir în 83, vechiul port,

noi și colonelul Majid.

M-a întrebat că ce fac cu acest criminal?

I-am zis că dacă patriotismul este o crimă,

suntem toți criminali,

dar te-a înțeles.

Nu doar atât, a și făcut afaceri cu mine.

Plus tu și încă vreo doi nebuni,

ați profitat de pe Liban, nu?

Și eu am profitat.

Ce? Tu ți-ai pierdut viața.

Cum e David? Câți ani are acum?

Și cum e soția?

Azaria...

Te-am avertizat atunci că mergi prea departe.

Îmi pare rău pentru tine.

Ai grijă, ajung să cred că-ți pasă și de alții nu doar de tine.

Nu-ți face griji, sunt același nenorocit.

- Am auzit c-ai încheiat o afacere bună. - Ca de obicei, bună pentru ambele părți.

- Râde ciob... - De oală spartă.

Nenorocitule.

Puțin mai la dreapta.

- E bine? - Da. Vor ajunge curând.

Crezi că suntem gata?

Cameră acolo, acolo și acolo,

nici Real Madrid n-a fost așa filmată în finala Ligii Campionilor.

- Încă te mai uiți la fotbal? - Uneori.

Ce femeie.

- Știu, uimitoare. - Ești fabuloasă.

- Vrei? - Nu.

Și-ți sugerez s-o lași mai moale.

Asta e, s-a terminat, gata, sfârșit.

Mergi acasă la familia ta, la fiica ta.

La toate lucrurile de care am fugit.

Ești prea aspră cu tine.

Sunt dificilă, punct.

Nu, nu ești dificilă. Deloc.

- Ce faci? - Se poate?

Ce?

O îmbrățișare spontană,

o îmbrățișare spontată, atâta tot.

Nu-mi da drumul.

Ce-i greșit cu noi?

Nimic.

Crezi că lucrurile ar fi fost diferite între noi?

Am încercat.

Ești înnebunită după mine.

- Când va ajunge comandantul aici? - E pe drum.

Singur?

Să sperăm.

- Ar trebui să ne pregătim, nu? - Da.

- Și el? - Nu.

Liron, e cu noi.

Trebuie să-și revină. Nu primește armă și ești cu ochii pe el mereu.

Închizi cufărul și-l pui înapoi.

- Mitzi? - Mergeți naibii amândoi.

Nu pricepi, nu? Liron nu-ți dă o armă

fiindcă are impresia că ești de-al lor, nu de-al nostru.

Nu mai vreau să fiu un Hariri.

- Nu spune asta. - Du-te naibii.

Mitzi, nu te pot proteja veșnic.

Tu mă protejezi?

Ești în viață datorită mie, da?

Dacă Yona moare astăzi, poate va fi în regulă,

dar Liron preferă să închidă un ochi.

La ce, Baruch?

- Mitzi, fă ce-ți spun, te rog. - Nu pot.

Există o singură opțiune, n-o poți proteja.

Fie muriți amândoi sau moare doar ea.

- E un decret. - Nu crezi în decrete.

Nimic înseamnă totul pentru tine.

Nu orice.

Au ajuns.

Totul va fi gata curând, Azaria.

Îl știu pe Liron de când era bebeluș.

- Nu-i ușor. - Niciodată nu-i.

Spune-le arabilor tăi s-o facă rapid.

Când toți sunt înăuntru, oamenii mei, agenții Mossad,

un singur rând de foc.

Promit.

- În ebraică. - Promit...

Sever,

bine ai venit în umila noastră locuință.

Yona, mă bucur să ne vedem față-n față.

Avigail.

Cred că vă datorez explicații.

Când ești pregătit.

Vrei?

- Ce-i, pește? - Da, am găsit un magazin kosher.

Urăsc peștele.

Credeam că pisicilor le place.

- Ce? - Mitzi, pește...

- Ce te macină? - Nimic.

Mitzi?

- Mitzi? Te comporți ciudat. - Ciudat? Ce vrei de la mine?

Trebuie să pleci d-aici!

- Cum adică? - N-am timp să explic. Scumpo...

știi că te iubesc, da?

Mă crezi?

- Da. - Bun.

Ridică-te și pleacă până nu-i prea târziu.

- Prea târziu pentru ce? - Prima dată pleacă, vorbim după.

Scumpo, te implor, trebuie să...

Facem ceai?

Apa-i pe foc.

Mitzi, du-te cu Liron, fac eu ceaiul.

Nu, Baruch, îl fac eu.

Mitzi... du-te cu Liron.

Tu vrei ceai?

- Ce? - Ceai.

Nu, mersi.

Îmi știți trecutul.

Directorul serviciilor secrete,

- consiliul național de securitate. - Divizia 504, în primul rând,

sectorul Marjayoun, sudul Libanului în general.

Știm c-ai contribuit masiv la securitatea țării.

Lasă-l, Avi.

Evenimentele din sudul Libanului au legătură cu ce se întâmplă aici.

Așa-i, cureaua securității, armata libaneză.

Unitatea noastră a luat legătura cu un tânăr

ce credeam că-i destinat să facă lucruri mărețe.

Originar din Homs, Siria, un birocrat al rafinăriilor.

Știa că nu putea avansa ca sunit, așa c-a avut grijă de el.

Vindea petrol Libanului pe ascuns.

A fost descoperit, a fugit și s-a băgat în religie,

s-a alăturat jihadului islamic,

s-a mutat în Libia, de acolo în Irak,

Jabhat al-Nusra, Al Qaeda, ISIS.

Vorbești de El-Kasr.

Unicul.

El-Kasr?

- Agentul nostru? - Nu oficial.

Cum atunci?

Vorbim de 18 ani

de muncă delicată, de periaj profesional...

știți cum stă treaba.

Activarea agenților e mai mult artă decât știință.

Nu există cale de mijloc. Totul sau nimic.

Noi am descoperit de curând că nimeni din conducere,

atât din apărare cât și din guvern, n-are tupeul să se implice total.

Care noi?

Comandantul unității a fost Moshik Gurevich,

acum un antreprenor, conduce Atlas.

Eram adjunctul său.

Și ai continuat independent.

Și cu trecerea anilor am avut succes.

El-Kasr exploda ca un meteorit.

Era acolo la fiecare întâlnire cu teroarea islamică.

Israel a profitat enorm de pe urma informațiilor sale.

- Informații atribuite altor surse. - Mereu.

Acum 18 luni

ISIS a bombardat terenurile petroliere din Irak și are probleme.

El-Kasr, ca ministru al finanțelor în organizație,

părea ca cineva care nu va furniza bunurile.

Așa c-ai făcut tu o mică afacere.

O rețea de infiltrare a drogurilor în partea Europei de est.

Frumos.

El-Kasr era aproape de vârf.

În situația potrivită

l-ar fi înlocuit peste noapte pe Bakr al-Baghdadi.

Imaginați-vă ISIS sub controlul Israelului.

Vă puteți imagina așa ceva?

Și cauza justifică totul.

Nu totul, aproape totul.

Ordinul a fost să vă localizeze și să vă rețină.

Nu suntem forțele întunericului.

Suntem oameni ca voi, oameni buni, sarea pământului,

oameni ce și-ar da viața pentru statul Israel.

Și ne-am bucura foarte mult dacă v-ați alătura.

Mor s-aud despre ce vorbesc.

- Tobi... - Știu, iau un pahar din bucătărie

- și ascult... - Tobi.

- Ce? - Ceva-i putred aici.

Cum adică?

- Mitzi mi-a spus să fug. - De ce anume?

- Nu știu, dar era serios. - Mitzi era serios?

- Amy, ce-i între voi? - N-are legătură cu dragostea,

vorbea cu mine când a venit Kotel și ne-a întrerupt.

Nu-mi place situația.

Nu vezi că se comportă ciudat?

Poate.

Unde-i arma ta?

Și echipamentul adus de Liron, știi unde l-a pus?

Ce zici să schimbăm turele?

Eu și Amy te putem înlocui.

Nu-i nevoie.

Dar...

mersi că te-ai gândit, drăguț din partea ta.

Trebuie să-mi sun bodyguarzii să-i asigur că-s bine.

Bodyguarzii tăi sunt din Mossad sau...

sunt oamenii Atlas, sarea pământului?

- Din Mossad. - Mai așteptăm cu apelul.

Nu-i nicio presiune,

dar trebuie să luați o decizie.

Nu doar despre cariera voastră, ci și despre Orientul Mijlociu.

Prima parte a propoziției, carierele noastre.

- Yona... - Ce sugerezi?

Yona, biroul te consideră învechit.

Un jucător de rezervă.

Nici măcar atât, e o insultă pentru ei.

Nici măcar nu ești pe bancă, ești în vestiar în dulap

cu prosoapele urât mirositoare pe care nu le aerisește nimeni.

O descriere perfectă a situației.

Ce zici de coamandantul Kidonului? Cezareei? Tevel?

Alege.

Și tu, Avigail,

e timpul să nu ne mai ascundem.

Nu-ți pot promite multe, politic vorbind,

dar mă interesez ca după pensionarea mea

să fii pusă directoare, să ajungi pe picioare și tu.

Bun.

Și ce trebuie să facem în schimb?

Prima dată îmi spuneți unde-l ascundeți pe Micha Shuster,

ca să rezolvăm problemele.

Și nu-i un cod sau ceva.

Crede-mă, Micha va fi fericit să scape de toate astea

- și să plece departe de Atlas. - Bun.

Și... Apoi?

Renunțați la tot, mergeți acasă

și lăsați-ne să conducem operațiunea cea mai mare a statului Israel.

Nu știu despre tine,

dar mie-mi sună bine.

Sever, m-am înșelat în privința ta.

Credeam că ești un birocrat

ce face totul ca la carte,

dar tu ești mai rău decât mine, prietene.

Prietene?

Să trec limita e un hobby pentru mine. Pentru tine e o profesie.

Îmi place mult.

Și mă asociez cu tot ce ai spus.

Dar nu ne spui totul.

Mai e cineva implicat în acest joc și nu vrei să ne spui despre el.

Dar lasă-mă să ghicesc,

e ascuns adânc și el se ocupă direct de El-Kasr.

Probabil.

Și el, spre deosebire de tine, nu-i place vorbăria.

- Speculezi. - Pe naiba speculez!

Cineva i-a omorât pe Doris, Aaron și Gilad, iar eu îi vreau numele.

Yona...

Cine-i mesagerul ce-a ajuns acasă la Al Hamdi?

Abu Daud. Cine-i?

„Ascultă Israele, Adonai este singurul Domn!”

Să înțeleg că nu-mi accepți oferta.

Ai înțeles bine.

Doar să ne înțelegem

și pentru camere...

Am încercat.

Liron, acum!

Înțelegerea dintre tine și unchiul Azaria.

Ce merge pentru ISIS, merge și pentru tine, Liron.

Dacă te-aș întreba unde-i Micha, mi-ai spune?

Du-te naibii.

Mișcă!

Îmi spui că prietenii acelui agent sionist omorât

ne vor aștepta ca pe oi la tăiere?

Da.

Crezi că te vor lăsa să trăiești după câte s-au întâmplat aici?

Te vor omorî și pe tine!

Trebuie să crezi în miracole ca ele să se întâmple, Mitzi.

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro 626