Original subtitles

Neața.

Cine e?

Bumbac, Miloade Celu de la Grață.

M-are văzut bune gelul.

La cineva stă mișto și-a tras.

Ce zici?

Sunt curate. Sunt curate pe din afara.

Hai,

hai, hai,

hai, hai, hai, hai!

Nu, te rog.

Ce mă rogi?

Zi-mi ce mă rogi.

Hai să mă duc, părerea.

Nu poți să-mi lua copilul singur și să mă duc spate.

Ți mai știi să-ți dai chef omul ăla?

Dar să

nu

mergeți departe!

De când te știu, ai avut ele frumos, mă.

Mi-au dat cu ceva.

Mă dădeam cu de toate și tot mă ardeam. Nu te dădeam niciodată cu mă.

Nu eram o față invidioară.

Sunt câte eram.

Și nu știu eu locul ăsta, Lucy.

Mă aduce aminte de facultate.

Mă bucur că am venit.

Vreau foc.

Vreau foc.

Nu avem foc.

Să mergem.

Tu stai in village?

What do you want?

Leave us alone, ok?

Hai sa ne tăiem.

Tu spui pe Domnul ca noi ne tăiem.

Noi am venit aici cu tine.

So, go! I don't go.

I'll go in my hatband, yeah?

Bit.

Cum aș fi?

Dacă nu-mi violau, n-au o zi de nici drogă.

E,

din nou.

Nu am ce să... Mă lupt.

Cum vrei.

E o sredință.

250 e mai bun.

Îl am în patru ții, îmi zic.

E mai ușor, mai manevrabil, e mult mai bun de început.

Eu nu vreau să-și ia.

Oh, dar de ce fată?

Că o să stau iar cu grijă.

Nu ar putea tine unde treabă nimeni.

Ia mai lasă tableta aia.

M-am plictisit. Ce pot să fac?

Vezi tu pe aici, fost de lucru. Caută, sapă.

Sapă.

Ia arată-ne mușchii. Ia să vedem.

Ia încordează. Ia să vedem ce avem aici.

Moțel beton.

Auzi?

Fii atent, că am văzut pisică pe acolo, pe undeva.

Auzi, dar du-te la Arpi, la Bran și zi să te lăsați să dai coale ale lui.

Să vedeți cum este pe trasee, că așa îți dă seama cea mai bine.

Are băiatul și un 250 în doi timpi, dar cred că... Mă, nici eu nu sunt nebun.

Că ajungi tu și la ăla.

Stai, ai știe. Nu-ți se pare că fata aia carne se reverteze unul cu Oxana?

Foarte tare.

Ana... Care Oxana?

Da.

Aia de la ei, dintr-ul ăsta.

Începea la marketing.

Dar ne chema pe la petreceri.

A trucat și mai târziu.

Creața, nu? Da, aia.

Auzi, bărba, tu ce ai de întântoși la lucru?

Nu.

Păi ce am zis?

Nu?

Că lumea te respecta. Și pe-acolo și n-a făcut.

Trebuie să zic că ce salariul ăla.

Plătea din el o bonă și mai rămânea de o ciungă.

Numai că după ce au pus o șefă, încărcau și tot felul de căcaciuri de măsăturații

meu să o văd venind acasă umflată de plâns.

Adică mai plătea și psihologul.

Cel mai profitabil pentru n-aia a fost să-și dea denisia.

Nu trebuie să le cită fetele din redacție.

Noi le luăm mereu de la agenție să mai fac câte un ciunc.

Nu se știe.

Pe care le-i?

Pe Ancuța.

Ai mai maruntica?

Cred ca si Roxana e buna pe texte de astea simple. Gen descariere de produri.

Da.

Dar bine, astea nu stau in banii de la mine.

Sunt maritate toate cu baii zbazati.

Ca alvele ar fi facut foame.

Trebuie sa te mai si imbraci frumos pe la eveniment.

Au dress code.

Nu?

Ia sa ma maritati cu cel mai baiat.

E doar așa că e păcat de tine, un fată, că ești deșteaptă.

Nu trebuie să te superi așa.

Mă rog.

Mă rog.

Mă rog.

Cuba, tainii.

Știu, păi da.

În adână.

Vorbești română?

M

-am

plăcut.

Ce faci, Lucy?

Dă-ne una.

Nu-i dorul.

Nu, ca să nu se fie cu tableta.

El e Vladimir, compatriota noastră.

Lucia, nevastă mea.

Păi deși mai e zice.

Îți pui?

Da. Pune-mi și mie un deget.

Ăsta e, să vezi dacă îți place.

Anul ăsta mi-a măsut un om.

A fost tovarăș de liceu din Lazăr.

Eticheta l-a făcut-o... la unul din agenții.

Da.

Mișto.

E bun.

Deci m-am dus la magazin, în Duranculac.

Duranculac.

Duranculac, am zis bine.

N-ai zis bine. Dar am zis bine.

Așa, și ca norocul, când s-a plecat, n-am mai purt din mașină.

Și a venit de unul ăsta, mi-a moșmândit ceva și m-a rezolvat.

A trebuit să fiu gelos?

Hai, hai.

Și l-am invitat la o friptură.

Mă rog tu.

De ce ești supra, da?

Sunt prea rău.

Te pricepi la mașini?

Oare cum?

Am început cu Northwood, trebuia să mă pricep.

Era un mișto, Olsit.

Era desfănat după Citroen.

Dar nu zici nimic rău de Olsit.

Socră-miu a condus echipa de proiectare de la noi.

Ce treabă mi-a lucrat pentru Olsit? Tot în proiectare.

La precizie?

Da-tu capul?

Da!

Nu? Nu.

Noi anul ăsta am aflat.

Olucea l-a găsit pe internet.

E un vlog de călătorie.

Ne-am înțeles.

Era frumos când nu venea nimeni pe aici.

Chiu, te-au străsat refugiaţii?

Ce refugiaţi?

Zântăroşii ăia de pe plaja.

Chiar ştie cineva ce-i cu ei?

Nu ne-am lămurit încă.

Ăla cu Balu, Rabă şi Carol de toţi. Pe strică atmosferă.

Ce atmosferă?

Cu clienţii.

E scurt şi besezor. Mă tem că ea sunt singurului client.

Şi noi ce suntem?

Nici pe voi vă deranjează.

Nu o să te mint, chiar mă deranjează.

E, de exemplu, al biatenei astăzi de mâncat, că a venit o femeie, mai mai

atânea mâncarea din farfoie.

Hai să zici, dar azi mi-a povestit nevasta mea că un copil i-a băut sucul

lui Fimi.

Nu-i normal.

Dar n-am spus asta.

Am spus că era singur pe plajă, fără părinți, și că a copilat cu lui Doru.

Iată.

Să-ți spun mila de el.

Păi da, ce-ți pare așa? Iată.

După cum facem, mă înscăl.

Stai înștelul, stai înștelul. Stai înștelul. Stai înștelul. Stai înștelul.

Stai înștelul.

Stai înștelul.

Stai înștelul.

Stai înștelul.

Stai

înștelul.

Ho, haram nesățios!

Ia și tu cu pâine, cu mustar! E bău, a?

Je t'aime.

E bine că, să fiu sincer, mai mult nu deranjează hoardele de români că au

invadat pe aici.

Când am venit prima oară, nu era nimeni.

Era sălbatic și ieftin. Și oamenii aveau măsură.

Cum a că au venit toți românii iubitori de natură și mașini scumpe, astfel ca și

pe localnici.

Au întreput să construiască.

Numai nici ieftin, nici sălbatic.

Cură va trebui să ne tirăm mai departe.

Dacă-ți spun ăsta, veniți și voi, se strică și locul ăla.

Deși ție ți-a stricat cineva din ăștia.

Acuma, fără Caterina, că... Eu cred că dintre noi eu am auzit primul de loc

ăsta. Aoleo!

Nu, fără mișto.

Ai venit spre maichele mea?

Stăpâni, ce-i aici?

Au construit prin 37-38, așa, o casă.

În Gorân.

Era vreo două comuni în stansă de aici.

Și de bine ce au terminat-o în 40, a spus să plece înapoi.

Stăpânicul meu era pretor.

Ăștia s-au înțeles bine cu localnicii, îți dai seama. Ăștia... Practic românii

au venit cu progresul. Că aici era jeală, mâncațești.

Sărăcie. Crăpau și pietrele de foame.

A, tu mai zici și tu.

Au venit cu investiții, cu modernizare, mulților.

Pe departe progres, pe de-alta.

Na, așa punctalizează lucrurile.

Unde ai văzut o schimbare cu vorba bună?

Singurele probleme le aveau cu niște grupări de rebeli. Cu pomii tragic.

Așa, vreau.

Dar în rest, s-au avut ca frații.

Și ține cont, când au venit ei aici...

Minortatea românească era de 2%, când am plecat eram 20%. O, ce zici românii!

Și înghiile, nu doar teritoriile.

Nu te-au avut chiar ca frații, că dacă îi întrebi, o să-ți spună și ei varianta

lor. Și nu prea se amănătoară.

Ce zic ei?

Ei zic că au avut mereu o atitudine superioră, arogantă.

Nu, ca orice invalator.

Chiar și acum.

Și ce, nu avem dreptate?

Păi n-avem cât multe, nu ne-i prea de o treabă.

Băi, ăștia contralizi dacă ea ne deosebesc.

În primul rând, noi ca țară am fost întotdeauna cu doi pași înaintea lua.

Și observi asta și numai dacă treci dinaintea.

Bine, asta e ce alegi tu să vezi. Eu sunt mai mult pe aici, văd altceva.

În fine, și asta cu trecutul graniței e discutabil.

E discutabil. Cu granitele?

Asta e o rozincă.

Una recentă și periculoasă.

Granțele nu-s trasate așa de decor.

Și nu-ți spun mai o asta. O spune și francezul și germanul cu toți patrilor

șenghi de care oricum o să aleagă praf.

Așa, totul e discutabil.

O să-mi zici că și mașina mea e discutabil dacă e a mea sau nu, că e în

leasing.

Și afacerea la fel.

Că am credit, am datorie la sală, am vrut client. Nici aia nu e a mea.

Dar cineva să fie mai discutabil dacă e a mea sau nu.

Cu copiii le mai simt. Acolo nu e nimic discutabil.

Păi, la fel, cum pui problema, chiar așa și e.

Mașina nu e a ta decât a taia băncii.

Afacerea e, în momentul ăla.

La restul, nu mă bag.

Mă rog, revenind. Până una, alta, noi suntem aici la ei.

Noi aducem banii în țara lor.

Noi plătim pentru serviciile lor și nu invers.

Oricum, ce e bine e că ce-a fost conflict s-a rezolvat frumos.

Stai nicică, în zona asta n-are nimeni chef de război.

Banii s-o obțin pe alte căi.

Ce, nu ești de acord?

Nu te lăsa păcălit de ce vezi.

Acum ești atent la petardele astea cu războiul ăsta de aproape.

Dar undeva în direcția fix opusă de unde te uiți tu, se petrece o mânărie.

Ia uite, ca de Bitcoin-ul.

Cineva îl cumpără azi ieftin, mâine crește la loc.

Păi să vezi asta cum o să te coste.

Abia atunci o să-mi zicea, păi, cu adevărat, războiul.

Stai, că și războiul ăsta ne costă, că ai văzut.

Noi să fim miloși, să ne deschidem granitele, să-i băgăm în casele noastre,

să-i îmbrăcăm, să-i spălăm, să le ducem copiii la școlile noastre.

Ăăă, și?

Banc?

Să trezești cu lucrări de dragare pe canalul Băstroie.

Păi să vezi alea cum o să ne coste.

Noi ne costă și amărâțăște de freacă pula aici pe plajă, de unde piți, da'

mă, s-o fi venit.

Că tu ai dreptate.

Ți-e milă de

Ei nu pot să trăiască din sucul ăla tău.

Și dacă te îmbolnăvesc, te afectează și pe tine.

Poate trebuie să bagi buna în buzunar și după un medicament.

Nu o să-ți mai convină.

Dacă de la ei te îmbolnăvești și tu... Aspirațiile astea?

Cel mai simplu să le numești conspirații.

Hai să mai dau un exemplu.

Tipul de la bar și băieții de la restaurant l-au dus în seara asta de

mâncare.

De ce?

Că au sufletul bun?

Vor avea, nu zic nu.

Dar spune-o de ce le-au dus în primul rând.

Să scape de ei de acolo.

Când s-o trena sezonul, pa-pa, mâncare.

Mariu!

Cam asta e cu filantropia.

Dacă ea o să vină și o să tot ceară și o să ceară și o să ceară, pe la un moment

dat, filantropul care muncește, da, pentru mâncarea lui, o să-i stară

muștearul și o să pună poliția pe ei.

Păi ești nenorman.

Oricum nu e treaba particularului cei cu amărâție.

E treaba statului.

Nu te fătrăiești.

În ce am însemnat sfințul de proprietate devine mai puternic decât ala de

reproducere.

Păi și nu-ți se pare că e la fel de important?

Adică, na, faci copii, dar... trebuie să le ieși la ceva.

Da.

Eu nu-l am.

De multe ori m-am gândit că a ajuns ala acasă din București.

Dar acasă în București.

Și ce te ține?

Nu știu, așa am fost plăcut să fie de lucru.

Dar într-o zi mă gândesc să renunț la tău să plec.

E fratele meu!

E fratele meu! E fratele meu! Nu e al meu! Al meu e!

E fratele meu!

Auzi?

Dacă aș simt câte m-a spus pe aici, spun ca pe mine.

Și tu încât te mai băgați.

E fratele meu.

Adică...

Nu știu cum pula mea să zic. Iar, iar. Nu, că am înțeles.

Da, am înțeles pula mea de cuvinte.

Am filozofat toată noaptea, pula mea mă doare.

Perfect!

Hai,

nu mai fii așa!

Nu te-ai lăsat.

Eu m-am lăsat, orecum.

Mai treacă-te un an, dacă nu mă vede mișumesc.

Sunt

bine.

Ce-i pățeles?

Nimic.

Mă rog, nu-ți mai vremează mai întâmplă nimic.

Tu te aștepți să-mi întâmplă ceva așa.

Nimic.

Ce să... ceva... nu știu.

Iar tu nu tre' să-mi iei na' ciclu.

Și-am ne-ar fi-n pionese.

Atunci ne vedem mai târziu.

Dar treceți mai întâi pe acasă, da?

Eu mă gândeam că mergem direct la Cârciuma.

Eu nu mai pot să merg la restaurantul ăla.

De ce cu culoare?

Îmi place.

Vorbim la telefon, da?

Asta ții telefonul ăla lângă tine, că nu răspund niciodată.

Hai în barcare.

Să juc.

Să mai faci un pic.

Cu

cât?

Bine, la revedere!

La revedere!

Știi, frate?

Nu-ţi se pare că punem prea mult peste iubire?

Noi, noi doi, adică?

Nu noi doi.

Noi, aici, în partea asta de luni.

Am crescut în coltul ăsta iubirii şi-a făcut-ne.

Învăţă-l.

Să-mi aduce aminte de anul anul la rând?

Tu m-ai învățat să te uberi.

Ei, eu.

Ne-a Titi ne-a văzut să aducă.

Ne-a Titi.

Ne-a Titi vă dădea vouă băieților că erați mai mari.

Și să ne aducem ei.

Mă duc mă duc mă duc mă duc

mă

duc mă duc

mă

duc mă duc mă duc

Mă iasă dorul.

Vă rog să vă abonați la

canal!

Bună ziua!

Bună ziua!

Cum te duci?

Bine.

Mulțumesc.

Tu?

Bine.

Nu ai bici astăzi?

Nu.

Vreau să mă iubesc.

Bine pentru tine.

Știi ce s-a întâmplat?

Ce? Un băieț este scăzut.

Care băieț?

Nu știu, un băieț mic.

Băiețul nostru a ajuns de pe piață.

Dic că ar fi trăit.

Este scăzut, nu l-au găsit.

Pe piață?

Da, poate fi cineva din camp, nu?

Ai văzut un băieţi?

Hei! Ai văzut un băieţi? Uite-l!

Uite-l! Uite-l!

De ce nu răspundeți?

Nu pune una pe mine, că dau și eu palmă, serios. De ce nu răspundeți la telefon?

Am fost la plajă.

La care plajă? Că am fost eu la plajă și nu era nimeni.

Vă știți că s-a înecat de un copil?

Ce copil?

Nu știu.

Un copil.

Și am crezut că era dor.

Ce mai e? Ce dracu' nu răspundeți la telefon?

N-am avut semna.

Poftim, se mai întâmplă și mie. La unde ai fost? Pe Marte ai fost?

A fost pe o plajă de la 10 km de aici.

La care plajă?

Într-un strat, nu știu cum pula mea-i spune, dar... Care-i problema? Ce-i așa

mare tragedie?

A văzut că s-a înnecat.

Cine?

Am vorbit cu vecina de vis-a-vis.

Și mi-a spus că a dispărut un băiețel de pe plajă.

Și s-a îngreșit garadorul.

Oameni, moșul meu... Pentru că a zis că s-a înnecat. Nu știu Cristina.

Nu știu nici ei.

Eu v-am sunat. Voi nu răspundeați?

Tu nu știi cum e, da?

Când auzi așa ceva, normal că m-am gândit la film eu.

Dar de ce v-ați dus acolo?

Am fost mai întâi aici, dar ne-am întâlnit cu ăsta, cu... Vladimir.

Și ne-a zis de plaja asta că e mult mai mișto și ne-am zis să vedem cum e.

E foarte mișto.

Și asta-i frumos.

Da, trebuie să o vezi și tu.

Și-ați fost împreună?

Unde?

La plajă.

Nu. Mi-ai explicat unde este și am găsit-o. Ușor.

Mâine mergem să vezi și tu.

N-am chef.

De ce? Că doar nu se întâmplă nimic.

N-am gândit să spun.

De la refugiat?

Era să zic ceva.

Nu ți-aș dori să treci prin ce-am trecut. Eu am înțeles, dar cred că e

momentul să te liniștești acum.

De când am venit aici, ai fost tot timpul cu fundul în sus.

Tu ai dat impindență să venim aici. Tu ne-ai adus în văgăuna asta.

Dacă e după mine, să știi că putem pleca de-acum.

În ce acuzi?

Nu crezi că s-a întâmplat ceva?

Eu v-am pețunat?

Voi nu răspundați?

Plăcoare.

Cât e ceasul?

Aproape cinci.

Mai stăm puțin și mergem direct la masă de seară, da?

Uite ce am găsit!

Ce-i aia?

Dacă că e o cicadă.

E vie?

Da.

O fierbem și o mâncăm de seară.

Nu! E a mea!

E la moartă, mă, dorule tăi!

Mai și-i moră. Asta-i...

Hai, ușor pe aici!

Hai!

Hai!

E bine de oamenii ăia.

Nu se avea dreptate.

Erau terminati de dimineata.

Cine?

Aaa...

În cealăși timp să înțeleg, ăla micu s-a dus cu sorsa la plajă, împreună cu

conaționalul, l-a scris că a stat acolo, neasupra pe gheață, de

la cuștină.

Și asta a fost.

Ăia se agitau cu refugiații, ai văzut?

Păi ce-a să facă refugiații cu el?

Să-l mănânce, poate.

Sunt fericit.

Ce mă intrigă pe mine e că atunci când am întâlnit cu ei erau singuri. N-a

văzut niciun copil.

Ei, le-am văzut toate deja pe noapte.

Nu așa erau balele până hăt de poate. Ați văzut și voi.

Și ne-a tot înghianteat să mergem în ezere.

Mi s-a părut atunci că vrea să scape de noi ca să rămână cu pizza aia mică.

Și atunci au fi dispărut.

N-au fost atenti.

Bă, mă-ntrec fiorii.

Eu voiam să fiu dubios.

Ce?

Nu știu, mă întorc din timp.

Ce caut un băiat ca el în puștietatea asta?

E că nu mai e de mult băiat, e de vârsta noastră.

Dar adevărul e că a cam venit-o colnaționalul dacă e așa.

E de fapt ghinionist. A venit să-ți pută și el ceva.

Și-a putut noroc.

Să vă

mulțumim

pentru vizionare!

Nu vreau să vin.

Avem un mic vin.

Producțiunea noastră.

Trebuie să o mâncăm.

Eu am

început

să mânc.

Mâinile mele se împărtășească, știi?

Și este primul mânc.

După mai multe ani.

Bine. Sărbătoare.

Sărbătoare.

E băiețul tău bine?

Da.

Sărbătoare. M-am scăzut.

E bine.

E normal.

Și tu ești bine, nu?

Da.

Cred.

Dacă vreți plătiți.

Întreabă ăștia noi ce-i cu tine.

Și-i habar, namu.

Să nu zic eu.

Norocătorul nu-și dă seama.

N-a afectat povestea.

Da?

Tu m-ai mințit că n-are

nicio legătură.

N-a afectat-o dinainte.

Nu știu nici de chestii.

Să se rezolve, o să vezi.

E o etapă acum.

Hai să facem efortul ăsta.

Pentru Domnul e important.

Și pentru mine e important.

Te-ai zis că d-abia aștepți.

Ce grozav o să fie.

Și cum am ajuns aici brusc, te-ai întors pe dos.

Crezi că mie-mi place?

Ai văzut, n-am zis nimic.

Nici eu, nici Cristina.

Sper că-ți dai seama că și se chinuiesc în condițiile astea.

Îți promit că la anul ăsta nu o să mă ocup eu de asta.

Și o să fie mai bine.

Dacă te promulgă.

Aveai dreptate, Mihai.

Ai simțit așa, ca o povară.

Ce brusc e asta?

Că depinde așa total de tine.

Nu te place?

Nu te place nimic.

Ești sigură?

Foarte niciodată.

Ce zice româneța, Vladimir?

Vreau să știu despre omul românesc, Vladimir.

Vladimir, prieten, vorbiți română.

M-a descurcat.

Am mâncat o noapte cu el. Am mâncat, am vorbit.

El se simte un om foarte frumos, dar ne-am întrebat doar.

Dar asta e doar ceea ce le-am spus.

Da, dar vreau să-l întrebi pe toți. Acesta este procedurile.

L-am văzut iarăși pe piață. Era cu o băieță.

Ne-am spus, totul a fost bine.

Fata a restaurantului? Exact.

Nu ne-am văzut niciodată.

Au fost împreună.

L-a dimitit toată lumea pe o piață și am ajuns acolo.

Nu am văzut niciun copil.

Câte ori?

11.30, așa.

Câte ori? 11.40, ceva așa.

Și tu?

Ce vreau eu?

Nu,

nu îl cunosc.

Nu am vorbit cu el.

Nu? Bine.

Cum pot să vă ajut?

Sunt încercat de... Stai aici?

Da.

Este acesta casa ta?

Da.

A fost o femeie aici.

Femeia mea.

Nu avem oameni. Nu, nu, nu mai am nevoie.

Poți să... Poți să-mi spui ce ziua ta este acasă?

E cu copiii.

Poți să-l găsești?

Sărbători?

Bună.

Sărbători să vă răspund.

E bine.

Ce s-a întâmplat?

Vreau să vă întreb ceva.

Da?

Vreau să vă întreb.

Tu zicești că știi acest om, Vladimir?

Tu l-ai spus.

Deci îl cunoști?

Da.

Mă întreb dacă are nimic să face cu băieții lor.

Nu.

Cum îl cunoști?

De fapt, știi, când a venit aici, cred, câteva ani înainte,

a fost cu o femeie.

A fost frumoasă, frumoasă.

A părut exact ca tine.

Bine, nu am văzut-o clar.

Au mers dimineața și au revenit dimineața.

O noapte...

M-am ascultat de ea plângând în vârstă.

Vreau să-i întreb ce s-a întâmplat, dar, în urmă, ziua următoare, se va duce.

Deci, nu-l știi?

Nu.

Și asta e ceea ce vrei să mă întrebi?

Da.

Dacă știi ceva, trebuie să mergi și să spui poliția.

S-au arătat două de refugiați.

Nu pot să răspund. Trebuie să merg.

Vă mulțumesc

frumos!

Vă mulțumesc

frumos!

Foarte bine!

Tot eu sunt, tot eu sunt, am dat mai

departe, am dat mai departe.

Nu aţi vrut să vorbim?

De acum să vorbim! Ce?

Dar nu poţi să... Ce?

Ăsta am întrebat şi eu. Nu-i întreaga voastră. Am discutat cu nevastă-ta. Cu

ce ocazie?

Cu ocazia că, din cauza ei, am alus de la poliţie în șabla!

Eşti o mincinoasă!

Nu mai spune aşa, mi se pare ridicol!

Vreau să nu mă mai suni, să nu mă mai cauţi! Ai înţeles?

Hai să mă rogi! Hai să vorbim, te rog! Hai să vorbim! Hai să vorbim!

Hai să vorbim! Hai să vorbim!

Nu te baga! N-am treabă cu tine!

Nu mă mai cauți! Nu te mai cauți!

Ne despărțim!

Și noi te cauțăm!

De căcat, mă!

Îl cauți pe ăsta?

Vă puteți morți!

Vă puteți morți! Vă

puteți

morți! Vă puteți

morți!

Sunt morții, măi, ce-am spus! Gata, mă, te lu' în c***a mea! Sunt morții, măi,

ce-am spus!

Dacă vă spun c***a mea!

Doamne, ce-a fost asta?

Dorule!

Îmbracă-te!

Unde plecaţi?

Unde plecaţi? Nu plecaţi! Unde plecaţi?

Dorule, îmbracă-te, am zis!

Da?

Îmbracă-te acuma!

Bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă,

bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă, bă,

bă,

bă.

Cine-i pula mea să-ți mănânci? Cine-i pula mea?

O să te întropesc ca să vezi tu!

Hai, mă, te-ai îmbrăcat! Ia s-o apuci la ea odată!

Unde-i pula mea s-o apuci?

Tu te... te muti.

O să vezi tu cine se despartă de cine.

Rămâie și cu ea.

Mă-ntorc eu cu mașina și voi eu.

Te-ai și căutat.

Știi cât s-a dat la mine?

Cine?

Vladimir.

S-a dat la tine?

Da.

Atunci pe plajă, că am obiut de Eden.

Eu mă dusețin să încerc apa.

Băieții o lăsăre deja înainte spre mașină.

Și când m-au zis la Vladimir să-mi iau la revedere, mi-a zis pe privire așa că

dacă nu-mi place, pot să mă întorc.

Că el e acolo, pe plajă.

De față cu aia mică.

Bine, aia nu a înțeles nimic.

Mi-a fost și milă de ea.

M-am gândit săracă față.

Și de ce îmi spui asta?

Păi ca să știi.

Nu le voi să știu, nu mă ajută cu nimic acum.

Nu știu, că atât nimeni să știe adevărul.

Nu merită.

Nu-mi vine să cred, că tocmai tu spui asta.

Dintre toate fetele, tu care erai cea mai curajoasă și... Ai devenit... Nu

știu.

Ce-mi deveni?

Hai că-ți spun și eu ție care-i adevărul.

Eu cred că viața voastră e plicticoasă și de-aia țin smerul în nevoie să te

bagi în aur.

Nu cred că și Mihai ne-a fericit.

De-aia mi-a răs. Fac ceva.

Motorul, avionul, parapanta, cu orice nume.

Deci de-acasă sunt.

Lucia!

Nu știu unde ești.

L-am găsit pe băiatul.

Care băiat?

Băiatul pierdut.

Bine.

Când mă întorceam de la plajă în pădure.

De gând.

Păi şi unde?

Au venit să-l ia, săracul.

De ce săracul?

Şi-au venit cu cura mare, l-au bătut.

Numai că l-au bătut, dar nu-i dată-l pupe în putată porcărie.

Şi bine, eram promis că muriţi.

Poate rău mai bine s-o moară.

Ce v-ați întâlnit?

Cum s-a întâlnit?

D-a fugit de acasă sau cum?

Cred că da.

Unde dor?

Acum două zile, dacă era cu Cristina, nu era bine.

Se înneca.

Acum e cu Cristina.

Vreau să vorbim.

Cu tine ai prea multă vorbă.

M-am săturat, m-am chers să vorbesc.

O să vorbim când o să hotărâșuc eu.

Eu o să plec.

Ce să plângi?

Să mă luați singura pe evitare.

Ha!

Lasă, lasă că s-a tucinit.

Nu-i așa?

Bărbații se plătesc.

M-au ținut pe că a... Doamna Luția a fost o eroină.

Și-a salvat un copil.

Dar nu pe al ei.

Bine, vă las.

Vorbim acasă.

Venim și noi în curând.

Vreau să-ți spun niște lucruri.

Eu nu vreau să-mi spui niște lucruri.

Vreau să-mi dau berea asta în liniște.

Vreau să mânc acasă și să mă curg. Nu vreau să rămânem așa. Dar de ce nu? Cine

spune?

Când te-am rugat să vorbim, te-am întrebat ce ai.

Și ai zis că nimic.

Ai zis că vrei într-o vacanță.

Așa chinuită cum e. E o vacanță.

Ai înțeles că la anul mergem cu mașina până în Franța.

Traversăm toată coasta până în Barcelona.

Să fie bine.

Să-mi fac femeia fericită.

Anul ăsta am zis că facem un sacrificiu.

Încolo?

Ce să vezi?

De când am venit aici, ți-am gândit la tâncoarme.

Băie, nemulțumită.

E locul ăsta de căcat.

Stă înclaie peste grămadă.

E sărăcie.

Se întrebe de ea pe plaja.

Se plictisește.

Acum înțeleg.

Dar i-am zis că nu avem ce să vorbim.

Totul a devenit clar.

Și ce vreți să facem?

Cum ai că ce vreau să facem?

Adică ai luat o decizie?

Ce decizie mă fac tu?

E ziua deciziilor?

Vrei o decizie?

Când ajungem la București, ne despărtim.

Fii cadra fusele și te duci unde știi tu.

Nu

vreau

asta.

Asta e ce vrei.

Păi lasă-te pus cu corzitul ăla.

Să te simțesc, să-și plătesc, ca să poți să fie și tu mental ca... Franchi cu

copilul.

Și să mă facă nuzi.

Să plătesc eu pentru toți ca să pot să pozez tu în mama exemplară.

Corect?

Bravo, mă, Lucicu.

Nu, nu...

De ce nu mergi cu eu, te rog așa?

Atunci zi ce vrei, ca să terminem odată.

Aș fi vrut să nu ne fi cunoscut niciodată.

Dar acum ai platisiu, asa ca hai sa ne linistim.

Ti se pare ca sunt nelinistit?

Nu eu sunt nelinistit.

Din cauza ta tu-mi dai mie senzatia asta de nesiguranta.

Auzi, afi atenta!

Am chestiat sa-ti ascult toate porcariile.

Senzatie de nesiguranta?

Acum ai vrea sa-mi fie mila de tine sau cum?

nerugnată. O mare, mare nerușinată.

Eu nu am gancho. Eu nu am gancho. Eu nu plic cu acești aglomeri.

Mmm, ce bun! Vezi?

Într-o jelată? Le-am mâncat doar rulet, că... Uite-mi elul! Uite-l!

O, ce nu te duci singura?