Original subtitles

WWW.MY-SUBS.CO

1 SPITALUL NEW HYDE

E mort!

Am venit să-l trezesc pe dl Bromden pentru cină și...

Du-te după dna Chris. Și să aducă targa.

Isuse.

Fata cea nouă plânge.

- Dumnezeule. - S-a sfâșiat singur.

Dacă ceilalți pacienți îl văd, se vor panica.

Să-l scoatem din unitate.

Bun.

Nu-l putem lăsa aici.

- Trebuie să te ocupi și de picior. - Bine.

CAMERA PACIENTULUI NUMĂRUL 217

Dacă nu și-a făcut-o singur?

The Terror: Diavolul de argint - S03E01 „Noiembrie în suflet”

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro

De ce avea mâinile așa...

- Doar întorci salteaua, atât? - Doar atât ne permitem.

Prinde colțul ăla. Te rog.

Bun. Ține minte să ții degetele așa. Ia-o de la capăt.

Îmi transpiră mâinile.

E un star rock, nu?

- Ce zici ce bună e? - Da, foarte.

Are un profesor bun, de aia.

Du-te să-ți termini micul dejun.

Bate cinciul.

- Și termină repede. - Bine.

Am vorbit cu Manny.

Fiul lui vine duminică la o lecție și cred că mai sunt copii interesați.

Bani în plus pentru noi.

Nu știu ce să zic. Pare o prostie?

- Îmi place un bărbat harnic. - Da?

O să am nevoie de tobe adevărate.

Nu-i pot învăța pe copii la cutii și găleți.

Astea-s o prostie.

Ce-o să spună Ivan când o să afle că am dat banii pe un set de tobe?

Sunt banii noștri și nu-i treaba lui.

- Nu-i mai în viața ta. - E în viața fiicei sale.

Și când Isabel îi spune că are tobe în apartament, o să știe că-s ale tale.

- Și nu vreau să mintă. - Poate să-i spună adevărul.

- Vorbim diseară. - Da, vorbim, împreună.

Dumnezeule. O să fie gălăgie, așa-i?

Se va rezolva. Nu-ți face griji.

Știu că m-ai angajat să fac curat, dar sigur găsesc ceva bun pentru tine.

- Sunt sigur de asta. - Sunt doar porcării.

Da, sunt porcării, dar sigur găsim ceva de valoare pe aici.

Ai fi surprinsă. Dacă arunci tot, parcă scapi de o persoană.

Și nu vrei să faci asta.

Ce vreau să faci, e să arunci totul la gunoi.

- S-a înțeles? - Da, doamnă.

- Și să pleci până la 19:00. - Da, voi pleca până la 18:00.

ACHITĂ 3.999 $

- Cum a fost locul? - Arunc viața unui om la gunoi.

Fetei nu i-a păsat. Să nu vorbim. E prea tristă situația.

Da, e nasol. Nu știu cum oamenii pot fi așa reci.

Casa mamei e plină de nimicuri, dar măcar totu-i pus la locul lui.

Doamne, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi de era altfel.

Că veni vorba. M-a sunat mama. Iar a spus să mergem în vizită.

I-am spus că mă gândesc, Isabel e la școală, eu am nevoie de liber.

Nu s-ar mulțumi cu un singur weekend.

- Pepper? Mai ești acolo? - Da.

Nu-i frumos să ne luăm bilete de avion când tu te gândești la tobe.

Dar m-am gândit că poate găsim ceva la reducere.

Știi... am cumpărat setul.

- Ce? - Da, l-am cumpărat.

Am găsit unul perfect. A fost la reducere.

Și cât a costat?

În jur de patru mii.

4.000 de dolari?! Asta-i reducerea?

Parcă trebuia să vorbim, Pepper.

Îi pot face înapoi în vreo trei luni. Da? Lucrez orice.

O să vină copii la lecții. Unul vine acum duminică. Promit!

- Sunt mai toți banii economisiți. - Marisol, va fi bine.

- Da? Crede-mă. - Ce cauți aici?

- Ce? - Voiam s-o surprind pe Isabel.

- Asta nu-i o surpriză. - Marisol?

- Te bucuri să mă vezi, scumpo? - Nu vorbi cu ea. Vorbește cu mine.

- De când ești așa tupeistă? - Marisol?

De când ne-am despărțit...

Nu-mi vorbi așa în prezența fiicei mele.

Nu-mi place când vii neanunțat. Trebuia să suni.

Nu poți veni când ai chef.

Am sunat, n-ai răspuns. Data viitoare să răspunzi.

Nu mă ignora!

Pepper, stai!

- Pepper! - Nu te privește!

- Fac să mă privească! - Pepper, oprește-te!

N-o meriți. N-o meriți pe fiica ta!

Te rog! Oprește-te!

Lăsați-l!

Pepper, oprește-te!

Pepper, sunt polițiști!

- Polițiști nenorociți! - Legați-l pe nemernic.

Haide!

- Stați puțin. - Taci!

- Marisol! - Vezi-ți de treaba ta.

- Marisol! - Taci!

Nenorocitul.

Știți de câte ori v-a chemat Marisol pentru acel individ?

De nouă ori.

Știți de câte ori ați venit?

- Ghiciți. - Am zis că ajunge.

Nu putem discuta civilizat? Am dat-o-n bară, știu.

Huey, Dewey și Louie. Mă auziți?

- Cum ne-ai spus? - Ce, n-ai văzut „DuckTales”?

Super. Ești fan metal?

Nu țin lingușelile, nu mai încerca.

Secția-i la zece străzi înapoi.

Nu mă deranjează birocrația.

Pe mine mă deranjează. Pe tine, Dewey?

Nu-mi pasă.

Am exagerat.

Ai exagerat foarte mult, dar e prea târziu, prietene.

Doar întoarce și lasă-l cu mine.

- Îl înregistrez eu. - Ce idee bună.

Tu stai și lucrezi, iar noi mergem acasă. Cum arată?

Nu. Îi vom face o favoare.

- Ăsta-i un spital? - Ceva de genul.

Cred c-ar trebui să-l ducem la secție.

- N-o să-l ajute aici. - Nu-mi pot cere scuze?

Dacă facem cum zice Louie și te ducem la secție,

nu scapi cu un avertisment.

Ai atacat trei polițiști, vei fi arestat preventiv.

Crezi că cei care atacă polițiști, ies pe cauțiune?

- Probabil că nu. - Exact.

E mai bine decât în închisoare. Crede-mă.

Plus, ești un tip dur. Vei fi bine.

Ce-i locul ăsta?

Știi unde ești? Ești în junglă, scumpete.

Dorry, fă liniște. Du-te zece pași în spate.

- Acum îmi încheiam tura. - Și noi. Dar știi tu...

Toată lumea își încheie schimbul.

Eu am avut o zi lungă. Tu ai avut. El a avut. Ea cu siguranță a avut.

De ce s-o facem mai lungă? Doar lasă-mă să merg acasă, te rog.

Dacă te aducem, trebuie să te interneze. Mă înțelegi? Asta-i legea, nu?

Din păcate, e corect.

Nu, asta nu-i corect. Nu puteți face asta.

Vă rog. Haideți, nu-i corect ce faceți.

Nu-i corect așa ceva. Nu puteți face asta.

Vă rog!

Mă numesc dr Anand. Pentru dosar, astăzi e 12 octombrie.

Bine ai venit la spitalul New Hyde.

Această clădire, această unitate se numește Northwest.

În spatele meu este echipa mea.

Să fiu foarte clar. Aici nu ești prizonier.

Serios, doctore?

Pacient nou. L-a adus poliția.

A trecut o zi de când l-am pierdut pe dl Bromden.

Nu vi se pare ciudat?

Dl Bromden moare și următoarea zi avem un nou pacient.

Vezi-ți de treaba ta, Dorry.

Spitalul este flămând.

- Peter. - Pepper.

Toți îmi spun Pepper.

- De ce? - Pepper are zvâc.

Pui puțin piper și gata, ești plin de energie.

De ce crezi că ești aici, Pepper?

Pepper? Nimic?

Pepper, de ce crezi că ești aici?

Protejam oameni. Pe prietena mea și copilul ei.

Agresiune fizică. Opunere la arestare.

Ai agresat trei polițiști. Aș putea continua.

Au sărit din mașină și m-au luat pe sus.

Și nu-mi spun că-s polițiști. Eu mă băteam cu un individ.

Cu un fost soț abuziv, ca să știți. Notați asta, te rog.

Și apoi sunt patru, iar eu credeam că-s cu el.

Iar acum mă duc la un spital de nebuni. Și-mi spun că-mi fac o favoare.

Cum de-i legal așa ceva? Cum de-i corect?

Intri des în altercații?

- Asta ai tu de spus? - E o simplă întrebare.

Ajut oamenii, asta fac.

Și judecând după cum a fost acum, se pare că-i o crimă să faci asta.

Și de ce crezi că acei oameni aveau nevoie de ajutorul tău?

O spui de parcă-i ceva rău.

De parcă ar trebui să-i las singuri și să fiu ca voi, să-mi văd de treabă

și să-i privesc superficial.

Las-o baltă. Eu nu-s așa.

Cine-i de serviciu?

- Eu sunt. Sunt aici, doctore. - Mai ușor, nu alerga.

O să cazi. Acești oameni vor pleca.

Josephine, omul e agitat.

Să ai o doză pregătită.

{an8}POATE NU-ȚI AMINTEȘTI CINE SUNT ȘI E ÎN REGULĂ,

{an8}DAR AR TREBUI SĂ ȘTII. MAMA, ANTOINETTE, E MOARTĂ.

{an8}DACĂ VREI SĂ VORBIM, AR FI FOARTE BINE.

{an8}MĂ POȚI GĂSI LA NUMĂRUL DE TELEFON.

Condoleanțe.

Cine-i Antoinette pentru tine? Pare un punct de stres pentru tine.

Înțeleg de ce reacționezi așa. De ce ești agitat.

Vrei să vorbim despre asta?

Nu, nu faci așa ceva aici!

E în regulă.

Ăsta-i semnalul meu. Baftă să aveți.

Vreau să te pregătesc pentru ce urmează.

Dar vreau să rămâi calm.

Poți face asta?

Vei intra în categoria de pacient temporar.

Vei fi în custodia noastră timp de 72 de ore.

- Trei zile? - Supune-te regulilor

și luni vei pleca de aici.

Luni.

Vei termina înregistrarea la recepție.

Închide în urma mea.

- Ține-o departe de mine. - Dorry e inofensivă.

Gândește-te la ea ca la ghidul nostru local.

Supune-te regulilor și vei fi bine.

Poate vei învăța ceva de aici.

Intenția noastră-i să ajutăm.

Dorry, du-l pe Pepper la recepția asistentelor.

Ai avut o zi grea.

Îmi pare rău, dar, dacă te ajută,

n-ai prea avut de ales.

Nici polițiștii n-au avut și nici doctorii.

N-a fost niciun accident.

Ai fost invocat.

Toți de aici sunt nebuni ca tine?

Pot vedea de ce te-a ales. Ești făcut să reziști.

Și puțin cam nemernic.

Perfect.

Când am venit la New Hyde, credeam că-i o vizită la oftalmolog.

Soțul meu, Ralph, el a făcut programarea.

A observat că am probleme înainte să observ eu.

A spus că venea mereu de la muncă și mă găsea plângând.

Și a trebuit să-l cred pe cuvânt...

fiindcă nu-mi aminteam deloc.

Atunci l-am întâlnit pe dr. Walter.

E mort de ceva vreme.

L-ai auzit.

Fii cuminte și supune-te regulilor.

Asta vor de la tine.

Ce-i acolo?

Vei afla curând.

Îmi pare rău.

- Nu știu unde le-am putut pierde. - Fiindcă alergi p-aici ca un iepure.

Nu te grăbi. Fă-le pe toate pe rând. Te vor taxa pentru chei.

O să-ți taie din salariu.

Haloperidol. 20 de miligrame.

- E pentru mine? - Pentru mine sigur nu-i.

Da, eu nu iau pastile.

Pe fișa asta se va uita luni dr. Anand să vadă dacă poți fi externat.

Trebuie să vadă litera C la fiecare doză.

Dacă vede NC,

„necooperant”, o singură dată, atunci va decide

cât de mult vei mai sta cu noi.

Doamnă, eu nu pot sta aici. Am o viață afară.

Mă așteaptă oamenii.

Dacă vrei să mergi acasă, urmează ordinele doctorului.

Simplu.

Verifică-l sub limbă.

Deschide gura, te rog.

Ridică-ți limba.

Bun. Coridorul bărbaților e pe acolo.

Grăbește-te. Pastila are efect puternic.

Ce, chestia aia mică?

Camera 217. Vei sta cu Coffee.

Cu cine?

Am ajuns.

Bun. Ești bine.

Haide.

Încet.

Așa.

Stai să aprind lumina.

- Aproape ai ajuns. - Da.

Așa.

Nu.

Ai fost invocat.

Dar cine te-a invocat?

Dă-mi o monedă.

Bine.

Tu trebuie să fii Coffee.

Dă-mi o monedă.

Ești un ciudat.

Asistentele au luat șireturile.

Cum rămâne cu moneda?

Trebuie să ies de aici.

Așa spunem toți, frate.

Ai întârziat.

Mă mir să te văd treaz. Ai întârziat la ședința cu grupul.

- Trebuie să... - Un singur lucru trebuie să faci,

și anume să mergi la ședință.

Coffee, știi unde să mergi. Ia-l și pe Hard Rock Cafe cu tine.

Care-i problema lui?

- Bandă Adezivă. - Problema lui e banda adezivă?

Nu, așa-i spunem noi. Ține lucrurile laolaltă.

Repară ce-i stricat.

Și-s multe chestii.

Când predam la Nassau, elevii mei ajungeau mai repede.

- Îmi amintesc de tine. Ești doctor? - Da.

Noaptea trecută, am văzut ceva sau pe cineva

și a fost destul de urât.

Am auzit sunete din tavan, sunet de zgârieturi.

E New York City.

Șobolanii sunt pe viață. Noi suntem trecători.

Știu cum sună, dar eu...

Nu vreau să-l chem pe Scotch Tape. Nu mă face să-l chem.

Doar ia loc.

Cum spuneam, bine ați venit la clubul de carte.

Mă bucur să văd atât de multe fețe.

Dr. Anand ne ordonă să venim la întâlnirile tale.

Dacă n-o facem, vom fi trecuți ca necooperanți.

Dl Mack, mereu o rază de soare.

Uite, crede că-i la școală.

Da, și am dreptul la un telefon? Fiindcă eu...

„Ori de câte ori simt că mi se crispează buzele într-un rictus amar,

ori de câte ori în suflet mi se instalează un noiembrie umed și mofluz,

ori de câte ori mă pomenesc oprindu-mă fără voie în fața depozitelor de sicrie

și încheind orice cortegiu funebru care-mi iese în cale,

și mai ales ori de câte ori ipohondria pune într-atât stăpânire pe mine

încât îi trebuie un principiu moral puternic

ca să mă împiedice de a ieși cu premeditare în stradă

și a da metodic jos pălăriile oamenilor de pe cap,

atunci...

socotesc că e mare vremea să plec pe mare cât mai curând.”

Oamenii cred că-i vorba despre o balenă, dar nu-i.

E o poveste despre America,

despre un echipaj de oameni diferiți, captivi pe o navă pe mare

încercând să omoare o balenă.

Sau...

balena încearcă să-i omoare?

Cine-i adevăratul inamic?

Își pot da seama cine trage sforile?

Ești exact unde ți-e locul.

Gata.

Ești bine?

- Asistentă! - Nu, te rog nu-l chema.

- Nu! - Asistentă!

Nu, te rog, nu-l chema. Trebuie să plec de aici.

Nu pot fi aici. Nu rezist până luni.

- Chiar nu pot. - Azi e marți.

- Asistentă! - Ai spus luni!

Asistentă!

- Ai spus luni. - Bine, calmează-te.

M-ai adormit patru zile întregi!

Calmează-te. Lucreză cineva aici?!

- Locul meu nu-i aici. Vreau afară. - Înțeleg!

Vreau afară, m-ai auzit?

Ce?

Tu!

Culcat.

Lasă-mă! M-ați mințit cu toții!

Nu! Așteptați!

Nu!

Știi povestea bizonului american?

Nu cred în coincidențe. Totul se întâmplă cu un motiv.

Dacă nu apăream, acum erai pe prima pagină în ziar.

„Doctor omorât de un pacient violent.”

Ar fi găsit ei ceva mai antrenant.

„Măscăriciul o încasează.”

Dar n-a fos așa. Și vreau să înțelegi de ce.

Fiindcă prietenii tăi din poliție au fost aici să te protejeze.

Dar n-ar fi fost aici să-l atace pe doctor dacă nu-l aduceam noi.

A demonstrat că locul lui e aici.

- Nu, nu-i adevărat. - Am avut grijă de tine.

Aș vrea să ne tratezi la fel.

Ai făcut o plângere la superiorii mei că am adus un nebun. E marți deja.

De ce n-a fost eliberat ieri? Credeam că o să se termine episodul ăsta.

Nu și-a luat medicamentele.

Dozele de dimineață le-a luat,

dar cele la prânz și cină nu le-a luat.

A refuzat?

A dormit.

Posibil să fie din cauza dozei de dimineață?

Nu-i obișnuit cu medicamente psihiatrice.

Superiorilor le pasă de aceste fișe.

Fișele dictează dacă trăim sau murim.

Asta-i ultima unitate funcțională din acest complex.

Și suntem amenințați zilnic că vom fi închiși.

- Poate că-i bine așa. - Tu zici asta, dar...

Păzește-ți spatele. Păstrează-ți postul.

Nu doar postul meu, ci toată echipa încearcă să-i ajute pe acești oameni.

- Chiar crezi că-i ajuți? - Tu crezi că-i rău aici?

Fiindcă n-au nicio șansă afară.

Marisol la telefon. M-ai ratat. Lasă-mi un mesaj și te sun eu.

Mi-aș fi dorit să răspunzi.

Sunt eu.

Am fost arestat. Dar partea asta o știi.

Ascultă-mă, poliția m-a dus undeva.

Am nevoie de ajutorul tău.

Marisol, legat de seara respectivă, știu că m-am luat de Ivan,

dar când l-am văzut că te atinge, mi-a sărit țandăra și apoi m-au săltat.

Și... îmi fac griji pentru tine.

Îmi fac griji pentru Isabel.

E bine?

Vii să mă iei?

Sunt la...

Ce se întâmplă cu el acum?

A atacat un angajat,

asta-i o infracțiune majoră

și va fi ținut aici pentru alte observații.

- Cât timp? - Două săptămâni.

Isuse.

Poate că are probleme.

Ați văzut ce temperament are. Poate...

Poate-i bine că l-am adus aici, nu?

Da.

Unii nu-și dau seama toată viața că i-ar ajuta un tratament psihiatric.

Iertați-mă, dar sunt eu prost?

Parcă trebuia să ajutăm oamenii.

Și voi vă ajutați doar pe voi.

Nu pentru asta m-am angajat.

Nu se poate.

Cineva să-mi dea drumul!

Cine-i ăla?

E dr. Walter.

El a construit acest loc.

L-a făcut ce-i astăzi.

E ciudat.

Posibil să fie o problemă mai mare cu acest individ.

Cu cât stă mai mult, cineva o să vină să-l caute.

Nimeni nu vine după oameni ca el.

Poate că locul meu e aici.

Văd lucruri.

Poate o iau razna.

Singurul lucru ce-l poți pierde, e sufletul.

Nu știu dacă-ți amintești. Sunt în misiune, fac parte din 141.

Am ajutat la escrocheria cu remorcări de anul trecut.

Mă uit după semnătura ta în „Daily News.”

Faci treabă bună.

Am văzut un om mort.

Unul mare.

Gâtul era...

Omul care a fost aici înaintea ta, mi-a fost prieten.

A fost captiv.

Și acum ești și tu.

Sună-mă înapoi pe numărul ăsta.

Am altă știre. E de rău.

E mai grav decât acea escrocherie.

Oamenii trebuie să știe. Vreau doar să ajut.

Ce-i locul ăsta?

Ce-a fost prima dată?

Oul sau găina?

Lucruri rele se întâmplă într-un loc fiindcă locul e rău...

sau s-au făcut multe lucruri rele în acel loc,

încât a atras răul înăuntru?

Nu știu răspunsul.

Știu doar cum e acum.

Scuză-mă.

Scuză-mă.

Spitalul ăsta profită după cadavrele noastre.

Altceva se hrănește cu sufletele noastre.

Am văut un set de chei, cheile angajaților,

în prima noapte când am fost aici.

Cred că știu unde pot fi.

În loc să spargi un geam, poți ieși direct pe ușă.

Te ascult.

Te-ai pierdut?

Vreau să plec.

Pari trist.

Plin de furie dreaptă.

Cred că te pot ajuta.

Fața ta...

Cauți o cale de scăpare.

E ciudat că spui asta.

Nu...

Nu!

Nu, te rog!

Te rog!

Dacă pleacă, te omor.

ACEST SEZON ÎN THE TERROR

Ce-i în spatele ușii argintii?

Diavolul trăiește acolo.

Faci probleme, nu te supui.

Dr. Walter o să-l viziteze.

Nu-s bine! Nimic nu-i în regulă!

Pacientul e agitat.

Cinci miligrame.

Nu lăsa acest loc să te frângă. Asta încearcă să facă.

Ai un vizitator. Trebuie să fie cineva special.

N-ar trebui să fii aici. Trebuie să pleci.

O să vorbim de acest loc?

- Ce se întâmplă aici? - Doar pe noi ne au.

Știți că-i un loc sigur, nu?

Crezi că ne protejezi.

Mai mult decât aș putea explica.

Vreau să-mi spui despre ușa argintie.

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro