Original subtitles

Traducerea şi adaptarea: doramunte Echipa Legacy Builders @Viki.com

„Indomitable Pride” - Zhang Hexuan

Cucerind timpul, zâmbind cu mândrie în Lumea Muritorilor mascând singurătatea

Sub razele Lunii simţind răceala

Pământul e pergament şi cerul e o pensulă ce descrie asupra lui viaţa

Cu suişuri şi coborâşuri ne trece viaţa

Cu privirea rece, cu umbre de sabie şi cu tăişul ce-şi arată strălucirea

În inima mea nu prea încape iubirea, singura care are loc fiind enigma

Mări nemărginite, valuri ce acoperă întunecimea

Mii de toamne trec iute ca secunda şi primăvara aduce mâhnirea

Vântul şi zăpada acoperă templul şi e de neclintit toată povara

Lumina veşnică în privirea ta îşi ascunde taina

Un spirit neînfricat şi de neclintit în faţa furtunii ignoră spinilor povara

Un lup singuratic îşi croieşte libertatea

Spiritul meu de nestăvilit Cerurilor le cucereşte nemărginirea

În această lume rece, pentru tine arde în inima mea pasiunea

SNOW EAGLE LORD

~ Episodul 11 ~

N-ai spus că sora mea se va trezi astăzi?

De ce nu şi-a venit încă în simţiri?

Ei bine, puterea spirituală a surorii tale e slabă.

A fost înspăimântată, aşa că puterea ei spirituală

s-a risipit, ce-a dus la pierderea simţirilor.

Deja i-am dat Pilula Adunătoare de Energie şi i-am dat energie lăuntrică.

Dacă se va trezi sau nu ţine doar de voinţa ei.

Aşadar, va trebui să aşteptăm?

Putem să facem ceva, să-i adunăm puterea spirituală?

O poate face doar ea, prin puterea proprie.

Puterile din afară pot doar s-o susţină, dar n-o pot face să se întremeze.

Mi-e sete.

Poftim, apă.

Grozav.

Soră, până la urmă ţi-ai venit în simţiri.

De vreme ce-i trează, rămâi aici cu ea.

Am să-l caut pe Qiubai să-l întreb dacă a mai aflat

ceva de Armele Vărsătoare de Sânge şi de Xueying.

- Mulţumesc, maestre Sikong. - Xueying...

Soră.

Cerule, rogu-te să te-ntinzi.

Unde-i Xueying?

El unde-i?

Xueying...

Ce e cu fratele Xueying?

Ce s-a întâmplat cu el?

S-a prăbuşit de pe Creasta Vânt Negru.

Nici unii vârstnici nu l-au putut salva.

Mă tem...

Nu.

Nu se poate.

Soră. Soră, linişteşte-te.

Trupul tău nu-i încă întremat.

Trebuie să-l caut pe fratele Xueying.

- Trebuie să-l salvez. - Opreşte-te.

Mulţi dintre vârstnici au încercat să-l salveze.

Ce putem face?

Trebuie să găsim iute o cale.

Altminteri, va păţi ceva fratele Xueying.

Trebuie să-l găsesc.

Soră. Soră!

T-Tu... întinde-te. Mai întâi, întinde-te.

Nu te-ai întremat încă. Haide, întinde-te.

Întinde-te degrabă.

Frate Xueying.

Maestre, ce-ai zis?

Fratele meu s-a prăbuşit de pe Creasta Vânt Negru?

- Qingzhi. - E adevărat?

Nu-ţi face griji, ascultă-mă.

Tribul Demonilor a atacat Palatul Zeului Mării.

Au voit să piară laolaltă cu noi.

Xueying, ca să-i ocrotească pe toţi, s-a prăbuşit de pe Creasta Vânt Negru,

cu generalul Tribului Demonilor, Xiang Pangyun,

Qingshi, încă nu-ţi face griji.

Cum să nu-mi fac griji?

Am să cobor la picioarele Crestei Vânt Negru, să-mi găsesc fratele.

Am să-i răpun pe acei demoni!

Qingshi!

Maestre, mă duc să văd ce-i cu el.

Fii pe pace, negreşit am să-l apăr pe Qingshi.

Prea bine.

Qingshi!

Qingshi, domoleşte-te!

Nu mă opri!

Rong'er. Ai păţit ceva?

Îmi pare rău. N-am vrut.

Sunt bine.

Doar că-mi fac griji pentru tine.

Fratele meu...

Rong'er, acum te mai am numai pe tine.

Qiubai, orice s-ar petrece în vremurile ce-or veni.

Orice voieşti să faci, Cetatea Înceţoşată şi cu mine te vom susţine.

Şi tu îmi eşti cel mai drag.

Chiar de n-oi fi aici pe viitor, în Cetatea

Înceţoşată vei găsi cea mai mare susţinere.

Poftim. Este pentru toţi. Nu vă grăbiţi.

- Haideţi, haideţi. - Bine, aşteptaţi puţin, aşteptaţi.

Jingqiu, încearcă asta. Îmi place să mănânc asta, încă din pruncie.

Mai ales când sunt proaspăt aburite. O înghiţitură, şi ţi se lipeşte de dinţi.

Nu-mi trebuie.

Frate, încearcă tu.

Ţine mai mult pentru tine.

Ce plictisitor. Nu ştiţi să vă bucuraţi de

merinde bune şi de băutură, ci doar să cercetaţi.

Prăvălia Armelor Youpin.

E una dintre cele mai mari prăvălii de arme din Cetatea Yishui.

Să ne uităm înăuntru.

Domniţă, ce fel de arme voieşti?

Te poţi uita.

Târguieşti şi Arme Vărsătoare de Sânge?

Pe astea, prăvălia noastră nu te poate târgui.

Avem galbeni.

Atâta vreme cât voieşti să târguieşti, noi le vom lua, oricât am da pe ele.

Nu-i vorba de galbeni.

Armele Vărsătoare de Sânge sunt foarte greu de făurit,

mai ales că materialele din care-s făcute sunt foarte rare.

În afară de prăvălia noastră, în tot Imperiul Muntelui Dragonului,

mai sunt doar câteva, care le pot făuri.

PRĂVĂLIA CU ARME KONG

Rogu-vă să intraţi, dragi muşterii.

Dacă nu mă-nşel, aţi fost camarazii de-nvăţătură

ai lui Youyue, nu-i aşa?

Bine, bine.

Azi, de vedeţi vreo armă ce vă place, vă fac un preţ bun.

Alegeţi orice vă doriţi.

Ai Arme Vărsătoare de Sânge aici?

Ce? Arme Vărsătoare de Sânge?

De ce căutaţi voi, trei eroi, Arme Vărsătoare de Sânge?

Suntem de la Academia Changfeng.

Voim Arme Vărsătoare de Sânge ca să le folosim noi.

Ca să le folosiţi voi.

Arme Vărsătoare de Sânge sunt foarte puternice.

Şi mai sunt şi nimicitoare.

Iar voi sunteţi tineri, cu îndemânare puţină.

Dacă le folosiţi nesăbuit şi vă răniţi proprii oameni, nu-i de bine.

Mulţumim pentru grijă, jupâne.

Am venit din partea maestrului Sikong Yang să întrebăm de ele.

În ultima vreme, le tot caută.

Pricep.

Doar că acele Arme Vărsătoare de Sânge nu sunt acum îngăduite.

Nimeni din lumea artelor marţiale nu se-ncumetă să le mai târguiască.

Prăvălia de Arme Kong e cea mai mare şi mai veche din cetate.

Doar Armele Vărsătoare de Sânge nu le târguim.

Aşadar, mă tem că-i voi dezamăgi pe cei trei eroi.

Mulţumim pentru tot.

Cu plăcere, cu plăcere.

Frate, să mergem.

Tineri eroi, să fiţi cu grijă!

Vă aştept să mai veniţi.

Sikong Yang e adeptul magiei şi rar caută

arme alchimice, ca Armele Vărsătoare de Sânge.

Au încetat brusc să vorbească, tocmai atunci.

E limpede că ascundeau ceva.

Oare o fi început Academia Changfeng să cerceteze ceva?

PRĂVĂLIA DE ARME

PRĂVĂLIA DE ARME WANG

Am întrebat în aproape toate prăvăliile, dar

niciuna n-are habar de Armele Vărsătoare de Sânge.

Jingqiu, nu fi dezamăgită.

Atâta vreme cât nu renunţăm, negreşit vom găsi un indiciu.

Dragi muşterii, prăvălia noastră are cele mai bune chiftele înăbuşite din cap de leu.

Voiţi să intraţi să le gustaţi?

Am umblat întreaga zi şi n-am mâncat nimic.

- Ce-ar fi să luăm câteva înghiţituri? - Nu mi-e foame.

Jingqiu, haide.

Uite, se întunecă şi nu mai putem cerceta nimic. Nu-i aşa?

Nu trebuie să ne luăm răgaz, să ne odihnim, apoi să mai căutăm mâine?

Aşa e. Să mâncăm ceva şi să ne adunăm forţele,

înainte de-a merge mai departe.

De voiţi să mâncaţi, mergeţi singuri. Eu mă duc să mai caut indicii.

Palatul Zeului Mării a fost călcat chiar de demoni.

Acei demoni erau neasemuit de puternici, fiecare-n parte.

Discipolii de la Palatul Zeului Mării, în frunte

cu el, erau că nişte găini vânate de un vultur.

Spunea că nu voieşte să mănânce, dar fuge mai iute decât mine.

De obicei, ei se pitesc printre noi, sunt ca voi.

Sunt obişnuiţi, ca voi, de nu poţi face deosebirea.

Doar în ultima clipă a luptei cu cei din Palatul Zeului Mării,

el şi-a luat dintr-odată trupul demonic.

Moşneagul ăsta chiar ştie cum să cuvânteze.

Glăsuieşte, ca şi cum ar fi văzut totul cu ochii săi.

Eu chiar am răpus doi demoni. A văzut el asta?

- Ce neghiobie! - Blana groasă i-a crescut din piept.

Începând de la gât, până la braţe şi degete.

Totul s-a prefăcut în solzi.

La acea vreme, un tânăr,

care şi-a riscat viaţa, s-a năpustit spre Xiang Pangyun şi l-a tras înapoi.

Acel tânăr brav şi de neclintit este

Dongbo Xueying.

- Uau! - Chiar e uimitor!

- Incredibil. - Toţi îşi amintesc de-atunci,

cum s-a dus singur în Munţii Distrugerii,

a găsit conacul de pe Muntele Dragon

şi a pus mâna Ordinul Fierului Negru, nu-i aşa?

Dongbo Xueying e adevăratul erou de pe Muntele Dragonului.

Era tânăr şi împlinit. Curajos şi neînfricat.

Cu înzestrările sale măreţe, Desăvârşirea lui era aproape.

Din păcate, Cerurile au ciudă pe cei înzestraţi.

A fost tras de Xiang Pangyun de viu la poalele Crestei Vânt Negru.

Un erou,

care şi-a dat duhul de tânăr.

Xueying, ştiu că trebuie să fii în viaţă.

Nu mă aşteptam să fii pricină de inspiraţie pentru mintea tuturor.

Moşnege, ştii să glăsuieşti doar neghiobii.

Cei în viaţă sunt eroi, în timp ce morţii nu mai sunt de folos.

- Ai priceput? - Si Borong!

- Despre ce grăieşti? - Cine-i omul ăsta?

- Tu eşti cel ce spune neghiobii! - Aşa e.

- Cum adică? - De ce spui neghiobii?

Ei bine, cu tine cum rămâne?

Nu-ţi pasă decât să-ţi umpli pântecul.

Nu-i de mirare că dibăcia ta în arte marţiale nu devine mai bună.

Cine spune că nu devine mai bună?

Cu toţii luptăm cu demonii. Dongbo Xueying nu i-a

putut înfrânge, dar şi-a dat viaţa pentru asta.

Mai întâi, vezi-ţi de treburile tale.

Cine-ţi îngăduie să-l judeci pe Xuwying?

Si Borong!

Ştii doar să bagi în burtă şi să grăieşti numai neghiobii în fiece zi.

Ce-ţi iertare de la Xueying şi Jingqiu!

Iertare.

Xueying?

Jingqiu.

Xueying.

Trăieşti?

Frate, de ce m-ai pus să-mi cer iertare de la ea?

Yu Jingqiu, din cauza lui Dongbo Xueying, aproape c-a sărit la luptă.

Am spus doar că Dongbo Xueying a fost răpus de demoni.

De ce s-a înfuriat aşa?

Ce era aşa măreţ la Dongbo Xueying?

El s-a dus deja, dar oamenii încă-l ridică în slăvi.

Ce se petrece?

Dacă te-ai săturat, culcă-te mai degrabă.

Când cineva doarme, nu mai dă din gură.

Am să ies să mă plimb.

Jingqiu.

Xueying,

ne-am alăturat deodată Academiei Changfeng,

dar maeştrii ţi-au făcut favoruri şi s-au purtat aparte cu tine,

ridicându-ţi cultivarea peste noapte.

Camarazii noştri te-au favorizat şi ei.

Gândeau că eşti eroul Academiei Changfeng.

Ţi-au devenit prieteni pe viaţă,

cu inimile pline de sinceritate.

Acum,

te-ai prăbuşit de pe Creasta Vânt Negru

şi-ai devenit erou nemuritor,

în minţile tuturor.

De eram eu cel care s-ar fi prăbuşit de pe Creasta Vânt Negru,

cred că nu mulţi şi-ar fi amintit de mine.

Iar, în viaţa asta,

n-aş putea să fiu peste tine, nu-i aşa?

ACADEMIA CHANGFENG

Cum a fost? Aţi găsit ceva?

Deja am căutat peste tot,

dar în toate prăvăliile de arme din cetate, fie că erau

mari sau mici, nimeni n-avea Armele Vărsptoare de Sânge.

Felul în care sunt făurite Armele Vărsătoare de Sânge e unul aparte.

Prăvăliile obişnuite de arme alchimice nu le pot făuri.

Dacă nicio prăvălie din Cetatea Yishui nu le poate făuri, în altă parte...

Prea bine, trebuie să fiţi istoviţi.

Mergeţi de vă odihniţi.

Da.

Jingqiu.

Unde-i Xueying?

Unde-i Xueying?

Te întreb, el unde-i?

Chiar s-a prăbuşit de pe Creasta Vânt Negru?

De ce urli aşa? A căzut, fiindcă s-a aruncat el.

Nu-i ca şi cum l-am fi împins noi.

Chiar suntem tare amărâţi.

Dacă au fost demonii, care foloseau Armele Vărsării de

Sânge, ca să-şi mărească puterile, atunci Xueying...

Oricum, vom merge mai departe cu cercetarea Armelor

Vărsării de Sânge şi-l vom răzbuna cât de curând pe Xueying.

Cui i s-au târguit armele, n-are de-a face cu mine!

Xueying, ca să ne protejeze, a luptat până la

moarte cu demonii. Nu i-a păsat de viaţa lui.

Toţi sunteţi teferi şi nevătămaţi, dar cutezaţi să vă întoarceţi?

Ce faci, Puyang Bo?

Am căutat peste tot pe unde trebuia.

Nicio prăvălie de arme n-avea Armele Vărsării de Sânge.

Crezi că demonii sunt ca tine? Că ei stau doar să urle?

Urlatul îţi dă vreun indiciu?

Atunci, mai caută. Mai cercetează!

Caută mai bine!

Xueying a făgăduit că ne vom întoarce cu toţii, bine?

Cum de ne-am întors cu toţii, dar nu şi el?

Ce s-a petrecut? Chiar şi un laş ca Puyang Bo şi-a pierdut cumpătul.

Fiindcă Dongbo Xueying s-a prăbuşit de pe

Creasta Vânt Negru şi poate că şi-a dat duhul.

N-au fost să afle indicii despre demoni? Se pare că n-au găsit nimic.

Nu sunt ei destul de pricepuţi?

Aşa deci, nu s-au încumetat sau n-au putut?

Rezistă.

Stai drept.

Nu vreau să mă mai antrenez!

Antrenează-te!

Nu stăpâneşti mai nimic.

În familia noastră Si, nimeni nu stă rău la arte marţiale.

CONACUL SI

După ce te-ai antrenat atât de mult, îndemânarea ta în

stăpânirea Tăişului Adierii Nestăvilite lasă de dorit.

Nu.

Cine spune că n-o pot face? Cine spune că nu le pot găsi?

Nu sunt slab.

Nu sunt!

Situ Hong!

Situ Hong, ce faci?

Tu! În loc să-l salvezi pe Dongbo Xueying, te dai mare faţă de noi?

Fireşte că voi mai cerceta.

Dar, dacă veţi mai cleveti, am să vă rup gurile.

Tu!

Nu vă mai zgâiţi. Nu v-ajunge lecţia asta?

- Împrăştiaţi-vă! - Plecaţi, plecaţi.

Soră.

Soră. Soră, eşti bine?

Sunt bine.

U-Unde te duci?

Mă duc să-l salvez pe fratele Xueying.

Să salvezi... P-Pe cine?

Te duci să te-arunci şi tu de pe Creasta Vânt Negru?

Să ne laşi pe mine şi tata în urmă?

Eu...

- Eu... - Bine, bine.

Ia loc. Aşază-te.

Ai păstrat asta?

Fireşte.

Îţi mai aminteşti, când eram mici, de fiecare dată când se întorcea tata,

ne aducea scoici şi cochilii de melci?

Mă lăsai de fiecare dată să aleg eu primul.

Aş fi luat cele mai mari cochilii, iar tu nu te-ai fi înfuriat defel.

Apoi, tu luai ce mai rămânea.

Îmi tot spuneai, să nu dau toată plaja de cochilii

doar pentru una singură.

De data asta, nu renunţa la celelalte scoici

pentru cochilia asta, bine?

Dar... fratele Xueying nu-i o cochilie.

El... El e singura mea scoică.

Carevasăzică, muritorii învaţă să se bizuiască doar pe ei.

Putem face orice, dar musai să ne îmbunătăţim dibăcia în arte marţiale.

Dacă voiţi cu adevărat să ajungeţi Desăvârşiţi,

trebuie să folosiţi puterea Cerului şi-a Pământului.

Deci, care-i adevăratul scop, să deveniţi Desăvârşiţi?

Cine voieşte să răspundă?

Să răspundă mai întâi Puyang Bo!

Nu voieşte să găsească Desăvârşirea, ca să-i fie soaţă?

Nu face greşeli.

Puyang Bo, împărtăşeşte cu noi.

Preface energia ta de luptă, într-o formă de

Desăvârşire şi prefă-te în trupul Desăvârşirii,

ca să ajungi Desăvârşit.

Nu-i rău.

Deşi mai trebuie să ajungi din urmă, de când

ai venit la Academia noastră Changfeng...

Chiar şi Puyang Bo voieşte să practice din greu.

Vrea să devină un Desăvârşit, nu?

E greu de zis.

O fi din pricina păţaniei lui Xueying, de l-a pus pe treabă.

Când oamenii sunt puşi pe treabă de ceva, pot face orice.

Să vă îmbunătăţiţi dibăcia de luptă în arte marţiale este

ceva ce trebuie să faceţi, ca să ajungeţi Desăvârşiţi.

Acum, căutaţi un discipol cu aceeaşi putere, ca să vă antrenaţi împreună.

Faceţi pereche şi formaţi grupuri.

Jingqiu, pot să practic cu tine?

Jingqiu?

Asta se cheamă pereche perfectă.

Un bărbat şi o femeie înzestraţi.

Îmi pare rău, n-am prea dormit azi-noapte. Nu mă simt prea bine.

Maestră Tan, am să încerc să practic după lecţie.

Eşti bine? Cel mai însemnat în cultivare e starea minţii.

Trebuie să te porţi după iscusinţa proprie.

Ce se petrece?

Se pare că Yu Jingqiu nu voieşte să se antreneze cu Situ Hong.

Aşa cred şi eu.

Întotdeauna ea practica cu Xueying.

Făceau o pereche grozavă.

Xueying, fiindcă nu eşti aici, am să merg să te caut.

Fie că trăieşti sau ai pierit, am să te găsesc.

Maestre.

Ce este?

Voiesc să fac ceva, dar îmi trebui îngăduinţa ta.

Grăieşte.

În ultima vreme, am fost prin toate

armurăriile din imperiu, dar n-am găsit nimic.

Mă simt vinovat.

Nu-i vina ta.

Dar, atâta vreme cât sunt dovezi de neclintit ale Armelor

Vărsării de Sânge, negreşit vom găsi alte indicii.

Aşa că voiesc să-ţi cer să-mi dai o rămăşiţă

din Armele Vărsării de Sânge.

Negreşit că voi cerceta cu mare grijă.

Cred că vom găsi ceva nou.

Nu.

Armele Vărsării de Sânge sunt altfel decât celelalte arme.

Sunt mult mai distructive.

Ele sunt pricina haosului dintre discipoli, care poate duce la necazuri.

Despre asta, pot să te liniştesc, maestre, că voi păstra taina.

Trebuie să aflu dacă Imperiul Muntelui Dragonului s-a

aliat cu demonii şi să-l răzbun pe Xueying, cât mai iute.

Xueying...

Trebuie să fii cu băgare de seamă.

Să te protejezi bine.

Mulţumesc, maestre.

Mă voi retrage.

Frate?

Frate. E atât de târziu, pe unde-ai umblat?

Iar ai ieşit?

Am auzit nişte zgomote în curte, aşa că m-am dus să mă uit.

Ce zgomote?

Nu crezi că era un demon, nu?

Frate, aici e Academia Changfeng.

Suntem în siguranţă.

Ca oameni, trebuie să fim cu băgare de seamă.

Gândeşti prea mult.

Gânditul prea mult te face să nu poţi adormi.

Am să mă culc acum, frate.

Odihneşte-te.

Cel care- l-a făcut pe Xiang Pangyun să se prăbuşească.

Cum se numeşte?

Dongbo Xueying.

A fost tras deja de pe Creasta Vânt Negru.

N-avea cum să mai trăiască.

Un discipol de la Academia Changfeng chiar

s-a pus cu un general al Clanului Demonilor?

Ce păcat că Xiang Pangyun şi-a dat duhul.

Totuşi, se ascundea de mult.

Dar, nu m-aşteptam ca Dongbo Xueying, un muritor

din Clanul Xia, să aibă o putere nemaipomenită.

M-aş fi gândit că Chi Qiubai e cel mai puternic

din Imperiul Muntelui Dragonului.

Acest Xueying pare să nu fi fost prea rău.

Ce păcat.

Mai fii cu ochii pe Chi Qiubai.

Am priceput.

Stăpâne, e vremea să punem mâna cu adevărat pe o piatră izvor rară.

Acum, putem ataca Fântâna Demonilor fără griji.

- Totuşi... - Totuşi, ce?

De la ultima păţanie, Nanqin negreşit va întări straja.

Dar, poţi fi pe pace, stăpâne, am să mă ocup eu de tot.

Prea bine.

Nu-i grabă.

Linişte.

Fântâna Demonilor din Nanqin nu-i de încredere.

Generalii noştri din Abisul Întunecat se grăbesc

să găsească un loc în care să sape fântâni.

Nu-i lăsa pe alţii să afle de asta.

Da.

În bătălia împotriva Palatului Zeului Mării,

Demonii Abisului au fost ucişi cu toţii.

Chiar dacă piatra izvor e la locul ei, fără o putere măreaţă care să o susţină,

pietrele izvor sunt doar unele obişnuite, care nu folosesc la nimic.

Chiar acum, cel mai însemnat lucru e strângerea mâinii de lucru.

Doar când vom găsi locul în care sapă ei puţurile,

putem folosi piatra izvor

şi puterea celorlalţi, să străpungem Fântâna Demonilor.

Ocupă-te de Fântâna Demonilor şi adu-mi coşciugul.

Vremea să mă-ntorc se arată chiar după colţ!

Negreşit vei ajunge conducătorul Imperiului Muntelui Dragonului, stăpâne.

E vremea ca Al Treilea Preot să treacă la treabă.

Da.

Trebuie să te-alături Înaltului Preot.

Chiar de nu-i din Abisul Întunecat, cum suntem acum în Clanul Xia,

avem nevoie de oameni ca ei, ca să ne slujească acel Clan Xia.

Am priceput.

Negreşit că-i voi face să trudească pentru Tribul nostru al Demonilor.

Învaţă din greşelile făcute, în ce-i priveşte pe demoni.

Lipsa oamenilor care să trudească şi a puterii ne va

face ca toată munca noastră să fie iarăşi degeaba.

Stăpâne, am pierdut aproape toţi oamenii ce trudeau, în lupta de

dinainte împotriva Cetăţii Înceţoşată şi a Palatului Zeului Mării.

- Chiar acum... - Chiar acum, ne trebuie puteri noi!

Avem nevoie ca tu şi Cel de-al Doilea Preot să munciţi cot la cot.

Acum, e greu să strângem iarăşi mână de lucru din Abisul Întunecat.

După mintea mea, discipolii de la Academia Changfeng nu-s răi.

De ce nu-i prindem pe toţi şi să-i prefacem în demoni?

Să-i prefacem în Războinicii Armura Neagră, ca să ne folosim de ei.

Atâta vreme cât Al Doilea Preot îi poate aduce aici,

restul am să-l fac eu.

Du-te şi-i urmăreşte cu grijă.

Vezi-le obiceiurile de fiece zi şi rânduiala de-a călători.

Frate...

Frate...

Qingshi...

Îmi pare rău.

Nu ţi-am ocrotit bine fratele.

Qingshi. Fii pe pace.

Negreşit că-ţi vom răzbuna fratele.

Tribul Demonilor!

Vă mulţumesc tuturor!

Am să pleca acum.

CREASTA XUEYING

Shi'er. Ea este...?

Bun găsit. Eu sunt Ji Rong.

Şi eu sunt discipolă a maestrului Bai Yuanzhi.

Domniţă Ji Rong. De ce-aţi venit amândoi aici?

Shi'er. Ce se petrece?

Ce se petrece? Glăsuieşte!

Spune-ne!

Unchiule Zong,

unchiule Tong San...

Fratele s-a prăbuşit de pe Creasta Vânt Negru şi-a pierit.

[În memoria lui Dongbo Xueying]

[În memoria lui Dongbo Xueying]

Poftim.

Astea sunt straiele sfâşiate ale fratelui.

Le-am cusut eu pentru tine.

Mulţumesc.

Nu-i nimic.

Atâta vreme cât te face să te simţi mai bine.

Am să încerc.

Nu mă-nţelege greşit.

Nu-ţi cer să te sileşti.

Cunosc durerea de-al pierde pe cel drag.

Dar, dacă tot s-a petrecut, putem să-nfruntăm totul cu mult curaj, nu?

Înainte, când era şi fratele cu noi,

nu mă lăsa ca să fac nimic.

De fiecare dată când era vreo primejdie,

se punea în faţa mea.

Credea că nu pricep,

dar de fapt, în inima mea, eu pricepeam totul.

Acum, că s-a dus,

am rămas să înfrunt singur lumea.

Chiar se simte... înspăimântător.

Ce-i acolo, de ţi-e teamă?

Îi ai pe unchiul Tong San şi pe unchiul Zong Ling.

Întreaga Creastă Xueying ţi-e sprijin temeinic.

Mai mult,

mă ai şi pe mine.

Am să fiu cu tine pe veci.

Ai dreptate, Ji Rong.

Trebuie să nu mai fiu amărât.

Musai să nu mai fiu amărât.

De vreme ce ea te-a salvat atunci, nu ţi-e destinul să pieri. Nu renunţa.

Jingqiu. Tu eşti?

Eu sunt.

De-ar fi adevărat asta.

Atunci, mă visezi ades?

E prima oară când o fac.

Atunci, nu se pune că-i prima oară.

De ce să nu fie prima oară?

Ăsta...

Ăsta-i un vis?

Fireşte.

Eşti încă în viaţă. Noi suntem tot împreună.

Cum ai pătruns aici?

Eşti rănită?

Ei bine, se cuvine să stăm la taclale aici, atârnaţi în aer?

Haide.

Spun cu toţii că, după ce te-ai prăbuşit de pe Creasta Vânt Negru, ai fi pierit.

Dar, eu am crezut... am crezut că n-ai cum să pieri aşa uşor.

Am găsit în Pavilionul Comorii,

că, ajutându-mă de Lampa Lotus, putem rezista curenţilor de aer.

Creasta Vânt Negru are curenţi puternici.

Aşa că-i greu să-i socoteşti adâncimea.

Cei ce se prăbuşesc, au mici şanse de supravieţuire.

Lampa Lotus va înflori ca un lotus, întâlnind

curenţii puternici, ca să le reziste.

Xueying.

Xueying!

Şi apoi?

Apoi...

Apoi, noi...

Mi-e foame.

Şi mie mi-e foame.

Ce voieşti să mănânci?

E ceva bun de-mbucat pe-aici?

Peştele a scăpat iarăşi.

- Acolo mai sunt. - Bine.

Iar ai ratat!

Acolo!

Uimitor!

Traducerea şi adaptarea: doramunte Echipa Legacy Builders @Viki.com

„This World is Not in Vain” - Bai Shu

Un nobil domn faţă de lume şi-a găsit izolarea

Puteam vorbi fericiţi cât a durat tinereţea

Trecutul dispare ca o rază şi rămâne doar amintirea

Un joc de şah, o cupă de vin şi-n viaţă începe călătoria

Bei ceai şi vin sperând să-ţi găseşti liniştea

Pierdut prin văzduh, caut răspunsuri pentru inima mea

În visul meu, beau ceai şi vin cucerind depărtarea

În vechea cetate, amintirile dezvăluie mâhnirea

Aprinzi lumânări sub razele Lunii, fiind convins că nu e în van viaţa ta

Lumea nu-i statornică, dar pentru binele prietenilor trăieşti cu speranţa

Amintirile tale cad ca neaua pe mânecile îngheţate când începe călătoria

Se duce şi adierea, dar munţii şi râurile îşi găsesc comuniunea

Ne ascundem de lumina stelelor şi-n tăcere între noi intervine uitarea

Oamenii de rând caută plăceri şi la o cupă de vin savurează poezia

Amintirile tale cad ca neaua pe mânecile îngheţate când începe călătoria

Se duce şi adierea, dar munţii şi râurile îşi găsesc comuniunea

Te vor însoţi în călătoria aceasta