Original subtitles

Ploaie! O binecuvântare de la Domnul!

Va fi băiat! Sunt sigur!

Da, dle conte!

Deus lo vult: Dumnezeu vrea asta!

Mottoul nostru frumos.

Deus lo vult!

Curaj, doamnă contesă!

Curaj, doamnă contesă!

- Draga mea, un băiat… - Dle conte!

Vă promit.

Haideți, dle conte!

- Un băiat, altfel îți sparg nasul. - Dle conte, trebuie să plecați.

Trebuie să asiguri continuitatea familiei.

Va fi băiat, simt! Îmi fierbe sângele! Nu mai pot sta locului!

Atunci de ce panica asta?

Amintiți-vă, trebuie să îmi asigurați un moștenitor.

Curaj, dnă contesă!

Auziți? A venit momentul.

- Curaj, dnă contesă! - Curaj!

Mulțumesc.

Nu ai nimic de băut.

Dumnezeu se lasă așteptat.

Nu se grăbește. Are toată eternitatea.

Dle conte!

E băiat!

Un moștenitor! E perfect!

E un băiat frumos.

Felicitări, dle conte!

Sunați trompetele!

Ce se întâmplă?

Închide fereastra! Copilul!

Închide fereastra!

Dă mulțumiri Domnului.

Trebuie să vă protejați în ploaia asta înghețată!

Nu-mi pasă de ploaie! Nimănui nu-i pasă!

Mulțumesc, Doamne, am un moștenitor!

Sunați trompetele!

Bravo!

Doamne, ce lume frumoasă…

Băiatul meu curajos,

Dumnezeu te va vindeca.

- Nu înțeleg. Oasele se vindecă. - Da.

Dar în privința oaselor lui Henri, n-aveți ce face.

Nu suport oamenii neputincioși.

Medicii nu pot face orice pentru el. Și de ce?

De ce, dnă contesă?

Când v-ați măritat, știați despre riscuri.

Sunteți înrudită cu soțul dv.

- Mamele noastre erau surori. - Da.

Nu puteți crea viață oricum doriți.

Nu-ți pleca ochii.

Mergeți acasă.

Nu-l ajutați pe fiul dv. să-și accepte greutățile.

Ce greutăți?

Caută bărbații bogați care sunt aici singuri.

Merișor. Merișor, uite.

O pară?

Captează-i privirea, dră Prinde-tot.

- Alphonse, conte de Toulouse. - La Môme Crevette.

- Îmi faceți onoarea… - Fără ezitare, domnule!

Un domn, vai de mine!

Curând îl va trimite învârtindu-se.

Frumos să trimiți nobilii învârtindu-se.

E foarte elegant. Veniți des aici?

Șampanie roz! Două sticle, pentru început.

Ia loc pe scaun, Alphonse.

- Conte, despre ce să vorbim? - Despre sămânța mea, desigur.

Despre inutilitatea ei în căsnicia mea,

și despre cum ți-o voi oferi.

Dle colonel…

Vorbește de parcă ar fi un cadou.

Ai nimerit la fix, Alphonse. E o băutură rafinată.

Doamnă contesă…

Trebuie să existe suferință, să ne mântuim.

Dumnezeu să mă lovească pe mine, nu pe fiul meu!

Dumnezeu nu e prost. Nu vă vă asculta.

Vă pregătesc niște lapte cald.

Să mă trăsnească Dumnezeu!

Dă-mi mie suferința destinată lui.

Dle Picior-iute…

Salut, piticule!

Pentru doamna contesă.

Verișorii lui Gabriel și Henri îl vor distra.

Ajung sâmbătă.

Dle Henri! Vin verișorii dv. sâmbătă!

Vine și Jeanne d'Armagnac?

Jeanne? Unde e Jeanne?

- Jeanne? - E acolo, cu Henri.

Jeanne?

- E Gabriel. - Jeanne!

Idioții ăștia ne-au provocat!

Jeanne.

Ce e?

- Te ascultă, bărbosule! - Au!

Tata spune că ar trebui să vezi cum e viața înainte să-ți lași barbă.

Ce e viața, pentru el?

Vânătoarea și femeile.

„Vânătoarea și femeile.”

Pentru tine, ce e viața?

Pictura.

Și…

Tu.

Jeanne d'Armagnac, viața mea e a ta.

Henri, dacă mă îndrăgostesc de tine, mă mărit cu tine.

Băieții ne-au provocat, vor să joace cu mingea.

Nu. Nu acum. După-amiază, după plimbare.

- De ce? - Așa zic eu

și pentru că eu conduc aici.

Ce femeie incredibilă!

Compasiunea ei mă uimește.

Mă gândesc la ea

când mă ating de trei ori pe zi.

Tu la ce te gândești când te atingi?

La cine?

- Gabriel? - Poftim?

Ești surd.

Nu sunt surprins. Masturbarea duce la surzire.

Mergem la plimbare!

Mai întâi jucăm cu mingea.

- Nu, plimbarea. - Dă-mi mingea!

Da! Așa!

Îți pictezi mama ca pe o regină în exil.

E o regină, o zeiță.

O zeiță, iar eu o tot calc în picioare.

O calc în picioare.

Sunt foarte dur cu tine.

De ce-ți faci critica în fața lui Henri?

Henri, realitatea e mai gravă.

Sunt un porc.

Dragi prieteni, mă plictisesc în acest castel.

Marți-seara, merg la Paris să duc niște lapte de iapă prietenilor.

Sunt prietene?

De ce suporți amantele tatălui meu?

Fă soarele să nu mai lumineze.

Nu e un răspuns.

Ba e.

Întreabă-ți inima.

Henri, pictura e o experiență. Așa e și viața, dragule.

Ar trebui să studiezi pictura la Paris, Henri.

Turtă dulce, scorțișoară și miere!

După ce vă umpleți, vom face o cursă în saci.

Foarte bine!

Am saci de făină de la fermieri.

Jeanne, te iubesc.

- Răspunde-mi, altfel leșin. - Nu fi sentimental, te rog.

E de prost-gust.

Nu!

Un pitic ce cere în căsătorie

și e disperat nu e dramatic, ci amuzant.

Nu poți forța dragostea.

Henri, să rămânem prieteni.

Prieteni până la moarte!

- Priviți, o morsă îndrăgostită! - Voi muri…

Henri, destinul tău e deja scris:

circul!

Acum mănânci vopsea, prietene?

Proaspăt botezatule, te alături studioului lui Cormon?

E un mare scop pentru un om mic.

Un mare scop, da, judecând după schițele tale.

Iată aici rezultatele,

mai bine zis rahaturile domnului de Toulouse!

Dar pentru a uita de pictura sa de rahat,

pictorul nostru provincial oferă…

Foie gras din Albi, șuncă și bomboane!

Da!

- Toulouse e dintre ai noștri! - Da!

E frumos. Arată foarte bine.

Primele coacăze roșii au ajuns din Albi.

În iad!

Henri de Toulouse-Lautrec, pictor francez eminent.

O baie plăcută, Henri!

La revedere, doamnelor și domnilor!

Mamă…

„Iată fiul tău”, cum se spune în evanghelie.

Henri, iei Biblia în râs.

Fără griji, monseniore. Blasfematorii sunt nebuni.

Nebunia nu e scuză pentru blasfemie.

Voi avea grijă să nu-L uite pe Domnul.

Noroc!

Dle Lautrec, idealizați modelul.

Un fund e un fund,

dar dați-i curbe perfecte, rotunjite.

- Fesele statuilor grecești sunt de vis. - Și ale mele, sper.

Fundul tău e ca la tropice!

Da!

Ai linii nervoase.

Virginii sunt mereu nervoși.

- Ești virgin? - Da, domnule.

Ce trist! Vai de mine!

- Bietul de el! - E de așteptat.

Virginitatea e tragedia piticilor.

Marie Charlet, pentru binele țării, ocupă-te de acest băiat.

Marie, fă-l bărbat.

Când, dle de Toulouse?

În dimineața asta, diseară, la noapte, mâine după-amiază?

Aș vrea toate patru.

Bravo!

Hai, plecați!

Prea multă curiozitate poate distrage modelul.

- Ieșiți! - De ajuns…

Nu erați așa de fioroși când v-ați pierdut virginitatea.

Ieșiți!

Te temi?

Stai, nu e nevoie să te grăbești.

Coiful și cizmele te-au excitat?

Nu, ochii tăi.

Ador zâmbetul tău și cele două gropițe de pe fund.

Trebuie să revin la pictură.

- Nu se întorc până mâine. - Trebuie să pictez.

Stai, mielușelule. Am picioarele reci, mi le poți încălzi.

Mama-și face griji.

În fiecare dimineață, înainte de slujbă,

îmi dă un pupic.

Trebuie să pictez.

Scuze.

Bună!

- Nu poți continua fără somn. - Sigur că pot.

Cu puțin vin alb.

Michelangelo al meu, odihnește-te.

Ești nebun!

Trebuie să fii așa, mamă, ca să fii Michelangelo.

Mamă, o doamnă bună ca tine mi-a luat virginitatea.

Un cutremur, un ciclon pe ocean.

Mamă! Fiul tău va deveni un libertin fără remușcări.

Nu e genul de lucruri să le spui mamei tale.

Țăran dezgustător!

Trebuie să te prezinți înainte să intri aici!

Iubițelul meu preferat: Henri de Toulouse-Lautrec.

Vai de mine!

Liniște!

Liniște! Henri de Toulouse-Lautrec,

nobil de viță veche, copii.

Acum o mie de ani, conții de Toulouse

au fost în prima cruciadă.

Nu-mi vine să cred!

Poți sta jos.

Dacă dl conte ne cumpără de băut…

Ultima progenitură dintr-o seminție ilustră

plătește runda asta!

Dle aristocrat, căutați voturi pentru alegerile din Montmartre?

Cine e?

- Ce provincial! - E din Toulouse.

Aristide Bruant.

Montmartre nu agreează nici aristocrații, nici nobilii.

Pe acest deal inspirat, dle de Toulouse,

ne plac vinul roșu și carnea crudă. Îți dă putere.

Aici, ne îmbătăm politicos.

Și cântăm poezia pe stradă.

Nemernici sluți,

iată Nini Piele-de-câine!

Dragul meu, Sologne e superbă toamna, dar vânatul s-a împuținat

și vânătorii au devenit foarte vulgari.

Slavă Domnului că mlaștinile sunt magice în lumina serii.

Berthe, spune bucătăreselor

că am adus niște sitari în portbagaj.

Unde e scumpul meu băiat?

Unde e dl Leonardo da Vinci?

Draga mea, unde e Henri?

Răspunde-mi.

Henri a plecat. Trăiește într-un studiou la Montmartre.

Sunt frumoși!

Henri lucrează ca un nebun.

Noaptea se distrează, iar dimineața pictează din nou.

Pictează și bea.

Poate ar trebui să începem să bem și noi absint.

În o noapte de dezmăț, Ecaterina cea Mare,

încălecată de garda ei de onoare, a băut absint.

Ce lecție, draga mea!

Care e rostul glumelor proaste? Încerci să mă șochezi?

Sau să plâng?

Rămâi la prânz, te rog.

E chiar așa greu să mă privești în ochi?

Te iubesc, dar nu vreau să te văd plângând sau trăind cu mine rușinat.

Cum se spune „tristețe” în limba lui Shakespeare?

Degas îți va vedea picturile.

Va funcționa, Henri!

Degas e Dumnezeu-tatăl.

Dacă nu-i plac operele mele, nu voi suporta disprețul lui.

De ce să-ți urască Degas picturile?

- Voi muri. - Uite!

Uită-te!

E o ambuscadă?

Am primit o invitație și m-am trezit într-o capcană.

Ce aștepți, Lautrec? Laude?

Poate.

- Ești medicul? - Da, prieten cu Henri.

Medicina e inutilă.

Medicii nu pot vindeca bătrânețea.

Ești sănătos, Lautrec?

Unu…

doi.

- Ordinea preferințelor. - Trei, patru… etc.

Fără laude între confrați. Doamne, Lautrec, bine ai venit în club!

Bun venit în club!

Ești foarte priceput la pictat, ticălosule!

Trăiască Degas!

Degas e maestrul secolului!

Da!

Într-o seară caldă de vară

L-a cunoscut pe Jules, care era simpatic

A rămas toată noaptea

Nu te mai mișca, girafă.

Sughit.

Nu te pot picta dacă ți se mișcă mărul lui Adam!

Târfă nenorocită, ți-ai cerut-o!

Nemernicule!

Ce vrei?

Să-mi scoți ochii?

Nebunul ăsta vrea să mă omoare!

- Dle Bruant, ați văzut? - Dă-mi aia!

Nu atinge cutia, altfel te lovesc!

E un rahat!

O să-mi plătești!

Tatăl tău vrea să-ți crape capul.

Vrea să-ți facă creierul pateu. O să rezolv cu tatăl tău.

- Îi smulg boașele! - Luptați-vă afară!

Nu e spectacol pentru Pisica Neagră!

Te înșeli, Aristide! E o atracție!

- Ți-ai cerut-o! - Scoate peștele ăla de aici!

Hai, ieși!

La Valadon, care pozează pentru Renoir.

- Vei vedea! - O fată bună pentru un bărbat din sud.

Renoir se pricepe la femei.

La naiba!

De ajuns!

- Hei! - Șobolan nenorocit!

Ieși!

Frumoasă schiță, dnă Valadon.

Liniile dv. arată viață și putere.

E dragoste la prima vedere, dle Lautrec?

Dragoste la prima vedere?

Am un motiv bun să n-am încredere în bărbați.

Dar tu, răsfățat mic…

Te-am așteptat toată viața.

O tăvăleală în fân pe masa din bucătărie. Ce poetic!

Da.

Doar cineva dintr-o familie bogată ar putea spune asta!

Dar celor ca noi, din fundul pământului, le place puțin confort.

Să facem iar asta mâine, dar într-un pat confortabil.

Trebuie să-l duc pe Maurice înapoi la bunica lui.

Doarme.

„Natura e un templu unde coloane vii

lasă loc uneori unor cuvinte confuze. Bărbații trec prin pădurea de simboluri…”

Peisajul francez nu e frumos?

Prefer zâmbetul tău.

Un zâmbet care mă înțeapă ca o cravașă.

Henri, uite ce culori! Sunt explozive!

- Nu pictez peisaje! - Te înșeli!

Natura mă urăște.

Te înșeli.

Pictura oficială e un rahat trist.

Nu și aceste culori. Lovesc ca un glonț în inimă.

Trăiască lumina impresioniștilor!

Trăiască lumina! Trăiască culoarea!

Henri…

În dragoste, ca în pictură, există și falsuri.

M-am săturat de bărbați, de înșelat, de emoții intense și sentimente.

Ne iubim fără a ne îndrăgosti, cu ochii deschiși.

Îi vom închide să mergem în subteran.

Hei!

Trăiască piticul pe care-l urăște natura!

În fața acestei capodopere, pot spune doar: „S-o admirăm”.

Da, doamnelor și domnilor, s-o admirăm.

Îmi plac mai ales norii…

Ce trist!

Nu e o pictură, e o anecdotă.

Ești într-un templu. Ia-ți prostiile altundeva.

Da, babo, ai dreptate, ești babă.

Și aș vrea să mai laud Moartea Ravanei,

capodopera lui Fernand Cormon.

O hoardă de bărbați și femei înveșmântați artistic,

să se vadă ce le-a oferit natura.

Nuditatea e istorică și va ajuta la educarea tineretului francez.

Mulțumesc, băiete.

Doamnelor, domnilor,

a început o luptă între titanii picturii moderne.

Unii cer tradiționalul, alții, noutatea.

Vă las să ghiciți de ce parte sunt.

Cetățeni, sunteți mințiți.

Sunteți mințiți.

Asta.

Acesta, acela și acela… nu sunt picturi.

Nu. Și nu e o femeie adevărată. E o imagine de făcut laba.

- De ajuns! - Domnilor, trageți-vă șlițurile!

Pictorii societății vă invită să consumați.

Anarhiști!

Ticăloși!

- Mincinoși! - Iconoclaști!

Vă rog!

Mediocritate!

Pictați înainte să criticați, copii!

Anarhiști!

Gunoaie bătrâne!

Ticăloșilor!

Prichindei!

- Lași mici! - Impresioniști.

MUZEUL DE ARTE FRUMOASE - CONCURS

Așadar, tinerilor,

invitați funcționarii să se masturbeze pe picturi?

Dle Bernard, dle Lautrec,

de o vreme, în munca voastră, am remarcat o influență deplorabilă

a impresioniștilor.

Toate geniile picturii desconsideră impresionismul.

Priviți-i!

Vă judecă.

Judecă imbecilii care ignoră perspectiva, anatomia

și bunul simț.

Profețesc că Degas, Seurat și Monet

vor fi uitați de istorie!

Și dintr-un motiv bun.

Cum să compari știința lui Rafael

cu schițele dlui Monet?

Asta nu are loc aici!

Cum e cu libertatea?

Libertatea impresionismului? Îi scuip în față!

Ce plăcut!

Émile Bernard, nu mai ești binevenit aici!

Mersi. Mai bine plec decât să fiu într-un trib de idioți

care desconsideră noul.

Liniște!

- Trăiască libertatea! - Ieși!

Taci!

Trăiască arta fără constrângeri! Trăiască libertatea!

Libertatea de a-ți pune șevaletul pe o pajiște cu vaci.

Dv. sunteți vaca, dle Cormon, dacă-l eliminați.

Lautrec, când văd ce culori folosești,

știu ce crezi despre picturile mele.

„Nu regenerez arta franceză.

Mă lupt cu o hârtie care nu mi-a făcut nimic

și cu care n-am ce face. Trimite-mi cât de repede 300 de franci.

În februarie, încep munca în Belgia.

Pup-o pe mama și alte decorațiuni din arborele nostru genealogic.

Adio, draga mea.

Bietului tău fiu îi e dor de tine.

Cu drag, Henri.”

A venit poșta.

E de la mama ta.

Când mama ta vine la Paris, ne vei prezenta?

Ce frumos e!

E tare!

Henri? Suzanne?

- Nu e casa mamei tale. - Sărută-mă.

Mă scuzați.

Să nu se sărute pe scări.

Te vreau!

Te vreau!

Destul cu sărutatul.

- Dragă, Léontine e șocată. - Léontine e șocată?

- Léontine e șocată. - Da.

Suzanne, dezbracă-te.

În studioul tău,

nu în sufrageria mea, Suzanne.

Léontine e catolică, mă va părăsi.

Un doctor nu poate lucra fără menajeră.

- Și chiloții? - Da!

Pielea lui La Valadon e mai moale decât chiloții de bumbac.

Curvarii ajung în iad. Să meargă mai repede.

Fundul tău e scandalos, e o rușine.

- Fundulețul meu e o rușine? - Ai văzut, Léontine?

Nu pot servi cu ochii închiși.

Din păcate…

Fiind virgină, Léontine,

știai că Auguste Renoir

redevine tânăr când vede acest spate?

Léontine!

Desertul e servit!

Ai grijă, e fragilă, e de colecție.

E gelos pe Renoir, deoarece pozez pentru el după-amiază.

Competiția e dură!

Renoir nu e La Valadon, e tare.

Da, dar transmite prea multe sentimente. Ai nevoie de picanterii.

Vrei picanterii în viață? Însoară-te cu mine.

- Nu sunt căsătoriți? - Léontine, nu plânge.

Se vor căsători curând.

Léontine, o femeie frumoasă care se alătură unei familii de degenerați

îmbunătățește sângele, nu?

Nu ești de acord? Să ne căsătorim.

Léontine, nu întinde gâtul ca un struț.

Ce sunt pentru tine?

Un spate?

Un model căruia i-o tragi în studiou?

Când ne mai vedem?

Când ne revedem?

Când mă vei prezenta părinților tăi.

Lautrec…

Nu sunt un preș.

Nici eu, domnule.

Dle Renoir, copilul meu e cu mama.

Pot dormi diseară în podul dv.?

Te-a dat afară iubitul?

E complicat cu Lautrec.

Te pricepi să complici lucrurile simple.

Rahat, Renoir!

Bună ziua, dle Renoir.

Cum vă mai simțiți?

Chiar sunt îndrăgostită de Lautrec.

Dar picturile lui mă fac să mor de ciudă.

Înțelegeți?

Chiar și cu un picior în groapă, înțeleg.

Nu glumi, Auguste.

Proaspăt ca margareta.

Rahat! Micuțul m-a așteptat toată noaptea.

Am pozat până în zori, sunt obosită.

Bătrânul Renoir pictează la lumina lumânării?

Are lampă cu gaz.

Și are destul gaz să stea toată noaptea?

Pictura îl conservă.

Suferi, așa că mă acuzi!

Ce clovn!

Crezi că te înșel pentru că știi că o meriți!

Când te vei întoarce, voi fi plecată!

Ești foarte tăcut.

O doamnă din viața mea a devenit indispensabilă pentru mine.

Și?

Uneori, dispare ca un balon de săpun.

Când eram mică, îmi amintesc

că plângeam când se spărgeau baloanele de săpun.

Vino cu mine în sud vara asta.

Promiți?

Berthe mi-a spus că plângi adesea.

Așa fac mamele, așa se mențin ocupate.

Mamă…

Mamă!

Shinpu wa arimasen, familie!

Bună, Alexandre!

Trăiască Japonia!

E și Henri aici! Henri!

Mă bucur că ai venit.

Bună, Adèle!

Bună, mătușă!

Bună, Henri!

Dle Henri!

Țineți-l!

- Dă-te jos, nu face pe prostul. - Jeanne!

Jeanne!

Bărbosul meu.

Soțul meu.

Soțul tău.

Trăiască armata!

Shinpu wa arimasen, mamă.

Ce spui?

Îngerul meu.

- Tata s-a trezit? - Nu.

Tata doarme.

Dar încă poate fluiera la o fată frumoasă.

Pictura nu mă deranjează.

Mereu am vrut să copiez opera lui Lautrec.

Nu o suport.

Invidia artistică e ceva trist.

- Ce? - Nu, nimic.

Dormi. Hai, e timpul de dormit!

Dormi…

Ce bărbat frumos,

doarme ca un copilaș…

E marele Renoir, care pictează fete durdulii, cu funduri mari.

Fată rea!

- Când te întorci la Lautrec? - Nu e nicio grabă.

M-a acuzat că-l înșel, îl pedepsesc.

Fetele sunt complicate, ca pictura.

Auguste, fii drăguț.

E vreun motiv să faci sexul complicat?

- Da. - Termină!

Bătrânul maestru știe să surprindă viața reală.

Viața reală e cu traiul cu modelul care s-a culcat cu pictorii din Paris?

Îți plac femeile îndoielnice? Sunt neajutorate.

Ce e?

Adevărul face rău urechilor tale?

E un singur adevăr, al tău, nu?

Taci, lunganule.

Ce e Dumnezeu?

O ființă proastă, ca mama ta.

Henri, spune-i mamei tale c-o iubești.

Are să-mi propună vreo prințesă de vis?

Vrei să ai în jur prunci oribili,

ca piticul tău?

Nu ai fost niciodată așa, nu începe acum.

Viața e un dar divin.

Viața… nu înțeleg nimic din ea.

Totul e mai limpede când desenez.

Mamă, vreau să plâng.

Dacă tânăra aceea te așteaptă la Paris,

să te întorci la ea.

Mamă…

E prostesc, dar mă grăbeam să te regăsesc.

Mă duc la Limoges.

Vrei bani pentru călătorie?

Nu vei avea nevoie, prietene.

Du-te să-ți aranjezi mustața, Gaston.

Logodnicul meu deține vii, iar vinul lui se vinde.

Bunica e bolnavă.

Deja ai îngropat-o de trei ori.

Se poate, dragul meu. Și ce dacă?

Nu e grav.

Suzanne, când nu înțeleg ceva, îl pictez.

Galii se temeau să nu le cadă cerul în cap.

Pictura e modul de a spune că cerul ne cade în cap.

Deci așa e un geniu?

Deși nu înalt până la genunchiul broaștei, tot se uită de sus la tine.

Vino, draga mea. Urcă.

Să mergem, vizitiu!

Ce ai cu Limoges?

Oamenii din Limoges fac oale de cameră.

Nu fi prost, Lautrec!

- Limoges e mai aproape de Tahiti! - E doar geografie.

Henri!

Ce facem la spălătorie?

Pictura are nevoie de un șut în fund și de frumusețe naturală.

Asta e frumusețe naturală.

Domnișoară, sunteți frumusețea încarnată. Vă vreau.

Vă vreau. Pozați pentru mine. Nu mă puteți refuza.

Știm ce se întâmplă în studiouri.

Pozezi goală și ajungi gravidă.

Haideți, cosașilor, pauza e gata.

Pozați pentru mine.

Avem de apretat gulere și de livrat cămăși.

Haideți, cosași, mișcați-vă!

- Trebuie să pozeze pentru mine. - Adio!

Vino, Hélène.

Vreau mica flacără pe care o are domnișoara în ochi.

Hélène.

Pozează pentru mine.

Dă-mi un răspuns mâine! Vino și cinează cu mine diseară!

- Cine, noi? - Vă ofer cina la Maxim diseară!

Adio, domnule!

Sunteți invitate și voi, doamnelor.

Doar prinții pot invita reginele din Montmartre.

La o parte, măscăriciule.

Ea e La Goulue, care dansează la Moulin Rouge.

Vrei să vii să mă vezi la Moulin, pitic?

Sunt onorat de invitația dv.

Are o gură obscenă, picioare divine

și o voce de tablă. Minunat!

Cancanul!

Ce e cu florile astea?

Buchete pentru prințesele tale.

Ce nebun!

Nu e sunt prințese, sunt menajere.

Lautrec!

Hai!

Ce faci? Pleci înainte de cancan?

Noi trei mergem la pipi. Nu e o idee bună?

- Acolo e Suzanne? - Nu se poate, e la Limoges.

Ascunde-ți mustața.

Liniște!

Acum e timpul pentru picioare ridicate!

Cancan!

Piticul se uită la tine.

Și la mine. De ce crezi că sunt pe jos?

- Suzanne e aici. - Ce?

Acolo!

- Nu erai în Limoges? - Acum m-am întors.

În patru labe?

Nu ți s-a spus că băiatul, dacă e înalt, e mai prost?

Anatole, vino.

Floarea din Montmartre: cadrilul!

La Môme Fromage!

Nini-labe-în-aer, Grille d'Égout.

AMINTIM DANSATOARELOR SĂ POARTE LENJERIE

La Goulue!

Și fenomenul din Montmartre:

Valentin Dezosatul!

Valadon, te caută răsfățatul tău.

- Aici? - Acolo.

Atunci să mergem acolo.

- Gabriel, Suzanne e aici sau nu? - Dacă e, nu o găsim.

- A văzut-o cineva pe Suzanne? - Care Suzanne?

Suzanne!

Suzanne!

- Uite ce picioare! - Dar Valadon nu e.

- Am văzut-o în patru labe acolo. - Valadon?

Treci aici!

Valadon? Dră Valadon!

Valadon nu e singurul fund din lume!

- Nu-i așa, fetelor? - Da!

Deci Suzanne era acolo sau nu?

Era cineva care semăna cu ea.

Minți.

Lasă-ți pensula.

Te vreau, piticule.

Valadon,

povestea noastră de dragoste e dezamăgitoare.

E timpul s-o încheiem.

Sfârșit.

S-F-Â-R-Ș-I-T.

Mi-a fost dor de tine.

Limoges e prea departe.

Canalie mică!

Te-ai distrat cât am fost plecată? Ai făcut probleme?

Vezi, Henri?

Femeiușca ta nu e geloasă.

Ce-ți face bunica?

Ce bunică?

A, bunica? Cea cu mustață?

Mi-a dat rochia asta.

Am ucis-o.

Acum nu mai e bunica între noi.

Te iubesc, țapul meu.

Spuse țapul.

Ei bine… Nu vreau să fiu în plus.

De ce te temi să pozezi pentru mine?

Nu voiam să plângi.

Nu plâng.

Să mergem!

Acceptă, te rog.

- Acceptă. - E un aristocrat amuzant.

Ne vom distra, vom mânca trufe și înghețată cu Madeira.

Ne vom umfla.

Nu vă așteptați la nimic de la mine. Vă pierdeți timpul.

Cele ca mine nu sunt interesate.

Mergeți să mâncați trufe.

Cine ești tu, Sarah Bernhardt? Sau o țarină?

Dacă nu erai sora mea, te făceam plăcintă!

Théo!

Se teme de oglinzi și de lumini. Așa sunt fetele timide.

Plângi, Vincent? Ce e?

Cine a pictat asta?

Cine a pictat acel tablou?

E imposibil.

Imposibil să ne adunăm să ne uităm la desene și reproduceri.

Mai ales…

să ne încurajăm unul pe altul.

Ce pantofi frumoși!

Ce clei frumos!

Pantofi frumoși.

Fratele meu,

ești sincer?

Ești sincer?

Pânza ta vorbește despre oameni săraci și durere.

Dle Vincent, mersi.

Ura!

- O femeie sinceră! - Așa e.

- Dacă mai faci asta, te înjunghii! - Fără cuțite!

Lasă-l în pace, e beat de la vin roșu. E prea tare.

Dragostea e complicată, nu, Henri?

Luați vacile de pe podea! Vrem să dansăm! Muzică!

Muzică!

Ucideți-l!

Nu! Nu faceți asta!

- E beat! - E un câine! Să moară!

Nu!

Faceți-l să sângereze!

Nenorocitule!

Hei, asta e dovadă. Mulțumesc.

Cu roz pal, roșu aprins și sediment,

vă voi arăta pe pânză că-ți poți distruge viața la cafenea.

Înnebuniți și comiteți crime,

sub aparența unei veselii japoneze și a unei bonomii a unui fanfaron!

Polițiști mizerabili!

E un câine! Lăsați-l să moară!

- Plecați! - Nu mă trimiteți în Guyana!

- E un câine! - Vă rog!

O bătaie într-o cafenea în aer liber și…

ghilotina îi taie capul.

- E frumos. - Da.

Henri.

Putem picta același lucru împreună.

E riscant.

Dar de ce nu?

De ce nu?

Vrei să încerci?

Uite. Maeștrii vechi japonezi ne arată calea.

Culorile sunt rafinate, dar vii ca pe un steag.

Da.

Diferite combinații de culori pentru a exprima bucuria,

calmul și durerea.

Calmul. Durerea.

Durere și calm?

Foc și apă împreună. Ca noi doi.

Ca noi doi.

Focul și apa înseamnă… frumusețe.

Vincent a spus asta.

Bucurie, serenitate, durere!

- Nu țipați aici. - Vă rog, plecați.

Nu mă atingeți!

- Cine a servit gălăgioșii? - Nu mă atinge!

Nu vrem aici gunoiul lumii.

Doamnelor, domnilor,

dacă pictura și poezia sunt la fel de bune ca un fel de mâncare,

sunteți niște porci.

Poftă bună, doamnelor și domnilor.

E un restaurant burghez!

E atroce.

- Atroce. - Vincent.

Doar cei săraci pot înțelege.

Poezia e făcută pentru ei.

Ce e viața asta?

Vino la mine.

Ce ne e viața?

Vino în brațele mele. Și tu.

Trebuie să fim umili.

Pictăm cu mâinile,

dar nu e produsul doar al mâinilor.

Provine de undeva mai profund.

E un izvor.

Sunt departe de izvor.

Henri, am mâinile grele.

Capul mi-e prea slăbit.

Nu te teme.

Se schimbă lucrurile. Totul se va schimba.

Secolul se va sfârși cu o revoluție colosală.

Nu vom mai fi aici după furtună, să vedem vremuri mai bune,

când societatea va fi îmbăiată cu aer pur și prospețime.

Surioară, uite!

E micul ucenic care voia să picteze focul din ochii tăi.

Bună, dle Lautrec!

Hélène!

- Și culori vii. - Da.

Foarte bună treabă.

Bună treabă.

E frumos!

Bravo, piticule!

În zece ani, criticii societății

și porcii speculanți vor înțelege că ești un geniu.

În zece ani, mă vei mai saluta pe stradă?

Voi ajunge în șanț.

Și tu vei trece pe lângă… mândru.

Cu aripioarele tale, ca geniul din Bastilia.

Dle Lautrec, pornim mașinăriile?

Haideți, porniți-le!

Henri, tu ești cel ce va sfârși în șanț.

Într-o zi, te voi gâdila la morgă.

Cum zice Pascal: „Ultimul act e sângeros”.

Ce răsfățat!

Vei fi îngropat în Panteon!

Ce clovn!

Pozează.

De ce nu-i rup gura?

Nu mai bea! Trebuie să dansezi.

Pot face orice vreau. Sunt La Goulue.

- Ai văzut? - E frumos.

Fiecare parizian vorbește despre acest rahat.

Și știi ce spun? „La Goulue e o vacă grasă.”

Te fac să-ți mănânci pictura.

Ataci un invalid? Cum poți?

Cum ai putut?

Dacă mai continui așa, îți sparg nasul. Și pe al tău!

Tu, din nou?

Ești atât de proastă? Afișul a făcut-o cunoscută pe La Goulue.

Te-a distrus, mititelule.

- O iubesc. - Să mergem!

Prințul de Wales a venit să te vadă. De ce? Datorită acestui poster!

Bravo!

Dle Lautrec.

Dl Zidler, ați văzut?

Dacă mai continui așa, rămâi fără slujbă.

Posterul e Art Nouveau, e reclamă.

Arta de muzeu coboară în stradă

și aduce mulți bani.

Reclama e puternică.

Începem, frumoasele mele, e timpul să dansăm!

Art Nouveau nu merită fundul meu.

Arată-ne fundul, La Goulue!

Nu plângeți, domnule.

E prea trist.

Mic geniu. Saloanele oficiale și-au întors spatele,

dar afișul tău te-a făcut mai celebru decât toți restul.

E ceva, piticule.

De ce ești trist?

De ce atâta tristețe?

Van Gogh s-a sinucis.

Vreau să ucid! Vreau să ucid…

Lasă-mă!

Ești nebun, Henri. Nu te poți lupta.

Henri, nu suntem acasă, ci în Belgia.

- Ticăloși sunt peste tot. - Calmează-te!

Sunt peste tot!

Vorbește de mine?

Cred că visez.

Măgarul mă amenință.

De-abia îl văd, atât de mic e.

Domnul de Groux.

Dle de Groux, vă rog, să păstrăm vie prietenia dintre Franța și Belgia.

Piticul tău știe că mă antrenez în mod regulat cu pistolul?

Duelul ar fi inegal.

Domnule de Groux!

Pentru Dumnezeu, vor fi probleme…

Francezii sunt niște purici.

Domnule de Groux.

Vă mențineți afirmația

că dl Van Gogh avea o minte instabilă

și că picturile lui erau…

expresia unui om bolnav?

Apăr pictura autentică împotriva operelor delirante ale unui nebun.

Nu știi nimic de artă, rahat cu ochi!

Așa e, prietene.

- Nenorocitule! - Dle de Toulouse!

- Nenorocit ignorant. - Exagerezi.

Gunoi uman!

- Nenorocit belgian. - Henri…

Mâine

îți voi trage un glonț în cap.

Și în fiecare an,

voi veni să mă piș pe mormântul tău.

Dle de Toulouse!

- Nu sunteți un gentilom! - De ajuns!

Dacă mureai în duel la Bruxelles, ce se alegea de mine?

Ai fi tu însăți, marea Valadon.

Nu…

Încă un metru de vin de băut și totul va fi perfect.

Pictura e un monstru.

Fratele tău știa asta.

Vezi, Vincent? Ne consolăm mâncând omlete.

Bietul Vincent…

Te-au mâncat câinii.

Ce pitic!

Suzanne…

Înapoi, e cald.

Unde te duci, mititelule, cu coada ta și jobenul?

La târfe.

Ești singur?

Nu mai mult ca alții.

Vino cu mine dacă vrei femei înalte. Te poți pierde între sânii mei.

- Vino! - Experiența e de neuitat.

Nu, mulțumesc, doamnelor.

Eu nu sunt o târfă obișnuită.

Tatăl meu era funcționar. Depun suflet când muncesc.

Și fac multe nebunii.

Pari uluit.

- Mi-a căzut o nicovală în cap. - Ce?

O nicovală. Putea fi mai rău. O nicovală e amuzantă.

Ce pitic amuzant! Te-a părăsit soția?

Rosa cea Roșie te va face mai bine.

Nu mai fac asta niciodată!

O s-o omoare!

O omoară, nenorocitul!

- Nenorocito! - Nu loviți, dle Théodule!

Port copilul tău! Nenorocitule!

Ea e Mireille.

O lovește peștele ei. E obișnuit.

Când faci asta…

Câinele ăla e mai rău decât un băiat bogat.

Băieții bogați nu valorează un rahat.

Îl iubesc,

dar nu vreau să mă lovească.

Sunt sensibilă, am articulațiile fragile.

Peștele tău te lovește? Nu-i aduci destui bani?

Aduc cel mai mult din Place Blanche.

Atunci, de ce?

- Théodule ne-a prins mângâindu-ne. - Théodule al tău e un prost.

Două fete satisfăcându-se arată bine.

În sfârșit!

Un bărbat care știe că între femei, sexul e o chestiune de suflet.

Acoperiți-l cu sărutări, dragile mele.

- Trăiască exclușii! - Vino aici!

Trăiască lesbienele! Șampanie!

Una e ca Théodule să o bată, dar a vândut-o.

Blânda Mimi va trăi într-un bordel!

- Un lagăr de muncă. - Ce tandrețe!

Șampanie!

S-a îndepărtat de Dumnezeu. Nu l-am putut opri.

Mi-e rușine. Sunt stângace cu el.

O bătrână inutilă.

Nu ridurile mă deranjează,

ci caracterul meu.

Sufletul meu e secat și inutil.

E groaznic.

Cei mai mari sfinți și mistici

au spus același lucru: „Am sufletul secat”.

Știi de ce?

Picturile lui Henri încep să-mi provoace griji.

Are un monstru în inimă.

Nu vreau să cred că e pierdut.

Are un suflet mare.

Mă tem.

Și iubirile tale?

Valadon? A plecat.

Unde e prințul din Albi?

- Dră Valadon. - Unde-mi e logodnicul?

Henri!

Nu vei scăpa de nuntă în La Madeleine,

cu organe și cor!

Nu ai nevoie de un bărbat să te distrezi. O limbă e de ajuns.

Dragule…

Henri!

Se va mărita în La Madeleine, dar mă epuizează.

Diseară e petrecerea mea de burlac.

Unde e micul prinț de Albi?

Haide!

Răspundeți-mi, lesbienelor!

E nesătulă.

Lautrec!

Ne căsătorim sau să mă sinucid?

- Am luat arsenic! - Șantaj? Nu e civilizat.

- Pentru un mititel. - Da, dar e neprețuit.

Nu-mi plac lesbienele, mă sperie.

E vulgar să spui asta, dragă.

- Te măriți cu el să te îmbogățești. - Nu sunt o târfă.

E rușinos să vă folosiți păsărica pentru a câștiga bani.

E izvor de iubire, nu seif.

Nu insulta bietele femei.

Cele asuprite sunt mai presus de noi.

Toate târfele de pe pământ au dragostea ta.

Dar ce obține dragostea ta?

Mi-am umplut capul cu dragostea universală.

Suzanne, te iubesc. Ne vom căsători.

La revedere, contesă!

La revedere, contesă!

Haide, Suzanne!

Sus!

Să-ți iau o rochie de nuntă.

Apoi să mergem la preotul din La Madeleine.

În Montmartre, acum puțin timp,

erau vaci și oi sub morile de vânt.

Pe străzi era plin de bălegar.

Henri…

Mă voi arunca într-un șanț plin de bălegar.

Suzanne, te iubesc.

Ne vom căsători.

Ești sigură că mă iubești?

Cu adevărat sigură?

Nu.

Îmi plac tablourile tale.

Stai, Henri!

La Soûlarde sunt eu.

Baba plină de vin de Porto, eu sunt!

Un rahat!

E prietenul meu, care doarme.

Spectacolul s-a terminat, dle Henri.

Totul s-a terminat, dragă. Valadon m-a părăsit.

E sfârșitul a tot. Se mută.

- Mă va ucide. - Nu.

Te vom face să te simți mai bine, micuțule.

Fetelor!

Fetelor!

E dl Henri!

Înainte să intre în iad, Dante a zis că raiul

era chiar prin ușa din spate!

Ia te uită!

Când te întorci la bordel, amintește-ți de Dante și de girafă.

În această casă, oferim clienților plăcere și fericire.

Târfele noastre sunt sănătoase.

Și știți că nimic nu se compară cu o tăvăleală în fân

fără riscul de a face gonoree.

Haz și plăcere!

Va fi amuzant.

Avem o cameră mortuară,

asistente severe și o creșă.

Dle Henri!

Îi spun lui Mireille.

Să ți-o prezint pe prietena mea.

Mă bucur că ne vizitați.

Domnilor, scoateți banii.

E timpul să spargeți pușculița. Haideți, porcușori!

Avem roșcate, blonde,

și nordice care miros ca aerul proaspăt de mare.

Henri, așa sunt bordelurile din Paris?

Maică sfântă!

Haideți, domnilor, scoateți banii!

Haideți aici!

Ce vrei? Vrei să pozeze pentru tine sau să ți-o trag?

Pictorii serioși fac amândouă.

Vrăbiuță, scoate-ți pensula.

Dră Valadon.

Rosa cea Roșie.

Nu e nevoie să-l prezint pe Gaston. O știi pe bunica cu mustață.

Dragule, te rog.

Nu mai revin. Mă mut. Da, doamnă.

Gaston îmi cară cutiile.

Gaston, ești destul de puternic s-o duci pe Valadon?

E gelos. A vrut să mă însor cu el.

Și să devin sclava lui.

Să-i gătesc, să-i curăț pensulele.

Scuze.

Vă rog, doamnă.

Ia cutiile, Gaston.

Când vorbește, spune prostii.

Grăbește-te, dragule.

Dar când pictează, e foarte profund.

Pictează suflete.

Suflete bătute.

Nu-l băga în seamă, Gaston.

Lautrec nu e Platon sau Bergson.

Bergson!

Filosofia lui pute a absint.

Răsfățat nenorocit, am nevoie de ceva ce nu-mi poți da.

De ce ai nevoie?

De ce ai nevoie?

Cum să știu?

Biată pisică!

Ce zici? Lacul lebedelor.

E un decor elegant pentru un bordel.

Soldat chipeș.

Fiul meu e militar, ca tine.

Plăcerile dragostei și eleganța pariziană.

Domnilor, alegeți.

Toate fetele vorbesc engleza…

Nu știu de femeile din Paris, dar garantez pentru asta.

Foarte curată.

Domnilor, e și mai bine la primul etaj.

Desigur, uitasem!

Domnilor, veniți. Repede.

Veniți, domnilor.

Veniți repede!

Sunteți drăguțe.

Vino!

Haide!

Intrați!

Am ajuns.

- Henri? - Tată.

Așteaptă. Aceste doamne se consolează.

Îmi cer scuze. Pardon.

Îmi pare rău.

Nu, domnule, suntem disponibile.

Dl Henri confundă plăcerea cu munca.

- Intrați, iubiților. - Nu treceți!

E o chestiune de familie.

E fiul meu.

Doamne!

Sunt doi prieteni timizi care voiau să o facă în patru.

- Să-i dăm drumul! - Intrați!

Veniți, domnilor în fuste!

Pe aici, englezilor!

Recenzia expoziției tale i-a frânt inima mamei tale.

Câinii s-au luat de dizabilitatea ta.

Tată, nu te certa cu criticii.

Critica lor e mai presus de noi.

Trăiesc pe capetele noastre… ca păduchii.

Ascultă sfârșitul articolului: „Darul lui Lautrec e cel depravat

al unui om diform, ce vede urâțenie.”

Biet tată…

E scandalos.

Ce se întâmplă?

Criticii mânjesc cu noroi numele Lautrec.

Criticii sunt nemernici! Târfele nu râd de aristocrați.

Mulțumesc, dră.

Știm cum trăim. La bordel, vedem prinți,

preoți și generalii armatei franceze.

Și englezi.

Eroii mei, cântați la cimpoaie?

E o intenție cordială!

Toiagul tău de pelerin e ridicat sub fustă?

Nu agita articolul ca Moise, tablele legii. E prea de tot.

Face să pară că tu ai ales să fii diform.

Cine știe…

Dumnezeu e capricios.

Sincer, îmi plăcea când desenai cai.

Am avut doi scoțieni care puțeau a usturoi.

Lasă, îngerașul meu.

Să nu vorbim despre lucruri triste.

Sunt epuizată.

- Mi-e gura uscată. - Nu vorbi lucruri triste la cină.

E interzis.

De ce ai picta așa ceva?

Femeile sunt distruse și mărețe.

Frumusețea.

Dle Henri, mâncați cartofi cu mine?

Sincer, preferam să desenezi cai.

Tată. Biet tată!

Pentru cei care știu să privească,

noblețea voastră le taie răsuflarea.

Sunteți frumoase, dragile mele.

Nu! Aia are variolă.

187.

Rosa cea Roșie, desigur.

A doua tranșă.

Înainte!

Mergeți!

Haideți, fetelor! Să mergem!

Mergeți!

De ajuns! Vă mișcați? Mișcați-vă!

Nu, v-am spus: cu cele contaminate.

O fată ți-a dat un cadou nefericit, Henri.

Îl vei avea tot restul vieții.

Variolă. Variolă, fără îndoială.

- Mă vei tăia? - Nu.

Frecții.

Îți vor îmbogăți sângele cu mercur și sper să funcționeze.

Doamnă!

Doamnă!

Doamnă, poliția!

Doamnă, poliția!

- Doamnă, poliția! - Poliția?

De ce poliția? Henri nu e criminal.

Doamne! Bietul de el.

Mamă, poliția, la fel ca poșta, îți aduce pachete acasă.

Nu poți opri progresul.

Încă puțin.

O să mori bând.

Ca să mă trezesc.

Ca să pot pune realitatea pe pânzele mele.

Un pahar mic…

Mamă, nu e ușor să văd realitatea.

Unde e realitatea?

În bordeluri?

Prietenii tăi spun că te-ai închis mai multe săptămâni în ele.

- De ce? - Sunt fericit acolo.

Mamă, la bordel, pictura mea se îmbunătățește considerabil.

Te implor.

Trebuie să pictez.

Te implor.

Henri?

Vin din Saint-Lazare.

Nu ne-o mai putem trage. Nu te mai distrezi cu Rosa, am variolă.

De ce zâmbești?

De continuăm, îți distrug viața.

Rosa, mi-ai făcut cel mai frumos cadou.

Nu tu…

Te-am contaminat. Rahat!

Rahat…

Cel mai frumos cadou… părul tău.

Acel roșu minunat al maeștrilor renașterii italiene.

Mi-a plăcut să-ți pictez părul.

Toți îngerii de pe pământ vin din Albi,

cu picioarele strâmbe.

Mi-e frică. M-am trezit de zece ori transpirat.

ADIO, DRAGILE MELE

Asta nu dovedește că Henri a murit.

Acel omuleț mi-a salvat inima.

Voi, bărbații, mă distrugeți.

M-am săturat să vă ascult cum vă sclifosiți și plângeți în pat.

Știți ce sunteți voi?

Izvoare de rahat.

Prietenii lui Henri au căutat în bordeluri, spitale și morgă.

Suferind, distrus, bolnav.

Henri vrea să moară departe de mine.

Greutatea lumii e distribuită corect?

E Dumnezeu drept?

Nu știu, contesă.

Nu știu.

Această întrebare a chinuit prelații timp de secole.

L-au văzut prostituatele pe Henri.

Muzică.

Vă simțiți zburdalnici?

Acești băieți trebuie să viseze!

Priviți aici, tineri.

E carne de calitate.

Carne bună de contrabandă, un trup de vis.

Și înăuntru, puteți vedea curbele voluptoase ale lui La Goulue,

care l-a făcut pe prințul de Wales să o ia razna!

Da!

Dați-ne banii, tinerilor!

Iată-l.

Henri.

Mama ta nu mai doarme, nu mai mănâncă.

- Contesa plânge. - Asta fac mamele.

O omoară.

Trebuie să mergi la ea în Midi.

Ce vrea?

Să merg să mor în Albi?

Să sufăr agonia lui Riri în salonul ei?

Vino!

Asta nu sunt mâini, sunt cârlige!

Luați-vă cârligele de pe mine! Sunt un cașalot!

Am nevoie de mare liberă.

Plecați!

Nebunia îl devorează.

Nu puteți face nimic pentru el. Protejați-vă!

Disperarea devine nebunie.

Henri, într-o zi va trebui să vorbim serios despre nebunie.

Despre nebunie, Henri.

De ce-mi vorbește despre nebunie?

Plecați din Paris.

Lăsați-l în pace, contesă.

Micul cașalot are nevoie de vin.

Lăsați-l în pace, doamnă.

Spui că-ți iubești mama, dar o alungi.

Mama a plecat, iar muștele au venit să mă mănânce.

De ce nu i-ai spus că nu putea face nimic? E păcat…

Când vine vorba de mame…

micul Henri face bum!

Dle Henri…

Meditez la un produs al pământului.

Petrolul.

Dle Henri!

Noroc, bătrân copac!

La piciorul acestui arbore, Van Gogh m-a sărutat.

- Ce face? - Ce spune?

Spun că pământul pe care a stat Van Gogh nu poate…

fi blestemat.

Dră Amélie!

Dră Hélène!

Frumusețea înflorește în Montmartre.

Respectele mele, dră Hélène.

Nu pot să-ți pun gravitatea…

noblețea ta pe o pânză.

De unde e tristețea ta?

Nu am vrut să pozez. Nu vreau să-ți spun povestea mea.

Nu mai știu cum să pictez.

Poate n-am știut niciodată.

Sunt bani pe masă. Ia câți vrei.

Răsfățat nenorocit, nu poți strica acest tablou.

Într-o zi,

băiatul pe care-l iubeam mi-a cerut să mă sinucid cu el.

El a făcut-o.

Eu nu l-am urmat.

De atunci, am avut gânduri întunecate.

Asta e povestea mea.

Mi-e rușine.

Nu am văzut cum moartea te consumă din interior.

Putem reveni la asta?

Dle Lautrec…

cum fac oamenii să trăiască?

Pentru îmbunătățirea cunoașterii științifice,

prof. Péan începe orele de disecție pentru o audiență selectată.

Dar le amintim celor din sexul slab

că țipetele și manifestările emotive

deranjează munca de chirurgie.

Liniște…

Dar e…

Aseară, Hélène mi-a spus: „Iubesc un om mort. Trebuie să mă alătur.”

I-am spus: „Sinuciderea e o prostie.”

De dimineață, spălătoreasa se spânzurase.

Admirabil și tragic de prostesc.

Privește-i bietul gât.

Țipetele și reacțiile emotive deranjează…

Ce te fascinează la această măcelărie?

Vrei să pictezi această violență?

Nu există sentimente în pictură.

Cruzimea cotidiană e de ajuns.

„Cruzimea cotidiană?”

Îl ajutăm pe Henri închizându-l.

Trebuie să semnați.

Ar fi trebuit să-l trimitem în Anglia. Acolo, băutura e bună.

- Toți lorzii beau. Henri se va adapta. - Nu semnați?

Nu, dă-le dracu' de legi ale Republicii.

Berthe a scris că Henri își dă foc studioului în mod regulat.

E un Lautrec, poate să moară cum dorește.

La ce te gândești, virtuoaso?

Statuile din Insula Paștelui.

Arată de parcă știu că femeile nasc în dureri.

Vei semna singură.

Contesă, e dreptul tău să fii singură în viață.

Te voi îndrepta, dragă Henri.

N-am nevoie de ajutor! Îmi trag forța din mine însumi!

Ca marele Van Gogh, care și-a tăiat urechea și i-a dat-o unei târfe!

Ce naiba am făcut?

Ce am făcut?

Haideți!

S-a sfârșit vremea familiei Toulouse, cum au trecut și cruciadele.

- Alphonse! - S-a terminat.

S-a terminat.

Ești beat, unchiule.

- Alphonse e beat. - Nu.

Am văzut cu ochii mei ruina unei mari familii. S-a terminat!

Aristocrația s-a scufundat, trup și suflet…

în pișat.

Sunteți beat.

S-a terminat!

Haideți, cățelușele mele. Zahărul vostru.

Pentru tine, pentru tine.

Și ce e mai frumos pentru o sfântă:

doamna de Toulouse.

E un rubin.

- E minunat! - Atât de frumos că-mi vine să plâng!

Chiar și în republică, trebuie să fii contesă să porți bijuterii.

- Deci republica e tristă? - Ca ploaia în cimitir.

Egalitatea republicană… Mă doare în cot de egalitate.

Inelul e al tău.

Eu păstrez cutia.

O cutie goală, povestea vieții mele.

Așteaptă! Nu pleca.

Noi două te vom linge toată noaptea.

Bine?

Seminția mea s-a terminat.

Ultimul descendent e la casa de nebuni.

Pentru finalul wagnerian, familia Toulouse și-a găsit ecusonul.

O cutie goală.

Dle conte. Bastonul.

Aveți grijă la cap.

Lautrec vrea creioane și hârtie. Vrea să dovedească că e întreg.

- E întreg la mine? - Nu te speria.

Îl vom vindeca.

Dle director,

bordelul tău e prea aseptic, prea curat.

Clienților bordelului le place ca lucrurile să fie mai murdare!

Și colorate!

Are un simț al umorului deosebit. Parcă ar dansa deasupra golului.

E foarte riscant.

Suzanne!

Delirează.

Nu știi nimic!

- Ești căsătorită? - Căsătorită!

Cu un agent de bursă străin. La Valadon a devenit respectabilă.

Matroanele îi spun „doamnă” și are mii de iubiți.

Iubiții înseamnă sănătate. Mierea vieții.

Delirați, e de așteptat. Vă vom trata cu apă cu gheață.

O tradiție terapeutică ancestrală.

Henri, am mii de clovni în viața mea.

Dar noaptea, îmi lipsești. Și ziua.

Cu Suzanne, eram în iad.

Dar la fundul iadului, era un cer albastru.

Cerul albastru.

Iepurașul meu,

creioanele tale te vor scoate din închisoare.

Creioanele nu sunt doar lemn și plumb.

Sunt un mod de gândire prin degete.

Nu-l recunosc pe Henri al meu.

Stă aici, mut, de parcă ar fi fost lovit de trăsnet.

De parcă ar fi văzut brusc golul din capul lui.

De parcă, în culmea angoasei, a găsit un fel de pace.

Ce putea să găsească?

Secretul picturii sau un mod snob de a desena?

Nu știu.

Îl veți externa?

Da.

Desenele lui sunt frumoase.

Linii îngrozite, deasupra vidului.

Art Nouveau îți trage inspirația din nebunie.

Inspirația lui nu mai e Dumnezeu, prințul sau patria.

- E nebunia. - Da.

Dacă artiștii sunt profeți,

următorul secol va fi îngrozitor.

- Ce au decis judecătorii? - Henri, ești liber.

Cu ce condiții? Viaud trebuie să mă supravegheze.

Henri, ești fragil.

- Sunt prietenul tău, asistentul tău. - Asistentul, dama de companie.

Dna de Pompadour a mea.

Ce e, Henri? Scuze.

Mâine vei fi liber.

Henri, păsările cântă.

Cerul e albastru, iar păsările cântă.

Cirip-cirip.

- Cirip-cirip. - Cirip-cirip.

Vizitiu, Rue des Moulins, numărul 24.

Rue des Moulins? Dar e un bordel!

La Madame Denise, are o reputație bună.

Căutați moartea, dle Lautrec.

Henri, ești fragil, știi asta.

Încerci să te sinucizi?

Piticul trebuie să-și revină.

În numele Domnului, unde e? Henri!

Henri!

- Ai dat peste mine. - Ai pierdut ceva?

Henri!

Viaud, ce ai pierdut?

Henri!

Ce idiot…

Henri!

Domnilor!

Haideți, mișcați-vă!

Nu ați văzut un pitic nefericit, cu barbă?

Grăbiți-vă!

- Hai! - A fost văzut pe aproape!

Cârligul dv. e sinistru, domnule.

Cu asta îți vei tăia boașele la Ziua judecății?

Vă cunosc, domnule.

Vă știu afișele. Sunteți faimos.

Eu nu sunt faimos, dar am credință.

În acest trup bătrân,

o inimă de adolescent bate pentru Shakespeare și Molière.

Dragul nostru Molière!

Am jucat Molière.

Da. Prost, dar m-am străduit.

Dle Lautrec, aplaudați nebunul ce-a jucat pe Molière.

Și acum taie iarba

- …pentru iepurii lui. - Henri!

E totul în regulă, domnule?

Nu.

Nu sunt destul destul de serios.

Un pictor serios ar trebui…

să se ia de păr și să se ridice singur în aer.

În aer…

Și ce altceva, domnule?

Râdem, ne plictisim, așteptăm judecata.

Judecata?

Ultima judecată?

Cea de la catedrala Albi mi-a tăiat mereu răsuflarea.

Judecata…

Vremurile se schimbă, bătrâne.

Dumnezeu nu mai judecă.

Pictorii serioși ar trebui să-L judece.

Să-L judeci pe Domnul e…

nu e cam exagerat?

Trebuie făcut.

Van Gogh a știut asta primul.

Pompadour a găsit copilul!

E fericită!

Domnule!

Priviți!

Suzanne!

Suzanne!

Pentru dragostea cu aromă de urzică.

Broscuța ta bea acum doar suc de mere.

Asistenta mea are grijă de mine.

Henri!

Te iubesc, mă iubești.

Inima îmi sângerează.

Când doi oameni care se iubesc se reîntâlnesc, termină.

Nu te juca cu cuvintele când inima-ți sângerează.

E frumos.

E frumos.

Mă bucur că te-am părăsit.

Dacă trăiam împreună,

îmi corectai tablourile și mă făceai ca tine.

Nu ți-am corectat tablourile.

Nu, era mai perfid.

Ochii îți zâmbeau când desenele semănau cu ale tale.

Adoram ochii tăi.

Și ți-aș fi făcut pe plac doar să-i văd zâmbind.

Ce glumă!

Ai auzit?

Geniul e prost ca gardul.

Și agentul tău de bursă străin?

Lasă-l pe ăla, era un ratat.

Nu lăsa creionul, fătucă.

Creioanele sunt o viață bună.

Domnul să te apere de tine însuți.

Henri! Unde e romantismul anilor tinereții?

Trecutul a ajuns în groapă?

Nu.

- În inima ta, frumos și cald. - Da…

Piticul e obosit-mort.

Are nevoie de mare, să-și adune puterea.

Henri, trebuie să intrăm! Vântul e rece ca gheața!

La naiba, Viaud!

Te rog, prietene!

Marea, domnule.

Marea, pe care Homer a apreciat-o atât.

Când bătrânul orb auzea valurile, striga:

„Hei, hei!” ca să le salute.

Toți visătorii adoră coasta!

În fața mării,

Homer a trebuit să scandeze!

O poezie, te rog!

Când aud inima cum îmi bate E mama mea acolo, care mă cheamă

Râd de mine pe străzi De fața mea ciudată

Bețivul care-i urăște pe toți

Dar cu fiecare pas făcut Mă înec și mă împiedic

Când îmi aud inima bătând

E mama mea acolo

Care mă cheamă

Mamă!

Contesa e aici?

Mă iertați, monseniore.

Ce se întâmplă?

- Ce e, copii? - Nu știm, așteptăm.

Doamnă, trebuie să ieșiți.

Henri.

Henri!

Am ajuns.

Pot să trag un pui de somn înainte?

Sunt epuizat.

Da.

Poate ar trebui să ne rugăm.

Băiețele, eu știam

că primăvara, seva urcă în trunchiul copacului.

Da.

Într-o după-amiază ca asta,

am fugit pe câmpii să văd.

Pe atunci, copacii erau prietenii mei.

Fugeam fericit pe piciorușele mele.

Era ultima dată.

În ziua următoare, am fost pus în ghips.

Copacii sunt frumoși.

Continuați.

Nu ai pictat niciodată peisaje.

Trupurile și fețele

sunt greu de surprins.

Deci peisajele…

Să vă spun un secret.

Ador secretele.

Parfumul cel mai plăcut din lume e cel al buricului unei femei.

Când îl miros, mă simt divin.

Henri…

Ce se poate ascunde acolo în afară de Dumnezeu?

Doamnă contesă, priviți cine a venit de la Paris!

Henri!

Tatăl tău, într-o trăsură cu petrol.

Să se ascundă găinile, altfel asta o să-i toace.

Chestiile alea sunt prea zgomotoase.

Dle conte, ce trăsură frumoasă!

Henri! Te relaxezi în soare ca un tuareg.

Henri, Flaubert, marele Flaubert, adora tuaregii.

Mai ales femeile lor frumoase, cu șoldurile ca niște amfore.

Vrei să mergem împreună în Sahara sau în Orientul Mijlociu?

Ai venit să o folosești pentru vânat?

- Poftim? - Nimic.

Ai venit ca să o folosești pentru vânat?

Da, voi ucide un porc mistreț,

iar cu carnea lui neagră și bună

te voi repune pe picioare, pe cele trei sau patru,

dacă numărăm bastoanele.

Atenție!

Van Gogh, Rafael și Watteau, toți trei au murit la 37 de ani.

Taci!

Deci nu mai am mult, dacă Dumnezeu știe să numere.

Spui prostii.

Prostii…

Prostii…

Prostuțule!

Am ajuns să omor muște.

Slavă Domnului că în Republică, ridicolul nu ucide.

Henri, nu vreau să te muște bestiile astea.

De ce nu, dacă vrea Domnul? Deus lo vult.

E mottoul familiei.

Biet tată…

Frumusețea e misterioasă.

Un truc murdar.

Un pictor visează la pictură, iar Dumnezeu îl împiedică.

Ai terminat cu joaca cu monseniorul? Îți place să faci probleme.

O notă de subsol, mamă. În istoria picturii,

o notă de subsol insignifiantă.

Dle amiral!

Totul are un înțeles, Henri.

Totul e coerent.

Mulțumesc, dle amiral.

Mulțumesc.

La ce visezi?

La valurile de pe coastă.

La mare, cum a spus Homer.

La mama.

La tine.

Doar la tine, mamă.

Dumnezeu te va ajuta.

E bun, e drept.

Este?

Atunci e perfect.

Deoarece trebuie să fii proastă, ca piticul tău, să-i ceri dreptate.

Henri!

Vizitiu, te cheamă Henri?

Henri?

Ca pe regii Franței.

Ca micul meu rege.

Adio, Henri!

Să mergem! Mai repede!

Adio, Henri!

Subtitrarea: Cosmin Chiciudean