Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Ai văzut asta, tată? Are timp record.
Ştiu!
E un mare pilot!
E o maşină minunată!
Când notezi timpul adaugă o secundă la fiecare tur.
Nu-l lăsa să afle cât de bine a mers de fapt.
Bună. Sunt aici.
Azi e o zi aglomerată.
Dar ştiai că n-am să uit.
Lucrurile merg bine la fabrică.
Obţinem timpi buni cu noua maşină.
Poate are nişte aderente.
Dar merge foarte, foarte repede.
Eu sunt cel care dau rateuri.
În fiecare dimineaţă, când mă trezesc,
am impresia că ar putea fi ultima.
Cred că foarte curând vom fi din nou împreună.
Bună dimineaţa, domnule inginer.
Bună dimineaţa, Henrietta!
Bună ziua.
Am venit pentru interviu...
Îmi pare rău că am întârziat.
Nu vă faceţi griji, d-le Ferrari. Mulţumesc că m-aţi primit.
De obicei nu vorbesc cu ziariştii.
Nu scriu decât minciuni despre mine.
Atunci sunt onorat că aţi făcut o excepţie în cazul meu.
Nu, nu..Dacă vreţi să vorbiţi cu mine... fără fotografii şi reportofoane!
De acord!
M-am întrebat de multe ori...
ce poate visă un om ca dvs.?
Îmi pare rău să vă dezamăgesc
dar de ani buni nu mai visez.
Dar aveaţi un vis când eraţi tânăr.Nu-i aşa?
Visul de a construi maşina cea mai rapidă, frumoasă şi dorită din lume.
Spuneţi-mi, d-le Ferrari,
cum aţi transformat acel vis în realitate?
Şi cum acea realitate a devenit legendă?
Aveam doar 10 ani...
Dar îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri.
Cine a spus că poţi veni aici?
Când îţi spun să faci ceva, trebuie să mă asculţi.
- Dar pe Alfredo l-ai adus. - Taci!
Nu comenta. Ai grijă!
Acum stai aproape de mine.
Uite-i că sosesc!
Acum am propria maşină!
Numeşti aia o maşină?
Mie mi se pare că e o bucată de scândură putredă.
Ok, atunci te provoc să vedem cine câştigă.
Mă bag.
Dar când vei pierde, nu vreau să te văd smiorcăindu-te!
Bine!
Ajutaţi-mă!
Unu... Doi... Trei...
Mai repede! Mai repede! Mai repede!
Mai repede! Mai repede! Mai repede!...
Mai repede!
Mai repede!...
Cine a fost de vină?
Tu ai fost, nu-i aşa?
Eu n-am făcut nimic! El e de vină pentru că nu ştie să conducă!
Dar eu nu am făcut nimic!
I-ai furat!
I-ai luat fără măcar să mi le ceri!
Dar de ce e mereu vina mea? De ce nu-ţi place nimic din ce fac?
De ce îl iubeşti mereu pe el şi pe mine niciodată?
Enzo!
Ce ai? Ce te doare?
Arată-mi!
Acum o să-ţi treacă.
Stai liniştit.
Îţi deschei gulerul.
Enzo, ţine minte...
Nu plânge.
Ascult-o pe mama ta.
Fă-ţi mereu temele.
Nu fă prea multe prostii.
Un om trebuie să construiască ceva în viaţa lui...
altfel, ce fel de om e?
Ce fel de om..
Fii liniştit, tata.
O să învăţ.O să devin cineva.
Îţi promit asta.
Dar acum trebuie să te însănătoşeşti, tata. Te rog!
Ai spus-o chiar tu.
Nimeni nu poate să reuşească de unul singur.
Îţi aminteşti de ziua în care nu m-ai dus cu tine la opereta
şi era acel om care trăgea să moară
şi apoi când şi-a ridicat capul s-a simţit imediat mai bine.
Şi tu trebuie să-ţi ridici capul, te rog!
Uite, aşa!
Aşa poţi respira mai bine.
Tata..
Tata!
Tata..
A trecut atât vreme..
Trebuie că a fost greu pentru un copil
să nu plângă la patul de moarte al tatălui său.
Dacă un om nu-şi exprima emoţiile nu înseamnă că nu le are.
Povestiţi-mi de fratele dvs.
Şi despre discuţia pe care aţi avut-o în legătură cu maşina tatălui dvs.
Dar de unde dracu ştiţi asta?
Poate că am citit asta în una din biografiile dvs.
Era în timpul războiului..
În timpul marelui război (primul război mondial)
Maşinile se rechiziţionau
şi se trimiteau pe front.
Enzo, ce faci?
Un automobil de curse.
În felul ăsta n-o să ni-l poată lua pe front.
Ar fi trebuit măcar să ceri voie mamei şi mie!
Bine.
Acum o faci la loc.
Exact cum a fost înainte.
Ai înţeles?
Altfel îţi sparg capul!
Şi îţi jur că o s-o fac!
Ne-am înţeles?
Bine.
Dumnezeu să te binecuvânteze.
Nu l-ai salutat pe fratele tău.
Nu-mi plac saluturile de adio.
Eşti încă supărat din cauza automobilului, nu-i aşa?
Mai întâi tata, acum tu.
Orice face el e bine.
Dar de ce nu vrei să înţelegi?
Fratele tău era îngrijorat că îl trimit pe front.
Măcar în felul ăsta va fi departe de pericol.
Maşina aceea ar putea să salveze vieţi.
O s-o folosească drept ambulanta.
Şi cine o s-o salveze pe a mea?
Ce vrei să spui?
Degeaba mă fixezi în felul ăla.
Eu la război nu mă duc, e clar?
Nu mă interesează nimeni.
Îmi pare rău, amice..
Dar în gaura asta infernală nu mai stau nici o clipă.
Stai liniştit, băiete.
Enzo..
Mama..
Ce faci aici?
Fratele tău... e aici.
E pe moarte.
Vrea să te vadă.
Nu, mama.
Nu pot.
Ba poţi.
Pentru că dacă n-o s-o faci jur că îţi rup şi celălalt braţ!
Alfredo...
Mai repede!
Vreau să merg mai repede..
Linişteşte-te, Alfredo!
Calmează-te.
Sunt aici.
O să fugim împreună.
Cu căruţul..
Unde e căruţul nostru?
Aveai dreptate..
Mergeai mai repede decât mine!
I-am spus!
Am căzut singur, tata!
Eu n-am nici o vină!
Ajunge acum, Alfredo!
Linişteşte-te!
Acum trebuie să te însănătoşeşti!
Imediat ce ieşi din spital te las să îţi iei revanşa.
Trebuie să o facem acum!
E singurul mod să mă vindec!
Să fugim mai repede!
Te rog!
Noi o să fim cei mai rapizi!
Chiar cei mai rapizi!
Să mergem!
Am pornit!
Mai repede! Şi mai repede!
Mereu mai repede!
Ai văzut?
Am fost cei mai rapizi!
Am câştigat!
Nu e nimic de care să ne fie frică!
Acum te-ai vindecat!
Mamă!
Mamă, deschide uşa!
Deschide, sunt eu!
Mamă!
Nu îţi deschid până nu-ţi găseşti o slujbă şi nu-ţi bagi minţile în cap!
Dar am o slujbă!
Azi am câştigat prima mea cursă.
Aproape!
O slujbă adevărată!
O să o găsesc!
Dar acum, te rog, deschide uşa!
O să-mi găsesc o slujbă.
Bună dimineaţa!
Îmi cer scuze dacă v-am ţinut să aşteptaţi.
Nici o problemă.
M-am gândit la cererea dvs. de angajare.
Dar din nefericire nu avem nici un loc liber la Fiat momentan.
De fapt, de curând a trebuit să concediem sute de oameni.
În cazul ăsta aveţi nevoie de mine mai mult decât credeţi!
Sunteţi un tânăr foarte sigur pe dvs, nu-i aşa?
Dar noi suntem o firmă mică, tinere.
Daţi-mi voie să vă dau un sfat.
De ce nu încercaţi în altă parte?
Puneţi-mă la încercare, daţi-mi o şansă.
Cu mine faceţi o afacere, sunt un pilot foarte bun!
Sunt sigur că sunteţi.
Dar mai e un mic detaliu, că nu avem o echipă de curse.
Exact! Vedeţi?
V-o formez eu..
Mă tem că nu mai are rost să continuăm această discuţie.
Mi-a făcut plăcere să vă cunosc.
Mă scuzaţi...
Cum spuneaţi că vă numiţi?
Ferrari!
Enzo Ferrari...
Reţineţi acest nume! Fără îndoială.
Urăsc frigul mai mult decât orice pe lume.
În seara aceea mi-am promis că nu voi mai petrece nici o altă seară în frig.
Deci, în dimineaţa următoare v-aţi întors acasă?
Nu, rămasei în Torino.
Aveam un prieten acolo.
Un foarte bun prieten.
Beppe Sicci.
Ne întâlneam într-o cafenea la Porta Nuova.
Vorbeam despre maşini...
Şi despre femei, presupun...
Cum să nu vorbeşti despre femei?
Fără femei...
motoarele nici nu pornesc.
Dacă nu mă înşel chiar în acea cafenea aţi întâlnit-o pe Laura.
Chiar aşa.
Acolo o întâlnii.
'Neaţa.
E frig. Aşa e.
Enzo!
Vai de mine, ce-am făcut!
Mă scuzaţi, domnule, nu v-am văzut!
Îmi pare atât de rău.
Poftiţi!
Vă puteţi şterge cu asta.
Mulţumesc.
Îmi pare teribil de rău. A fost prostia mea.
V-aţi opărit?
Nu, nu...
Însă nu mi-a plăcut niciodată ciocolata fierbinte.
V-am murdărit peste tot.
Cum mă puteţi ierta?
Sunt sigur că putem găsi o cale.
Şi care ar fi aceea?
O faptă bună...
Lăsaţi-mă să mă prezint...
Numele meu este Enzo.
Enzo Ferrari.
O spuneţi de parcă aţi fi faimos.
Voi fi în curând!
Foarte bine, domnule Ferrari!
Mă scuzaţi..
Îmi puteţi spune cum vă numiţi?
Numele meu este Laura.
Laura Garello.
Laura... Frumos!
Laura şi Enzo! O echipă puternică!
Îmi puteţi da adresa dvs.?
Trebuie să mă gândesc.
Trebuie să mă gândesc, Da, aşa e.!
Mulţumesc!
Uite! Automobile!
Erau pasiunea ta!
Acum nu mai sunt!
Întoarce-te!
Întoarce-te...
Întoarce-te!...
Era cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o în viaţa mea.
Stătea acolo, în rochia aceea frumoasă purpurie...
Roşu purpuriu...
Aţi fi făcut orice ca s-o aveţi!
Orice!
Bună seara.
Aş putea vorbi cu dl Garello?
Poftiţi.
Bună seara.
Asta e pentru dvs, doamnă.
Mulţumesc. N-aveţi de ce.
Cine sunteţi?
Enzo Ferrari.
A, da, Laura mi-a vorbit de dvs.
Ce doriţi?
Aş dori să o frecventez pe fiica dvs.
Laura!
Am venit să vă cer voie.
Fiica noastră are deja un pretendent.
O partidă bună.
De ce nu o lăsaţi pe Laura să hotărască?
Tată, ce rău e dacă ne întâlnim?
Tu să taci. Când o să vreau opinia ta o să te întreb.
Trebuie să vă rog să nu insistaţi,
Nu am crescut-o ca să mi-o ia unul ca dvs.
Fără mijloace financiare, fără perspective.
Spuneţi că nu am perspective?
Şi ce părere aveţi de "perspectivele" astea?
Domnule, eu nu am pierdut niciodată vreun concurs
lucru pe care îl sper în continuare.
Foarte curând o să devin un om bogat şi celebru.
Fie că vă place sau nu.
Următoarea dată când o să vin aici o să o iau pe Laura cu mine.
Ai văzut? Am reuşit.
L-am cucerit.
Moare după mine.
Nu-l poţi ţine în spate. E mai rapid!
Lasă-l să treacă!
Asta nu e o maşină. E o nenorocită de cafenea.
E o râşniţă de cafea, care acum se supraîncălzeşte!
Dacă nu voi începe să câştig curse,
nu o să mă pot însura cu Laura.
Opreşte-te Enzo, am spart un furtun.
Nu m-ai auzit? Am spus să te opreşti.
O să ne ia foc motorul.
Asta nu e apă!
Enzo, e dezgustător!
Scuze Pepe, ar fi bine să te obişnuieşti să faci şi tu în pantaloni.
Pentru că maşina asta nu se opreşte decât la linia de sosire.
Comportament necivilizat!
Opreşte-te!
Hai, ajută-mă.
Nu cobor din automobil.
De ce?
Ascultă!
Ai auzit?
Uite acolo!
Care e problema? Sunt doar nişte lupi.
Dar mie mi se par flămânzi!
Stai puţin!
Ce faci?
Ai văzut? Nu trebuie decât să împuşti.
Vino, coboară acum.
Chiar şi copacii sunt împotriva noastră.
Când ajunseserăm la linia de sosire toţi erau plecaţi acasă.
Dar cursa următoare a fost începutul unei lungi serii de victorii.
Şi victoriile aveau avantajul lor.
Enzo...
Şi ăsta... e dormitorul nostru.
Deci, doamnă Ferrari, cum vi se pare?
Îţi place?
Casa asta e minunată!
Dar nu crezi că ne lipseşte ceva?
Nu!
Nu?
Nu!
Mă căsătorii cu ea după o săptămână.
Mama spunea..
Că aveam un deosebit talent de a distruge totul.
Şi aşa aţi ajuns pilot.
Făceaţi curse cu Alfa, o maşină de neînvins.
Lascari, Campări, Wagner
şi dvs. Şi dvs câştigaţi.
Primul la Mugello, primul la San Bernardo, apoi...
în sfârşit trofeul Baracca.
Vrei să te joci?Îţi dau satisfacţie!
Bravo!
Fiul meu Francesco îl ţinea pe carlinga aeroplanului.
Puneţi-l pe automobilul dvs.
O să vedeţi c-o să vă poarte noroc.
Doamnă, eu nu îl merit.
Fiul dvs e un adevărat erou.
Şi dvs sunteţi.
În felul dvs.
Vă rog să îl acceptaţi.
Bine, când îi dai drumul nu reuşeşte să se pornească.
Dle Ferrari...
Hai, băiete, dispari. Mi s-a spus să vă dau asta.
E urgent.
Ai auzit şi tu? Da, nu reuşeşte să pornească.
Unde mergi?
Mâine e concursul!
Enzo!
La naiba!
Ştii ce e asta?
Asta e o scrisoare anonimă.
Aici e scris că ai un amant.
Ştiu foarte bine ce scrie.
Eu am scris-o.
Tu?
Eşti nebună?
De ce ai făcut aşa ceva?
Ca să-ţi amintesc că exist.
Ce să îmi amintesc?
Cred că tu ai uitat ce înseamnă dragostea.
Ce înseamnă căsătoria.
Ce înseamnă că două persoane să construiască o viaţă, o casă şi vise.
Uneori mă simt ca o văduvă.
Şi nu merit asta, Enzo.
Şi m-ai făcut să vin de la pistă pentru asta?
Unde mergi? Mâine am o cursă.
Cursele sunt viaţa mea.
Şi eu n-o să renunţ niciodată la ele.
Să nu îndrăzneşti!
Să nu te îndrăzneşti să mă laşi aşa!
Linsteste-te.
Ajunge acum, linişteşte-te.
Încă cinci ture.
Cine e nebunul ăla?
Deja i-a depăşit pe toţi cu un tur.
Ăla e Tazio Nuvolari.
Asul motocicletelor.
Da. Chiar el!
Patinează dar nu-şi ridică nciodata piciorul de pe acceleraţie.
Aşa că în curbă, în loc să încetinească, îşi măreşte viteza.
Face orice...
Alunecă...
Enzo Ferrari! Nuvolari, încântat.
Sunt foarte fericit să te întâlnesc...
- înainte... - Înainte de ce?
Înainte să te sinucizi!
Dacă continui să conduci aşa...
Ai zilele numărate.
Ei bine, prietene, asta e valabil pentru noi toţi..
Dar o să vedem noi cine ajunge primul.
Vrei să spui, la cimitir...
Se pare că vei ajunge acolo înaintea mea.
Chiar dacă aşa ar fi, aşteaptă trei zile.
Nu se ştie niciodată.
S-ar putea să nu apar la cimitir..
Vom vedea!
Vom vedea...
Pot să te întreb ce ai de gând să faci?
Vreau să conduc ca Nuvolari.
Ce, vrei să te omori?
Nu glumesc!
O să vedem!
Aprinde motorul.
Futu-i!
Ce înseamnă asta?
Am dreptul la fericire şi plec în căutarea ei.
Îmi irosesc viaţa aici.
Nu pleci nicăieri!
Dă-mi drumul.
Mă doare. Dă-mi drumul.
Eşti nebun!
Ştiu ce ţi s-a întâmplat!
Ţi-e frică!
O văd în ochii tăi, Enzo!
Opreşte-te. Intr-zi o să te omori!
Ţi-am mai spus cândva, dacă nu te opreşti, te voi părăsi.
Te voi părăsi şi nu mă voi întoarce niciodată.
N-o să mai alerg niciodată.
Îţi promit.
Nu fi nebun, Enzo, încetineşte!
Încetineşte!
Da!
Minunat!
Aceea a fost ultima oară.
După asta, mi-am ţinut promisiunea făcută Laurei.
Am renunţat să alerg în curse.
Pentru totdeauna.
Dar am câştigat oricum cea mai dificilă cursă.
Bătălia împotriva fricii!
Dacă dacă chiar aţi câştigat acea bătălie, de ce nu aţi continuat?
Pentru mine, a trece peste limite era excepţia de la regulă.
Dar pentru cineva ca Nuvolari,
era regulă.
Nu aveam ce să fac, el era nr.1 iar eu eram nr.2.
Deci pentru dvs, asta a fost sfârşitul visului.
Nu, era doar începutul.
Visul a devenit mai mare. Mult mai mare.
Să construiesc o maşină unică...
care să nu încetinească în curbe...
care să zboare...
fără să se desprindă niciodată de pământ.
"Scuderia Ferrari."
Chiar că sună bine.
De sunat sună bine...
dar sunetul nu face o echipă, Enzo.
Noi suntem o echipă, tu şi cu mine.
Vezi vreun mecanic pe aici?
Tu eşti mecanicul şef.
Fă-ţi rost de cea mai bună echipă.
Avem nevoie de un birou, măcar un atelier auto,
bancuri de probă... De unde facem rost de bani?
Nu-ţi fă griji în privinţa banilor.
Banii vor veni.
Vei vedea, cât de curând toate ziarele o să vorbească despre noi.
Vei vedea.
Să sperăm că nu vom apărea la rubrica de decese.
Ştii ceva?
Tu te-ai scrântit şi eu sunt nebun că te urmez.
Deci, de ce ai nevoie pentru "Scuderia"?
Un proiectant...
Îl ai!
O clădire?
Da!
O ai!
O am.
- Banca care ne finanţează? - Dacă tot am ajuns la asta...
O ai!
Unde sunt banii, şefule?
Aici!
E totul în capul meu.
Enzo...
Aia e maşina mea.
Ah, da!
- O ai! - O am!
Mulţumesc, sunt chiar foarte frumoase.
Cu plăcere, doamnă.
De două săptămâni încerc să vorbesc cu soţul dvs.
Două săptămâni!
Şi ce doriţi de la dânsul, dacă pot să vă întreb?
Vreau să-l "smulg" de la Fiat
şi să-l iau la mine.
El n-o să părăsească niciodată Torino.
Lăsaţi-mă să-i vorbesc.
Mi s-a spus că sunteţi talentat
dar se înşelau.
Sunteţi un geniu!
La Fiat va irosiţi talentul.
Fabrica doar maşini în serie.
Nici o inovaţie.
Astea sunt idei geniale.
Păcat că n-o să fie niciodată realizate.
Vă ofer ocazia de a vă vedea visele transformate în realitate.
De a construi motoare diferite de tot ce a fost construit până acum
de a fabrica noi tipuri de amortizatoare, de frane
o caroserie complet nouă.
NOUĂ!
Şi la care model ar trebui să lucrez?
P3
Am intenţia să aduc la mine echipa de curse de la Alfa Romeo.
N-o să fie niciodată de acord să v-o dea.
De ce nu?
Oricum trebuie să recunosc că îmi inspiraţi încredere
dar îmi pare rău, eu nu îmi iau angajamente
bazându-mă pe încrederea pe care mi-o inspira cineva.
Veniţi cu mine la Milano, Vittorio.
Să spun drept..
Nu sunt sigur,
Draga mea..
Pentru Dumnezeu, Vittorio
are perfectă dreptate!
Fabrica Fiat nu e locul potrivit pentru un om cu talentul tău.
Profită măcar odată de ocazie
şi apoi ar fi frumos să ne mutăm în alt oraş.
Nu-i aşa, dragă?
Ba da.
Cred că ai dreptate.
De ce nu?
Sigur.
O idee minunată.
Alfa e într-adevăr o mare companie.
Dar voi ar trebui să vă gândiţi doar să vindeţi automobile.
Nu să aveţi pe cap gestiunea unui mic departament de maşini de curse...
Aş dori să preiau întregul vostru departament sportiv,
Maşini, piese de schimb, motoare...
cauciucuri, totul!
Şi aveţi resursele pentru a susţine o asemenea investiţie?
Sincer, d-le, nu am nici o liră.
Dar am un plan.
Să fac maşinile dvs. Cele mai rapide din lume.
Acestea sunt doar vorbe, şi încă vagi.
Nu e nimic concret care să vă susţină oferta.
Nu putem lua în serios o asemenea propunere.
Aşteptaţi un moment, vă rog.
I-am cucerit. Nu puteau fi mai entuziasmaţi.
Nu-ţi fă griji. Vom semna contractul în curând. Aşteaptă.
Domnilor, vă rog!
Acestea nu sunt doar cuvinte, sunt fapte.
E angajamentul meu. E cea mai mare ambiţie a mea.
E misiunea vieţii mele.
Din nefericire, aţi avea nevoie de o locaţie pe care n-o aveţi.
O am.
Vă invit la Modena ca să-mi inspectaţi fabrica!
Şi echipa dvs?
Poate nu mă veţi crede...
dar am de asemenea mecanici, tehnicieni şi...
Cel mai mare designer de pe piaţă.
Imposibil.
Cel mai mare este Vittorio lano, şi lucrează pentru Fiat!
Ştim asta foarte bine.
I-am făcut mai multe oferte foarte generoase dar le-a refuzat mereu!
Poate pentru că în oferta dvs. Nu era inclus un vis.
Poate încă nu aţi înţeles.
Dar visele deseori sunt contagioase.
Uite, pentru cineva fără idei e de lucru pentru ani de zile... Să văd..
Daţi-mi voie să vi-l prezint pe Vittorio lano.
Bună ziua.
Maşinile vostre o să fie cele mai rapide.
O să le pregătesc, o să le modific.
Şi când maşinile mele o să câştige
pentru că o să câştige cu siguranţă
lumea o să se îmbulzească să vă cumpere maşinile, cele mai rapide maşini din lume!
Pe cuvântul lui..Enzo Ferrari.
Mii de mulţumiri! La revedere.
Bună ziua!
Eşti bine?
Linişteşte-te, dragă, nu e nimic.
Aşa se conduce?
A sărit în faţa maşinii.
N-ar trebui să conduceţi atât de repede.
N-a fost aşa de repede.
Haideţi fetelor, veniţi!
În orice caz, ar trebui să vă păziţi mai bine fetiţele.
De ce nu plecaţi?
Nu vedeţi ce ne-aţi speriat?
Fotografii... pe aici.
E un unghi mai bun.
Sunteţi pregătiţi, domnilor? Pregătiţi flashurile.
Astăzi este o zi pentru cărţile de istorie!
Pregătiţi-vă pentru ceva deosebit.
Doamnelor şi domnilor... Vă prezint...
Noul P3!
Vedeţi deosebirea faţă de P2.
De acum înainte ele vor fi cunoscute ca Alfa-urile Scuderiei Ferrari!
Şi asta... asta va fi emblema noastră.
Căluţul cabrat!
Da, dar Ferrari, cine o să o conducă?
Nu vă faceţi griji, domnule!
Îl avem cu noi pe... CAMPĂRI!
Mulţumesc... Mulţumesc...
Dar nu este singurul pe care l-am angajat.
Îi avem şi pe Fonzzi, Chiron...
Unde e ticălosul ăla?
Nu ştiu.
Aveţi răbdare!
Doar un moment..
Doamnelor şi domnilor...
Tazio Nuvolari!
Enzo! Prietene!
Ce mai faci, campionule?
Curaj, urca!
Ticălosule, ce naiba pui la cale?
Eu vreau să câştig!
Nu cumva ai vrea să mă închiriezi pentru, să zicem, întregul sezon?
Credeam că nu o să mă întrebi asta niciodată.
Haideţi!
Bună seara!
Am venit să-mi cer scuze.
Şi, de asemenea...
ca să te invit să ieşi cu mine...
Ca deobicei, mergeţi prea repede!
Deci asta înseamnă da sau nu?
Depinde de locul în care vreţi să mă duceţi...
Dvs alegeţi!
Daţi-mi doar un moment ca să mă pregătesc.
Cât timp doriţi!
Suntem gata!
Ele sunt surorile mele.
N-aş merge nicăieri fără ele.
Aveam deja o altă invitaţie, dar dacă vreţi, ne puteţi duce cu maşina.
Elda.
Flora.
Îmi pare bine să vă cunosc. Mă numesc Olga.
Este un om într-adevăr interesant!
Dar nu e prea bătrân pentru tine?
Tata era cu 20 de ani mai bătrân decât mama.
Dar ce lucrează?
Ştiu că înainte făcea curse de automobil.
Acum are propriul său garaj de maşini.
Automobile, garaj...
Ce muncă e asta?
Habar n-am.
Eu ştiu doar că-mi place.
Cam fals, dar...
Am putea cânta şi la "Scala".
Minunată seară!
Aşa e. Mulţumim!
Ne-am simţit minunat.
Noapte bună! Pe curând!
Noapte bună!
Vin imediat!
Bine, te aşteptam sus.
Iartă-mă, promit că data viitoare când ne vom întâlni, vom fi singuri.
Nu, a fost o seară minunată!
Flora m-a călcat pe picioare tot timpul, dar...
Oricum...
Eu sunt cel care ar trebui să fie iertat.
De ce?
Pentru că...
trebuie să-ţi mărturisesc ceva.
Dar nu ştiu cum să încep.
Curaj!
Sunt căsătorit.
S-a făcut târziu... Chiar trebuie să plec.
Mulţumesc că m-ai invitat.
Cina e în bucătărie.
Enzo, mănâncă ceva, o să te simţi mai bine.
Cum a fost azi?
Ce se întâmplă, Enzo?
Asta e modul în care să te comporţi cu soţia ta?
Te întorci târziu şi nu-mi adresezi nici un cuvânt?
N-am nimic de spus.
N-ai nimic de spus..
Atunci care e rostul meu aici?
Doar ca să te aştept până când te întorci acasă?
Mă duc să mă culc, sunt obosit.
Îţi aduce flori în fiecare zi deja de o lună.
Nu-i lipseşte tenacitatea.
De ce?
Mi-ai promis că ieşim, şi uite în ce hal eşti.
Du-te singură, eu nu am chef.
Nu mai suport.
E o ameninţare?
Enzo, te rog...
îmi vreau soţul înapoi.
Dacă nu eşti fericită, Laura...
Îmi pare rău.
Dar nu pot face nimic în privinţa asta.
Nu e bine. Trebuie să reluăm de la început.
Să-l oprim!
Nu, lăsaţi-l să meargă!
Trebuie să fim gata în patru zile.
Nu putem continua aşa.
Uite în ce hal eşti.
Nu mai ştim cum să vorbim cu tine.
Pot să ştiu ce ai?
Nu e treaba ta.
Bineînţeles că nu e!
Să ne întoarcem la lucru. Trebuie să ajustăm aici.
Dă-mi cheia!
Enzo! Ce ai?!
E în regulă! Lăsaţi-l să respire.
- Te simţi mai bine? - Da!
Haide, să-l ducem afară.
Nu, nu, nu!
Lăsaţi-mă să merg acasă.
Merg cu tine.
Nu, mă simt bine, reuşesc singur.
Sunt bine.
- Eşti sigur? - Da, da, concentraţi-vă pe motor.
Vă rog foarte mult să mă scuzaţi, doamnă.
Ce s-a întâmplat?
Dumnezeule!
Ce s-a întâmplat?
Trebuia să te văd.
La 4 dimineaţa?
Trebuie să-ţi spun ceva important.
M-am simţit rău şi am crezut că voi muri.
Ajutaţi-mă!
Aşează-te.
Cred că e cazul să plecăm.
Chiar trebuie să mergem sus? Să-i lăsăm singuri, haideţi.
Ce drăguţ e!
Trebuie să plec..
Te-am deranjat destul.
Nu vrei să chem un doctor?
Nu, te rog!
E de-ajuns să -i scape o vorbă doctorului.
Şi mâine toată Modena o să vorbească.
Nu meriţi asta!
Ce-mi pasă ce spun oamenii?
Lasă-i să vorbească.
Enzo, cred că am putea..
Trebuie să te mulţumeşti cu asta.
Deocamdată nu pot să-ţi dau mai mult.
Dar e deja foarte important pentru mine, Lina.
Crede-mă, e foarte important.
Totul atât de romantic!
Cel mai mult mi-a plăcut cum aţi transformat aventură cu Lâna într-un basm.
Poate pentru că aşa îmi place să mi-o amintesc.
În plus...
dvs căutaţi să aflaţi o poveste interesantă, aveţi dreptate..
Bineînţeles.
Să văd câte prostii aţi scris.
Dacă chiar vreţi să ştiţi nu am scris nici un cuvânt.
Vă bateţi joc de mine.
Nu e nevoie să notez, am o memorie excelentă.
E foarte târziu. Sunt obosit.
Da, sigur.
Mai am doar o ultimă întrebare înainte de a pleca.
Care ar fi?
Ce rol a jucat soţia dvs, Laura, în basmul ăsta?
O ultimă şi disperată tentativa.
V-aţi dat seama de consecinţele acelei nopţi de iubire?
Ce vreţi să insinuaţi?
Ca într-o singură oră, soţia dvs. S-a legat de dvs. pentru totdeauna.
Aşa e!
Dar Laura mi-a dăruit şi cel mai preţios lucru din lume.
Pe Dino!
Pe Dino...
Sper că nu vă deranjează subiectul ăsta.
De ce?
Nu e nici un motiv.
Sunt sigur că aţi fost un tată perfect.
Deci...
Cum v-a dat vestea?
Ce ai?
În cinstea femeilor!
De ce nu?
Cum am putea supravieţui fără femei?
Ne umplu scurta noastră existenţă
de frumuseţe.
Şi ne umplu burţile de tortellini!
Vrei o picătură de vin? Nu.
Enzo, trebuie să-ţi vorbesc.
Trebuie să -ti spun ceva important.
Bine, spune-mi.
Nu aici.
Nu aici?
Nu, nu aici.
Deci ce e atât de urgent?
Enzo, am fost la medic.
Aştept un copil
Laura, asta nu e momentul cel mai potrivit pentru a aduce pe lume un copil.
Am băgat toţi banii în fabrică.
Dar vorbesc de fiul nostru!
Ai făcut-o dinadins, nu-i aşa?
Crezi că un fiu o să ne rezolve problemele?
Da, ai dreptate, am făcut-o dinadins.
Şi acum poţi merge s-o anunţi pe "fetiţa" ta.
Ce e?
Credeai că nu ştiu, nu-i aşa?
Eu vroiam un copil, dar vroiam ca el să fie copilul nostru.
Îmi pare rău, Lina.
Tu nu trebuie să suferi din cauza mea.
Nu trebuie.
Cine ştie, poatre şi noi am putea avea cândva un copil.
Nu.
Tu încă eşti tânăra.
Părăseşte-mă, Lina
pentru că încă ai timp.
Nu e vorba de ceea ce vreau eu.
Tu crezi că pentru mine asta e doar o aventură?
Dar eu n-am nici un drept să-ţi distrug viaţa.
Te rog din nou, Lină, parasete-mă!
Trebuie să mă părăseşti!
Pentru că eu n-o să am niciodată curajul să te părăsesc!
Părăseşte-mă.
Dle Ferrari...
Uitaţi-l pe băieţaşul dvs frumos!
Cât e de mic!
Nu-i fac rău? Nu.
Nu vă faceţi griji.
Haideţi, încercaţi să-i vorbiţi.
Dino...
Dino.
Uite, uite Dino!
Cu un tur înainte de final,
Tazio Nuvolari pe Alfa Romeo-Ferrari conduce urmat de von Auschmann.
Enzo, dă-mi copilul.
Nu-ţi fă griji. Stă bine aici.
Aşa e, Dino?
Eşti nebun? Cum să stea bine aici?
Zgomotul ăsta mă surzeşte chiar şi pe mine.
Şi nu-ţi miroase a benzină? O să-l îmbolnăvească! Hai, dă-mi-l!
E mai bine să se obişnuiască imediat.
Pentru că o să-l miroasă toată viaţa. Stai jos! Stai jos!
Şi iată-i!
Vine Nuvolari, urmat de Auschmann...
O să reuşească!
Haide!
E Tazio Nuvolari! A trecut linia de sosire!
Marele pilot italian!
Felicitări!
Ai fost magnific, dar mă bucur că ai pierdut!
Aşa-i viaţa.
Ştii ce cred?
Poţi câştiga toate cursele din lume, dar...
când îţi ţii în braţe fiul,
îţi dai seama că e cel mai minunat lucru care ţi se poate întâmpla!
Reuşiţi să vă minţiţi chiar şi pe dvs înşivă.
Cel mai preţios lucru... care ţi se poate întâmpla...
Adevărul e că v-aţi gândit mereu că soţia dvs v-a prins în mreje
şi ca naşterea lui Dino a fost doar o capcană.
Cum îndrăzniţi să vorbiţi aşa despre fiul meu?
Ieşiţi din biroul meu!
Afară!
Mergeţi la un doctor.
Sunteţi complet nebun, ştiaţi asta?
Tată!
Tată...
Ce ai făcut?
Ţi-ai petrecut toată seară aici?
Trebuie să ai grijă de tine.
Te duc acasă.
- Haide. - Cât e ceasul?
E trecut de miezul nopţii. Haide!
Să mergem.
Unde e tânărul ăla?
Care tânăr?
Afurisitul ăla de ziarist băgăreţ.
Am fost de acord să-i dau un interviu.
Nu ştiu la ce mă gândeam.
Stai aşa.
Ăsta e numele lui.
Descoperă cine e.
Vreau să ştiu pentru cine lucrează, de unde vine!
Cu cine e rudă.
Vreau toate informaţiile pe care le poţi afla.
Bine.
Să mergem.
Ţine, ia-ţi haina. Afară e frig.
Lina.
A venit un tânăr care vrea să-şi bage nasul în treburile mele.
Zice că e ziarist.
Nu am încredere în el.
NU am încredere în el.
Bună ziua, domnule Ferrari.
Ce mai faceţi?
Păreţi că aţi avut o zi proastă.
Deci...
Nu sunteţi un ziarist
m-am informat.
Nimeni nu va cunoaşte.
Să spunem că eram un liber profesionist
dar acum că mi-aţi distrus dispozitivele, n-o să mai pot lucra.
Vreţi bani?
Nu sunteţi decât un escroc mărunt, am înţeles asta imediat.
Eu nu sunt de vânzare.
În plus, oricum banii nu mă interesează.
Atunci de ce aţi venit aici?
Încă nu ştiţi de ce, dle inginer?
Nu sunteţi un ziarist...
nu sunteţi nici măcar un şantajist
atunci cine dracu sunteţi?
Spune-mi adevărul, cine eşti?
SFÂRŞITUL PĂRŢII ÎNTÂI
M-aţi convins să îmi divulg secretele
să mă destăinui dvs.
V-am lăsat să intraţi în viaţa mea.
Am avut încredere în dvs.
De ce aţi venit aici?
Bine, aveţi dreptate, am greşit.
Dar unicul mod în care am putu să intru aici a fost să mă dau drept ziarist.
Ca să faceţi, ce?
Adevărul e că încerc să devin pilot.
Ce?
Toate astea sunt despre mine.
Despre victoriile mele în concursurile de karting.
Nu pot să cred...
Vii aici să mă plictiseşti doar
ca să îmi arăţi victoriile tale stupide în circuitul de karting.
Acum vreau să devin un pilot adevărat.
Bine, Cumpăraţi-vă o maşină şi începeţi să mergeţi cu ea.
În ziua de azi toţi vor să fie eroi...
Haideţi, dle Ferrari, nu sunt aşa de diferit de dvs când aţi început.
V-aţi jucat mult cu adevărul ca să obţineţi ce doreaţi.
Aţi ajuns să vă compromiteţi până şi moralitatea...
E o minciună!
Făcând acorduri cu naziştii când a fost necesar.
I-am ajutat doar pe partizani.
Aşa cum aţi făcut în 43 când v-aţi transferat la Maranello?
Începuseţi un joc foarte periculos, colaborator ziua, partizan noaptea.
Am dat arme şi bani alor noştri.
Dar trebuia să păstrez aparenţele.
Altfel nemţii mi-ar fi distrus fabrica.
Aveam 60 de familii de întreţinut.
Puţin mai în faţă...
Atunci asta unde îl mutăm?
Şefule!
Sosesc nemţii!
Ascundeţi percutoarele.
Repede!
Ia desenele..
Ascunde-le sub uşă.
Vorbesc eu cu ticăloşii ăia.
Rămâneţi calmi.
Tu! Trădătorule!
Construieşti arme pentru bandiţii de partizani!
Nu, Care arme? Eu construiesc valve cu brevet nemţesc
nu arme pentru partizani!
Dacă îţi baţi joc de noi o să-ţi pară rău!
Mă recunoaşteţi?
Mă recunoaşteţi?
Von Auchmann?
În 1926, Mercedes.
Bravo!
În circuitul din Reims.
Aţi ajuns primul, eu al doilea.
Şi asta ce e?
E o răzbunare?
Nu, Ferrari...
Mereu am vrut să alerg cu maşina dvs..
De aceea o să am grijă de ea.
Dispăreţi o vreme, situaţia e periculoasă
dar o să fac tot ce pot să nu fiţi omorât.
Poftim, curăţă-te.
Ţi-am spus să nu te implici
Laura, te rog.
Nu pot să nu vorbesc.
Nu te gândeşti decât la tine.
Uitate la tine eşti constrâns să fugi ca un criminal.
Doar pentru câteva zile.
Până se liniştesc apele.
Şi ce ai de gând să faci?
Crede-mă că e mai sigur pentru toţi dacă nu ştii.
Tu crezi că nu ştiu unde mergi, nu-i aşa?
Laura, ajunge acum.
Dino, draga.
Spune-i adio lui tata.
Termină!
Nu-ţi fă griji, Dino.
Când te întorci acasă, tata?
Mă întorc imediat ce pot.
Apoi o să stăm din nou împreună.
Mereu împreună.
Fii linsitit.
Bună, Lina.
Enzo!
Eşti singură? Da.
Toate sunt plecate la mătuşa mea.
Şi nu ţi-e frică?
Acum că ai venit, nu.
Nu pot să rămân.
Dar aici eşti în siguranţă.
Nimeni n-o să vină te caute.
Nu, sunt spioni peste tot.
O să-ţi creezi necazuri dacă mă ajuţi Trebuie să plec.
Nu, Enzo, te rog nu pleca!
Nu trebuia nici măcar să vin.
În seara asta nu!
Şefu', uite ce-au făcut.
Veniţi aici cu toţii!
Asta e schiţa noului nostru model.
Îi vom spune Ferrari 125.
Să-i dăm drumul!
Să refacem fabrica.
În câteva zile aliaţii vor ajune aici.
Şi o să putem să ne întoarcem la munca pe care o facem cel mai bine.
Haideţi, să-i dăm drumul.
Vezi Pepe...
De data asta ne-au distrus rău, dar...
Dar suntem încă în viaţă.
Deci...
Cum stăm?
Cum merge?
Aproape am terminat.
Să o pornim.
Bine, bine..
S-o dezmembrăm şi s-o luăm de la început.
Da, dar trebuie s-o terminaţi până mâine dimineaţă.
Aşa cum stau lucrurile...
mi se pare destul de greu.
A fost uşor vreodată?
Vittorio, mâine aici va fi plin de ziarişti.
Le-am promis prototipul.
Îmi pare rău, Enzo, dar de data asta mă tem că trebuie să schimbăm dată.
Maşina trebuie să fie gata mâine dimineaţă.
Chiar dacă mai facem o noapte albă.
Atunci nu vrei să înţelegi, nu ajunge!
Ne mai trebuie minim 24 de ore.
Nu mai avem încă 24 de ore, fir-ar să fie!
Enzo...
Ce ai?
Eşti bine?
Da, da, da, da...
Enzo...
Da, da, doar un mic junghi la inimă.
Ascultaţi-mă...
Dacă nu vreţi să fac un infarct, nu mă lăsaţi baltă chiar acum.
Pentru că, ori terminăm maşina asta...
sau e probabil că locul ăsta să se ducă naibii.
În regulă. Haideţi s-o ridicăm...
Deci aşa v-aţi construit maşina, folosind orice mijloc?
Jucându-vă cu bună credinţă a atâtor oameni?
A construi ceva de valoare
ne obliga mereu să ne jucăm cu natura umană.
Dar de ce-ţi spun ţie toate astea? Eşti doar un băiat care a apărut din ceată.
Poate pentru că simitit că suntem făcuţi la fel.
Ştiţi, e amuzant, dar sunt de fapt foarte curios în privinţa vieţii dvs.
Pentru că mereu aţi fost o inspiraţie pentru mine.
Aşa cum ştiu că aţi fost şi pentru copii dvs.
Copii sunt chestii foarte fragile.
Mai ales copii unor oameni ca mine.
Haide, dragă. Împinge, împinge...
Iese, iese, îl simt!
Vino să-ţi vezi băiatul.
Ce ai?
N-ai scos un cuvânt de când am ieşit din primărie.
Ce ar trebui să spun?
Că fiul meu are tata necunoscut?
Am fost constrânsă.
Ce altceva puteam să fac?
Dacă aş putea, aş spune tuturor că e fiul tău.
Dar legea nu permite asta.
O lege care nu îmi permite să îmi recunosc fiul, e nedreaptă.
Important e ca noi doi ştim că Piero e fiul nostru.
Asta e ceea ce contează.
Ceea ce simţim unul pentru celălalt.
Nu o bucată de hârtie.
Închide portiera, e frig.
Eşti fericită acum?
Şi mai ai tupeul să vii în casa asta? Ieşi afară!
Ieşi afară imediat!
S-a terminat, Enzo. Te părăsesc pentru totdeauna şi-l iau pe Dino cu mine.
Dino nu pleacă nicăieri.
Tu poţi pleca unde vrei, dar Dino rămâne aici cu mine.
Nu poţi! Nu ai dreptul!
Lumea trebuie să ştie, o să le spun tuturor!
Jur că o să regreţi!
Termină, mama, te rog.
Nu mai suport!
Dino...
Ai văzut ce ai făcut?
Dino!
Dino...
Dino.
De ce ai fugit?
Mama spune că ai o altă femeie.
Şi un alt copil.
Nu e adevărat.
Uită-te în ochii mei.
Nu o să te mint niciodată.
Trebuie să mă crezi!
Atunci de ce te cerţi mereu cu mama?
Îţi promit...
Îţi Promit că de acum n-o s-o mai facem.
Bine?
Haide să mergem acasă.
Nu pot.
Mă dor picioarele.
Haide, sprijină-te pe mine.
Eşti doar puţin obosit.
Haide.
Uite-ţi bateria.
La naiba, s-a ars o bujie.
Campagnolo, pune-mi o nouă bujie.
Haideţi, grăbiţi-vă!
Lasă Tazio, ieşi de acolo. Coboară şi abandonează cursa, s-a terminat.
Da, Ferrari.
Îmi zici asta pentru că vrei să câştige pilotul tău.
Nu-ţi fă griji pentru mine.
Tu crezi că sunt prea bătrân pentru curse.
Dar încă mai pot participa!
Am s-o câştig pe asta.
O simt!
Foarte bine.
Dino!
Vino aici!
De vreme ce eşti atât de hotărât să mori
încearcă să fii mai şmecher decât neamţul ăla.
Şi cum să fac asta?
Încearcă asta...
După câţiva kilometri, ieşi de pe drum şi ascunde-te.
Dacă pică de fraier va crede că eşti în frunte.
Şi-şi va supraîncălzi motorul încercând să te prindă.
Atunci e păcălit de tot!
Ai auzit asta, băiete?
Ascultă şi învaţă cum se face.
Minţile luminate se înţeleg din priviri.
Ne vedem la linia de sfârşit, Ferrari.
Dacă reuşeşti să canstigi, anul viitor o să alergi pentru Scuderia mea!
N-o să te schimbi niciodată, bătrâne ticălos!
Crezi că o să reuşească, tată?
Sigur că o să reuşească!
Poţi să pui pariu!
Dino...
Vino aici!
Vezi?
Încearcăm să înţelegem de ce s-a stricat.
Nu-l ajută.
- Te-ai lovit? - Nu-l atinge!
Nu e nimic, Dino!
Te-ai împiedicat doar.
Acum ridică-te.
Ridică-te în picioare!
Ai dreptate, tată, doar m-am împiedicat.
Acum mă ridic.
Vezi, pot şi singur.
Ai văzut?
Poţi s-o faci foarte bine singur.
Vezi? Am reuşit!
Întoarceţi-vă la lucru.
Bine, aşează-te.
- Simţi ceva? - Nu!
- Nimic? - Nu!
Bine! Mulţumesc.
Am terminat.
Ai fost foarte cuminte.
Aşa, aşează-te.
Poţi să te încalţi acum..
Veniţi, vă rog.
Vă rog, luaţi loc.
Ei bine, doctore...
Aş vrea să vă pot spune mai multe, d-le Ferrari.
Din păcate fiul dvs. are dificultăţi din ce în ce mai mari la mers.
Şi asta nu îmi place.
Va trebui să facem nişte analize specifice,
examen neurologic, radiografii...
şi... tot ce trebui pentru a pune un diagnostic exact.
Tată!
O să mă vindec, nu-i aşa?
Bineînţeles că da.
O să te vindeci.
Îţi promit.
La naiba, motorul lui Ascari fumega.
Ce timp a avut în ultima tură? Cu 4 secunde mai mult decât cea de la Mercedes.
O eternitate!
Ascari, dar ce s-a întâmplat?
Am pierdut înălţime.
Aici e pierderea
garnitura "testatei"
s-a rupt şi manicotul/.
Herr Ferrari!
A trecut multă vreme!
De data asta prietene, n-o să reuşeşti să mă învingi!
De data asta eu ajung primul şi tu al doilea!
Aşa e viaţa, von Aushmann.
Da, aşa e viaţa!
Bun băiat, sunt mândru de el!
Acum încărcăm tot în camion şi ne întoarcem acasă.
Scuză-mă, tu vrei să renunţi?
Nu, domnule Ferrari, nu!
Uneori trebuie să învăţăm să pierdem.
La revedere, prieteni.
Un moment, şefule!
Noi chiar nu suntem de acord cu ăsta.
Să ne lăsăm bătuţi de nemţi...
Nici gând!
Datine câteva ore, o să facem motorul ăla să cânte!
Bine, atunci mergeţi să vă odohniti!
Sunteţi obosiţi, o să aveţi de lucru toată noaptea!
Ce mai noutate!
Să demontăm motorul şi să găsim modul de a-l face şi mai puternic!
Eu am deja vreo două idei.
Hâde să-l ducem în atelier.
Am vaga impresie că ne-ai păcălit încă o dată.
Haideţi, băieţi, la treabă!
Deci ce mai aşteptăm?
E aproape miezul nopţii.
Haide să deschidem cadourile!
Asta..da, asta e pentru tine.
Crăciun fericit şi mulţumesc, tata!
Crăciun fericit.
Şi asta e pentru tine. Crăciun fericit.
Mulţumesc, dar nu trebuia.
Dino!
Eşti bine? Da, sunt bine, tata.
Stai liniştit.
Să mergem. Ridică-te.
Acum trebuie să te odihneşti.
E târziu. Da.
Putem să deschidem mâine cadourile, bine?
Bine.
Dragule, mama o să doarmă cu tine în seara asta.
Bine, mulţumesc.
Tată...
Îmi pare foarte rău.
Nu-i nimic!
Eşti doar puţin obosit.
Acum încearcă să dormi.
Nu pleca tată, te rog.
Nu în seara asta.
Unde crezi că plec?
Sunt dincolo.
Dacă ai nevoie de mine, nu trebuie decât să mă chemi!
Crăciun fericit, somn uşor.
Crăciun feritcit şi ţie, tata.
Mă întorc imediat, dragă.
Mincinos ca de obicei.
Ai promis că nu vei pleca.
Dar abia aştepţi să alergi la ea.
Da, alo?
Unde?
Dino!
Desenă şi dintr-o dată s-a simţit rău
apoi a leşinat.
Acum cum ter simţi, eşti bine? Da, tata.
Mă simt bine.
Pariez că ţi-ai uitat medicamentul.
Nu, l-am luat.
Gimnastică? Am făcut-o.
Atunci e doar oboseala.
Deja eşti mai bine.
Se vede că se simte mai bine!
Vino...
V-am dat cât timp aţi vrut.
Se înrăutăţeşte doar.
Nu reuşesc să înţeleg.
Dacă nu ştiţi ce e de făcut, spuneţi-mi clar...
Îl duc altundeva.
Poate că nu am reuşit să vă explic seriozitatea situaţiei.
Fiul dvs. suferă de o boală degenerativă a ţesutului muscular.
Numele acestei boli este Distrofie Musculară.
Bine, cel puţin are un nume. Acum ne trebuie un tratament.
Da, exact. Chiar de asta avem nevoie.
Dar din nefericire, ştim foarte puţin despre boala asta.
Şi în prezent, un tratament nu există.
Aş vrea doar să vă pot oferi o speranţă.
Speranţa...
Despre ce vorbiţi?
Sunteţi doctor... Nu un preot...
Vorbim despre fiul meu.
Sunteţi nebuni.
Nebuni!
D-le, îmi dau seama că vestea asta e greu de acceptat de dvs.
Dar ca tată, trebuie să cunoaşteţi adevărul...
pentru că această boală e progresivă.
Şi e fără de cruţare.
Nu se va opri.
Nu putem face nimic.
Înţelegeţi ceea ce vă spunem, d-le Ferrari?
Domnule?
Aţi înţeles?
Nu mă las bătut!
O să-l duc la cei mai buni specialişti.
De data asta trebuie să reuşesc.
E doar vina mea.
Poate nu am făcut destul pentru el.
Nu eram prezent când a avut nevoie de mine.
Şi acum...
asta e pedeapsa pe care o merit.
Dar despre ce vorbeşti?
Ar fi vina mea şi a lui Piero?
NU.
Tu şi cu el nu aveţi nici o legătură.
E doar vina mea.
N-o să ne vedem o vreme.
Explică-i lui Piero motivul.
E un băiat intelgent.
Vei vedea că o să înţeleagă.
Acum trebuie să mă gândesc doar la Dino.
Are nevoie de mine.
Fă tot ce trebuie să faci.
Nu-ţi fă griji pentru noi.
Piero şi cu mine o să aşteptăm.
Deci, dle "doctor" (absolvent de facultate) Ferrari, eşti gata?
Da.
Bine.
Acum poţi să te uiţi.
Dar e fantastică!
Mulţumeşte-le lor că au lucrat toată noaptea
ca să ţi-o termine în ziua când ai primit diploma!
Ţi-au montat până şi comenzile la volan.
Vă mulţumesc sincer tuturor!
E foarte frumoasă!
Atunci căpitane, ce aştepţi, mergi să faci un tur?
Sigur, dă-i drumul!
Dar tată, nu pot!
Ba da, poţi!
Dă-i drumul!
Haide!
Aşa!
Eşti bine? Da.
Tu nu vii?
Nu.
Nu ai nevoie de mine.
Nu-ţi fă griji!
Dă-i drumul!
Dino era un băiat într-adevăr deosebit
dar boala îl măcina tot mai mult, zi după zi.
Încercam să îmi petrec tot timpul meu liber cu el.
Mergeam mereu în locurile sale preferate.
O cafenea din Modena
stânca din San marino..
Ce momente minunate!
Haide!...suntem pe ultimele sute de metri.
Haide!
Câştigăm!
Tată, câştigăm!
Un moment autentic de glorie! Tată, câştigăm!
Haide!
Am reuşit!
Noi am câştigat!
Ce e?
Nu te bucuri?
Ba da, sigur,
Dar dacă aş putea alege.
Ştiu, tata.
Ştiu.
Dar acum să nu ne gândim la asta.
Acum...
să savurăm victoria asta.
Nu reuşesc, îmi pare rău.
Ţi-am promis că o să te vindeci
şi nu am reuşit.
E unica victotie pe care nu reuşesc să o obţin.
Cea mai importantă pentru mine.
Cum să mă fac iertat?
Termină, tata.
Astă e situaţia.
Şi nici unul din noi nu putem face ceva ca să o schimbăm.
Nu-i adevărat.
Poate mai e o posibilitate.
Mai repede, tată.
Mai mult!
Îmi pare rău, Dino!
Nu pot!
Am încercat...
dar îmi lipseşte curajul!
Tată...
Nu sunt supărat pe tine pentru că n-ai putut să mă vindeci,...
ci pentru toate minciunile pe care mi le-ai spus...
Durerea pe care o simt acum..
E nimic în comparaţie cu răul pe care mi l-ai făcut atunci..
Acel ajun de Crăciun
în care îmi promiseşi să rămâi acasă
eu mă prefăcut că dort m
aşteptam în întuneric
sperând să nu aud zgomotul maşinii tale
în timp ce mergeai la ei.
În schimb îl auzii.
Îl auzii.
Şi te uram atât!
Te am urât atât de mult!
Iartă-mă, tata!
Tu trebue să mă ierţi.
Iartă-mă!
Ajută-mă, tată!
Nu vreau să mor cu furia asta în mine...
Te rog, tată...
Vreau să îţi pun încă o întrebare.
Şi te rog, de data asta...
Te rog, te rog, spune-mi adevărul.
Ne iubeşti la fel de mult ca pe ei?
Spune-mi, tata.
Te iubesc, Dino!
Te iubesc mai mult decât pe oricine din lume...
N-am mai iubit pe nimeni altcineva cum te-am iubit pe tine!
Îmbrăţişează-mă tată. Stai cu mine.
Nu mă părăsi, Dino!
Nu mă părăsi!
"Modena, 30 iulie 1956.
Dino a murit."
Vezi cât de scump am plătit succesul meu?
Crezi în destin?
Uneori destinul nu e decât o scuză.
Greşeşti.
Sunt lucruri pe care nici cea mai puternică voinţa nu poate reuşi să le depăşească...
E o rană care...
n-o să se închidă niciodată.
Ştii, acum câţiva ani,
mormântul lui a fost profanat
şi oasele lui au fost împrăştiate peste tot.
Ca şi cum doar moartea fiului meu...
nu mi-ar fi cauzat suficientă durere...
Cine a făcut-o?
N-am aflat niciodată.
Vreun nenorocit ca tine.
Sprijiniţi-vă de mine..
Ai spus că vrei să fii pilot, aşa e?
Da. Vino cu mine.
V-am speriat?
În regulă.
Mi-aţi demonstrat că ştiţi să conduceţi.
Mâine vino la mine la birou.
Vroiaţi un contract?
Acum îl aveţi..
Un contract?
Ştiţi, aţi fost aproape convingător când aţi spus asta.
Poate dacă chiar aş fi fost interesat să fiu pilot, v-aş accepta propunerea.
Cum îndrăzneşti să te joci cu mine?
Mai puneţi mâinile odată pe mine şi s-ar putea să uit că eşti un om bătrân.
S-ar putea să fiu un om bătrân,
dar cine naiba eşti tu?
Vi-l amintiţi pe Marco Giugni?
Cel mai bun pilot de încercare pe care l-aţi avut?
I-aţi oferit până şi un loc în echipă.
Păcat că n-a trăit suficient de mult ca să-l accepte,
nici pentru a-şi cunoaşte propriul fiu.
Vi-l amintiţi, d-le Ferrari?
Ok, puştiule, arată-mi ce poate maşina asta.
Da, d-le inginer!
Haideţi... Mişcaţi-vă!
Dă drumul la extinctor!
Acum ştii cum a fost.
A fost o fatalitate!
Da, sigur...
Adevărul e...
că încercând să construieşti un motor mai puternic
nu te gândeai la riscurile piloţilor.
Îţi repet, a fost o pură fatalitate.
Şi ceilalţi? Ascari... Castellotti, Collins?
În cazul tuturor a fost fatalitatea?..
Sigur, înţeleg...
A fost mereu vina piloţilor,
sau poate a prietenelor care le-au distras atenţia, niciodată a maşinii!
N-am nimic să-mi reproşez.
Asta le-aţi spus judecătorilor după catastrofa din 1957?
Sigur, v-au dat suficient timp pentru a vă apăra.
Vă amintiţi, procesul dura patru ani
într-un singur accident îşi pierdură viaţă 12 persoane.
Cum comentaţi zvonurile care spun că era o defecţiune la frânele
la maşina lui de Portago?
Dvs aţi spus că sunt doar zvonuri aşa că nu mă interesează.
Maşina a trecut de toate inspecţiile.
Deocamdată nu mai am nimic de adăugat.
După cum ştiţi, o anchetă judiciară este în curs.
Nu vă puteţi ascunde în spatele tăcerii.
Domnilor, vă rog, calmaţi-vă.
Sunt din partea "Civilta Catolică"
aş vrea să menţionez că nu mă pricep deloc la maşini şi motoare.
Atunci de ce aţi venit aici?
Ca să descopăr cum reuşiţi, cu toţi morţii pe care îi aveţi pe conştiinţa
să dormiţi liniştit noaptea?
Ce vă interesează pe dvs cum dorm noaptea?
Commendatore, în această dimineaţă ziarul Vaticanului, Observatore Romano
va descrie ca pe un nou Saturn care îşi devorează proprii copii.
Vroiam să ştiu cum răspundeţi?
Cred că oricine e liber să scrie cum vrea despre orice subiect.
Conştiinţa mea e curată.
Oricum... dacă sunt vinovat,..
O să decidă judecătorii.
Dar voi nu aveţi nici un drept, nici un drept...
să veniţi aici şi să vă comportaţi ca şacalii.
Acum suntem şacali?
Dece nu răspundeţi la întrebări?
Dle Ferrari, ne datoraţi nişte răspunsuri.
Răspunsuri...
Ce răspunsuri?
Deja m-aţi condamnat, domnii mei.
M-am săturat.
Conferinţa de presă s-a terminat. Vă mulţumim tuturor.
Cum plecaţi aşa? Sunteţi un monstru!
Ar trebui să vă fie ruşine.
Ruşine!
M-au făcut monstru.
Nu ai fi stat cu mine toţi anii ăştia dacă aş fi fost un monstru.
Poate îmi place să fiu torturat.
Mulţumesc, domnilor.
Şi dta crezi că sunt un monstru, nu-i aşa?
Cu siguranţă nu v-aş defini ca sfânt.
Înţeleg.
Mulţi au încercat să mă acuze
dar mereu am reuşit să-mi dovedesc nevinovăţia..
Mereu am fost achitat.
Şi dvs, dle inginer?
Dvs v-aţi achitat?
Deci?
Am înţeles!
Unde pleci?
Unde mergi?
Întoarce-te!
Piero.
Eu sunt.
Vreau să faci nişte cercetări asupra cuiva.
Aveam un pilot încercare, se numea Marco Giugni.
Avea un fiu.
Vreau să afli cât mai repede tot ceea ce poţi despre el.
Ce faci aici?
Vă aşteptam.
De unde naiba ştiai că voi veni pe aici?
Ştiu multe lucruri despre dvs., d-le Ferrari.
De exemplu, că acum aveţi nevoie de mine.
Să am nevoie de tine?
Nu fi ridicol.
N-am avut niciodată nevoie de cineva.
Ce declaraţie răsunătoare.
Asta vreau să mi-o notez.
V-aţi reapucat să scrieţi?
Pot să intru?
Mulţumesc.
Îmi clarificaţi ce tocmai mi-aţi spus?
"N-am avut niciodată nevoie de nimeni"...
Asta e valabil şi pentru membrii familiei, nu?
Precum fiul dvs, Piero,
cel puţin, din ceea ce am auzit...
Îl iubesc pe Piero.
La fel cum l-am iubit pe Dino.
Serios?
Da!
Şi m-am ocupat mereu de el.
I-am dat un viitor, i-am dat numele meu.
Arată-mi.
Bravo!
Bravo, într-adevăr!
Mai pileste-o cu încă jumătate de milimetru.
Vezi? Bine.
Beppe..
Cum se descurca băiatul?
Învaţă.
Lucrează repede, e motivat
caută mereu orice fel de defecţiune tehnică...
Îmi aminteşte puţin de noi..
Şi e foarte educat.
În fine, ne-a cucerit pe toţi.
Da. Atunci concediază-l.
Să-l concediez?
De ce?
Pentru că vreau să meargă la şcoala.
Pentru că vreau ca fiul meu să nu rămână un ignorant ca noi doi.
Trebuie să devină un adevărat inginer.
Cum poţi să-i spun aşa ceva?
"Un ignorant ca şi mine"?
Sunt sigur că o să găseşti cea mai bună soluţie tehnică, la fel ca întotdeauna.
Enzo..
Piero nu e o maşină.
E o fiinţă umană.
Vorbind din punct de vedere tehnic, bineiteles.
Deci, arată-mi.
Uită-te acolo, Piero.
Vezi barca aceea cu motor?
E elegantă, rapidă, agresivă.
Dar nu va fi niciodată la fel de puternică că vaporul acela.
Noi suntem ca barca aia cu motor.
Fumosi, eleganţi, rapizi.
Dar mici. Foarte mici!
Dacă vrem să continuăm să existăm în viitor,
trebuie să ne asemănăm mai mult cu nava aia.
Mari, impozanţi...
Ce vrei să faci, tată?
Modul nostru de a construi maşini e depăşit acum.
Fie ne schimbăm mentalitatea..
Fie dispărem.
Poftiţi.
Dle inginer, vă rog să faceţi puţină lumină.
Nu văd nici măcar unde calc.
Aşteptăm doar ca domnul Ford să plăteacă factura.
Dacă tot mă rugaţi...
Să fie lumină.
Asta da spectacol, d-le Ferrari!
Mă simt ca un copil într-un magazin cu jucării.
Vă rog.
Lăsaţi-mă să v-o prezint pe Julia, miss Emilia Romagna.
- Încântat de cunoştinţă. - Şi eu sunt încântat de cunoştinţă.
Acesta este ultimul nostru prototip.
Excepţional!
Asta în schmb e Super-America!
Şi aceea... E Superfast.
Trebuie să vă mărturisesc că mereu v-am admirat realizările.
E o plăcere să mă aflu aici.
Mulţumesc foarte mult.
Aţi dori ceva de băut?
De ce nu?
Mereu doresc.Şi eu, vă daţi seama.
Mulţumesc.
Deci...
- Pentru Ford, pentru Ferrari... - Şi pentru acordul nostru.
Vi-l prezint pe fiul meu, Piero.
Mă bucur să te cunosc, tinere.
Ce mai faci? Bine, mulţumesc.
Felicitări, e un băiat frumos.
Sunteţi foarte amabil.
Deci, dle Paradis, acum aţi văzut totul
fabrica, linea de montaj
noile modele în linia de producţie.
E puţin spus că am rămas fără cuvinte.
Sper că totuşi mai găsiţi câteva cuvinte..
Ca să putem vorbi despre afaceri.
De asta am venit, nu?
Să spun drept, ceea ce noi vrem să facem la Ford
e să ne extindem la maxim în sectorul turistic
deci mi s-a părut normal ca cele două companii ale noastre
să lucreze împreună ca să producă un prototip pentru piaţa europeană.
Dle Paradis, vorbind în general
putem spune că fără îndoială ideea ne atrage.
OK!
Însă vreau imediat să subliniez foarte clar un lucru.
Eu n-o să cedez niciodată controlul asupra activităţii sportive.
Nici companiei Ford nici unei alte companii, să ne înţelegem.
Dacă asta e clarificat, putem discuta despre tot restul.
Totul e foarte clar, dle Ferrari.
Foarte clar!
Vittorio...
Mi s-a spus că eşti aici.
Ce cauţi aici, stând singur?
Îmi iau rămas bun de la maşinile mele.
De ce? Pot supravieţui fără femei,..
Dar fără răgetul puternic al motoarelor tale, niciodată!
Oricum va trebui să-mi iau rămas bun de la ele.
În ce sens? Nu înţeleg.
Doar nu vrei să mă părăseşti?
Nu e vorba de ceea ce vreau eu.
Enzo...
Am fost diagnosticat cu cancer.
Nu prea mi-au dat şanse.
În ziua de azi sunt tratamente.
Trebuie să te gândeşti să te vindeci.
Am nevoie de tine..
Nu-ţi fă griji pentru bani, voi plăti eu totul.
Dar nu poţi, Vittorio, nu mă poţi lăsa singur.
Crede-mă, nu m-am îmbolnăvit ca să anulez contractul cu tine.
Uite ce e, Enzo, concentrează-te pe afacerea ta cu Ford.
Trebuie să fii foarte atent.
Dacă n-ar fi în regulă..
Ai risca să pierzi mult mai mult decât pe mine.
Legat de problema mea...
m-am hotărât să o înfrunt în modul meu.
Îmi pare rău, domnule Paradise,
poate că avocaţii dvs. au făcut o greşeală.
Nu astea erau acordurile..
Scuzaţi-mă, domnule!?!
De ce nu v-aţi dat seama de înşelătorie? Aici unde e scris cu litere mici.
Sunteţi nişte incapasbili!
Credeam că e suficient...
Nu semnez, domnule..
Chiar nu înţeleg, dle Ferrari.
Am spus că nu semnez.
Am fost foarte clar încă de la început asupta gestionarii maşinilor sport.
Da, sigur, nimeni nu vrea să vi le fure, d-le Ferrari.
Însă când la Ford Motorcar Corporation, cheltuielile depăşesc un anumit nivel
trebuie să fie clare pentru cei de la Detroit.
E o procedură normală pentru corporaţia noastră.
Asta e tot.
Şi...
cât pot cheltui mai exact, fără să cer permisiunea celor de la Detroit?
Puteţi cheltui până la suma exactă de 100.000 de dolari.
Până la o sută de mii de dolari.
Şi ce ar trebui să fac cu o exact o sută de mii de dolari?
Din punctul meu de vedere, o sută de mii de dolari e o sumă imensă.
Dar ştiţi cât am cheltuit anul trecut?
De cinci ori câte 100.000 de dolari..
Îmi pare rău domnilor,
dar nu sunt deloc persoana potrivită pentru voi.
Aşteptaţi, nu vă grăbiţi aşa.
Nu ştiu cum gândiţi dvs, dle Paradise
dar eu am fost mereu un om liber.
Nu mi-a comandat nimeni.
Şi nu am de gând să încep asta acum.
Vă sfătuiesc să vă mai gândiţi...
Nu sunt şi n-o să fiu niciodată un angajat al companiei Ford motor car.
Cred că comiteţi o eroare gravă!
Munca. Muncă sunt obişnuit să o dau...
nu să o caut.
Domnilor, şedinţa noastră se încheie aici.
Intră.
Deci?
Cum a mers?
O porcărie.
Mai am încă o veste proastă.
În dimineaţa asta, Vittorio Jano s-a sinucis.
Te aştept afară.
Vittorio Jano nu mai este..
Acum.
Vreau ca să porniţi toate motoarele.
Dacă Vittorio le ascultă...
poate se va simţi... se va simţi mai puţin singur,
Înţelegerea cu Ford s-a anulat..
Vroiau să comande la noi acasă dar n-aş fi putut niciodată să permit asta..
Domnilor, în viitorul apropiat ne aşteaptă vremuri grele.
Concurentă e tot mai acerbă.
Cine doreşte să plece, poate s-o facă..
Nu vreau să reţin pe nimeni.
Dar singurul meu scop de azi înainte
va fi să fac compania Ferrari încă şi mai puternică.
Ştiu că împreună vom reuşi asta.
10 ani mai târziu am vândut compania lui Fiat...
păstrându-mi totuşi autonomia.
Chiar că nu te înţeleg.
De ce?
Avocatul Agnelli te invită la prânz acasă la el
şi tu preferi să mănânci un sandvici aici.
Pentru mine totul a început de la această bancă.
Azi nu e prea frig.
Vreau să-ţi spun ceva important.
Cu avocatul Agnelli ajunge o strângere de mână şi totul se rezolvă.
O să am mână liberă asupra diviziei de maşini sport.
Şi tu...
Tu o să fii în consiliul de administrare...
a noii companii Ferrari.
Bine?
Haide, mănâncă-ţi sandviciul.
Iată-ne aici..
Ne-am întors în regatul dvs.
Spuneţi-mi. Cu tot succesul dvs, de ce n-aţi plecat niciodată din Maranello?
Pentru că...
dacă aş pleca altundeva,
aş fi o persoană oarecare.
Aici... sunt Enzo Ferrari.
Şi asta va ajunge ca să vă consoleze, nu-i aşa?
Când eşti bătrân viaţa nu devine mai uşoară.
Îmi dau seama că chiar şi unui mizantrop nu-i place să fie abandonat.
Nimănui nu-i place să fie abandonat.
Preferaţi ca dvs să-i aruncaţi pe uşă afară.
A propos, exista o persoană despre care nu prea mai ştim nimic.
Laura.
Nu aţi abandonat-o niciodată.
Enzo...
Nu pleca..
În sfârşit o să-l revăd pe Dino..
Spune-i că mi-e tare dor de el.
Sigur că o să-i spun..
Dar eu o să-ţi lipsesc?
Biata femeie..
Putu să îşi vadă fericirea în fată
dar nu reuşi niciodată să o atingă.
Deci...
ce se întâmplă după asta.
Datii-i drumul, curioşilor... Ce vreţi de la mine acum?
D-le Ferrari, este adevărat că Lauda părăseşte achipa?
Da, se pare că nu-i place mâncarea de la Maranello.
Lauda e un foarte bun pilot, dar pierderea unui pilot
nu va împiedica Ferrari să continue să câştige în viitor.
Am găsit un tânăr canadian extraordinar.
Numele lui este Gilles Villeneuve. Cum aţi spus?
- Gilles... - Gilles Villeneuve...
Va fi următorul campion.
Destul cu întrebările, vă rog!
Mulţumesc, destul!
Băiete, nu mănânci?
Trebuie să pui nişte slăninuţa pe tine
eşti slab ca un cui.
Aşa intru mai bine în maşina.
Tine sunt buni! Nu mai pot,
E foarte bun dar nu sunt obişnuit..
Eu ador mâncarea asta dle inginer Ferrari.
O să facă o probă peste o oră.
Lui Giles nu-i place să alerge cu stomacul plin.
Piero, cheamă-l pe Laudă
şi spune-i că-l vreau din nou aici
cel puţin lui îi place să bea!
Scuzaţi-mă, nu mă simt bine...
Nu insista aşa, vrei să moară pe pista?
N-am văzut pe nimeni să moară pentru o farfurie de tportellini.
Dar dacă e aşa de fragil şi când e pe pista...
chiar că stăm bine...
Care e timpul pe tur?
Un minut şi 12.
Bun.
Adaugă secundă obişnuită. Aşa n-o să se umfle prea mult în pene.
- Dar, tată... - Fă-o!
Bine!
Ferrari-ul cu nr 12 ajunge pe iarbă.
După 49 de tururi e în poziţia 6
şi pilotul de la Ferrari iasă din pista.
Iată că reintră!
Cauciucul din spate stânga e făcut bucăţi.
Dar porneşte din nou!
Incredibil, Gilles Villeneuve merge pe trei roţi!
Nu se ştie dacă e curaj sau inconştientă, dar pilotul îşi continua cursa!
Se opreşte şi pretinde că mecanicii să-i schimbe roata
dar din fetele lor se înţelege că cu această cursă mitică a distrus suspensiile.
Îţi dai seama ce se întâmplă aici?
16 mecanici care lucrează zi şi noapte doar pentru ţine.
Tu ştii cât timp şi câţi bani e nevoie pentru fiecare caroserie?
Pentru frâne, suspensii... testate.
Ai idee cât mă coşti doar ca să fie reparată maşina?
Ce părere ai?
Uite ce distrugeri ai făcut.
Unde crezi că conduci? La "maşinuţe"?
Nu-mi mai distruge maşinile.
Mă enervezi, Gilles!
Am nevoie să începi să câştigi, e clar?
Foarte clar.
Dacă nu câştig duminică plec acasă.
Să mergem să luăm prânzul.
Aşa, Gilles. Asta e calea.
Du-te!
Nu-l lăsa să treacă!
Stai în urma lui, Gilles!
Ce spectacol minunat fac aceşti doi piloţi azi.
Un duel pasionat!
- Ce e asta? - Tu, bunicule!
Eu?
Minunat!
Au trecut mulţi ani de când am văzut pe cineva pilotând aşa.
Acel mod de pilotare îmi amintea de Nuvolari.
Ca şi Nuvolari, Gilles nu avea simţul limitelor.
Mă entuziasma. Mă speria.
Nu-i băga idei în cap, ne ajunge un pilot în familie!
Te pun şi pe ţine înăuntru? Da.
Dar nu vreau pe nimeni lângă mine.
'Neaţa, Joanna!
Bună dimineaţa.
Ce mai faci? Bine, mulţumesc.
Salut Jacques!
Îţi place maşina?
Da!
Cum merge noul motor?
Bine. E perfect, domnule.
Ai o familie frumoasă.
Doi copii minunaţi.
Dar dacă continui să conduci aşa cum o faci...
Scuzaţi-mă domnule, dar nu înţeleg.
Nu sunteţi mulţumit de rezultatele mele?
Asta încercaţi să-mi spuneţi?
Vă simţiţi bine?
E totul în regulă, domnule?
Da!
Familia e foarte importantă, Gilles.
Foarte importantă.
Absolut, domnule.
E singurul lucru la fel de importantă ca şi cursele.
Aşa şi ar trebui să fie.
Nu trebuie să uiţi asta.
Dar ştii ce se spune despre campioni.
Există unul nou în fiecare duminică.
Întoarce-te la ei, acum!
La revedere, domnule.
Atunci a fost ultima dată când l-am mai văzut în viaţa.
Gilles Villeneuve îmi amintea de mine.
Atât de tânăr şi de plin de viaţă... de speranţe.
Era ca un mesaj din trecut.
Dar după aceea... chiar şi ultima lumină s-a stins...
În acel ultim accident zbura în aer...
pentru un moment care părea că nu se mai termina.
Era lipsit de apărare ca o păsărică cu aripa franta.
Încă o dată aţi pierdut un fiu.
Va părea poate că toată viaţa aţi trăit sub un blestem, corect?
Nu cred în blesteme.
Nu sunt superstiţios.
Au fost oameni reali..
La care am ţinut şi care sunt morţi.
Cu toţii morţi!
Îmi dau seama de asta, domnule.
Morţii sunt morţi, cu siguranţă!
N-am vrut să fiu insensibil.
Sunt extrem de curios să aflu...
Nu eu i-am ucis.
N-am spus niciodată asta.
- A fost alegerea lor. - Bineînţeles că a fost.
Cunoşteau riscurile.
Cum aţi spus inaite, n-aveţi nimic de-a face cu asta.
Alo!
Tată!
Ştiam că am să te găsesc acolo.
Tocmai plecăm, Piero...
Ascultă, am aflat tot ce vroiai..
Se pare că până la urmă avea un fiu...
dar a murit acum cinci ani!
Tată!
Tată, eşti bine?
Da, sunt bine.
Mulţumesc pentru informaţie.
Pa!
Deci... unde rămăsesem?
Cine sunteţi?
Şi... ce facem aici?
Ce întrebări importante...
Încetează să te mai joci cu mine.
Bine!
Ce ziceţi de asta?
Vă amintiţi de asta, nu?
Ce doreşti?
Un moment de sinceritate.
Scoateţi-vă masca.
Renunţaţi la mit pentru un moment.
Aş vrea s-o aud din gura dvs.
O întrebare.
Doar la o singură întrebare vreau să răspundeţi şi după aceea plec.
Cunoscând ceea ce ştiţi acum,
toţi oamenii care au trebuit să moară pentru a vă împlini visul,
toată suferinţa pe care aţi cauzat-o oamenilor din jurul dvs.,
aţi face-o din nou?
Încercaţi să răspundeţi, domnule Ferrari. Nu pentru mine, ci pentru dvs.
Nu există triumf...
sau glorie în lume...
care să valoreze...
măcar unghia unei fiinţe umane.
Bine!
Şi...?
Şi...
dacă aş putea aduce înapoi acei băieţi...
pe toţi cei care au murit...
aş face-o!
Aş renunţa la totul.
Ok!
Am auzit ceea ce doream să aud.
Cred că asta e tot.
Acum pot să plec.
Mulţumesc pentru că m-ai căutat.
Dar... înainte de a pleca...
te rog, spune-mi...
cine eşti cu adevărat?
Doar un băiat care a ieşit din ceată.
Ne iubeşti pe noi la fel de mult cum îi iubeşti pe ei?
Eu sunt cel care încetinesc.
Cred că vom fi împreună foarte curând.
De obicei nu vorbesc cu ziariştii...
pentru că ei scriu doar minciuni despre mine.
Sunt onorat că aţi făcut o excepţie pentru mine.
Era cea mai frumoasă femeie pe care o văzusem în viaţa mea.
Stând acolo în rochia aceea purpurie.
Rosu-purpuriu.
De unde ştiai c-o să vin aici?
Ştiu multe lucruri despre dvs, d-le Ferrari.
Biata femeie!
Avea fericirea chiar acolo în faţa ei.
Dar nu o atinse niciodată.
Ăsta e numele lui.
Vezi cine e.
Întoarce-te!
Întoarce-te!
Întoarce-te!
Mai repede, mai repede!
Mai repede...
"În memoria tatălui meu şi a fratelui meu, Dino" Piero Ferrari
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.